La rose que j'aimais....

Podul din spaghete

noreply@blogger.com (Mihai) — Wed, 14 Mar 2012 08:00:00 +0000

Când vă plictisiți acasă și nu știți ce să faceți cu prea multele spaghete din cămară puteți încerca ce a făcut și Peter Sandor, adică un pod din spaghete care uitați ce greutate a reușit să susțină ;)

E.ON Gaz și asmuțitul câinilor

noreply@blogger.com (Mihai) — Tue, 13 Mar 2012 08:00:00 +0000

Mie mi se pare corect ca atunci când apelezi la un bătăuș și îl asmuți asupra cuiva să știi să îi dai și comanda să se oprească. Adică departe-s zilele în care DrNo sau Goldfinger ordona ceva și maimuțele-i ascultătoare nu se opreau până nu omorau pe cineva.

Și totuși, ca să fiu un pic mai concret... Se face că acasă am avut o oarecare datorie la cei de la E.ON Gaz. Ei au emis factura cam în data de 16 ale lunii, sau ceva de genul, noi am plătit undeva pe 23 toate restanțele și plus de asta și factura curentă, deci ajunseserăm la zi, restanțe zero lei zero bani.

După o săptămână și un pic sună o anume firmă cu care E.ON Gaz are contract pentru a recupera restanțele, adică o firmă care amenință clienții că vin peste ei și le iau casa dacă nu plătesc. Răspunde mama la telefon și o doamnă înțepată începe și urlă înșirându-i facturi restante și penalizări și alte minuni și amenințări cu avocați și plăți și vânzări și tancuri. Un adevărat moment WTF. Deci E.ON a știut în data de 16 ale lunii să comunice firmei respective de doi bani că noi aveam restanță, însă după ce s-a văzut cu banii în cont E.ON-ul a "uitat" să le spună și câinilor că nu mai e nevoie să hărțuiască clientul.

Și asta nu e tot. După ce mama le-a explicat frumos că sunt plătite toate, doamna aia înțepată a mai și avut pretenția ca mama să îi trimeată copii după chitanțe cum că a plătit. Pe mail sau pe fax. Norocul ei că nu m-a prins pe mine la telefon. Am instruit-o pe mama că de mai sună o a doua oară duduia aia să îi spună clar că așa cum cei de la Gaz au știut să se aprindă repede că iastă factură neplatită și să le trimeată toate datele contractului și statusul contului, așa să facă frumos și să trimeată si confirmarea că totul e plătit. Că doar nu i-a durea degetu să facă naibii și ei doi trei clici. A trecut o săptămână și încă nu a sunat duduia... dar și de sună sun eu direct la E.ON.

Nu știu alții cum sunt, însă mie experiența asta îmi spune foarte multe despre cât de mult le pasă celor de la E.ON de clienții lor.

vALLuntar - o campanie Editura ALL

noreply@blogger.com (Mihai) — Mon, 06 Feb 2012 22:27:00 +0000

De la Lexa am aflat de campania celor de la Editura ALL, campanie online prin care ei speră să facă două lucruri deodată: să aducă niște cărți bune în mâinile unor oameni și să promoveze voluntariatul.

În perioada 24 ianuarie – 16 martie noi punem gratuit la dispoziţia bloggerilor orice carte de pe www.all.ro. Ei trebuie să o citească şi să îşi scrie părerea despre carte pe blogul personal. Fiecare recenzie valorează 15 minute de voluntariat ce va fi realizat de către echipa ALL pentru un centru ales de bloggeri. Fiecare comentariu referitor la carte sau la campanie, dat la postul cu recenzia, adaugă încă 3 minute de lucru.

Mai multe despre campanie și despre regulament pe siteul editurii.

Madonna - Superbowl 2012 Halftime Show

noreply@blogger.com (Mihai) — Mon, 06 Feb 2012 06:41:00 +0000

Aseară a fost Superbowlul, eveniment așteptat de foarte multă lume. Unii au vrut să vadă meciul, alții reclamele din pauză, iar alții au așteptat cu sufletul la gură showul Madonnei. Eu am făcut parte din ultima categorie, recunosc, și, având în vedere ora la care a fost transmis la noi, am avut așa niște nervi când am văzut că 15 minute de meci au durat 45 de minute pe ceas (prea multe time-out-uri și alte întreruperi).

Madonna a avut 12 minute și 40 de secunde la dispoziție să facă un show de neuitat și, văzând reacțiile de pe internet și cele scrise în presă, se pare că i-a ieșit, și mă bucur. Incredibil cât de frumos a fost pus totul laolaltă, câți extras au fost pe teren, ce costumații au avut cu toții și ce efecte vizuale mișto a folosit. A cântat Vogue, Music, Give me all your luvin și Like a prayer, cu ea pe scenă fiind LMFAO, M.I.A., Nicki Minaj și Ceelo Green.

Un show de nota 10+.

Madonna - Give me all your luvin (feat MIA and Nicki Minaj)

noreply@blogger.com (Mihai) — Fri, 03 Feb 2012 14:18:00 +0000

Clipul primului single de pe albumul MDNA al Madonnei a fost lansat astăzi la ora 16 ora României. În clip apar în rol de majorete Nicki Minaj și M.I.A., iar cu mitraliera în mașină nu e Elton John. Pe verificate :))

Piesa e produsă de Martin Solveig și va fi singura piesă nouă din setlist-ul Madonnei de la Superbowl de peste două zile. Clipul e haios, energic și te ține atent până la final, iar tema folosită merge numai bine cu Superbowlul, că ai putea zice că de fapt seamănă mai mult cu un clip de promovare a Superbowlului decât a Madonnei.

Enjoy. In Full Screen ;)

2011 - Gânduri la final de an

noreply@blogger.com (Mihai) — Sat, 31 Dec 2011 11:16:00 +0000

Pe unde am fost și v-am spus și vouă:

În 2011 a fost prima ediție a Zilelor Clujului. Zile mândre, pline de voie bună, cu tot felul de activități de nu știai cum să îți împarți timpul. În perioada asta am ajuns de am încercat diverse meniuri internaționale la Memo 10, de ne-am lins pe bot.

Urcarăm în turnul Catedralei din Cluj pe la începutul lunii mai. Foarte fain s-o văzut Clujul d-acol de sus. Foarte fain!

2011 a fost primul an în care am cunoscut oameni din online. Am ajuns, mulțumită lui Liviu, la Alba-Iulia pentru un weekend fain, și acolo am sezut la aceeași masă cu Liviu, Andrei, Nebuloasa, Emanuel, Somnulescu, Marius Rusu și Jorjh. Fost un weekend tare fain în care am bătut la pas cetatea și am văzut cât de frumos e gătită.

În 2011 am fost pe Cluj Arena. Am fost la ziua porților deschise, am fost la deschiderea oficială la concertele Voltaj și Scorpions, am fost la meciuri de fotbal pe stadionul fain ce îl are Clujul.

În octombrie am fost la Muzeul Farmaciei la inițiativa lui Aronet și am rămas plăcut impresionat de cum arată acest muzeu de o importanță istorică deosebită.

După cum unii au putut observa, 2011 a fost primul an în care nu am mai participat la (cvasi) faimosul SuperBlog. Trei ani la rând am participat și mai țineți minte cum în fiecare toamnă începeam să scriu despre diverse aparaturi și magazine. A fost o experiență interesantă, am aflat multe lucruri, mai ales despre tehnologiile din laptopurile Asus, însă orice lucru se face cu măsură, motiv pentru care anul acesta i-am lăsat pe alții să se întreacă în a face reclamă gratuită unor produse pe care nu le-au testat.

În rest am mai fost plecați în diverse locații, despre care nu am scris pe blog, am fost la cinema, am pedalat, am avut mult, dar mult, de lucru și de învățat, am avut emoții cât s-ajungă pentru vro trei ani, am citit cărți bune, am mâncat deserturi tare gustoase, am întâlnit oameni faini, am făcut planuri peste planuri peste planuri ca apoi să alegem tot prima variantă.

Ce doresc pentru blog în 2012? Vreau să reușesc să scriu la timp articolele ce le am în minte, vreau să fie articole interesante și utile pentru voi, nu doar gânduri fără sens.

La final de articol aș vrea să vă mulțumesc că citiți La rose que j'aimais..., și aș vrea să le mulțumesc celor cu care am petrecut clipe faine în 2011. Sper ca 2012 să fie un an și mai bun! Multă sănătate!

Ce ne-a adus Moșul?

noreply@blogger.com (Mihai) — Sun, 25 Dec 2011 10:31:00 +0000

Poza de mai sus am tot văzut-o în ultimele două săptămâni postată pe diverse siteuri și am văzut că lumea era complet de acord cu informația prezentată. Da, mereu există o diferență între ce își dorește lumea de Crăciun și ce ajunge Moșul să aducă, dar chiar să te aștepți să găsești un iPad sub brad? Acuma serios. Mie mi-ar crăpa obrazul de rușine să le spun alor mei că speram să găsesc sub brad un laptop nou nouț. Dar alții nu gândesc așa și cu siguranță mulți sunt dezamăgiți de faptul că Moșul nu le-a adus un smartphone, o aplicație pentru iPad, un laptop, un joystick, un inel cu diamant, un televizor cu plasma cu diagonala mare sau un job ca director. Da, e nasol când în loc de ceva din lista de mai sus găsești sub brad o pijama, niște șosete, portocale, ciocolată sau o carte, nu? (Deși adevărul e că It sucks to be them :P )

Șosetele, căciulile, mănușile și fularele mi se par cadouri de sezon foarte utile și practice (da, probabil e enervant să primești de la 10 oameni numai șosete). Ce să mai spun de pijamale. Iar o ciocolată cu nuci, măr și scorțișoară sau portocale e mai mult decât potrivită pentru a îți ține de urât cât timp sorbi cuvintele dintr-o carte bună.

Eu am fost mereu de părere că nu e nevoie de un dar costisitor ca să simți că e Crăciunul. Ieri vorbea un tânăr la televizor că el îi cumpără prietenei sale un cadou de 2000 lei, că o dată în an e Crăciun. Da, la fel cum o dată în an e și ziua de naștere, și ziua de nume și așa mai departe. Până la urmă banii lui, face ce vrea cu ei, nu?

Crăciunul nu înseamnă să primești cadouri scumpe și sclipitoare. Crăciunul înseamnă să primești ceva dăruit cu drag, ceva ce să îți fie util, chiar dacă a fost mai ieftin, pentru că până la urmă la asta se reduce totul, la a dărui cadouri din inimă și a te simți cât mai bine alături de oameni la care ții. Mie mi se pare aberant să ai pretenții ca părinții să îți cumpere o mașină sau ca logodnica să îți cumpere un iPhone. Dacă chiar vrei asemenea lucruri nu ai decât să muncești și să ți le cumperi tu, că totuși nu plouă cu iPhone-uri (plus că poate ești prea gingaș și nu îți place modelul primit). Eu unul mă simt mai bine primind un vin bun pe care să îl beau cu cine mi-e mai drag decât o tabletă din aia pe care tot bați cu degetele.

Așa că tuturor îmbufnaților ce simt că Moșul nu le-a citit cu atenție scrisoarea, copiată de pe siteuri cu electronice și electrocasnice, nu le pot spune decât că nu au înțeles care e rostul acestei sărbători. Până și timpul petrecut acasă cu familia, pe care mulți îl văd ca "o pierdere de timp", e un cadou frumos de sărbători, evident, dacă sunteți dispuși să vedeți partea plină a paharului. Și pentru la anul poate ar fi mai bine să vă concentrați mai mult pe partea de "Dăruiește" decât pe cea de "Primește" ;)

Ah, și mie ce mi-a adus Moșul? Păi câte un pic din ce a știut el că îmi place :) Și îi mulțumesc pentru asta încă o dată, că nu sunt sigur dacă a înțeles ceva din discursul meu cam nelegat când ne-am văzut (de fapt când m-am întâlnit cu oamenii lui de contact, că mi-a fost prea somn să îl aștept toată noaptea).

Știri de Crăciun la televizor

noreply@blogger.com (Mihai) — Sat, 24 Dec 2011 11:21:00 +0000

Merge televizorul în timp ce mai trebăluim și mai prind câte o chestie ce se discută pe la știri.

Aseară la știrile din sport, nu mai știu dacă pe Antena sau pe Pro, se spunea cum Schumacher a fost la o petrecere, a băut un pic și apoi a cântat împreună cu alți petrecăreți melodia Mama a celor de la Queen. Știți voi care, cea cu "Mama, I just killed a man". Bine că nu au numit-o Mamma mia, că în piesă se cântă la un moment dat "Mamma mia, mamma mia, let me go". Or făcut ca vedetele noastre când în 2009 toate erau admiratoare ale Madonnei, printre piesele preferate numărându-se Evita, Time goes by și The Power of Love.

Tot la televizor văd înghesuiala din hypermarketuri. Oameni buni, sfârșitul e la anul, în decembrie 2012, acuma e 2011! Chiar nu înțeleg câtă mâncare și băutură poa să încapă într-un om timp de două zile (că în 26 decembrie iar or fi pline hypermarketurile și vom vedea la știri oameni cu cărucioarele pline spunând "am ieșit să mai cumpărăm câte ceva proaspăt" - mda, baxuri de chimicale proaspete și alcool cât cuprinde). Și ne plângem că nu sunt bani, dar toți cumpără cât pentru două trei luni de consum.

Și am mai văzut despre brazi, cum vânzătorii de brazi au anunțat că au făcut reduceri de preț. Pentru ei o reducere de la 25 la 15 lei înseamnă 50%. Plus că mi se pare așa de aiurea faptul că brazii ce nu vor fi vânduți vor fi distruși. Nu știu, mie îmi pare foarte aiurea, adică dacă tot nu vor să iasă în pagubă să și-i ducă acasă, să le taie ramurile și să îi folosească la anul ca pari pentru roșii, dar nu să îi distrugă. Dar mă rog, nu-s eu expertul în afaceri, nu?

Și am să închei tot cu știri din sport. Pe Antena sau Pro, dar până la urmă parcă nu mai contează unde că la fel de panaramă sunt pe ambele canale acest tip de știri. Ia auziți și voi, știri despre paparude (ca să nu le spun chiar c*rve, adică totuși suntem încă în post), că unde merg două siliconate în vacanța de Crăciun să se relaxeze, pe banii ~~fraierilor~~ iubiților lor, jucători de folbal, evident că fără ei. Nah astea-s știri din sport!

Plus că în perioada următoare o să vedem cum fiecare jucător de fotbal l-a primit pe Moșu în casă, ce cadouri scumpe a primit fiecare plod de fotbalsit, cine unde a mers în concediu, ce parașută a lăsat ce jucător să deschidă scorul, ce a urat Becali lui Bănel, ce a urat Becali lui Borcea, ce a urat Becali lui Dragomir, ... , ce a urat Becali lui Nistorescu (astea cu Becali prezentate ca știri aparte, deci nu în același calup, că doar trebuie umplute cele peste 30 de minute inutile de emisie) (habar nu am cine e Nistorescu, e un nume random ce mi-a trecut prin minte), ce jucător de fotbal a folosit mai mult gel de păr, la ce saloane de frumusețe merg sportivii, cum Prodanca a făcut sărmăluțe, și probabil iar vom auzi un colind din partea jucătorilor unei echipe de fotbal, colind în comparație cu care și schieunatul unui câine va fi mai melodios.

Deci e clar că, pentru a nu mă enerva, trebuie să evit emisiunile de "știri".

Iată vin colindători de la Birdbox Studio

noreply@blogger.com (Mihai) — Tue, 20 Dec 2011 12:28:00 +0000

O animație foarte haioasă și interactivă creată de cei de la BirdBox Studio în care trei arici încearcă să vă cânte de Crăciun. Încercați-i pe fiecare și vedeți ce talente au. Mie mi-a plăcut foarte mult cel mic și grăsuț, dar și cel din dreapta. Have fun! ;)

Dacă vă uitați direct aci pe blog, după ce faceți o alegere va trebui să apăsați pe butonul mare de Play. Totuși, dacă vreți să fie totul cât mai simplu, eu vă recomand să vă uitați direct pe youtube făcând click aici.

Mylene Farmer - Du temps (video)

noreply@blogger.com (Mihai) — Sat, 10 Dec 2011 11:26:00 +0000

Ieri seară cei de la Polydor Franța au lansat oficial cel mai nou videoclip al lui Mylene Farmer, cel pentru single-ul Du temps. Videoclipul, în regia lui Laurent Boutonnat, a fost filmat acum două săptămâni și conține multe imagini inedite din viața artistei, atât din timpul turneului din 2009, din studioul de înregistrări sau din vacanțe la malul mării (dintre care unele au ajuns în bookletul albumului Bleu Noir din 2010), cât și momente mai private, cum ar fi imaginile de la aniversarea zilei sale de naștere.

Piesa a fost compusă de Laurent Boutonnat și este primul single ce promovează albumul Best of 2001-2011 al artistei, album pe care se găsesc toate single-urile de pe albumele Avant que l'ombre..., Point de suture și Bleu Noir, dar și colaborarea cu Moby din 2006, Crier la vie (Slipping away), și două piese noi: Du temps și Be me (care după părerea mea nu e deloc reușită).

Cum vi se pare piesa? Dar clipul? :D

Cum să nu îți schimbe lumea statusul din Yahoo Messenger

noreply@blogger.com (Mihai) — Fri, 02 Dec 2011 13:01:00 +0000

Azi noapte am aflat de un site prin intermediul căruia oricine îți poate schimba statusul din Yahoo Messenger. Ne-a tulburat informația asta, așa că am început să căutăm pe Google să aflăm mai multe despre așa mârlănie. Și iată ce am găsit.

Cum funcționează mârlănia?

Pe siteul respectiv introduci ID-ul persoanei căreia vrei să îi schimbi statusul și apoi statusul dorit (de exemplu "I sick duck") și apoi apeși pe un buton. Ce se întâmplă în continuare e că persoana respectivă primește un mesaj pe messenger de la o persoană pe care nu o are în lista lui de prieteni, un mesaj ciudat care de fapt e un script ce se execută local și care îi schimbă statusul (scriptul dă și o eroare la un moment dat) .

Ce versiuni de Yahoo Messenger sunt vulnerabile?

Șiretenia asta merge pe Yahoo Messenger versiunea 11. Am testat pe YM v10 și nu merge.

Cum se poate preveni așa ceva?

Simplu. V-am descris mai sus că scriptul ce se execută e conținut într-un mesaj venit de la un ID aiurea, ID ce nu e în lista de prieteni a utilizatorului, drept urmare dacă blocați mesajele de la necunoscuți atunci scăpați de minuni dintr-astea, că cine știe ce le fată mintea și ce scripturi dubioase mai inventează. Pașii de urmat: meniul Messenger -> Preferences -> Category: Ignore List. Aici bifați Ignore anyone who is not in my Yahoo! Contacts.

Și dacă vrea cineva care nu e în lista mea să vorbească cu mine?

Mă gândesc că nu dați drumul în casă la toți necunoscuții, nu? Așa nici nu vă aruncați în discuții pe messenger cu tot felul de indivizi ce i-ați cunoscut de două minute. Dacă cineva vrea să vă contacteze vă trimite un mail sau vă adaugă în listă. Simplu, nu?

Totuși, dacă nu vreți să blocați mesajele de la userii necunoscuți, puteți trece pe versiunea precedentă de messenger, adică pe YM v10, care nu are problema prezentată mai sus.

Ce e așa de rău că se poate schimba statusul?

Faptul că oricine îți poate schimba statusul nu e deloc haios. Dincolo de "ha ha, ce panaramă de status o avut George aseară" și de faptul că adolescenții se vor distra în draci cu prostia asta, problema e mai serioasă, arată o hibă, o breșă de securitate în Yahoo Messenger v11 și ridică întrebări dacă nu există și alte breșe ce să poată fi exploatate de persoane cu intenții nu din cele mai curate. Așa că cel mai bun lucru pe care îl puteți face e să luați măsuri de protecție.

PS: Nu dau adresa siteului pentru că nu suntem mucoși de 14 ani să ne jucăm cu așa ceva.

Gânduri la 1 decembrie

noreply@blogger.com (Mihai) — Thu, 01 Dec 2011 14:10:00 +0000

De când eram mic știam că de 1 decembrie se merge la Alba Iulia, cu mic cu mare, pentru a asista la parada militară și pentru a vedea un popă cum Doamne miluiește. Ah, și pentru a asculta un discurs ținut de cineva din conducerea statului. Ce nu am înțeles eu nici atunci și nici acuma e de ce s-ar urca lumea în tren și ar merge să se înghesuie pe frig să vadă parada, când o poate vedea de acasă, de la căldurică. Dar mă uitam cu atenție la televizor cum defilau soldați și tancuri și mă enervam că ai mei erau mai interesați de trebăluit prin casă decât de măreția zilei.

Anii au trecut și încetul cu încetul am început să fiu ca ei, să mă bucur de ziua liberă pentru a dormi mai mult, pentru a lenevi sau pentru a îmi dedica timpul unor activități ce le-am tot amânat din cauza lipsei de timp, deși parcă sunt mai priceput la primele două. Cu toate astea mă întreb ce s-a întâmplat cu dragostea de țară, cum e cu țara mea de glorii, țara mea de dor? E destul de trist când vezi cum după un an de-mproșcat cu noroi, dintr-o dată toată lumea parcă a băut din sticla cu patriotism și îs mândri că-s români. După ce zi de zi îi auzi cum spun că trăim într-o țară de rahat, cum nimic nu merge bine aici, cât de dezgustați sunt de oamenii din țara asta, cât de aiurea e totul aici și multe alte exprimări de genul, azi dintr-o dată totul e vopsit doar în roșu galbăn și albastru, inima le bate în ritmul tobelor și ei ~~urăsc~~ urează României numai bine. Mi se pare foarte aiurea patriotismul ăsta de weekend. Dacă se tot plâng că la noi e totul aiurea, de ce oamenii ăștia nu fac ceea ce ei le recomandă ungurilor care vor tot mai multe drepturi? Sau de ce nu încearcă ei să schimbe în bine lucrurile? Pentru că e mai ușor doar să abuzezi de dreptul la liberă exprimare, adică să dai toată ziua din gură... ca o nevastă plictisită. Nu?

Ca o completare la paragraful de deasupra vă recomand articolul scris de Corina.

Totuși, e normal să fii supărat pe anumite lucruri, e normal să ai momente în care să te enervezi pe țara în care ești, nu spune nimeni că trebuie să te trezești zilnic cântând imnul, însă trebuie ca lucrurile să fie într-un echilibru, nu? Așa ar fi normal, ca în orice relație. Ne iubim, ne certăm, ne împăcăm, dar nu ne înjurăm un an de zile și apoi pentru o zi ne iubim ca-n povești, nu? Ce relație mai e și aia?

Ce mi-ar plăcea mie, ca să închei, ar fi ca toți cei care își arată azi dragostea față de România să și-o arate mai des. Să învețe mai multe despre țară și să fie mai des mândri că-n ale lor mâini mai curge un sânge de roman. Să facă cinste limbii române scriind corect și nu ca niște copii retardați. Să pună virgule unde trebuie și să nu le pună unde nu trebuie, iar pentru început ar fi recomandat să scrie "La mulți ani, România!" și nu "La mulți ani România!". Să folosească diacritice în scris, pentru că una e să citești "Ce-i cu fata asta? Tu cat platesti de obicei?" și altfel e "Ce-i cu fața asta? Tu cât plătești de obicei?" (nu e cel mai bun exemplu, dar unul mai clar nu mi-o venit pe moment).

Așa că oriunde ați fi eu sper că v-ați petrecut ziua cât mai frumos și sper ca nu doar azi să fiți mândri că sunteți români. Iar României îi doresc ce îi dorea și poetul, adică "Fiii tăi trăiască numai în frăție, Ca a nopții stele, ca a zilei zori."

Hudson - Against the grain

noreply@blogger.com (Mihai) — Sun, 20 Nov 2011 10:59:00 +0000

Un frumos și colorat videoclip am văzut ieri, clip creat de Jonathan Chong pentru piesa Against the grain a artistului australian Hudson. Clipul este unul colorat și foarte frumos animat, departe de nimicurile cu multă piele ce se difuzează mai nou la televizor sub titlul de clipuri muzicale. Enjoy! ;)

Prea mulți de unșpe

noreply@blogger.com (Mihai) — Fri, 11 Nov 2011 09:11:00 +0000

Da, se-ntâmplă o dată în an să fie 11 noiembrie, și când mai pui și că anul curent are ultimele două cifre la fel ca ziua respectivă îți trec prin minte tot felul de idei. Ei bine, și celor care se ocupă de promovarea anumitor produse li s-au învârtit niște rotițe, astfel că foarte multe reclame și teasere și trailere ne anunță că pe 11.11.2011 se va întâmpla ceva impresionant pentru care trebuie să fim pregătiți.

Ideea nu e rea deloc și e bine că lumea se folosește de data respectivă pentru a se promova. Am văzut teasere la anumite videoclipuri, trailere de filme, toate spectaculoase, extraordinare. Primii care au venit cu ideea au părut cool, însă imediat s-au băgat mulți alții pe fir, o șleahtă mare de proști dorind să atragă o altă mare șleahtă de proști. Sunt prea mulți care anunță ziua respectivă ca fiind una epică. Prea mulți.

Dacă ar avea un motiv bine întemeiat pentru a lansa un film în ziua respectivă chiar că aș înțelege, de exemplu dacă ar fi vorba în filmul respectiv de ceva legat ori de numărul 11 ori măcar de luna noiembrie, cum ar fi Indiana Jones și cele 11 puțuri ale vieții, Transformers: al 11-lea schimb de ulei, Twilight: 11 moduri în care să îți pui sclipici pe piept sau (1111) days of November, atunci da, ar avea sens.

Zilele astea multe bloguri vuiau despre lansarea în România a mult așteptatului iPhone 4S, lansare ce a avut loc printr-un eveniment special la cumpăna dintre 10 și 11 noiembrie la Cluj și la București. Vă dați seama că a fost plin de oameni mai nerăbdători să scrie pe twitter, feisbuc și blog că au fost și ei acolo decât să cumpere marea minune. La ce ne interesează pe noi cine a achiziționat primul iPhone 4S la Cluj nu știu, dar era plin de re-tweet-uri cu numele individului. De parcă i-ar păsa cuiva. Mă rog. O fi primit oare câte 11 SMS-uri gratis pe lună? Sau 11 luni de abonament gratis?

Asta e, toți au fost epici, toți au fost speciali, diferiți și interesanți. În loc să aibe o idee bună, simplă și originală, s-au urcat cu toții în vagonul plin numa cu unșpe crezând că or fi compartimentele goale toate. Din păcate au cam dat greș. Vorba ceea, "You are special. You and the other 11x11x11 persons who had the same idea as you".

Și ca o ultimă idee, totuși corect data se scrie 11.11.2011, așadar de ce nu s-au gândit să își promoveze produsele pe 20.11.2011? Arată mult mai interesant așa scrisă data. Să fie oare pentru că la americani 20 noiembrie se scrie 11.20.2011? Nașpa! :P

Despre cafea și Starbucks

noreply@blogger.com (Mihai) — Thu, 10 Nov 2011 08:00:00 +0000

Unii beau cafeaua pentru că așa s-au obișnuit să își înceapă ziua, alții pentru că au nevoie de efectele ei. Eu fac parte dintr-aceia ce stau față în față cu o cană de cafea doar atunci când simt că e musai nevoie, în rest fiind capabil de a porni motoarele și de a desfășura o activitate normală doar cu un mic dejun sănătos la bord.

Și totuși, acum doi ani am descoperit că o cafea poate fi mult mai mult decât o simplă licoare neagră. Era o noapte de vară, eram în aeroport cu o carte în mână, iar avionul doar după ce ieșea soarele avea să se ridice de pe pistă. Mi-era groază să beau juma de litru de cafea dintr-aia amară, sincer, așa că după ce am studiat bine meniul mi-am dat seama că o să mă fac de râs când am să ajung să comand pentru că nu înțelegeam de ce e nevoie să existe atâtea sortimente cu nume ciudate. Am așteptat până nu or mai fost clienți, ca să nu mă fac de baftă în stil mare, și, ajuns la tejghea, i-am cerut băiatului o cafea care să nu fie tare, să nu fie amară, să nu fie apă chioară, dar să fie dulce și bună. Și-a dat seama cu ce specimen are de-a face, numa a râs și mi-a recomandat specialitatea casei, o cafea incredibil de aromată, cu nuanțe intense de scorțișoară și caramel. Cea mai bună cafea ce am băut-o vreodată. Dățile viitoare când am noptat în același aeroport din Marea Britanie tot de la Costa mi-am luat o cafea dintr-aia mare și la fel de încântat am fost de gustu-i.

Am ajuns în weekend la Starbucks, aci la noi în Cluj, având un voucher primit de la Cezara. Locația e tare frumos aranjată iar aroma cafelei te învăluie de cum le treci pragul. Mi-a plăcut mult și mobilierul ales, în special măsuțele rotunde pe care poți juca șah. Tare faină ideea.

Am luat două Caramel Macchiato ("o îmbinare delicioasă de espresso, sirop de vanilie și lapte cald, totul garnisit cu spumă catifelată de lapte și sos cremos de caramel", după cum e descrierea oficială), ne-am așezat pe două fotolii de lângă geam și am început o poveste lungă în timp ce urmăream lumea care venea și pleca de la Mall. Am prins o zi frumoasă de toamnă cu un soare care îi întâmpina pe toți cu o îmbrățișare caldă. Încercam să suprind nuanțele cafelei, să simt aromele diferite cum se-mbină și mă simțeam ca un copil care nu reușește nicicum să își lege șireturile.

Mă întrebam la un moment dat oare cât mai trebuie să beau să simt măcar un pic de gust de caramel, mai ales că văzusem cu ochii mei când l-au pus (poate au folosit topping caramel dintr-ăla ieftin din Kaufland cum am cupărat și eu acum un an și care era doar o chestie vâscoasă și dulce, fără gust). Ei bine, după cum le-am spus și pe twitter, caramelul a fost de vis, și în vis a și rămas... În rest cafeaua a fost bună, nu mă-nțelegeți greșit, bună, caldă, dulce, dar cu nimic mai deosebită decât o cafea simplă cu lapte cum ne-am mai pregătit acasă (deci nici de vanilie nu am dat) (oh, ba da, diferă de cea făcută acasă prin faptul că e mult mai slabă). Am văzut scris pe o tăblie mare că dacă nu ești mulțumit de cafea ți-o refac gratis dar nu m-am dus să le spui din mai multe motive. Primul ar fi că în mod normal ar trebui ca orice prepară să fie bun din prima, iar al doilea motiv fiind că mie nu îmi place să fac dintr-astea și să fac pagubă altuia. Evident, văzând ce prețuri sunt la cafea cred că și încă trei cafele de îmi refăceau tot nu ieșeau în pagubă.

Și așa ajung la întrebarea legată de prețuri. De când ieșitul la o cafea a ajuns așa un lux? (cu cât dai pe o cafea la Starbucks mănânci felul unu și doi plus desert la Memo 10, și cine a fost acolo știe ce mâncare bună au) Scuzați-mă, poate nu sunt eu prea umblat, dar în UK pentru o cafea la fel de mare și mult mai bună am plătit jumate din cât am dat la noi pe un Caramel fără caramel. Oricum, cea mai mare nedumerire pentru mine privind prețurile a fost când am văzut cât costă prăjiturile, și anume o felie de cheesecake la preț dublu față de Olympos. Olympos, adică locul unde găsești cele mai fine și cele mai bune prăjituri care or existat vreodat în cofetăriile din Cluj. Preț dublu, ați auzit? Preț dublu față de Olympos.

E clar că vor rezista multă vreme pe piață, chiar și cu produse la suprapreț, doar astea sunt politicile firmei, nu e ceva care doar la noi se face. Și dacă pe lângă asta mai pui că românul nu e așa de cultivat și că nu e conștient de faptul că există lucruri mai de calitate, orbit fiind de renumele firmei, succesul e garantat.

Am mers la Starbucks dornic fiind a bea o cafea aromată, am mers sperând a găsi gustul inconfundabil al unei cafele diferite de ce bem acasă și pentru a răsfăța pe cineva cu așa licoare magică. Evident, de nu aș fi avut voucherul cu reducere de 50% de la Cezara nu am fi mers. Din păcate una am sperat și alta am găsit. Per total experiența a fost plăcută, am văzut și noi cum e să fii fițos și să sorbi o ~~cafea~~ băutură caldă la Starbucks. La fel ca Pinky și Brain am folosit timpul petrecut acolo pentru a pune la cale un plan nebun, ajutându-ne în acest sens și de internetul wireless gratis (de pe telefon, încă nu am căpiat să port cu mine peste tot laptopul). Dacă sunteți curioși dacă am să mai merg pe acolo să beau o cafea sau să mănânc o prăjitură, răspunsul îl găsiți în paragraful cu numărul cinci.

Mulțumesc Cezarei pentru voucher și pentru oportunitate.

PS: poze de aici și de aici.
PS2: Am vorbit cu niște prieteni zilele trecute și mi-au zis că au mers la Starbucks la o cafea. Fără să le spun părerea mea i-am întrebat despre cafeaua de acolo, cum li s-a părut. Răspunsul lor a fost pe aceeași lungime de undă cu gândurile mele.

Filmele din muzica Filarmonicii

noreply@blogger.com (Mihai) — Mon, 07 Nov 2011 09:55:00 +0000

Ei bine, vineri seara Filarmonica Cluj ne-a încântat cu cântece din filme celebre. Începutul a fost în forță, cu o frumoasă trecere prin ceea ce înseamnă coloana sonoră din Fantoma de la Operă și prin melodii celebre ce au fost incluse de-a lungul vremii pe genericul filmelor James Bond, și anume Goldfinger, For your eyes only și Live and let die (așe m-am bucurat de Live and let die, ca un copil gras într-o cofetărie). Foarte fain s-au auzit piesele, se vede că Filarmonica de stat Transilvania are experiență. Jos pălăria!

Au urmat melodii din Pirații din Caraibe (totuși fără tema principală, ceea ce a fost destul de dezamăgitor), Lista lui Schindler și Scripcarul de pe acoperiș. După o binemeritată pauză s-a continuat cu alte două filme celebre. Când au început să cânte tema din Harry Potter simțeai deja cum te ia cu fiori amintindu-ți cum începea filmul în sala de cinema. Incredibil moment. Spre final au lăsat teme din filmul ce a marcat copilăria multora (nu și a mea :P ), și anume Războiul Stelelor.

Un moment mai special a fost spre final când pentru o piesă s-a folosit un instrument mai rar folosit de o filarmonică. Ei pe naiba, vorbesc prostii, că numa instrument muzical nu e. Da, deci după cum puteți vedea mai jos, Csergo Dominic a butonat o mașină de scris așa de bine, a fost unul dintre cele mai reușite momente ale serii.

Spectacolul a fost foarte bine primit de public, foarte bine primit. Ce pot să vă spun e că avem o Filarmonică foarte pricepută ale cărei cântece se aud impecabil (la un moment dat mă întrebam dacă oare chiar ei cântă sau dacă e pus cd-ul). Vă sfătuiesc să mai aruncați un ochi pe programul de pe siteul oficial al filarmonicii și să mergeți la o reprezentație a lor.

Voi ați fost la Muzica de film vineri seara?

PS: Vă dați seama că niște clipuri de pe youtube nu fac deloc dreptate. În sală totul se auzea impecabil, și cele mai fine acorduri erau sesizabile, ca susurul Ozanei cea cristalin curgătoare....

Muzica din Filme - Filarmonica Cluj

noreply@blogger.com (Mihai) — Wed, 02 Nov 2011 21:54:00 +0000

Nu ratați vineri seară, 4 noiembrie 2011, începând cu ora 19, un concert special ținut de Filarmonica Cluj la Casa de Cultură a Studenților, concert intitulat Muzica din filme. În program muzică din Pirațiii din Caraibe, Războiul Stelelor, Harry Potter, Fantoma de la Operă, James Bond.

Prețul biletelor:

20 de lei preț întreg

10 lei preț redus (studenți, elevi)

În vizită la Muzeul de Istorie a Farmaciei Cluj-Napoca

noreply@blogger.com (Mihai) — Fri, 28 Oct 2011 18:51:00 +0000

În Cluj iastă o clădire ce lumea habar nu are ce conține. În tătă zi trecem pe acolo, pe unde se intersectează strada 21 decembrie cu Regele Ferdinand, acol unde 9-le, 3-ul și 4-le o cotesc spre gară. Ei bine dragii mei, în acea intersecție, pe colț opus cu Melody, este Muzeul de Istorie a Farmaciei, înființat în 1949 de renumitul medic Valeriu Bologa.

Marți seară am ajuns să vizităm muzeul, alături de alți bloggeri clujeni (pe care eu i-am văzut prima oară, recunosc), de ora târzie a vizitei aflând dintr-un articol de-al lui Ștefan. Am fost ghidați în vizita noastră de către domnul Radu Crișan care ne-a impresionat prin cât de multe lucruri știe despre exponatele din muzeu și prin felul în care a făcut o ceată de oameni guralivi (că deh, așa-s cei care bloguiesc și tweetuiesc zi de zi) să asculte fascinați povești despre terapiile de odinioară.

Love potions

După o zi epuizantă vizita de la muzeu a fost ca o evadare într-o lume fascinantă, în vremuri de mult apuse. Încăperile au pereții frumos decorați, și au tot de-a roata dulapuri vechi din lemn ce adăpostesc pe rafturi recipiente de lemn, de sticlă, de ceramică sau de faianță, recipiente în care erau ținute pe vremuri diverse extracte de plante sau ingrediente necesare preparării medicamentelor. Farmacopee vechi, registre din anii 1700, rețete vechi, balanțe și unități de măsură sunt frumos expuse în odăile muzeului.

Față de ultima mea vizită la muzeu, de prin 2002, acuma vizitatorii au acces și la o zonă foarte frumos amenajată din pivnița clădirii, acolo unde este, exact cum era pe vremuri, ateleriul farmaciei. Măsuri, baloane de sticlă, matrițe pentru comprimate, pentru supozitoare, instalații pentru prepararea și distilarea alcoolului folosit în tincturi și multe alte ustensile. Totuși cuvintele mele, oricât aș încerca să le potrivesc, nu pot reda frumusețea locului.

Atelierul din pivniță

Din păcate, pentru că orice lucru frumos mai nou trebuie să aibă și o parte mai tristă, clădirea în care se află muzeul, Casa Hintz, a fost revendicată de foștii propietari. Acuma se mai judecă în instanță, nu am reținut exact care e stadiul actual al cererii de retrocedare însă un lucru e sigur, și anume acela că dacă statul român nu se implică în niciul fel, atunci muzeul ar putea fi închis. Ceea ce ar fi un mare păcat având în vedere importanța istorică a clădirii în care a fost deschisă prima farmacie din Cluj în anul 1573, da, 1573, pentru ca din anul 1752 clădirea să fie închiriată unor farmaciști renumiți, până în 1949.

Nu se poate, măi, să avem o clădire care din 1573 numai farmaciști și medicamente a avut, să avem un muzeu cu atâtea exponate valoroase și să nu facem nimic, să lăsăm totul în voia întâmplării, pur și simplu nu se poate. După cum zicea și Andrei Aroneț, mergeți la Muzeul de Istorie a Farmaciei înainte să dispară!

Muzeul de Istorie a Farmaciei Cluj-Napoca:

str. Regele Ferdinand nr. 28, 400113 Cluj-Napoca, Romania
Orar: Luni-Vineri: 10:00 - 16:00
Bilet intrare: 5 lei (adult), 3 lei (elev, student)
Telefon: 0264-597567
Facebook: https://www.facebook.com/MuzeulFarmaciei
Twitter: http://twitter.com/muzeulfarmaciei

Au mai scris despre muzeu: Andrei Aroneț, Ștefan Teișanu, Psaico, Ciulea, Mironeasca, Robintel.

PS: Poze de pe ciulea.ro (3 și 4), de pe pagina de Facebook a Muzeului (1) și de subsemnatul (2 și 5)

Chevy Sonic - The sky was the limit

noreply@blogger.com (Mihai) — Mon, 24 Oct 2011 16:42:00 +0000

Oare le-a ieșit din prima sau a trebuit să mai încerce și cu alte mașini? Oricum ar fi, arată foarte fain imaginile, mi-ar fi plăcut să fiu și eu pe-acol. Fain când știi să îți promovezi produsul și altfel.

Doar Beyonce și o fană

noreply@blogger.com (Mihai) — Sun, 23 Oct 2011 12:09:00 +0000

Un moment tare fain din ultimul turneu al lui Beyonce. Aș putea da replay de multe ori și tot nu și-ar pierde din farmec :D E prea tare! =))

Toată piesa o puteți vedea aci: Halo live.

Și la ei se poartă

noreply@blogger.com (Mihai) — Tue, 18 Oct 2011 13:04:00 +0000

Prea tari pinguinii din clipul de mai jos. Parcă îmi aduc aminte de cum merg lucrurile pe la noi: unul muncește, iar altul, cu nerușinare, profită. Merită să vă uitați, că sunt tare haioși :D

Cică totul e mai rapid de când cu internetul

noreply@blogger.com (Mihai) — Mon, 17 Oct 2011 07:00:00 +0000

Se întâmplă uneori să primesc mailuri aiurea în Inbox și nu în Spam. Oferte și chestii pe care eu nu țin minte să le fi cerut vreodată. Cele mai ieftine canapele, numărul nou dintr-o revistă despre echitație, oferte la închiriatul mașinilor de la anume firmă, informații prețioase despre schimbatul ramelor de la geamuri și alte cele.

Ei zic că eu am cerut informațiile, că de aia au ei adresa mea de email, însă eu în mod voit nu m-am abonat la newsletterul lor. Singura explicație plauzibilă e că atunci când mi-am făcut cont pe anumite siteuri nu am debifat totdeauna căsuța în care mi se spune că ei vor share-ui adresa mea de email cu siteurile lor partenere ca să îmi trimeată informații și astfel m-au trecut în baza de date a celor cu canapele sau cu geamuri.

De obicei merg la finalul mailului și fac click pe Unsubscribe și de obicei pe moment îmi și spune că m-au scos din baza lor de date. Azi am dat peste un alt fel de răspuns, și anume acela că în cel mult zece zile lucrătoare or să mă scoată din baza lor de date. Oare de ce ar dura așa de mult un "Delete from tabel_cu_adrese_de_email where email = my_email@yahoo.com"?? Că doar nu trebuie întâi să trimeată cererea mea spre aprobare cu diligența, nu?

Scorpions pe Cluj Arena

noreply@blogger.com (Mihai) — Fri, 14 Oct 2011 07:01:00 +0000

Concertul Scorpions l-am așteptat ceva vreme. Nu sunt fan și recunosc că înainte de a afla că vin la Grand Opening Cluj Arena pe 8 octombrie 2011 mai mult de șapte cântece nu știam de la ei. Dar pe măsură ce se apropia concertul am început să descopăr diverse piese de-ale lor ce nu erau în clasica listă cu Wind of Change, You and I, Still loving you...

Concertul de la Cluj a avut loc în cadrul turneului lor de adio, Get Your Sting and Blackout World Tour, așa că setlistul a fost cel al turneului, deloc modificat pentru inaugurarea Cluj Arena. Părerea mea e că, având în vedere că era un show mai aparte, puteau un pic să modifice setlistul și să cânte mai multe piese cunoscute. Dar până la urmă a fost alegerea lor și sincer mie mi-a plăcut concertul chiar dacă o parte dintre piese nu le știam.

Showul a început în forță pe Sting in the tail, Bad Boys și The Zoo (prima piesă ce am recunoscut-o). Solistul Klaus Meine a salutat Clujul în limba română "Bună seara, Cluj!" și, primit de la public, a avut un tricolor pe care scria Scorpions for Romania pe care l-a pus la loc de cinste pe scenă. Partea de mijloc a concertului a fost un pic mai liniștită, cu piese cum ar fi Loving you sunday morning, The best is yet to come, Always somewhere și Holiday. Tare încântat să îi aud live, tare încântat.

Spre final de concert ritmul a crescut din nou, am avut parte de Tease me, please me, de soloul magnific al toboșarului James Kottak (prea tare, prea tare), de soloul chitaristului Matthias Jabs și de Big City Nights (cu numele Clujului scris în clipul de pe ecranele din spate).

Concertul părea gata, băieții și-au luat rămas bun de la public și au plecat de pe scenă. Unii se uitau nedumeriți că oare de ce nu or cântat și piesele consacrate însă cum eu mă uitasem cu câteva zile înainte la cum arată setlistul concertului știam că urmează și partea de Encore.... și așa și fu. Am avut parte de trei piese magnifice: Still loving you, un Wind of Change plin de lumini și emoții și energicul Rock you like a hurricane. A fost de-a dreptul incredibil! Ultimul moment al serii a fost unul scurt, acustic, de rămas bun (cred că pe peisa When the Smoke is going), pe care mulți nu l-au prins pentru că s-au grăbit spre ieșiri.

Setlistul a fost, din câte am înțeles asemănător cu cel de la concertul de la București din 6 iunie 2011, singura diferență fiind înlocuirea piesei Send me an angel cu Always Somewhere. Mie îmi pare rău că nu au cântat și No one like you, dar din câte mi-a spus Ana, deși anul trecut făcea parte în mod normal din setlist, anul ăsta au cântat piesa doar de două ori.

Ce să vă mai spun? A fost un spectacol foarte fain. Mi-a plăcut energia celor de la Scoprions și felul cum se aud live. Au cântat piese faine, au interacționat cu publicul și au rămas în amintirea multor clujeni cu un show incredibil. Scorpions rocked Cluj Arena!

PS: clipurile preluate de pe Youtube, de la userul grassu075. Foarte fain filmate! ;) Exista si un playlist cu tot concertul Scorpions.

Cum a fost la Grand Opening Cluj Arena - prima zi

noreply@blogger.com (Mihai) — Thu, 13 Oct 2011 10:06:00 +0000

Să vă povestesc așadar cum a fost la marea inaugurare cu muzică a Cluj Arena sâmbătă 8 octombrie, prima zi în care o dat frigul peste noi, noroc că nu și ploaia. Am avut parte de Senzor, Grigore Leșe, Semnal M, Compact, Voltaj și Scorpions.

La intrare pe stadion mă opriră stewarzii, cum că nu am voie cu aparat foto pe stadion. Mi-au arătat un panou mare pe care scria că e interzis accesul cu "obiecte contondente, mâncare, apă, aparate de înregistrare audio/video, aparate foto profesionale", drept urmare nu aveam voie. Am explicat frumos că aparatul meu nu știe înregistra nici audio nici video, și nu e deloc profesional, nu are ditamai zoom-ul, nu are obiectiv detașabil și că am mai intrat cu el și la alte concerte. Pe când am crezut că mă lasă să intru iar au căzut pe gânduri că totuși aparatul are baterii, nu? O fi fost o încercare de a schimba încadrarea, să intre la obiecte contondente probabil. Dar le-am promis că nu fac poze cu blitzul și am intrat.

Stadionul, mare și frumos precum știam de la Ziua Porților deschise, de-abia aștepta așa eveniment. Plin de lume în tribune și pe teren. Am găsit rapid niște locuri bune și am așteptat începerea concertelor. Mie distanța dintre rânduri mi se pare suficient de mare. Eu, care-s mai lung în picioare, am fost mulțămit, am încăput, nu m-am chircit. Două locuri mai în dreapta mea era o doamnă care își ținea picioarele pe scaunele din față. A fost vizibil șifonată când un domn i-a spus că scaunele de pe rândul din fața ei sunt puse ca să stea alți oameni pe ele, nu ca să își ție ea picioarele. Și a început ea apoi să se plângă soțului că vai, ce înguste sunt rândurile, că abia încape, că doar cum să stea, cum să își țină picioarele? Pentru că s-a liniștit repede nu i-a spus nimeni nimic, dar pe cine ați mai văzut voi la stadion stând picior peste picior? Că de fapt de aia nu îi încăpeau ei picioarele :|

Primii care au urcat pe scenă au fost Senzor și Grigore Leșe. Totally forgetable. Habar nu am ce au făcut pe scenă. Ulterior au apărut cei de la Semnal M, cu fereastra lor. Au cântat puțin, cât a trebuit, au fost aplaudați și au plecat.

A urmat Compact. Sau o formație cu Leo Iorga și alți băieți care au cântat piese de la Compact. Piese tare faine și cunoscute (Drumul e lung, După ani și ani), știu că la multe mă minunam că nu știam că ei le cântă. Foarte fain au cântat. Cam 45 de minute. Adică exact cât am stat la coadă la jetoane. Pe cum stăteam tot mai mare se făcea coada. Iar din față se auzea că de fapt nu mai au jetoane. Și am stat cu toții la coadă cu gândul că poate mai târziu a fi coadă mai mare și deh, mai bine stăm pe Compact la coadă decât pe Scorpions :P Și tot stăm și aflăm că de fapt cineva trebuie să semneze eliberarea predarea jetoanelor și că nu găsesc persoana aia. Și că ei tot încearcă să îl sune pe respectivul pe telefonul mobil și că nu dau de el (având în vedere că Orange-ul și Vodafone-ul nu făceau față deloc la cei 40.000 de oameni, mi se pare că organizatorii trebuiau să aibă cu toții walkie-talkie). Ei bine, după 45 de minute, cu înjurăturile de rigoare și fără jetoane, mare parte din coadă s-a dizolvat.

Voltaj au fost următorii care au apărut pe scenă. Cam tot spre 45-60 de minute a fost și setlistul lor. Foarte fain au cântat, piese cunoscute, piese care a făcut un stadion întreg să cânte, să sară, să se bucure. Mi-a plăcut tare mult energia și atmosfera creată. A fost la ca un chef uriaș. Speram să nu ne pierdem vocile de tot la cât am cântat (sau mai bine zis am zbierat) și noi pe 20 de ani, Și ce, De mâine sau Hai sus. Un moment aparte a fost când pe o piesă mai lentă, Vara asta, Călin Goia ne-a cerut să pornim ecranele telefoanelor și să le ridicăm în aer. Plin de luminițe în întunecimea din public, valuri de lumini ce se legănau lin pe acordurile piesei. (în clipul de mai sus pe la 04:25)

După Voltaj (așa aș fi vrut să mai cânte încă un pic, așa, măcar încă juma de oră), fiecare a folosit pauza de juma de oră cum a știut mai bine. Organizatorii au făcut o tombolă și au dat trei premii (acces gratis la toate evenimentele de pe Cluj Arena pe toată viața, pe 10 ani respectiv pe 5 ani) la trei oameni aleși după seria inscripționată pe bilet. Publicul a folosit pauza pentru a merge la baie, pentru a cumpăra cu jetoane cafea, suc, bere sau ceva de ronțăit, iar tehnicienii au folosit timpul pentru a pune la punct ultimele detalii pentru showul celor de la Scorpions (~~despre care urmează să scriu, răbdărition pliz~~) (am scris și despre cum a fost la concertul Scorpions).

Per total a fost tare fain, un pic friguț (deși la cât am sărit pe muzica celor de la Voltaj nu o mai fost nevoie de haine în plus). Păcat că o fost faza cu jetoanele ce nu existau. Și tare aș fi vrut muzica să se audă un pic mai tare... așa, un piiiic mai tare.

U Cluj - Kuban Krasnodar

noreply@blogger.com (Mihai) — Wed, 12 Oct 2011 06:27:00 +0000

Aseară a fost meciul de inaugurare al Cluj Arena, meci între Universitatea Cluj și Kuban Krasnodar. Deși scorul a fost în favoarea oaspeților, care au condus cu 4-0, suporterii U nu au fost deloc demoralizați, pentru ei fiind mai important că Universitatea s-a întors pe stadionul de lângă Someș.

Despre meci nu am să vă povestesc prea multe, a fost un meci ca oricare altul între unii în alb și negru contra unora în galbăn. Că unii erau prea emoționați de eveniment iar ceilalți aveau ca singur obiectiv să aducă și mai mult scorul în favoarea lor, asta e altceva.

Atmosfera de pe stadion însă a fost tare faină, stadion aproape plin care susținea echipa locală dar care aplauda și fazele reușite ale oaspeților. Spre final avioane negre și avioane albe din hârtie își luau zborul de la tribune, de la inelul superior, unele cu forme mai neinspirate ajungând pe inelul inferior, altele pe pista de atletism, iar altele, mai norocoase, mai atent împăturite și în uralele mulțimii, planând până pe teren, printre jucători.

Imediat cum arbitrul a fluierat finalul meciului s-au auzit niște bubuituri și luminile de pe stadion s-au stins. Primul meu gând a fost că fie s-a stricat instalația și se fac de toată pomina, fie că cineva i-a sabotat. Ei bine, nu a fost nici una nici alta. Artificii au început a lumina cerul pe niște acorduri ce îmi erau tare cunoscute. M-am bucurat să aud din nou Scorpions cu Rock you like a hurricane pe stadion în timp ce numerosul public prezent își aplauda echipa favorită. Fain fain.

(poza și video de subsemnatul)

De-abia aștept meciuri mai importante pe stadion. Abia aștept.

PS: nu, nu am prins ceremoniile si ce alte minuni or mai fi fost inaintea meciului.