Stateam intr-o seara cu chitara in brate si aveam chef de compus. Si cum nu prea aveam chef de nici una din cartile de poezii pe care le detineam prin casa, m-am gandit sa fac un brainstorming online – asa ca am intrebat pe twitter daca stie cineva vreun text genial sa facem o piesa pe masura.

Evident, intrebarea era mai mult retorica, neasteptandu-ma la cine stie ce rascoala literara, mai ales ca orele erau inaintate, iar preocuparile oamenilor din online nu au parut (pana in acel moment cel putin) sa debordeze de poezie (nici la propriu, nici la figurat). Imi aduceam aminte de o intrebare a lui Cristi legata de subiect care nu facuse cine stie ce valuri, cum ar face de exemplu un concurs cu iPhone 4s premiu.

Numai ca e bine sa fii atent ce iti doresti ca s-ar putea indeplini. Am aflat ca Andra Muresanu scrie poezii (daca dati click pe numele ei, puteti accesa chiar volumul ei de poezii lansat anul trecut) si in plus a avut multe pasiuni pentru chitaristi (pacat ca nu sunt mai tanar, nu?). Am aflat, multumita Monicai Jitariuc, de Iv cel Naiv, care chiar daca nu pare (cel putin momentan) sursa de texte pentru piesele mele, e un loc cu poezie foarte activ. Andreei ii era dor de Ana Blandiana si voia Intoarcerea lui Arpagic, care insa are o metrica mai greu de pus pe muzica in 2 timpi si 3 miscari. De Valentina stiam mai demult ca scrie poezie, chiar incercam sa colaboram la o piesa. Sursa de inspiratie a serii a fost insa Oxana si poezia lui Arcadie Suceveanu, intitulata De dragul tau, care s-a si transformat in piesa si pe care cel mai probabil o voi canta la concertul din 1 martie.

Si daca nu era suficient, a doua zi am primit, in avans, cea mai noua carte si jumatate a lui Sorin Poclitaru, care va fi lansata pe 1 martie la Cluj si pe 6 martie la Bucuresti, in cadrul a doua evenimente pline de muzica folk.

Desi poate locul ei nu e in baruri sau pe strazi, poezia nu va muri niciodata. Nu atat timp cat vor exista oameni care sa o scrie si/sau sa o citeasca si sa o poarte in suflete.

Daca azi m-as gasi cu totul si cu totul intamplator in Iasi, as merge la Phoenix Coffee Tea and Spices sa ii vad pe Alexandra Andrei si Cosmin Vaman (in ordinea asta pentru ca suntem niste domni, iar domnisoarele se trec primele). Doi copii care canta teribil de frumos, pe care i-as asculta cantand fiecare cate 2 ore cel putin, doi copii care fac muzica de calitate intr-o tara de manele, bumtzi-bumtzi si hipstereala, cu zambetul pe buze si fara sa se gandeasca prea mult daca merita sa munceasca.

Alexandra Andrei – Joc

Si daca as intarzia pana maine (adica vineri) in Iasi, tot la Phoenix m-as opri, sa ii ascult pe Lucian Darie si Paul Arva, doi muzicieni fabulosi si ale caror merite sunt atat de putin cunoscute si recunoscute.

Paul Arva – Miss America

Si daca vineri nu m-ar prinde in Iasi, ci as ajunge constient sau accidental in Lehliu-Gara (sunt doar 60 km de Bucuresti), as merge sa ii vad pe Tapinarii si pe Fara Zahar in restaurantul La Partid. Si daca trupele nu va conving, v-as spune sa mergeti pentru Emil, Emil Constantinescu, patronul acestui stabiliment, care vrea sa dea ceva inapoi comunitatii unde a crescut si unde produce. Bonus, as baga si un ciolan de fasole si o portie de clatite.

Daca week-endul l-as incepe la Timisoara, m-as opri la JazzOffice sa ii ascult pe Emil Kindlein si Daniel Silvian Petre in showul lor numit Acoustica, cantand de la Doors la Dylan, de la Nicu Vladimir la Survolaj.

Daniel Silvian Petre si Emil Kindlein – In love without you

Daca azi lumea ar fi dupa cum vreau eu, am avea macar trei zile de muzica buna in fiecare saptamana.

Dupa cateva initiative mai mult cauzale (tip 360.yahoo.com, ablog.ro si wordpress.com), in 15 iunie 2009 initiam site-ul de fata. Scopul principal era sa fie blog de artist. Cum deja “practicam” blogging-ul pe ForeverFolk de 1 an de zile si, slava Domnului, faceam o groaza de chestii de care mi se parea ca merit sa scriu, am separat mariusmatache.ro in partea de muzica si partea de blog. Iar in 2011 am devenit blogger cu acte in regula, scriind in mod regulat, chiar si de pe drum, din turnee, deplasari stiintifice, participari la conferinte etc.

Pana sa apara Blogal Initiative, participasem deja in cateva campanii alaturi de colegii (sic!) din DreamTeamRO (vezi campaniile Millenium Bank, STR*8, Bionect etc.). Deci pot spune ca stiam ceva despre ce presupune o campanie, despre ce vrea clientul si tot asa. Plus ca, datorita contributiei la o serie de proiecte carismatice (Echipa Bloggerilor, Acoustic Bloggers etc.), pot spune ca am strans o anumita notorietate in online. In iunie 2011, scriam aici: Senzatia mea este ca prin Blogal Initiative se vor oferi sanse la campanii mai multor bloggeri, mai mari sau mai mici, care, din diverse motive, nu ar fi avut acces la ele.

Dupa ce am castigat premii in 4 din campaniile Blogal Initiative (laptop la campania de promovare Let’s do it, Romania!, 100 euro la campania “Sunt european“, iPAD la “Blogger european”, excursie la Amsterdam la campania Cheap Hotels), pot confirma ca ce am spus acum aproape un an este mai mult decat adevarat. Campaniile din Blogal Initiative mi-au oferit ocazia de a elimina intervalul ala in care esti suficient de mare sa fii invitat la evenimente, dar nu suficient de mare sa primesti campanii de unul singur. Pentru ca, va asigur, notorietatea mea e mult mai mare decat traficul blogului.

Evident, au fost campanii in care am scris degeaba. Si e logic, am mai spus-o, sunt campanii care nu se potrivesc cu domeniile mele de experienta. Cum sa ma compar eu cu Claudiu intr-o campanie cum e campania PROFI sau cu Alex Dima in cea pentru F64? Din momentul in care am realizat asta si am inceput sa aleg campaniile in care sa ma implic, am inceput sa castig. That easy!

Campanii sunt, bloggeri suntem, asa ca folositi-va inventivitatea si scrieti. Dar, foarte important sa retineti doua lucruri: 1) sa respectati brieful si 2) clientul va avea intotdeauna dreptate.

Am zis sa fac economie anul asta la martisoarele clasice si de 1 martie sa ofer domnisoarelor si doamnelor martisoare…muzicale. Da, pe 1 martie voi canta in Aida Pub (Calea Victoriei nr. 16-20, la intrarea in Pasajul Villacrosse si vis-a-vis de Politia Capitalei). Asadar, fiecare domnisoara sau doamna care vine la concert va putea sa scrie pe bilet o piesa (de preferat a mea, ca sa fim siguri ca o stiu) pe care eu o voi canta si i-o voi dedica (atentie, Padurea cu alune nu e piesa!!!).

Ce va fi nou fata de concertele obisnuite Marius Matache&FBI? Pai mai multe lucruri:

• 1-2 piese noi (si la concertul din Garage Hall am avut piese noi si mai am in “arhiva”);
• imnul DreamTeamRO complet (ce am cantat in vara, la Sighisoara, era doar o parte din el, intre timp, cu ajutorul lui Sorin Poclitaru l-am “completat”);
• invitati-surpriza: vor fi surpriza pana cu 2-3 zile inainte de concert, dar sunt oameni care imi sunt foarte dragi si cu care nu cant des, drept pentru care mi-e tare dor de ei langa mine, pe scena.

Concertul e anuntat la 20:30, la 21:00 trecute fix ii dam drumul. Biletul – traditional deja: 15 lei si 10 lei pentru studenti. Muzici, cat cuprinde.

S-au tras la sorti adversarii Romaniei la turneul preolimpic de polo de la Edmonton. Nationala noastra va fi in grupa alaturi de Muntenegru, Grecia, Olanda si Macedonia. Primele 4 echipe din fiecare grupa se califica in sferturi, iar cele 4 semifinaliste se califica la Olimpiada de la Londra. Mult succes, dragilor! Sursa

Miercuri, 22 februarie, incepand cu ora 18:30, are loc editia a doua a evenimentului #ApplepieSafernetMeet, la sediul FOCUS (Strada Biserica Amzei nr. 29, etaj 3- zona Piata Romana, Cladirea Crucea Rosie). In cei doi ani de la infiintarea Internet Hotline-ului Safernet.ro, s-au primit peste 1900 de raportari referitoare la continuturi ilegale sau daunatoare copiilor aflate pe Internet, o treime dintre raportarile investigate avand ca obiect pornografia infantila.

Teatrul Masca isi fortifica legatura cu online-ul organizand in acest an Ziua Bloggerilor la Masca. Aceasta va avea loc marti, 28 februarie, ora 19.00, cand, special pentru bloggeri, oamenii de la Masca vor juca Comedia Erorilor.

Cristi si Radu va invita la prima expozitie Foto Union. Cele mai bune portrete realizate in urma cu un an, la prima editie a campanie foto Portret de Femeie (1-8 martie 2011), vor putea fi privite marti, 28 februarie 2012, incepind cu orele 18.30, la Clubul Diplomatic. De asemenea, in perioada 1-8 martie 2012, la studioul Foto Union din strada Sagetii nr. 6 are loc cea de-a doua editie a campaniei de fotografie “Portret de Femeie“. Detalii aici

ForeverFolk are un nou look, care includ o tema noua si o versiune de mobil, pe care va invitam sa le incercati si de ce nu sa le criticati constructiv.

Pe 20 februarie 2006 se infiinta Statia de Cercetari Polare Law – Racovita (Australia – Romania) pe Dealurile Larsemann din Antarctica, ca urmare a eforturilor Cercetatorului Dr. Theodor Negoita (1947 – 2011). L-am cunoscut personal si va pot spune ca era unul acei frumosi nebuni, care creD pana la sfarsitul zilelor in ideile si visele lor.

Tenisul este un sport in care varsta nu este neaparat un criteriu, sportul alb avand parte atat de jucatori tineri de o maturitate incredibila, cat si de “veterani” cu o longevitate iesita din comun. Dar in articolul de azi vom vorbi despre jucatori care au castigat cel putin un turneu de Grand Slam inainte de varsta majoratului.

Martina Hingis este cel mai tanar castigator al unui turneu de Mare Slam. In 1996, pe cand avea 15 ani si 9 luni, ea castiga, alaturi de Helena Sukova, titlul la dublu feminin de la Wimbledon. Pana la majorat, avea sa mai castige si Australian Open (1997 – simplu si dublu, devenind cea mai tanara castigatoare a unui turneu de Grand Slam la simplu din secolul 20, 1998 – simplu si dublu), Roland  Garros (1998 – dublu), Wimbledon (1997 – simplu, 1998 – dublu), US Open (1997 – simplu, 1998 – dublu).

Steffi Graf a castigat primul sau turneu de Mare Slem cu fix o saptamana inainte de a implini varsta de 18 ani. Pe 7 iunie 1987, jucatoarea germana triumfa la Roland Garros, invingand-o in finala pe Martina Navratilova. Era primul titlul dintr-o serie impresionanta de 23 de titluri de Grand Slam (unul singur la dublu, la Wimbledon, in 1988). Tot in “vecinatatea majoratului” se gaseau si suedezii Bjorn Borg si Mats Wilander cand au castigat primul lor turneu de Mare Slem, acelasi Roland Garros, in 1974, respectiv 1982. Tot la 18 ani neimpliniti avea si Serena Williams cand a castigat US Open atat la simplu, cat si la dublu, in 1999, dupa ce, in acelasi an, castigase si Roland Garros-ul la dublu alaturi de sora sa, Venus.

Michael Chang (foto dreapta) este cel mai tanar jucator din circuitul masculin de tenis care a castigat un turneu de Mare Slem la simplu. Este vorba de Roland Garros-ul din 1989, pe cand avea 17 ani, invingandu-l in finala pe Stefan Edberg. Avea sa fie si singurul din intreaga sa cariera, dar recordul sau a ramas. Si daca l-am numit pe cel mai tanar castigator de la open-ul francez, trebuie sa spunem ca cel mai tanar castigator la Wimbledon este Boris Becker, care in 1985 il invingea in 4 seturi pe americanul Kevin Curren (nr. 8 mondial la acea data). Era primul jucator neclasat si primul german care invingea in openul britanic.

Monica Seles a castigat primul sau turneu de Grand Slam in 1990 la Roland Garros (la 16 ani si 6 luni), dupa o finala impotriva lui Steffi Graf. In intreaga cariera, Seles va castiga 9 titluri de Mare Slem.

Jennifer Capriati a castigat titluri de Mare Slam, dar nu la varste fragede. Cu toate acestea, trebuie remarcata medalia de aur castigata la Olimpiada de la Barcelona din 1992, pe cand avea doar 16 ani, dupa ce a invins in semifinale si finala doua adversare mult mai experimentate – Arantxa Sanchez-Vicario si Steffi Graf. Oricum, Capriati a jucat la 15 ani doua semifinale de Grand Slam.

Nu am pretentia ca sunt toti jucatorii de tenis care au castigat un turneu de Mare Slem pana sa implineasca 18 ani. Asa ca, daca mai cunoasteti si alti copii-minune ai tenisului, va rog sa comentati.

Candva era supranumit “nobila arta”. Pentru ca, desi era un sport de contact, oamenii ce se luptau in ring se respectau, iar totul se petrecea in limitele regulamentului. Si asa au aparut Sugar Ray Robinson, Muhammad Ali, George Foreman, Evander Holyfield, Mike Tyson, Lennox Lewis si, de ce nu, dintre boxerii amatori, Teofilo Stevenson sau Felix Savon (amandoi tripli campioni olimpici pentru Cuba).

Sambata seara m-am uitat la meciul pentru titlul mondial dintre Vitali Klitschko si Dereck Chisora. “Meciul” incepuse de la cantarul oficial, cand “englezul” (am pus ghilimelele nu pentru ca Chisora e negru, ci pentru ca mi se pare ca un englez adevarat nu ar fi facut asa ceva) i-a dat o palma ucrainianului stabilit in Germania. Si a continuat in momentele premergatoare meciului cand Chisora l-a “botezat” pe Vladimir, fratele lui Klitschko, cu o gura de apa in fata.

Meciul propriu-zis a fost mult mai echilibrat decat m-am asteptat, cu un Chisora foarte combativ, dar care a fost dominat de un Klitschko excelent in defensiva, care si-a tinut adversarul la distanta si care a punctat mai clar. Drept dovada, decizia celor 3 arbitrii a fost unanima.

Numai ca meciul nu s-a terminat aici. Chisora a mai avut ceva de impartit cu Vladimir si dupa ultima repriza, dialogul nefiind chiar ortodox. La conferinta de presa de dupa meci, dialogul s-a mutat pe axa Chisora – David Haye, tot boxer englez si fost adversar al lui Vladimir Klitschko. Iar dialogul a presupus si un schimb de pumni, ca asa e dialogul, nu? Plus ceva arcade sparte.

Cu un box amator presarat cu scandaluri privind fraude in arbitraj si decizii date pe interese si cu un box profesionist mai aproape de bataia de strada decat de “nobila arta”, boxul isi pierde din eleganta si din fani. Pentru ca Haye si Chisora nu sunt decat niste golani ajunsi in ring, necum niste luptatori.

Am mai spus ca nu e usor sa fii blogger, iar aceasta saptamana o demonstreaza. In fiecare zi, de luni pana vineri, am avut cate un eveniment de participat.

Luni, dupa sedinta DreamTeamRO, am participat la evenimentul celor de la Essilor despre lentile anti-aburire. Bonus, tot cu colegii din DreamTeamRO am fost la concertul Marius Dascau, Cosmin Vaman si Ioan Mateiciuc din Garage Hall.

Marti, de Valentine’s Day, a fost randul meu sa “prestez” in Garage Hall, alaturi de Alex si Radu, pentru un concert care a iesit foarte bine. Am cantat piese noi, coveruri noi, gatul a mers bine, atmosfera a fost foarte frumoasa, ce mai, un concert perfect.

Miercuri ne-am distrat la invitatia celor de la Pepsi si GMP la o sesiune de tras cu arcul cu ocazia lansarii noii Mirinda de mere. Ce mai, Wilhelm Tell scrie pe mine! O seara agreabila!

Joi am participat la Gala AutoVot 2012. Povesteam aici care sunt optiunile mele in materie de masini lansate in 2011, iar dupa Gala AutoVot 2012 pot spune ca, fara a fi un specialist, am ochi la masini. Ford Focus-ul ales de mine la masini accesibile a luat premiul Masina Anului, Range Rover-ul Epoque si Audi A6 au iesit pe 2 si 3 la clasa Premium asa cum am anticipat si eu. Felicitari Mircea Mester si echipa Automarket pentru o treaba foarte buna facuta.

Saptamana s-a incheiat cu participarea la un eveniment cultural si anume vernisajul expozitiei P.4001, semnata Alexandru Crisan. Expozitia (afis – foto dreapta) ce include lucrari realizate în tehnica mixta în penita poate fi vazuta la Readers Cafe pana pe 19 martie (de luni pana sambata intre orele 9 si 23, duminica este inchis).

Se pare ca munca prestata in mod regulat si onorabil iti asigura invitatii la evenimente care mai de care mai interesante. Imi mentin principiul ca seriozitatea e, de cele mai multe ori, mai importanta decat talentul. Care e necesar, dar nu suficient.

La romani, cand familia se mareste cu un nou membru, se da o petrecere, mai mica, mai mare, mai pompoasa, mai scortoasa. Ce faci insa cand noul venit e dulce si agitat? Pai atunci ai nevoie de mai multe amanunte. Si daca noul venit in familia Pepsi e Mirinda de mere rosii? Pai iei o mana de bloggeri, le pui in maini arcuri cu sageti (plus un instructor, sa nu ai surprize) si ii faci sa se creada Robin Hood, Winnetou sau, pentru ca e “de mere”, Wilhelm Tell. Dovada in filmuletul lui Razvan, sa ii dea Dumnezeu sanatate, pentru a ne fi facut sa aratam ca si cand ne-am pricepe la sportul asta!

Clasamentul nu conteaza (si nu spun asta pentru ca am fost ultima ciocanitoare din stol!), dar pot sa va spun ca Doru Danilet, instructorul nostru de aseara, a avut grija sa ne distram la maxim, fara a ne expune vreunui risc (trasul cu arcul nu e asa simplu pe cat pare). Iar cand ne vom face mari, vom trage ca Reo Wilde, campionul mondial la compound (noi am prestat recurve, ceva mai usor).

Daca va pasioneaza ideea de a achizitiona arcuri si accesorii pentru tir cu arcul, gasiti detalii pe www.archeryshop.ro. Iar daca vreti sa vedeti profesionistii tragand, accesati ArcheryTV.

Concluzia e una: se pare ca Ana are Mirinda

UPDATE: Cum este bloggerul vazut de mai multe persoane din jurul sau (via Max)

Cand am intrat in blogosfera, tot auzeam “nu e usor sa fii blogger!” si zau ca am crezut multa vreme ca e spusa usor peiorativ. De saptamana asta insa, incep se cred ca vorbeau serios. Pentru ca invitatiile la evenimente (piscotarelile traditionale, nu detaliez) s-au inmultit. Dar ajungem la situatii de genul “3 evenimente in aceeasi seara”, ceea ce, oricat de oportunist ai fi, e prea mult. Ce faci, bagi 3 fursecuri in gura, ciocnesti un pahar de vin si fugi la urmatorul? Unde nu stai decat sa saluti 3 persoane, sa iei goodie-bag-ul si sa fugi la cel de-al 3-lea. Unde nu poti sta mult, ca trebuie sa prinzi ultimul metrou, ca pe vremea asta nu e de mers cu masina.

Cu toata bunavointa, dar nu. Daca as face asa ceva, as risca sa nu inteleg nimic din nici unul din cele 3 evenimente, iar cand as scrie pe blog (pentru ca oamenii aia asta asteapta) cei care ma citesc ar intelege cine stie ce bazaconii. Si asa, atat castigul meu informational, cat si informatiile transmise pe blog ar fi de proasta calitate.

Dar ma gandesc ca, atunci cand se planuieste o iesire care implica bloggeri, poate ar trebui un pic mai multa atentie – o cautare pe google cu privire la data respectiva. Ca dupa ce ca suntem o mana, ne mai si impartim. Da’ ce sa facem, ne impartim, daca patria o cere!

P.S. Astazi (joi, 16 februarie) merg la Gala AutoVot, sa vedem masina anului!