Au fost dezbătute teme de maximă importanță legate de libertatea religioasă din Europa, trecându-se în revistă tendințele actuale de a limita sau îngrădi libertatea de conștiință și de credință a individului în țări cu tradiții democratice, cele mai elocvente exemple fiind cele prezentate din Marea Britanie.

Este evident că deși per ansamblu cultele religioase se bucură de libertate religioasă, ba chiar și de sprijin din partea statului, în foarte multe țări europene asta nu împiedică îngrădirea libertății de conștiință și de credință.

Simpozionul a fost onorat cu participanți de marcă, atât din România cât și din străinătate. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, Secretarul de Stat pentru Culte, Adrian Lemeni, diversi membri ai parlamentului, cum ar fi Gheorghe David și Mircea Lubanovici, reprezentanți ai cultelor și ai diverselor organizații au fost printre cei care au onorat, din partea română, invitația la acest eveniment. Din străinătate au fost prezenți liderii ECPM printre care amintim pe Peeter Vosu, Dick van Dijk și Leo van Doesburg. precum și numeroase personailtăți, reprezentând organizații care activează în domeniul libertății religioase, dintre care amintim pe Jeff Fountain, director la Schuman Centre for European Studies din Olanda.

Salutăm organizarea acestui eveniment în România și sperăm că este doar un prim pas în continuarea dialogului și în explorarea posibilităților de a interveni eficient pentru a apăra, la nivel european, libertatea de conștiință și de credință a individului.

Mai jos puteți vedea o galerie cu imagini reprezentative de la acest eveniment.

Cu o auto-justificare continua fata de crime facute contra a milioane de oameni nevinovati, demonstrand lipsa de introspectie, sau vre-o dorinta de a-si asuma vre-o responsabilitate pentru acte de genocid din trecut, de violenta generala contra populatiei civile, de catre persecutorii comunisti, nu numai ca nu se vor uita crimele trecutului, dar se vor continua nedreptati si in ziua de azi fata de partile vulnerabile ale societatii noastre. Gabriel Teodor Gherasim, autor Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor (Victims of Communism and Their Persecutors) publicata in acest an de Publish America, este o noua carte a lui Gabriel Gherasim, care imbina marturiile supravietuitorilor din temnitele comuniste, cu o analiza paralela a persecutiilor populatiilor neputincioase din aparheidului Africii de Sud, din lagarele de exterminare naziste, si din suferintele de pe ambele fronturi ale conflictului israelo-palestinian. In plus, raspunde dorintei de dreptate a victimelor comunistilor si a urmasilor lor, cu o metodologie de mediere care s-a dovedit a da rezultate pozitive de-a lungul istoriei, atunci cand a fost implementata in mod etic si impartial fata de toate partile afectate de conflict.

In plus, in mod in mod diferit de justitia punitiva, care cere numai retributii de la abuzatori, fara a se interesa de recalibrarea dinamicii dintre victime si persecutorii lor, Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune o paradigma de justitie restaurativa, respectiv, de a crea premizele reparatorii pentru victime, in timp ce persecutorii si/sau urmasii acestora se reincadreaza in sanul societatii de be baze egalitare, si nu privilegiate ca pana acum.

Partea Intai a cartii analizeaza premiza de cum ar putea procesul de justitie restaurativa ca sa aduca atat restitutii, cat si ca sa transforme dinamica dintre victimele comunistilor si a persecutorilor lor.

Partea a Doua a cartii include recapitularea a catorva componente importante din literatura si pratica specialistilor din negociere, mediere si conciliere, in ceea ce priveste partile abuzate si abuzatorii lor. Printre aceste concepte enumeram: dilema prizonierului; comnicare intragrup si intergroup; tactici de negociere, mediere, si elemente de conflict intercultural.

Partea a Treia discuta cateva aspecte din concepte de justitie precum: justitie restaurativa; metodologie; istoricul teoriilor comuniste si aplicarea acestora in distrugerea omenirii; efecte intrapersonale; efecte interpersonale; si efecte globale.

Partea a Patra analizeaza o solutie satisfacatoare la dilema repararii holocaustului communist fata de victimele sale precum: administrarea conflictului; folosirea conceptelor analitice vizavi de cele sintetice; realitatea sociala vizavi de concurenta constructiva; transformarea conflictului din retributiv in restaurativ ; mediere ca reparare a persecutiilor comuniste; diplomatia multi-dimensionala; pluralism conform regulilor; dreptate in contextul rezolutiei conflictelor; elemente convingatoare si puncte vulerabile din cadrul justitiei restaurative.

Partea a Cincea propune crearea si aplicarea unor proiecte educative si comemorative in societate, ca sa informeze publicul elevilor, al studentilor si al adultilor, asupra exemplelor de violenta comunista, si cum pot supravietuitorii persecutiilor comuniste, cat si persecutorii lor, ca sa gaseasca un sens in tragedia care s-a intamplat , si inca se mai intampla in tari comuniste si neo-comuniste, la oameni a caror “vina” este numai aceea ca nu sunt considerati de “origine sanatoasa”, sau pentru ca isi doresc libertatea pe care comunistii le-au luat-o.

Iata cateva din recenziile ale cartii:

Gary Revel, Actor/Regizor, Hollywood California:

Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor propune un model de justitie restaurativa ca sa repare distrugerea creata de 94 de ani de crime si persecutii (neo)comuniste.

Este o analiza din perspectiva negociatorului diplomatic al genocidelor comuniste, folosind marturiile supravietuitorilor din inchisorile comuniste, a ceea ce a insemnat Holocaustul Rosu in Europa, cu particulara atentie la cazul Romaniei.

Cartea detaileaza cauzele, procedurile, si efectele care au afectat populatii intregi prim crimele comunistilor, la nivele intra si inter personale.

Autorul discuta antecedentele, comportamentele, consecintele si solutiile pentru rezolvarea victimizarii a milioane de oameni nevinovati, atat la dimensiuni micro cat si macro sociale.

Folosind experienta comunista si post-comunista a Europei, autorul propune o continuare a intelegerii si educarii populatiei asupra efectelor inca tangibile astazi ale crimelor comuniste din Europa, cat si o privire atenta la dictaturile comuniste care raman inca o plaga a societatilor contemporane de azi, din China in Cuba, si din Vietnam in Nord-Coreea.

Este ironic ca ignoranta asupra crimelor comuniste naste crearea si recrearea de monstrii, inclusiv in Statele unite. De exemplu, in 2010, in acelasi an cand Georgia a demolat statuia lui Stalin din Grozni, America a ridicat o statuie lui Stalin in orasul Bedford, statul Virginia. Fundatia D-Day care a platit peste $ 1,000,000 ca sa monteze aceasta statuie a unui dictator care a omorat milioane de oameni, il considera inca astazi pe Stalin ca pe un erou de valoare al Europei. Prin ridicarea acestei statui, victimelor comunismului, inclusiv refugiatilor politici si religosi din America care au conoscut lanturile si temnitele comuniste (printre care se gaseste si tatal autorului), li se cere in mod impertinent ca sa traiasca in continuare cu explicatia idilica precum ca ocupantii rusi si comunisti ai Europei ar fii fost de fapt ‶eliberatori democratici.※ Prin urmare, cartea lui Gabriel Gherasim se dovedeste a fii o lectura necesara si actuala nu numai pentru societatile care au supravietuit dictaturilor comuniste, dar si un material educativ pentru tarile care au fost ferite de pacostea rosie. 

Dr. Theodor Damian, Profesor de Filozofie si Etica, Colegiul Metropolitan din New-York. Presedinte al Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa:

Cartea lui Gabriel Teodor Gherasim’s Victimele Comunistilor si Persecutorii Lor este o lectura necesara pentru cititorii de pe ambele parti ale Atlanticului, pentru ca uneste metode de analiza si remediere ale confictelor din scoala americana de consiliere, cu marturisile, analizele si observatiile de la fata locului, a ceea ce a insemnat Holocaustul Comunist pentru Europa. In acelasi timp, autorul nefiind afiliat politic nici unui partid sau a vre-unei ideologii, reuseste sa ramana, sa descrie si sa propuna in mod obiectiv solutii la cea mai grava problema a secolului 20, care a ramas inca nerezolvata: crimele comunismului. Aceste crime raman unul din cele mai respingatoare episoade ale istoriei umanitatii din toate timpurile. 

In general, dupa cum autorul insusi a spus: “Daca ignoram, justificam, si minimalizam crimele comunismului, facem atat un act de imensa nedreptate fata de victimele comunismului, cat si invitam in viata contemporana si pentru generatiile viitoare dictaturi si suferinte asemanatoare. O reala vizualizare, onorare, comemorare si redresare a suferintelor victimelor comunismului, inseamna de fapt un act de dreptate fata de intreaga societate care a suferit aceste atrocitati, de pe urma carora suferim si ne vindecam inca si in ziua de azi.”

O prezentarea video a cartii se poate viziona la You Tube:

http://www.youtube.com/watch?v=IGon7M9NJEc&feature=channel_video_title

Cartea poate fii comandata in format tiparit de la Amazon, Publish America si de la alte edituri de internet.

http://www.amazon.ca/Victims-Communism-Their-Persecutors-Restorative/dp/1462609589/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1309090905&sr=1-1

De asemenea, cartea poate fii comandata in formal electronic Kindle de la

http://www.amazon.com/Victims-Communism-Their-Perpetrators-ebook/dp/B0057XSD40/ref=sr_1_1?ie=UTF8&m=AG56TWVU5XWC2&s=digital-text&qid=1309034738&sr=1-1

Alte articole de Gabriel Gherasim, Seria Romaniana:

http://www.revistanoinu.com/index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=76&Itemid=100006

Tratam astazi un subiect mai putin discutat sau cunoscut — intoleranta si discriminarea impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Metodele lor de manifestare sunt multiple, unele mai evidente, altele mai subtile sau rafinate. Mereu se afirma despre crestini ca sunt intoleranti si ca intentionat se pun in calea celor care nu se identifica ca si crestini sau persoane religioase cu scopul de a le face viata mizerabila sau de a le nega drepturile. E potrivit insa sa ne intrebam daca nu cumva realitatea este tocmai inversa — nu cumva crestinii Uniunii Europene sunt ei insisi victimile intolerantei si a discriminarii oficiale a structurilor seculare europene?

De exemplu, Presedintele Consiliului Europei afirma mereu ca Biblia nu este altceva decit o insiruire de legende si mituri fara sens, si pentru asta nu e criticat de nimeni. In Suedia si Marea Britanie pastori evanghelici sunt arestati si amendati pentru ca propovaduiesc adevarurile Scripturii privind homosexualitatea. Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale interzice organizatiilor neguvernamentale de inspiratie religioasa participarea la intrunirile si conferintele ei unde se discuta tocmai subiectul drepturilor omului. Consiliul Europei emite rezolutii impotriva creationismului si incurajaza tarile membre sa interzica predarea lui in scoli, fie publice fie private. In Germania si Suedia parinti crestini care cauta sa isi educe copiii acasa, departe de atmosfera anticrestina care permeaza scolile publice din aceste tari, sunt arestati sau dati in judecata, iar copiii le sunt luati de sub tutela parentala. Parlamentul European la rindul lui adopta rezolutii care critica religia si simtamintele religioase. Pledoariile crestinilor europeni pentru recunoasterea contributiei crestinismului la dezvoltarea civilizatiei si culturii europene sunt ignorate sau luate in ris. Presa si media seculara ridiculizeaza crestinii si religia in general.

Personalitati si oficialitati seculare si atee determina daca sau nu ne bucuram de libertatea religioasa, si ei, nu noi, ii definesc continutul.

Intr-un sens, exemple de felul acesta sunt fara numar, dar se poate vorbi, fara gres, de o intoleranta crescinda si de o discriminare tot mai incisiva impotriva crestinilor Uniunii Europene. Aproape saptaminal publicam ceva pe tema aceasta in buletinul informativ AFR care apare martea.

Remarcam insa ca evenimentele acestea pe care le enumeram s-au petrecut in doar ultimii ani. Cum se explica acest fenoment? Ce si cine l-a declansat? Care este geneza si motivatia lui? Monitorizeaza cineva aceste situatii de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor? Cum putem afla mai multe despre ele ?

In decembrie 2010 colegii nostri vienezi au publicat un Raport privind intoleranta si discriminarea impotriva crestinilor in Uniunea Europeana. Vi-l facem cunoscut astazi. A fost alcatuit de organizatia neguvernamentala austriaca Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe. Un rezumat introductiv al acestui Raport a fost pregatit pentru noi de Manuela Grindei, studenta din Iasi, voluntar AFR. Ii multumim. Notam ca Romania nu este mentionata in Raport, situatii de intoleranta si discriminarea oficiala impotriva crestinilor in Romania fiind practic inexistente. Pare paradoxal sau ironic, dar crestinii din Romania se bucura de o mai mare libertate religioasa in comparatie cu crestinii din tarile occidentale. Comunistii ne-au expropriat-o, dar ne-am redobindit-o. E important deci sa raminem vigilenti sa ne-o pastram.

Textul integral in limba engleza a Raportului se afla aici.

Tot in 2010 o carte a fost publicata pe aceasi tema, tot de colegii din Viena, dar dintr-o perspectiva mai larga. E intitulata Exiting a Dead End Road (“Iesirea dintr-o fundatura”) si are peste 350 de pagini. A fost scrisa de mai multi contributori, experti in drepturile omului, parlamentari si juristi, atit europeni cit si americani. In linkul acesta aflati detalii despre carte si cum o puteti cumpara la 9 euro.

Pentru prima data documentat: Fapte si cifre despre recentul fenomen in crestere a intolerantei si discriminarii impotriva crestinilor din Europa

Raport publicat vineri, 10 decembrie 2010  Viena, 8 decembrie: Cu ocazia intalnirii OSCE/ODIHR Human Dimension

Implementation privind libertatea religiei (Viena, 9-10 decembrie),

Observatorul Intolerantei si Discriminarii impotriva Crestinilor din Europa publica un raport pe 5 ani. Aveti atasat raportul sub embargo.

Raportul contine o descriere detaliata a fenomenului european mentionat si citate surprinzatoare din cuvintele unor intelectuali sau din documente privind drepturile universale ale omului. Ofera o lista de cazuri reprezentative pentru diferitele categorii de intoleranta si discriminare.

Directorul Observatorului, Dr. Gudrun Kugler, spune: “ Intoleranta si Discriminarea impotriva Crestinilor includ refuzarea drepturilor crestinilor, cum ar fi la libertatea de exprimare sau libertatea de constiinta. Libertatea religioasa este pusa in pericol, in special dimensiunile publice si institutionale ale sale. Primim de asemenea multe vesti privind eliminarea simbolurilor crestine, prezentarea eronata si stereotipurile negative ale crestinilor in media si dezavantaje sociale pentru crestini, cum ar fi ridiculizarea sau impiedicarea promovarii la locul de munca.“ “ Lucram pentru o mai mare constientizare a unei probleme in crestere in Europa ca prim pas pentru remedierea ei. Scopul nostru este drepturi egale pentru toti, inclusiv pentru crestini.“

Dl. Mario Mauro, membru al Parlamentului European si reprezentant OSCE pe probleme de libertate religioasa, a spus in propriul comunicat de presa: “Exemplele prezentate… demonstreaza ca discriminarea impotriva crestinilor are loc nu numai in tarile unde crestinii sunt minoritari, dar cazurile de intoleranta si discriminare impotriva crestinilor sunt prezente atat la est, cat si la vest de Viena, fara a mai pune la socoteala persecutiile violente care afecteaza comunitatile crestine dinafara OSCE… Exista cateva tipuri de discriminari… intentionate, cand discriminarea este motivata de antipatia simtita fata de crestini, si neintentionate, cand niste legi aparent neutre date de guvern conduc la tratament inegal al crestinilor.“ Dl. Mauro conchide prin a aminti importanta asigurarii libertatii religiei, ca si garantarea dreptului la obiectia de constiinta si, de asemenea, asigurarea participarii depline la viata publica prin modificarea legislatiei care provoaca intoleranta contra crestinilor.

Observatorul gazduieste un website care monitorizeaza si catalogheaza instantele in care crestinii si crestinismul sunt marginalizate sau discriminate in Europa. Observatorul strange cazuri de discriminare impotriva crestinilor din surse media si de la persoane care ni le semnaleaza. Noi punem in tema organizatii guvernamentale internationale, cum sunt in UE Agentia Drepturilor Fundamentale (FRA) sau Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). Descoperirile noastre sunt disponibile politicienilor, ONGurilor, jurnalistilor si tuturor persoanelor interesate prin intermediul websitului. O unealta de cautare performanta de pe websitul nostru ofera un serviciu util. Raportul pe 5 ani (atasat) este disponibil in engleza si poate fi comandat ca exemplar tiparit.

Pentru mai multe informatii: Va rugam sa vizitati www.IntoleranceAgainstChristians.eu

Contactati pe Dr. Gudrun Kugler: observatory@IntoleranceAgainstChristians.eu

Telefon Fix: +43 / 1 / 2749898 ; Mobil: +43 / 650 / 2526933

Acest eveniment care a fost numit deja drept Evenimentul Anului pentru evanghelicii români, a fost consemnat cum se cuvine, atât de gazdele care au pregătit cu meticulozitate desfășurarea lui, cât și de invitați, sosiți atât din țară cât și din diaspora românească. S-au referit la lucrarea pastorului Croitor, apreciindu-i calitățile și caracterul inedit, prof. dr. Ioan STANOMIR – președinte executiv al IICCMER, Dr. Dorin DOBRINCU – directorul CSCP și director al Arhivelor Naționale ale României, Dr. Mihail Neamțu – director științific al IICCMER, dr. Cristian Vasile – cercetător la Institutul de Istorie ‘Nicolae Iorga’, Dr. John Tipei – rector al Institutului Teologic Penticostal din București, ultimul cuvânt fiind lăsat autorului lucrării care a profitat de ocazie și a povestit, printre altele, modul în care a apărut ideea realizării acestei cărți.

Fără doar și poate, deși niciun lider al denominațiunii penticostale nu a onorat cu prezența lansarea de carte, atât penticostalii români, cât și celelalte confesiuni creștine vor trebui să ridice mănușa aruncată de pastorul Vasilică Croitor și, cu smerenie și căință autentică, să-și asume căderile trecutului, în respect față de adevăr, față de Dumnezeu și față de cei care au avut de suferit.

De remarcat faptul că deși a fost scrisă de un nespecialist, această carte a fost documentată pe baze extrem de riguroase, folosindu-se arhivele existente la CNSAS, Ministerul Cultelor, Arhivele Naționale, etc. De asemenea este lăudabil caracterul lucrării, extrem de echilibrat, provocând la schimbarea de atitudine și nu la răzbunare, demascând nu oamenii, ci un sistem parșiv, după cum bine a menționat dr.John Tipei.

Primele reacții au apărut deja, atât pe câteva bloguri, cât și la Radio România Actualități sau în Evenimentul Zilei. Cu siguranță că vor fi și alte reverberații, important este ca acest moment să fie folosit așa cum trebuie întru crearea unui cadru potrivit pentru mărturisire, iertare și reconciliere, lăsând restul în plata divinității.

Mai jos este o mică galerie de imagini de la acest eveniment, toți cei care doresc însă pot descărca de aici o arhivă mai completă cu toate fotografiile pe care le-am făcut cu această ocazie.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►

Fără pretenția de a face o cronică exhaustivă a acestui eveniment interesant, ne permitem să tragem câteva concluzii pe marginea desfășurării lui.

În primul rând este deplorabil interesul extrem de scăzut față de această inițiativă, lucru văzut prin numărul foarte mic de persoane care au dorit să participe, în ciuda personalităților care au contribuit la organizarea lui. Se pare că românii au uitat ce înseamnă lipsa libertății religioase și ignoră pericolele restrictive ce se arată la orizont, datorate secularismului și a noii religii a drepturilor omului care vrea să împingă componenta religioasă strict în sfera vieții private, așa cum deja se întâmplă în vestul Europei.

Deplorabile absențele notabile de la acest eveniment, unele dintre aceste persoane fiind anunțate printre organizatori. Dacă deputatul Marius Dugulescu a fost forțat de mașinăria de partid să rămână la parlament pentru că se vota moțiunea de cenzură și a trimis pe un consilier să-l reprezinte (dl.Lucian Pop), nu la fel de scuzabilă este absența lui Ionel Tuțac din partea Uniunii Baptiste, nici lipsa reprezentanților altor culte sau asociații religioase. La nivel de conducere, doar Cultul Creștin după Evanghelie a fost reprezentat de către președintele acestuia, Virgil Achihai.

În al doilea rând, deși punctele de vedere prezentate au fost interesante, acestea au tratat problema libertății religioase aproape exclusiv din perspectiva instituțională, vizând în mod special relația dintre stat și biserică. Ori la ora actuală pericolul cel mai mare este dat de amenințarea libertății religioase și îngrădirea acesteia la nivelul individului, lucru care a fost extrem de clar în mesaul lui Alex Spark care a prezentat trendul îngrijorător din Marea Britanie, unde practicarea credinței în spațiul public, adică la locul de muncă, în mass-media, în instituții, etc, a căpătat un statut prohibitiv, multe persoane având realmente de suferit din acest motiv, ajungându-se până la pierderea locului de muncă. În acest context ne întrebăm la ce bun un model în care la nivel instituțional există libertate și drepturi foarte mari, dacă la nivel individual omul este persecutat pentru credința lui, așa cum se întâmplă deja în Anglia? Acolo Biserica Anglicană este biserică oficială de stat, suveranul Angliei este capul bisericii, biserica este în întregime subvenționată de la bugetul de stat, salariile, clădirile și toate cheltuielile aferente fiind în sarcina guvernului – dar tot acolo o asistentă își pierde serviciul fiindcă s-a oferit să se roage pentru un pacient, alta fiindcă nu a vrut să renunțe la crucifixul de la gât, unde părinții adoptivi sunt obligați împotriva convingerilor lor religioase să educe pe copii cu privire la ‘normalitatea’ familiilor homosexuale șamd.

În acest context este cu adevărat îngrijorătoare apatia creștinilor români față de problematica libertății religioase, în contextul în care în forul legislativ european sunt tot mai mari presiunile de tip secularist, ateist și anti-creștine. Păcat!

Puteți viziona aici un interesant reportaj transmis în cadrul emisiunii Universul Credinței de la TVR, în realizarea lui Cristi Țepeș.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Institutul pentru Cercetări Politice din Universitatea București în colaborare cu European Christian Political Movement organizează pe 15 mai 2010 conferința „Libertatea religioasă în Romania și UE”. Conform organizatorilor această inițiativă își propune să adune la aceeași masă, lideri politici și religioși dar și reprezentanți ai mediului academic și ai organizațiilor care se confruntă cu problematica libertății religioase, în vederea unui dialog asupra transformărilor și provocărilor aduse conceptului de libertate religioasă în noul spațiu european.

Relevanța unei asemenea dezbateri este romanțată atât din punct de vedere național și istoric, cât și legitimată politic și comunitar. Contextul istoric-național este definit de rememorarea experienței traumatizante a societății românești din perioada comunistă dar și de celebrarea a 20 de ani de libertate religioasă în România. În al doilea cadru, transformările politico-teologice contemporane din spațiul european secular stârnesc tot mai explicit controverse și predicții asupra gravelor consecințe a politicilor părtinitoare și a agendei antisociale. Actorii implicați în această dezbatere vor încerca să identifice principalele abordări la nivel național și european cât și implicațiile discursul politic orientat înspre relația dintre libertatea religioasă, de expresie și de conștiință. De asemenea, este de așteptat ca invitații cât și participanții la dezbatere să contribuie la demersul de articulare a unui răspuns comprehensiv și cât mai exhaustiv în raport cu dilemele și provocările relației individ — religie — biserică — stat și a îngrădirii drepturilor și libertăților religioase în Romania și UE. Astfel, discuția pornește de la câteva premise care au menirea de a focaliza analiza pe anumite realități particulare și generale și care contribuie esențial la evaluarea realității politico-teologice și la concluzia dezbaterii.

Sursa: http://vaisamar.wordpress.com

“Restituirea proprietăților greco-catolice confiscate de guvernul comunist în 1948 (și transferate Bisericii Ortodoxe Române) rămâne încă o problemă. Biserica Greco-Catolică a fost singura confesiune declarată ilegitimă de regimul comunist și ale cărei biserici au fost confiscate și date unei alte confesiuni, Biserica Ortodoxă” – aceste afirmații se află în al doilea paragraf al Raportului despre Libertatea Religioasă privitor la România, pe 2009, realizat de biroul pentru democrație al Departamentului de Stat al SUA. “Guvernul SUA a discutat despre libertatea religioasă cu guvernul (României) ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada continuă să își manifeste îngrijorarea în fața oficialilor privitor la eșecul guvernului de a asigura restituirea deplină a proprietăților religioase, inclusiv a bisericilor greco-catolice.”

Ca în ceilalți ani, raportul constată faptul că “Biserica Ortodoxă își folosește adesea influența pentru a exercita presiuni asupra grupurilor mici și asupra oficialilor guvernamentali pentru binele propriu”. Sunt amintite și cazuri concrete: “În Peșteana, comunitatea greco-catolică înființată în 2005 continuă să se confrunte cu discriminări și hărțuiri. Tensiunile continuă și datorită refuzului Bisericii Ortodoxe de a se supune unei decizii judecătorești ce permite greco-catolicilor să aibă acces la cimitirul din localitate. După un an de opunere, autoritățile locale au dat acceptul pentru construirea unei biserici greco-catolice, iar temelia noii biserici a fost sfințită la 14 octombrie 2007. Autoritățile de stat nu au răspuns plângerilor greco-catolicilor privind restituirea proprietăților sau atitudinile discriminatoare ale oficialilor locali.”

“Guvernul continuă să evite adoptarea unei legislații privitoare la restituirea bisericilor greco-catolice de către Biserica Ortodoxă, care le-a primit de la statul comunist în 1948. Biserica Greco-Catolică a primit de la Biserica Ortodoxă, fie prin negocieri, fie prin tribunale, mai puțin de 200 din cele 2.600 de biserici și mănăstiri deținute în 1948. În perioada acoperită de raport, Biserica Greco-Catolică a primit doar trei biserici de la Biserica Ortodoxă. [...] Tribunalele întârzie audierea multor cauze depuse de Biserica Greco-Catolică, iar procesele sunt adesea întârziate de recursurile cerute de Biserica Ortodoxă. De exemplu în Șișești, Maramureș, un proces pentru o fostă biserică greco-catolică durează de 16 ani. Dar Biserica Greco-Catolică a primit un număr mare de decizii pozitive din partea curților de tribunal.”

“Biserica Greco-Catolică nu a primit Catedrala din Gherla, județul Cluj, pe care fostul Patriarh ortodox a promis să o restituie în 2005. În ciuda dorinței declarate de dialog, Biserica Ortodoxă continuă demolarea de biserici greco-catolice – unele chiar declarate monumente istorice – în cel puțin zece localități, jumătate dintre ele în județul Cluj. Autoritățile nu au reacționat la plângerile greco-catolicilor despre dărâmarea bisericii greco-catolice din Țaga, Cluj, în 2006, și a bisericii greco-catolice din secolul XVIII din Badon, Sălaj, în aprilie 2007. La 8 mai 2008, Biserica Ortodoxă a început demolarea unei alte biserici greco-catolice din secolul XVIII, în Ungheni, județul Mureș, unde Biserica Ortodoxă a început construcția unei noi biserici în jurul bisericii greco-catolice, înconjurând în întregime biserica istorică greco-catolică. În Salonta, Bihor, Biserica Ortodoxă construiește de asemenea o nouă biserică în jurul uneia greco-catolice vechi, pe care refuză să o restituie.”

“În Nicula, județul Cluj, Biserica Ortodoxă continuă construcția care deteriorează vechea biserică greco-catolică a istoricei Mănăstiri de la Nicula în ciuda unui ordin de suspendare a oricăror lucrări. O decizie în procesul care se derulează foarte lent despre posesia mănăstirii rămâne încă să fie luată. Cazuri similare sunt raportate la Orăștie, Hunedoara, și la Iara, Cluj, unde Biserica Ortodoxă continuă să construiască lângă fostele biserici greco-catolice, probabil cu intenția demolării în cele din urmă a acestora. De-a lungul anilor Biserica Ortodoxă a respins în mod repetat cererile greco-catolicilor pentru slujirea alternativă în peste 230 de localități.”

Raportul mai constată că “în perioada acoperită, Biserica Ortodoxă a crescut presiunea asupra parlamentarilor pentru sprijinirea unui proiect de lege care stipulează că restituirea pământurilor și proprietăților trebuie făcută în directă proporționalitate cu numărul credincioșilor – o lege care, de fapt, ar legitima în mare măsură decizia comuniștilor de a da proprietățile greco-catolice Bisericii Ortodoxe. Proiectul de lege a rămas în dezbatere în Parlament.” De asemenea se repetă, ca în alte rapoarte, “tehnica” ortodocșilor în localitățile cu două biserici, dintre care una fostă greco-catolică, și unde există un singur preot ortodox: “Biserica Ortodoxă apelează frecvent la unul dintre următoarele trei scenarii – alternează serviciile religioase între cele două locații; ține biserica ortodoxă închisă și își desfășoară slujbele în biserica greco-catolică; sau înființează o a doua parohie în localitate, uneori împărțind parohia ortodoxă existentă în două. În perioada acoperită de raport, peste 20 de biserici foste greco-catolice rămăseseră închise, în timp ce greco-catolicii își desfășoară serviciile religioase în peste 150 de locuri necorespunzătoare (case ale credincioșilor, case de cultură, altele).”

“Vă scrie Arhimandritul Ștefan POPA, în calitate de Rector al Comunității Ortodoxe Române din Roma. Reprezint un numeros grup de creștini ortodocși din Italia care nu acceptă autoritatea spirituală și nici jurisdicția Patriarhiei Române, considerând această structură bisericească drept feudală, compromisă moral și responsabilă de sărăcia, mizeria, ignoranța și teroarea în care trăiește poporul român.

Ne aflăm sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol și până nu demult eram 14 parohii și tot atâția preoți care se aflau sub această oblăduire canonică. Episcopul Siluan de Italia, ca o vrednică unealtă a regimului politic de la București, a început o serie de atacuri agresive și de cumpărare cu bani a unor preoți – caterisiți între timp de Patriarhul Bartolomeu – pentru a readuce forțat populația ortodoxă română din Italia sub controlul Bucureștiului.

Anexăm la prezentul mesaj un studiu aprofundat asupra acestei grave situații pe care vă rugăm să o publicați si pe situl dumneavoastră. Pagina noastra de web este www.bisericaortodoxaromana.eu și acolo găsiți toate datele referitoare la adresa, număr telefon, sediu social și organizare, în pagina numită “about us”.

Cu urări de bine și mulțumiri pentru lectura acestui mesaj,

Arhimandrit Ștefan Popa”

Atașăm aici materialul primit de la Arhimandritul Popa, cu precizarea că întâi apare versiunea în limba italiană și abia apoi trducerea în limba română: Între samavolnicie și necanonicitate

]]> http://www.libertatereligioasa.ro/topstiri/agresiune-religioasa-intre-ortodoci/feed/ 0 http://www.libertatereligioasa.ro/topstiri/agresiune-religioasa-intre-ortodoci/ http://feedproxy.google.com/~r/libertatereligioasa/~3/LPB5poiV49c/ http://www.libertatereligioasa.ro/topstiri/comunicat-pozithia-bisericii-greco-catolice-fatha-de-intenthia-declarata-a-bisericii-ortodoxe-romane-de-a-susthine-legiferarea-epurarii-culturale-i-religioase-in-romania/#comments Mon, 05 Oct 2009 17:31:14 +0000 Libertate Religioasa http://www.libertatereligioasa.ro/?p=389 Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a primit cu îngrijorare comunicatul Patriarhiei Romane din 29 septembrie 2009, care incită la ură interconfesională și susține procesul de epurare culturală și religioasă la care Biserica Greco-Catolica este supusă in România.

Comunicatul menționat afirma că Biserica Greco-Catolică ar dori “să intre în proprietatea lăcașurilor de cult ortodoxe cu speranța acaparării credincioșilor ortodocși care le frecventează”, ca apoi să concluzioneze că Patriarhia Română va continua “să sensibilizeze autoritățile de Stat pentru adoptarea unor măsuri legislative și a unor soluții practice de rezolvare a neînțelegerilor patrimoniale dintre cele două Biserici românești în conformitate cu realitatea confesională din teritoriu”.

“Realitatea confesională din teritoriu”, la care Patriarhia Română face referire, este rezultatul a 40 de ani de persecuție comunistă îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice, urmați de încă 20 de ani în care comunitatea greco-catolica este supusă unui proces sistematic de epurare culturală și religioasă în România.

Dintre acțiunile de după căderea comunismului întreprinse în vederea eliminării Bisericii Greco-Catolice din viața religioasă românescă amintim:

- hărțuirea, intimidarea, amenințarea chiar cu moartea a credincioșilor greco-catolici pentru a nu-și declara și manifesta apartenența confesională;

- intimidarea și batjocorirea copiilor greco-catolici în școli;

- refuzul în multe localități al preoților ortodocși de a permite înmormântarea greco-catolicilor în cimitire;

- terorizarea psihologică a comunităților greco-catolice chiar și acolo unde i-am lăsat pe frații ortodocși în bisericile noastre;

- incitarea la ură împotriva greco-catolicilor prin discursuri politice sau religioase;

- intimidarea și agresarea fizică a preoților greco-catolici;

- biserici greco-catolice ținute închise în timp ce credincioșii noștri se roagă în stradă, școli, centrale termice sau case particulare;

- demolarea sau distrugerea de biserici greco-catolice;

- refuzul autorităților Statului Roman de a aplica hotărâri judecătorești care sunt în favoarea noastră.

Intenția declarată, în prag de alegeri prezidențiale, a Bisericii Ortodoxe majoritare de a susține legiferarea efectelor acestor acțiuni îndreptate contra Bisericii Greco-Catolice minoritare este îngrijorătoare.

La 20 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și de la repunerea în legalitate a Bisericii noastre, este greu de înțeles de ce Patriarhia Română continuă să atace dreptul de proprietate al Bisericii Greco-Catolice, iar prin dezinformare să instige opinia publică la ură împotriva credincioșilor greco-catolici, prezentându-i drept acaparatori de biserici și credincioși ortodocși.

Biserica Greco-Catolică revendică în instanță doar acele lăcașuri de cult și proprietăți de care a fost deposedată abuziv în 1948 de către Statul comunist. Recursul la justiție este soluția adoptată de Biserica Greco-Catolică pentru a-și intra în drepturi ca urmare a refuzului Statului Român să repare nedreptatea din 1948, precum și a refuzului Bisericii Ortodoxe Române la orice formă de colaborare pentru a rezolva această situație.

Biserica Greco-Catolică a făcut dovada bunei credințe oferind puținele biserici pe care le-a recuperat pentru celebrări alternative comunităților ortodoxe acolo unde acestea nu au biserică proprie. Din păcate, Patriarhia Română refuză această soluție, deși în Europa de Vest nu găsește nici o piedică să celebreze servicii religioase alternative în bisericile pe care Biserica Catolică i le pune la dispoziție.

Statul Român are obligația, competența și datoria morală de a legifera restituirea proprietăților confiscate de la Biserica Greco-Catolica de către regimul comunist.

Cerem politicienilor români să nu facă din încălcarea dreptului de proprietate și libertate religioasă un subiect de campanie electorală.

Epurarea culturală și religioasă la care Biserica Greco-Catolică și credincioșii ei sunt supuși în România trebuie să înceteze, lăsând loc democrației autentice în care principiile statului de drept să prevaleze.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore — Blaj

Mai precis, Legea Cultelor (489/2006) prevede:

“Art. 9. — (1) In România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în fața legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult”.

În ciuda a ceea ce precizează această lege, gafa celor de la ministerul Comunicațiilor arată încă odată obediența guvernului față de BOR și dorința politicienilor de a se pune pe bune cu orice preț cu ierarhii acesteia.

În orice țară civilizată, o asemenea gafă este greu de crezut că ar putea fi făcută, dar dacă ar fi, ea e urmată imediat de o demisie. A, desigur… România nu este “orice țară civilizată”! La noi încă predomină influențele și metehnele de tip fanariot.

Iată aici un citat din caietul de sarcini al proiectului eRomania:

“d) Ortodoxism Online — portal de informare a publicului asupra religiei naționale a României

Beneficiile acestui modul sunt:

- Cultivarea sentimentului național și religios cu efecte pozitive în viața cetățeanului în familie și societate

- Clarificarea și însușirea corectă a elementelor de bază din învățătura de credință ortodoxă”

Deci treaba ministerului comunicațiilor și a guvernului României este să ne asigure cu un program de catehizare ortodoxă – se pare că cineva duce dorul orelor de îndoctrinare marxist-leninistă de dinainte de revoluție.