La rose que j'aimais....

Self defense against the dark arts

avenger13@gmail.com (Mike) — Thu, 03 Dec 2009 05:41:00 +0000

Despre un vin bun

avenger13@gmail.com (Mike) — Wed, 02 Dec 2009 12:03:00 +0000

Cum putem defini un vin bun? Să înșiruim caracteristicile lui tehnice: an de fabricație, durată de fermentație, tipul lemnului butoiului în care a fost păstrat, pH, acizi organici prezenți, podgorie.... Ar fi ideal pentru un cunoscător, însă pentru un om de rând aceste informații sunt fără pic de valoare, întrucât un același vin poate să placă unei persoane în timp ce alteia să i se pară apă de ploaie.

Tocmai pentru a veni în ajutorul clienților, pentru a nu da banii pe o sticlă de vin care odată deschisă acasă să nu mai fie consumată din cauza gustului (și astfel păstrată doar pentru o friptură), unele hypermarketuri au ales o variantă în care pun la dispoziție mostre de vin. Astfel nu riști să duci în dar un vin prea sec, un vin prea tare sau un vin prea dulceag.

La noi, din câte am auzit eu, acest sistem a fost implementat în sudul țării, prin hypermarketurile Real (Vitan, Constanța Nord și Cotroceni). Un început timid, dar probabil în viitorul apropiat se vor extinde și în nordul țării. În secția specială din magazine sunt puse la dispoziție mostre din cam 48-50 de soiuri de vin (și roșii și albe, și românești și străine) care lunar se schimbă pentru ca, în timp, toată gama de vinuri să ajungă disponibilă, prin rotație, la degustat. Să nu vă gândiți că puteți merge și bea cât vă dorește suflețelul, fiecare degustare (20ml) se plătește (există un card special, mai multe informații pe siteul celor de la Real Enomatic).

Așa că acum cel puțin celor din sud le este mai ușor în a ieși din monotonia cumpărării aceluiași vin și de a încerca soiuri noi la fel sau, de nu, chiar mai bune. Însă tot nu am răspuns la întrebarea de la început. Cum să definim oare un vin bun astfel încât definiția să fie mereu valabilă și să țină cont de individualitatea fiecăruia? Am putea spune, la fel ca și William Sokolin, că un vin bun ar trebui să înceapă și să se sfârșească cu un zâmbet. Așa că hai noroc!

PS: Stau și mă întreb... va înverzi vreun șofer fiola după ce va degusta vreo trei patru soiuri de vin la Enomat? :P

Articol scris pentru concursul PcNews.

Placebo - Bright Lights

avenger13@gmail.com (Mike) — Wed, 02 Dec 2009 01:47:00 +0000

Băieții de la Placebo vor lansa în ianuarie 2010 al patrulea single de pe albumul ”Battle for the sun”, după ”For what is worth”, ”Ashtray Heart” și ”The Never-Ending Why”.

Piesa aleasă este ”Bright Lights”, însă într-o versiune ușor modificată față de versiunea de pe album. Clipul este deja disponibil online iar pe siteul oficial al formației este un calendar, un Advent Calendar, care ține din 1 până pe 24 decembrie, în fiecare zi dezvăluindu-se lucruri noi fanilor, poze noi, clipuri, competiții, iar în ultima zi surpriza cea mai mare dintre ele (mă întreb și eu oare ce va fi).

Enjoy! ;)

PLACEBO 'Bright Lights' from PlaceboWorld.

De 1 Decembrie

avenger13@gmail.com (Mike) — Tue, 01 Dec 2009 11:37:00 +0000

Să fiți sănătoși, oriunde în lume ați fi!

imagine

The Box (2009)

avenger13@gmail.com (Mike) — Tue, 01 Dec 2009 04:58:00 +0000

Dacă vă sunt pe plac doar filmele blonde, doar filmele în care tot la trei minute explodează câte ceva, atunci nu are rost să citiți mai departe.

”The Box” este un film ciudat, desprins parcă din Twilight Zone, lucru ce nu ar trebui să ne mire având în vedere că povestirea ce stă la baza filmului ("Button Button" de Richard Matheson) a fost prezentată în anii 80 într-un episod din faimosul serial. Însă spre deosebire de serial acțiunea din film are o amploare mai mare și un fir total diferit.

Norma (Cameron Diaz) și Arthur (James Masden) par cuplul perfect, ea profesoară, el cercetător pentru NASA, și viața lor decurge normal până în momentul în care, într-o dimineață de iarnă, o mașină neagră trece prin fața casei lor, lăsându-le pe prag o cutie de carton în care cei doi vor găsi mai târziu o cutie de lemn cu un buton mare și roșu în partea superioară. Explicațiile referitoare la cutie și la buton nu vor veni însă decât după-masa, aduse de un bărbat misterios.

Aflăm astfel că butonul, odată apăsat, le aduce Normei și lui Arthur suma de 1 milion de dolari, dar în același timp o persoană pe care ei nu o cunosc va muri. Cei doi au timp 24 de ore pentru a decide dacă apasă sau nu butonul, iar când timpul expiră problemele lor se înmulțesc, la fel și dilemele, și ne găsim prinși într-o poveste ce pare a nu avea ieșire. Aș povesti mai mult despre acțiunea din film dar m-aș simți vinovat pentru că v-aș răpi din bucuria vizionării filmului.

Filmul este de apreciat prin faptul că nu este creat pentru cei ce nu au niciun neuron funcțional (cum sunt majoritatea blockbuster-elor), astfel că efectele speciale sunt cam absente, iar cursele de mașini inexistente. Personajele sunt prinse ca-ntr-un labirint în povestea amețitoare ce pare a le depăși puterea de înțelegere și până să te dumirești ești prins alături de ei într-o cursă a deciziilor. În timp ce Norma și Arthur, uluiți de cursul evenimentelor, încearcă să găsească un răspuns, inevitabil spectatorul se va întreba ”Doamne, oare eu cum aș face? Aș mai putea privi pe cineva în ochi știind că am considerat o sumă de bani mai importantă decât viața unei persoane?”.

Dar nu doar alegerile dificile îți vor stimula neuronii, nu nu nu. O întrebare ce apare des în film este cât de bine îl cunoști pe cel de lângă tine. În episodul din Twilight Zone Norma apasă butonul și drept urmare soțul ei, Arthur, moare într-un accident de tren, explicația fiind că de fapt ea nu l-a înțeles niciodată pe soțul ei. Am spus anterior că Richard Kelly, regizorul, a schimbat povestea, așa că stați liniștiți, Arthur nu e călcat de tren. Dar întrebarea rămâne valabilă. Inițial apare timidă, sub forma unei prelegeri ținute la școală de Norma, amintind piesa lui Sartre ”No Exit” (al cărei titlu ne este reamintit mai târziu în film pe parbrizul unei mașini) în care, pe lângă celebrul ”Iadul sunt ceilalți”, ni se prezintă cazul unei femei care, căsătorită doar pentru bani, ajunge să nu mai fie recunoscută de către soțul înșelat, pentru ca apoi să prindă rădăcini adânci în inima personajelor care încep să devină tot mai temătoare și mai nesigure pe cei din jur.

The Box (Cutia), chiar dacă începe mai șchiopătat, te ține în suspans până la final printr-o poveste ciudată, prin trăirile intense ale personajelor, prin seria de evenimente ce construiesc finalul, prin instrumentația ce va ridica cele mai timide fire de păr datorită violoncelului ce plânge grav și, nu în ultimul rând, prin întrebările ce ți le ridică, întrebări despre alegerile eroilor din film, dar, mai important de atât, întrebări despre cum ai fi ales tu pus în aceeași situație.

Eu sunt de părere că un film bun nu ar trebui să îți dea totul mură-n gură, sunt de părere că recenzia unui film bun nu ar trebui să înceapă cu ”să vedeți ce efecte speciale faine!!”. Un film bun e cel care te surprinde, e cel care te învăluie și care la final te lasă cu o serie de întrebări la care să găsești singur un răspuns. Iar ”The Box” e genul ăsta de film.

Așa că ia spune, tu ai fi apăsat butonul?

”The Box” rulează în Cluj la CinemaCity (Iulius Mall). Do not miss it. ;)

O mie de dorințe

avenger13@gmail.com (Mike) — Mon, 30 Nov 2009 20:39:00 +0000

O mie de dorințe am avut când eram mic și necumpătat. Când nu știam că există o limită pentru toate, când nu știam că, precum mi se întâmplă mie acuma, părinții mei își drămuiau fiecare ban din salariu....

O mie de dorințe au unii și la vârste adulte. Vor să aibe una și alta, X și Y, A și B, deși nu le vor folosi așa de des precum au convingerea. Îi vezi în hypermarket-uri cum li se oprește respirația când văd ofertele speciale ”4 la preț de 3” și se îndeasă la rafturi deși nu au nevoie decât de un singur produs, nu de patru. Îi vezi în magazinele de încălțăminte ”cum să nu iau cizmele astea superbe, doar sunt la reducere, sunt doar nouă sute de lei, am să le pot purta la o ocazie specială”.

De ce ”o mie” de dorințe? Pentru că 1000 este un număr suficient de mare si suficient de rotund încât să prindă la public. Bineînțeles că 1024 este și mai mare și mai rotund, însă nu are priză așa de mare și nah, durează un pic până îl pronunți.

Fără să vrei, un slogan în care apare ”1000” te atrage și îți dă falsa impresie de ofertă nemaipomenită și extrem de abundentă, chiar dacă știi că există numere mai mari decât 1000, iar explicația se găsește departe în timp, pe vremea când erai și tu un puști cu dinți de lapte. O mie era pe vremea aceea un număr pe care mintea ta nici nu și-l putea imagina. ”Un vapor, două vapoare... zece vapoare.... o mie de vapoare????”. Și cu siguranță când ai trecut de la ”Povești nemuritoare” la ”O mie și una de nopți” ai gândit că va dura câțiva ani buni să termini lectura.....

De ce ar folosi un magazin un asemenea slogan? ”O mie de dorințe doar cu Quelle” (magazin online și încălțăminte. una din ele). O explicație logică e că vor să îți spună, folosindu-se de copilul din tine, de numărul imens de produse disponibile în magazinul lor. De asemenea, pentru că tu nu mai ești copil, se adresează portofelului tău care, mânat de copilul impresionat, va ajunge mai firav decât un fir de grâu în bătaia vântului. Oricum, riscant slogan în plină criză, atât pentru magazin (care, deși aproape de faliment ține tare de prețuri, astfel încât nu prea au reducerile cu care se laudă) cât și pentru client.

Dorințe am și acuma. Unele sunt la fel (”mașinuță roșie super arătoasă”), altele nu. Nu sunt o mie de dorințe, pentru că totuși, am o viață, am oameni dragi lângă mine, îmi ajung și cinci dorințe.

Concurs scris pentru PcNews de la articol. Sau ceva de genul.

Donație impresionantă la spital!

avenger13@gmail.com (Mike) — Mon, 30 Nov 2009 03:19:00 +0000

La Spitalul General din Boston a avut loc o donație impresionantă. Binefăcătorul, care a dorit să rămână anonim, a lăsat un bilet prin care a dat tuturor de înțeles că vor urma și alte donații. Urmăriți clipul să vedeți ce au avut de spus medicii:

PS: Sper că v-ați dat seama că nu este o știre reală. Sper. :D

Mylène Farmer - C'est dans l'air (live)

avenger13@gmail.com (Mike) — Sun, 29 Nov 2009 10:08:00 +0000

O săptămână doar până când albumul ”No 5 on Tour” va ajunge în magazine, și uite că primul single live de pe album a și fost lansat. Surprinzător, deși toți fanii se așteptau la ”Paradis inanimé” sau chiar și la ”Libertine”, piesa aleasă este ”C'est dans l'air”, chiar dacă, după cum vă mai aduceți aminte, cântecul a fost lansat ca single în martie, dar ce e drept era versiunea album.

Dacă albumul live mai are câteva zile și va ajunge în casele fanilor, dvd-ul cu concertele din turneul ”Mylene Farmer en Tournee 2009” (mai - septembrie) de pe Stade de France din 11-12 septembrie (cele 75.000 de bilete puse în vânzare pentru fiecare din cele două zile amintite s-au epuizat în mai puțin de două ore, dar nu e de mirare având in vedere că pe 12 septembrie roșcata a împlinit 48 de ani ;) ) va fi lansat doar în martie 2010. Quite a long time to wait.

Cum vi se pare atmosfera de pe stadion? :D

Black Eyed Peas- I gotta feeling

avenger13@gmail.com (Mike) — Fri, 27 Nov 2009 09:04:00 +0000

Prea tare, prea tare, uitati-va la fata din primul rand care danseaza!!!! Aaah, bloody amazing!!!! :D

Terminator Salvation

avenger13@gmail.com (Mike) — Thu, 26 Nov 2009 19:12:00 +0000

Când eram mic am văzut Terminator 2 la un vecin, pe casetă video. Am rămas impresionat de film și, drept vă spun, un pic speriat de viitorul sumbru prezentat. Oricum, eram la vârsta la care nu m-am prins că acel ”2” presupunea că se mai făcuse înainte un film.

Ani buni au trecut și, după ce la cinema fiind am văzut un trailer pentru T4, după ce am văzut și afișele mișto, am mers, neștiind la ce să mă aștept, într-o seară liniștită să văd filmul. Eram curios cum va fi prezentat viitorul acela ce m-a speriat, copil fiind.

Ei bine, viitorul din film, și mai clar anul 2018, nu este deloc roz, ci e mai mult prăfuit, totul fiind în ruine, distrus de un război crunt ce se dă între două armate puternice. Într-una din tabere, încercând să găsească metode de a lovi adversarul acolo unde e mai sensibil, găsim omenirea, trupele conduse de Cel-ce-n-a-fost-ucis-in-T2, și anume John Connor, fiind cele pe care se pune accentul. În cealaltă tabără sunt creaturi ciudate, mici și mari, specializate și lipsite de viață, ca orice robot până la urmă. Nu știu ce ar putea plănui roboții să facă după ce ar elimina orice ființă vie de pe Terra, dar nu sunt curios să aflu.

Un personaj trântit la nimereală în poveste, și care nu ar ști ce s-a întâmplat în celelalte filme, s-ar întreba, după sudalmele de rigoare referitoare la statusul lumii, de care parte ar trebui să lupte.

Mai bine ar fi într-un asemenea război să fii robot, gândindu-te că teoretic dotarea militară, tehnologia, puterea de calcul și induranța este net superioară pricăjitei rase umane? Și mai ales că robot fiind adio foame, adio infecții, adio cancere, adio îmbătrânire? Asta e într-adevăr ceva ce merită luat în considerare. Sau mai bine este a te alia rezistenței umane, gândind că doar prin inovație și prin gândire complexă, de care doar creierul uman e capabil, se pot învinge niște mașinării toante de tablă, care, hai să fim sinceri, nu ar exista dacă nu ar fi fost proiectate de mintea unui om.

Cert e că decizia de a te alătura uneia dintre tabere nu ține până la urmă deloc de dotarea militară sau de tactici folosite, întrucât ambele armate sunt bine echipate și antrenate și cu șanse reale de izbândă. Ce contează până la urmă este cum vrei să te trezești dimineața... nemuritor, într-un atelier rece, înconjurat de șuruburi, piulițe și ulei ... sau respirând ușor pe gâtul persoanei cu care ai adormit în brațe.

Pentru mine decizia e foarte ușor de luat. Însă pentru personajul din film, prins între două lumi cu totul diferite, și care nu sunt așa de dornice în a-l considera unul de-ai lor, alegerea va fi dificilă. Ce îl va determina să fie loial uneia dintre părți și cum influențiază lucrul ăsta războiul dintre lumi, aflați doar urmărind filmul. Merită! Have fun ;)

Articol scris pentru concursul PcNews.

Gripa porcină și Biserica

avenger13@gmail.com (Mike) — Wed, 25 Nov 2009 21:20:00 +0000

”Făcătură!” Asta țin morțiș mulți să spună despre gripa asta nouă ce ne-a carantinat spitalele și pe alocuri mai închide școli. ”Doar să scoată bani cu vaccinul lor cu tot!” Învățați să privim suspicioși orice lucru, școliți pe net în ceea ce privește riscurile și beneficiile unui vaccin, ne trezim acuzând companiile farmaceutice de toată isteria din jurul noului virus gripal, ignorând ce înseamnă de fapt noul virus.

Eu aș spune că cine afirmă cu tărie că virusul nou este doar o invenție menită a aduce unor companii bani, e naiv. Virusul nou reprezintă produsul unor mixări interesante ce au avut loc în timp (ani) între diverse tipuri de virusuri gripale, astfel încât din cele 8 gene importante ale noului virus 5 provin de la virusuri porcine (trei provin de pe continentul Nord American, una din Europa și cealaltă din Asia), două de la virus gripal aviar (iarăși America de Nord), și doar una bucată genă de la un virus gripal uman. Din cauza lipsei unui control riguros al circuitul porcilor între fermele de pe diverse continente, dar și datorită faptului că porcii sunt sensibili și la virusurile gripale umane și aviare a fost posibilă mixarea genelor respective, iar posibilitatea unor mutații în viitor nu este deloc exclusă.

Manifestările bolii sunt moderate, iar rata mortalității este scăzută în comparație cu gripa normală. Și atunci de unde toată isteria asta? Pe de o parte virusul AH1N1/09 este mult mai contagios decât virusul normal gripal și lovește atipic, cu predilecție în populația tânără (dacă în mod normal 90% din decesele provocate de gripa normală sunt la oameni peste 65 de ani, în cazul AH1N1/09 lucrurile stau chiar pe dos, cu 25% din decese la persoane sub 25 de ani), datorită probabil și faptului că persoanele în vârstă au ajuns în contact cu tulpini asemănătoare/înrudite de virus gripal, având așadar o oareșcare protecție. Iar pe de altă parte, virusul are capacitatea, față de alte virusuri gripale, de a afecta nu doar căile aeriene superioare ci chiar și plămânii, explicând astfel cazurile severe ce ajung cu probleme grave respiratorii pe secția de Terapie Intensivă.

Ce e de făcut? În primul rând nu e de intrat în panică. Apoi ar trebui să urmăm câteva sfaturi (care de fapt ar trebui urmate mereu), având în vedere că virusul gripal se transmite prin particule fine provenite prin strănut sau tuse de la o persoană infectată, sau chiar și prin atingerea unor obiecte pe care au căzut asemenea particule infectante:

spălatul pe mâini cu apă și săpun,
dezinfectarea mâinilor cu soluții alcoolice (în oraș),
evitarea ducerii mâinilor la nas ochi și gură (mai ales dacă ești în oraș, unde ai dat noroc cu toată lumea, ai pus mâna pe clanțe sau pe bara din autobuz),
evitarea aglomerațiilor,
izolarea și prezentarea la medic în cazul apariției simptomelor specifice.
Și evident odihnă și alimentație corespunzătoare.

Stau și mă uit. În spitale e carantină. Nu mai e voie să mergi în vizită la vreun pacient când îți taie ție capul. Se poartă măști. Școli au fost închise. Măsuri speciale s-au luat și la diferite firme..... Însă mai este un loc în care merge românul, și când îi este bine, dar mai ales când îi merge rău.

Da, românul merge la biserică și primul lucru ce îl face e să își pună, cu o ușoară aplecare pioasă, buzele pe icoana centrală, din fața iconostasului, unde în fiecare zi oameni de tot felul, săraci, bogați, bolnavi, sănătoși, spălați, nespălați, contagioși sau febrili, lasă stropi de salivă pentru următorii ce vin la pupat sfânta icoană. Eu până acuma nu am văzut icoană care să omoare instant germenii cu care vine în contact, așa că mă întreb de ce, când toată lumea e panicată și ia măsuri de protecție, Biserica nu își atenționează enoriașii ”STOP kissing the icon!”. Și de ce încă se practică împărtășitul unui grup mare de oameni din aceeași cupă, cu aceeași linguriță?

Eu am renunțat de mai bine de zece ani la obiceiul pupatului icoanei și recunosc că și acuma când vine popa cu crucea mă apucă groaza când știu că sute de nu mii de oameni au pupat crucea înainte să ajungă la mine în casă. Se poate supăra Doamne Doamne pe mine, dar apa sfințită și icoanele nu omoară germenii oricât de în transă e preotul ce face sfințirea. Spuneți-i rea credință, deformare profesională sau logică, dar ăsta e adevărul!

Partea bună e că am văzut totuși că sunt biserici în lume unde s-a renunțat de tot la apa sfințită sau unde s-a introdus un automat pentru doze fixe și neîntinate de apă sfințită. Dar nah, cu două flori nu se face primăvară, nu? La noi încă au rămas obiceiurile total nesănătoase amintite mai sus, și sunt destui cei care se trezesc cu diverse infecții a căror sursă nu o pot identifica. Până când? Nu știu. Însă dacă Bisericii chiar i-ar păsa de enoriași și de sănătatea lor, ar lua măsuri mai stricte. Sincer.

Key words: do not panic, wash your hands, protect thyself, careful in the church.

Tânărul director

avenger13@gmail.com (Mike) — Tue, 24 Nov 2009 16:09:00 +0000

Nimeni nu s-ar fi gândit că zorii aveau să îl prindă pe vecinul lor departe de casă, în haine prăfuite și pline de sânge. Și totuși...

Seara trecu precum celelalte, a pregătit cina pentru soț și copii, a strâns hainele de afară ca nu cumva să le ude ploaia anunțată cu veselie de toanta de la meteo, a spălat vasele strînse în chiuvetă și, în timp ce soțul urmărea zgomotos un meci de fotbal din te miri ce divizie sau cupă la televizor, ea cosea de zor costumele copiilor pentru serbarea de final de an. A terminat destul de târziu, și din dormitor auzea deja sforăiturile soțului. Aruncă o privire afară, se uită în susul străzii, doar case adormite, se mai uită o dată la mașina lor din fața casei, iar apoi se întoarse încet spre casa din vecini, dădu paharul de whiskey pe gât, și un fior îi trecu prin tot corpul, nu cauzat de tărie ci de gândurile ce goneau către vecinul ei tânăr și frumos, director regional la o bancă importantă. Și necăsătorit. Cu gândul la el, sforăitul soțului parcă pierise, și la fel toate problemele ei.

Târziu în noapte, când și bufnițelor le e prea somn ca să mai sperie lumea, tânărul vecin tresări din somn și duse instinctiv mâna sub pernă de unde scoase un pistol negru de 9mm și ascultă cu atenție. Cu siguranță era cineva jos în sufragerie. Știa că nu putea deschide focul fără a își dezvălui poziția în întuneric, așa că a luat două grenade cu fum din dulap, iar apoi, cu grijă, a ajuns în capul scărilor. Sinucidere curată era să coboare pe acolo, drept în mâna intrușilor, așa că aruncă grenadele cu fum și se aruncă în puțul de aerisire din debara care ducea jos într-alt closet. A încremenit când a văzut cât de bine echipați erau intrușii, sigur erau pe urmele cipului recuperat de el în urmă cu două zile.

A fixat amortizorul revolverului și a reușit să doboare doi agenți, evident țintind în locurile cele mai vulnerabile. Nu avea mult timp la dispoziție și era depășit numeric. De-abia trecură două secunde din momentul în care, secerat, un agent căzuse dărâmând o noptieră că sufrageria și baza scărilor fură cuprinse de o lumină orbitoare, iar agenții împinși cu putere în lături de suflul exploziei. Nu avea rost să îi fie milă de casă, era clar că odată descoperită adresa lui de cei de la Agenție nu îi rămânea decât să se mute. Iarăși. Panicați, agenții au încercat în zadar să identifice sursa gloanțelor scrutând casa.

Următoarea mișcare trebuia să fie fuga. O știa prea bine. Cipul era asupra lui, prins in medalionul minuscul de la gât, și urma peste două zile să îl vândă pe o sumă frumușică. Mai avea nevoie de o diversiune ca să poată ieși spre mașină. A activat un sistem de bombe aranjat de el în urmă cu două luni, astfel că în timp ce el se strecura afară din casă plafonul ce separa parterul de etajul casei împrăștie tije și așchii în toate direcțiile cu viteze incredibile, penetrând adânc orice braț, coapsă, ochi sau abdomen ieșit în cale.

Mașina, mașina. Trei agenți veneau în fugă spre mașina lui. Câți naiba trimiseseră după el?? Cât mai felin posibil s-a strecurat în curtea vecinilor săi, s-a chinuit un pic să le deschidă mașina, a pornit motorul, convins că a lua mașina lui ar însemna să fie ușor de găsit, și a călcat accelerația cu gândul de a ajunge cât mai departe. Mirosea a mașină nouă iar hârtiile de pe scaunul din dreapta îi confirmau asta. Cumpărată de două zile după data din contract. Două străzi la dreapta, una la stânga. Găsi și un flyer: promoția Optimo ”super mașini la super prețuri”. Încă trei intersecții de care a trecut. Încă o privire pe contract. 12.000 de euro, modelul Toyota Auris. Încă mai avea de mers până la sediul organizației din care făcea parte. Alte cartonașe promoționale găsite în teancul de hârtii al vecinilor ”Emisii minime de CO2 și de noxe. Zgomote și vibrații reduse. Sistem inteligent Stop and Start ce oprește motorul mașinii când staționează”. Indicatoarele de bord, care nu îi distrăgeau deloc atenția de la condus prin luminozitatea lor, ceva tehnologie proprie de la Toyota, gândi el, dar nu avea timp să stea să se mai uite prin teancul de hârtii, indicau de mult o viteză peste cea legală în localitate, însă orașul dormea dus la ora aia. Și el, el conducea în pijamale prăfuite mașina vecinilor săi.

Apropiindu-se de pasarelă a observat că nu mai era singur pe drum. Biciuind motorul se apropiau din spate, în mașina lui, agenții ce îi văzuse când ieși din casă. Unul ținea strâns de volan și urmărea concentrat linia albă punctată de pe mijlocul drumului, iar ceilalți încercau să tragă în mașina din față care începuse să se miște ebrios, așa cum face o țintă dificilă. Cu luneta spulberată de gloanțe tânărul nostru încercă fără rezultat să tragă în urmăritori. Ajuns în punctul de maxim al pasarelei, descoperi că mai avea la el o grenadă. Lăsă volanul din mână, se orientă înspre mașina din spate, scoase cuiul și aruncă. Explozia dădu mașina peste cap și o proiectă peste barele de siguranță în hău, peste calea ferată, unde limbi de foc imense o cuprinseră pe dată.

Bine țintit, se gândi, însă pierduse timp de secunde bune controlul volanului iar magnificul Auris fu proiectat din parapet în parapet și apoi într-un stâlp. Trecură probabil 5 minute până deschise ochii. Uimit de câte airbaguri s-au deschis la impact, protejându-l. Se lovise ușor la cap, pe partea dreaptă a feței cursese un pic de sânge, dar era bine. S-a dat jos din mașină și a continuat drumul de încă un kilometru spre Sediu pe jos, spunându-și că după vânzarea cipului avea să trimită un cec generos vecinilor săi. Așa avea să facă.

Soarele deschidea timid ochii și își arunca primele raze peste grădinile înrourate din cartier, peste pensionarii fără somn care, nemulțumiți de predicțiile eronate ale meteorologilor, ieșiseră cu furtunul în mână să își ude plantele, peste casele așezate una lângă alta în care copiii erau încă niște odrasle cuminți. Într-una dintre case, revenită dintr-un vis în care fugea în lume cu un tânăr bancher, o femeie oprise alarma ceasului și se pregătea să coboare în bucătărie pentru a pregăti micul dejun în timp ce soțul ei mai moțăia cinci minute.

Concurs scris pentru PcNews de la articol. Sau ceva de genul.

Bad Romance + Speechless (live)

avenger13@gmail.com (Mike) — Mon, 23 Nov 2009 07:53:00 +0000

Fata asta mă surprinde pe zi ce trece. Sincer. Aseară au fost ceva premii la americani (American Music Awards), iar Lady Gaga a fost și ea prezentă și a urcat pe scenă pentru a interpreta două piese, Bad Romance și Speechless. Încă nu îmi vine să cred câtă imaginație poate avea fata asta. Un moment interesant și captivant ce merită vizionat. ;)

Iar azi a apărut și ”Fame Monster”, album ce conține piesele de pe Fame, dar și opt piese noi, dintre care sigur Bad Romance si Alejandro le cunoașteți deja, iar Telephone (feat Beyonce) o să o auziți pe repeat la radio în curând.

Seashells on the seashore

avenger13@gmail.com (Mike) — Mon, 23 Nov 2009 06:52:00 +0000

Era una din acele zile. După ce s-au trezit în jur de ora zece au ascultat indicațiile căpitanului referitoare la itinerariul din ziua curentă și și-au pregătit aparatele foto și mă rog, cine ce a mai avut de pregătit. După cum spuneam, era una din acele zile în care chiar nu avea chef de ceilalți.

Iahtul care îi plimba de două zile prin apele Mediteranei avea să îi ducă întâi în apropierea unor insule pustii, iar mai apoi spre insule unde vor vedea ceva ruine, așa înțelesese ea. Adevărul e că plecase în concediu mai mult la insistențele șefului, care o obligase să își ia liber deși ea ar fi vrut să își continuie proiectele de la lucru.

Primele zile au fost extraordinare, parcă pășise în altă lume. Departe de dosare și tabele, departe de secretara ei mereu ocupată cu alte cele, departe de șeful ce nu avea probleme în a își curăța urechile de față cu ea, departe de orașul veșnic aglomerat, își găsise în sfârșit pacea, legănată ușor de valurile Mediteranei.

Dar în a treia zi de croazieră pur și simplu îi pierise orice chef. Deja ceilalți turiști îi păreau prea zgomotoși, prea entuziaști, prea enervanți. Vasul a oprit în apropierea unei plaje aurite, și, în timp ce oamenii enervanți se aruncaseră deja în apele incredibil de clare, ea a preferat să ajungă la țărm cu o barcă pneumatică, împreună cu căpitanul. Nu i-a fost greu să găsească un loc potrivit unde să stea având în vedere că fiecare centimetru pătrat al plajei conținea doar granule fine de nisip sărutate de soare.

Scoase din geantă crema de protecție solară pe care o aplică în strat subțire peste tot, iar apoi tot din geantă scoase netbookul micuț EeePC 1101HA SeaShell, îl porni și timp de câteva ore, cât ceilalți își lăsau trupurile dezmierdate de apele azurii, se aruncă fermecată în lumea lui Vonnegut, citind despre Howard Campbell și activitățile lui în cel de-al doilea Război Mondial.

Ceasuri bune trecuseră până când căpitanul a abordat-o gentil să o anunțe că e timpul să își continuie traseul și spre alte insule. A memorat numărul paginii din carte la care a ajuns, a oprit netbookul a cărui baterie mai putea rezista încă șase ore, l-a pus frumos în geantă, și a pornit spre barca pneumatică unde o aștepta căpitanul, oprindu-se însă după doi pași pentru a ridica din nisip cochilia spiralată a unei scoici...

PcNews scris pentru articolul de la concurs. Sau ceva de genul.

Activitate de weekend

avenger13@gmail.com (Mike) — Mon, 23 Nov 2009 03:30:00 +0000

E doar vina unui domn doctor rezultatul de mai jos, dacă m-a lăsat în bucătărie cu cartea deschisă la pagina ”How to make a cheesecake in 5 easy steps”. Făcută ca la carte, cu brânză proaspătă, migdale, alea alea.

(nu e cea mai arătoasă felie, însă a trebuit să fac poza repede,

întrucât durata de viață a unei felii a fost destul de mică)

Și da, a fost al naibii de delicioasă :D

'Nainte de vot

avenger13@gmail.com (Mike) — Sat, 21 Nov 2009 08:35:00 +0000

Concurs, mare concurs, dragii mei. Din păcate noi nu ne-am calificat, doar 12 oameni care s-au mişcat din timp au reuşit să intre în semifinală. Fiecare mai dotat, mai pregătit, mai domn. Aseară s-au prezentat în faţa noastră 3 dintre ei: unul mai tolomac şi mai învechit decât rochia brodată pe care bunica mea a purtat-o o singură dată, unul la fel de neobrăzat şi tăios ca un puşti mândru că începe să îi apară pilozitatea, iar cellalt prea obosit.

Am aşteptat curios dezbaterea de aseară, vroiam să văd ce opţiuni avem, cum se prezintă concurenţii, cum sunt cei noi ce vor să îl înlăture pe actualul, însă nu am avut ce vedea, că sunt vai ş-amar de fundu' lor. Anyways, nu mai scriu altceva, chiar nu am chef să dau nume şi alea alea, de vreţi să citiţi despre cum a fost aseară, Alex a surprins foarte bine ce s-a întâmplat la dezbaterea de la Palatul Parlamentului : click here to read.

Ce e important, zic eu, e ca, indiferent pe cine simpatizaţi, mâine să ieşiţi din case şi să mergeţi la vot. Nu votaţi pentru mine, nu votaţi pentru Băse sau Geoană sau Crin sau Oprescu.... votaţi pentru viitorul ţării şi pentru voi. So get out there and vote!

Back in business

avenger13@gmail.com (Mike) — Thu, 19 Nov 2009 18:17:00 +0000

Hurray! Chiar nu îmi dau seama ce a fost tărăşenia de azi de la prânz când cei de la Yahoo mă anunţau că e ceva hibă cu contul meu şi că au descoperit ei o activitate foarte suspectă în contul meu. Sper doar că nu a intrat careva în contul meu să trimită sute de mailuri spam pe secundă în toate direcţiile.

Până la urmă am reuşit să rezolv problema, după cum au sugerat într-un final cei de la Yahoo, schimbând parola. Aşa că am ajuns ca după 11 ani să mă despart de parola aceea lungă pe care am ales-o când mi-am făcut cont la ei (pe atunci îmi spuneau să aleg o parolă care să fie greu de ghicit de cineva, lungă şi complexă, so I did). Sper doar să o ţin minte pe asta nouă. Nu de alta dar e la fel de lungă =))

So glad it's over.

Account locked

avenger13@gmail.com (Mike) — Thu, 19 Nov 2009 11:05:00 +0000

Oare ce vrea să spună mesajul de mai sus? În ce sens "locked"??? Şi ce am făcut de contul mi-a fost blocat? Doar dimineaţă am intrat un pic pe messenger, am mers până în oraş de am plătit dările către stat pe anul trecut, şi apoi când m-am pus în faţa calculatorului şi încerc să intru pe messenger dau de chestia asta. Iar pagina de login de la Yahoo Mail arată un pic cam ciudat. Anyone else having problems? :|

LE: Damn it! Pagina de Login de la Yahoo imi spune in cele din urma ca au gasit activitati suspecte in contul meu! Like whaaaaaaaaattt???

PS: Daca aveti o idee sa nu mi-o trimiteti pe mess sau pe mailul de yahoo :D Use other ways, for the moment (leave a comment, gmail..)

Sport în sufragerie

avenger13@gmail.com (Mike) — Wed, 18 Nov 2009 15:06:00 +0000

Suntem într-o cursă nebună de a face ca totul să ne fie cât mai ușor, cât mai comod. Așa se întâmplă că refuzăm să mai mergem la un film la cinema când putem sta acasă și să urmărim un film, eventual de pe un disc blu-ray, pe un televizor de 55 de inchi conectat la un sistem audio surround. La fel cum nu mai ieșim la o poveste cu prietenii la cafeneaua de la colț, ci preferăm să ne punem la punct cu ultimele povești la un chat într-un program de mesagerie instantă. Și așa ne transformăm în versiuni 2.0 ale noastre, adică de două ori cât originalul.

Așa că nu e de mirare că atunci când mergem la cumpărături într-un hypermarket se întâmplă uneori să nu avem loc a trece pe un culoar dintre rafturi din cauza unor balene adaptate perfect la uscat.

Spusesem eu acum ceva timp că românul își cumpără tot felul de aparatură pentru exerciții, biciclete, stepper-e, aparate pentru un abdomen de vis, șamd, dar după maxim o sătpămână de folosit rămân cu toatele abandonate într-un colț al camerei. Vă dați seama că nu și-au făcut treaba și nu au transformat balena în fotomodelul tonifiat ce apărea la televizor și spunea ”Am fost și eu extrem de gras, dar am reușit să scad în greutate în timp record.” (Iar balena, pentru a îi trece supărarea va face niște grătare sau o friptură, stropită în scârbă cu vin, la cuptor).

Când cei de la Nintendo au construit consola Wii, nu au gândit-o ca un produs pentru slăbit, ci ca un produs de divertisment. Cu telecomanda ținută strâns în mână (ca nu cumva să o scapi și să spargi vreun geam, sau vaza preferată a mamei :P ), în confortul propriei locuințe, poți să devii un sportiv profesionist (asta dacă ai ales să ai pachetul Wii Sports Resorts), și spun asta deoarece jocurile de tenis, de popice, de golf, nu mai necesită doar un click, cum se întâmpla când le jucai pe calculator, ci necesită mișcări viguroase, energice, ca și cum ai fi pe teren.

Am rămas plăcut impresionat când am jucat popice, în Cluj, la Diverta. Văzusem de mult consola, dar am hotărât să îmi încerc talentul într-o zi în care nu era așa de aglomerat. Click here and click there și a început. Vă spun, nu știam exact cum se joacă, așa că primele aruncări au fost extrem de anemice, însă apoi am început să arunc cu putere, mai pe mijloc, mai pe lateral (o dată a ajuns mingea și pe pista vecină, dar nah, it happens, right?) și să tot dobor din popice. Oricât de mult mi-a plăcut, la un moment dat a trebuit să plec, să nu mă ia la rost duduile de acolo că folosesc prea mult consola, și oricum, mai veniseră niște țânci ce vroiau să se joace :D

Bine gândită mașinăria de cei de la Nintendo. Îți menține viu interesul, te binedispune, îți pune la încercare concentrarea și coordonarea, și te și menține în formă. O îmbinare mai reușită nici nu cred că putea să le iasă.

Articol scris pentru concursul PcNews, probă sponsorizată de TNT Games.

Eroii de azi

avenger13@gmail.com (Mike) — Tue, 17 Nov 2009 19:38:00 +0000

A fi erou presupune de cele mai multe ori calități și abilități impresionante de care omul de rând nu dispune, așa că nu e de mirare că suntem cu toții delăsători și în așteptarea unui erou care să ne salveze, vorba cântecului.

Ne-am obișnuit ca un erou să salveze o persoană, sau o comunitate sau ce mai vreți voi, într-un stil grandios, că doar asta vedem în filme. Ne-am obișnuit ca un erou să fie masiv, luptător neînfricat, ferm în aplicarea justiției, iar orice încercare de a ne raporta la ei scoate în evidență doar defectele noastre și ne face să uităm că de fapt printr-un gest venit din inimă putem schimba ziua sau uneori și viața unei persoane, ceea ce până la urmă am spus și la început de paragraf că face un erou.

Așa că fii un erou, plantează un arbore și arată-le și celorlalți că viitorul depinde doar de noi, de forțele noastre. Fii un erou, donează sânge, și cu siguranță vei salva viața unei persoane. Fii un erou, și poartă-te frumos cu cei din jur, nici nu îți dai seama cât de mult contează pentru cineva un zâmbet.

V-am prezentat la final de octombrie unul dintre proiectele în care s-a implicat Madonna, și am să pun, din nou, clipul respectiv mai jos, nu uitați să apăsați Play. Mi se pare lăudabil că o persoană ca ea, în loc să șadă într-un jilț de cleștar și să bea șampanie toată ziua, nu a rămas insensibilă când i-a fost prezentată situația dramatică din micul stat african Malawi ci a creat o fundație, Raising Malawi, prin intermediul căreia luptă pentru a crea condiții acceptabile de viață și pentru a oferi o educație unui număr incredibil de mare de copii orfani. Ajutorul, după cum deja v-ați dat seama, nu a constat în a trimite mâncare și haine o dată la jumătate de an, ci în educarea populației în ceea ce privește agricultura, țesutul, dar și în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva bolilor ce decimează țara, astfel încât putem considera că numele dat proiectului este unul bine ales, targetul principal fiind persoanele tinere, viitorul țării.

Nu m-am simțit ca un erou când am mers pe site și am donat o parte micuță din salariu pentru ca cei de acolo să poată să aibă parte măcar de o zecime din lucrurile pe care noi le luăm de-a gata și care ni se par normale.

Însă sunt sigur că în pieptul unei domnișoare ce a urmărit clipul de mai sus pe ecranul laptopului său Asus, și care s-a dus pe site să afle mai multe, inima a început să bată din ce în ce mai tare, amețitor de bucuroasă că a făcut o faptă bună, că donația ei de 10 dolari a fost dublată de Madonna și că, din bani munciți de ea, copii ce au rămas fără părinți vor primi haine, apă curată, educație și îngrijiri medicale. Cu siguranță va simți că, deși mic, ajutorul ei va conta și va schimba în bine viața unor ființe umane. Cu siguranță inima-i va bate eroic în piept toată ziua...

Tu ce mai aștepți?

Articol scris pentru concursul PcNews. Cu precizarea că față de articolele precedente scrise pentru concurs, ce e mai sus este o poveste cât se poate de reală. Știu că ar fi trebuit, conform cerințelor, să scriu o poveste imaginară despre cum am salvat lumea, dar de ce să ne amăgim cu lucruri imaginare când putem face de-adevăratelea ceva pentru a schimba/salva lumea?

I have a minute

avenger13@gmail.com (Mike) — Tue, 17 Nov 2009 00:31:00 +0000

Eugen și Tudor au un umor..... =))

A cumpăra sau nu haine online

avenger13@gmail.com (Mike) — Sun, 15 Nov 2009 11:58:00 +0000

A cumpăra haine nu e mereu cel mai ușor lucru,mai ales că nu găsesc nimic interesant în a petrece ore de-a-n șirul prin magazine, probând zeci de haine pentru a nu cumpăra într-un final niciuna. Însă când totuși mă hotărăsc să dau o tură prin magazinele de gen o iau încetișor prin cele în care la ultima incursiune am văzut chestii mai normale și abia apoi mă hazardez și în celelalte, rămânând însă, de cele mai multe ori, dezamăgit de lucrurile prezentate ca fiind ”haine”, de prețurile imense pentru o haină ce arată mai degrabă ca o cârpă, și de culorile și modelele care doar pe un copil l-ar încânta.

Și cu toate astea mai sunt și magazine decente al căror prag îl calc destul de des pentru că au haine pentru oameni normali, care nu simt dorința arzătoare de a ieși în evidență oriunde s-ar afla prin ținute stridente.

În condițiile date, de ce nu aș face ceva pentru a reduce timpul alocat cumpărăturilor, iar întrebarea ce mă frământă azi e de ce aș cumpăra eu haine de la Tara Fashion? (De te întrebi de ce tocmai de la ei, vezi finalul de articol.)

Să fie pentru economie de timp? S-ar putea, că ar însemna că nu aș pierde timp prețios prin magazine, și nici nu m-aș enerva că nu găsesc ceva pe plac.

Să fie pentru că hainele arată bine? Totul e frumos în poze, e drept, însă ce arată bine pe un model nu e sigur că arată bine și pe mine, adică totuși, nenea ăla din poză e un model photoshopat!

Să fie pentru că aș avea încredere că se vor potrivi mărimile, mai ales că există o secțiune aparte a siteului unde este pus un tabel cu corespondențele dintre diverse lungimi (măsurabile pe om) și măsurile hainelor? Uhhhh, nu cred. Mi s-a întâmplat în trecut de mai multe ori ca, de la aceeași firmă, un pantalon să îmi fie strâmt, iar aceeași pereche cu două numere mai mici să îmi fie largă, așa că vă dați seama că rămân convins că o haină trebuie întâi probată și apoi cumpărată, nu invers. Oricum, mă bucur că cei de la Tara s-au gândit la problema asta și au pus acel tabel. Smart thinking!

Să fie pentru că aș avea încredere că materialul folosit e bun? Nu neapărat. Văzut în oraș haine din același material, din care unele îmi creeau la atingere aceeași senzație pe care mi-o dau doua bucăți de scârț frecate una de alta. Așa că o haină trebuie nu doar probată ca să fii sigur că se potrivește mărimea, trebuie să îți placă și cum se simte la atingere că doar tu o porți.

Să fie pentru că au un site bine structurat, echilibrat din punctul de vedere al informațiilor oferite (unlike others), care sugerează că în spate lucrează o echipă organizată și interesată de client? Might be.

Să fie pentru că au o pagină specială în care răspund întrebărilor clienților (deși ar putea face asta și pe mail)? Hmmm, dunno.

Să fie pentru că au sute de haine mișto pentru femei și pentru gravide? Uhhmm, no. Din păcate ăsta e adevărul, există doar șapte produse pentru bărbați la Tara Fashion, așa că vă dați seama că motive pentru a apăsa butonul ”Pune în coș” am extrem de puține, mai ales că din cele șapte produse doar unul singur îmi place, dar și din ăla au doar mărimea S.

Și atunci de ce aș cumpăra ceva de la Tara Fashion? Alte posibile motive, în afară de cele de mai sus (și fără a fi lingușitor, că nu e cazul, și nu cerșim puncte la concurs) nu îmi trec prin minte. Vouă?

PcNews scris pentru concursul de la articol. Sau ceva de genul.

I hate it when it happens

avenger13@gmail.com (Mike) — Sun, 15 Nov 2009 02:18:00 +0000

Pigeon: Impossible

avenger13@gmail.com (Mike) — Sat, 14 Nov 2009 18:58:00 +0000

Prea tare animația. Lots of fun!

via

Pic de căldură

avenger13@gmail.com (Mike) — Sat, 14 Nov 2009 15:26:00 +0000

Se uitase lung în oglindă, își aranjă corsetul, verifică rujul să îi vină bine pe buzele-i palide și, înainte de a își prinde părul cu o agrafă transparentă, aruncă o privire spre birou și zâmbi.

” Sending signal to satellites. Progress 61% ”

Departe, în ținuturile nordice, mai sus de taiga, pe țărâmurile ostile ale tundrei, unde rar se aventurează vreo ființă vie, într-un palat sculptat în gheață, un notebook Asus rula un script ce trimitea semnale sateliților ce veghează Pământul în fiece secundă.

Se apropie de birou și atinse ușor cu degetele-i lungi tastele și touchpadul și rămase mulțumită de temperatura notebookului. Își aduse aminte cum, cu două săptămâni în urmă încercase aceeași operație cu un alt notebook, însă acesta eșuase în a duce la bun final sarcina. Se interesase de tehnologie nouă, și noile modele K50 de la Asus se arătaseră a fi exact ceea ce căuta. Citise diverse review-uri, și se enervase când găsise multe recenzii lăudăroase scrise de puștani ce nici măcar nu văzuseră asemenea mașinărie funcționând, recenzii scrise din burtă pentru ceva concurs. Avea ea să îi învețe o lecție, dar mai trebuia să aștepte un pic.

” Sending signal to satellites. Progress 73% ”

Asus-ul îl luase de la PcGarage, dar nu prin comandă online, nu avea încredere în așa ceva. Și oricum, ce adresă putea să le dea pentru livrare? ”Regatul Înghețat”? ”În mijlocul pustiețății”? Nu, trimisese într-o noapte geroasă ajutoarele sale de încredere pentru a ridica notebookul ce, față de celelalte de pe piață, avea un sistem de răcire performant, astfel încât, folosit la maximum, nu topise masa de gheață pe care îl pusese, cum făcuse cel dinainte și care s-a oprit când ajunsese la 43% din progres, în urma unui scurt-circuit.

K50 își continua treaba de zor, scriptul mergea de minune. Simțea cum în sfârșit o să meargă lucrurile așa cum vroia ea. În sfârșit! Scriptul rula în continuare și trimitea semnale derutante sateliților meteo ce analizau constant mișcările norilor, temperaturile, curenții de aer. Inițial semnalele au mers către sateliții ce survolează polii, de la altitudini de 800-850 km, celebrii sateliți NOAA ai americanilor și ruseștii Meteor. Cel mai greu a fost în a reuși a trece de sistemele de protecție ale celui mai noi satelit, NOAA-19, lansat pe orbită în 2009. Din aproape în aproape apoi fiecare satelit, inclusiv cei geostaționari, de la altitudini de 35.000 km, a primit parametrii trimiși de scriptul grozav ce nu mai avea mult până să își termine treaba.

” Sending signal to satellites. Progress 89% ”

Avea să fie nemapomenit. Toți sateliții meteo vor furniza timp de trei zile informații eronate, astfel încât nimeni nu se va aștepta la ce va urma. Se simțea nemaipomenit, mai puternică decât vreodată. Pe fața-i sidefie apăruse deja un zâmbet larg ce ar fi înghețat pe loc orice vietate. Așteptase de multă vreme momentul în care îi va lua pe toți prin surprindere, momentul în care va triumfa, momentul în care peste Pământ se va așterne o iarnă geroasă și veșnică. Se îndreptă spre balconul ale cărui uși se deschiseră larg la o simplă privire de-a ei, ridică brațele în aer și îndată nori negri, temători se strânseră deasupra.

” Sending signal to satellites. Progress 97% ”

În fiecare ungher al palatului înghețat se auzea ecoul, uneori distorsionat, al râsetului ei, în timp ce afară se pornise un viscol, cum nu s-a mai văzut de câteva sute de ani, ce avea să acopere în două zile planeta.

Articol scris de PcNews pentru concurs. Sau ceva de genul.