În cazul în care mă mai urmărește cineva, vreau să știți că nu am murit și nu mi-am uitat parola de la blog. 
Mi-a expirat domeniul mihaikrieger.com, dar deoarece nu mai scriu așa des, nu l-am mai plătit și voi rămâne pe mihaikrieger.wordpress.com. 

Atât capitala, cât și alte orașe din țară colcăie de câini maidanezi, înfometați, eventual abuzați, gata să atace în lupta pentru propria lor supraviețuire. De foarte multe ori, cei care le cad în gheare sunt victime care nu am nicio șansă; copii, bătrâni, oameni cu handicap.
Problema asta persistă de mult timp, din lipsă de interes, multă inconsistență și din pricina prezenței unor grupuri de persoane care fac mulți bani din chestia asta, numite în continuare ONG-uri sau, comun, iubitorii de animale.

Acum ceva timp a apărut pe Facebook o pagină anti-existenței câinilor maidanezi pe străi, Câinii maidanezi, pericol public. La început nu s-a bucura de prea multă atențe, fiind considerați agresivi, criminali, etc. Acești oameni nu vor decât să ne deschidă ochii, specificând faptul că nu este normal să trăim cu pericolul pe stradă și întărind ideea de parcuri, străzi, civilizație sigură.
În acest moment, în București, este mai mare șansa de a muri mușcat de un câine, decât de a fi ucis de un criminal în stradă, ceea ce este foarte straniu pentru o capitală a Uniunii Europene.

Până acum câteva zile când, un copil de patru ani a fost ucis în parcul Tei de o haită de maidanezi. De ce ? A căzut victimă, la fel ca alții înaintea lui. La fel cum vor câdea și alte victime colților maidanezilor din București, și nu numai. Pot fi părinții vorștri, poate fi soțul, soția, pot fi copiii voștri, bunicii, sau chiar voi înșivă. Securitatea în fața haitelor dezlănțuite este doar o iluzie și este un joc de noroc de fiecare dată când vii de la serviciu.

Personal, am numărat într-o zi, când veneam de la serviciu, în drum spre casă, numai de la ieșirea de la metrou Piața Muncii până la blocul în care locuiesc. Am numărat nu mai puțin de 21 de câini.

Tot ce se dorește este un oraș curat, fără pericule, și cu străzi lăturalnice unde nu pândește un pericol iminent.

Pro Civilizație Secolul 21 organizează Vineri, 6 septembrie în Piața Romană din București, de la ora 19:30 un miting anti-maidanezi. Ei au curajul să pornească acest proiect și sunt extrem de fericit să particip.
De asemenea, vă invit să semnația Petiția Anti-maidaneză.

Marea Britanie- peste 8000 de eutanasieri anual.
Belgia – 17.469 eutanasieri intr-un singur an
S.U.A – 3-4 MILIOANE DE EUTANASIERI (CAINI SI PISICI ) -ANUAL
cANADA- 7.644 DE CAINI + 40.790 pisici eutanasiate anual.
Romania:
2006 -japonez ucis de caini (aflat in Romania)
2008- o fetita de 6 ani ucisa de caini
2011 – Taniușa Stanchievici a decedat muscata de caini maidanezi
2011 -femeie de 62 de ani ucisa de caini in sectorul 5
2012 -femeie de 71 de ani ucisa de caini in Baia Mare.
2012 -baietel ucis de caini in Suceava -Samil T (numele lui)
2012 -batran de 75 de ani ucis in judetul Vaslui
2013 -bebelus mancat de viu de cainii vagabonzi in Gorj.
2013 -copil de 4 ani ucis de caini in Bucuresti. un altul de 6 ani ranit.
-Anual zeci de mii de oameni muscati. Zeci de mii de injectii anti -rabic
-Anual milioane de lei cheltuite pe “castrari, hraniri, deparazitari,sortari etc
REZULTAT: oamenii sunt muscati si mor in continuare!

VREM RIDICAREA DEFINITIVĂ A CÂINILOR MAIDANEZI DE PE STRADĂ! Haideți sa ne strângem cât mai multi VINERI, în PIAȚA ROMANĂ – începând de la ora 19,30 pana la ora 21,30 – la un MITING AUTORIZAT, pentru a cere factorilor de decizie (Guvern, Parlament, primării) să ia măsuri imediate și eficiente pentru asigurarea DREPTULUI LA VIAȚĂ, LINIȘTE ȘI SIGURANȚĂ, PENTRU NOI ȘI FAMILIILE NOASTRE! NU MAI VREM COPII MUTILAȚI ȘI UCIȘI DE CÂINII FĂRĂ STĂPÂN! NU MAI VREM SĂ FIM TERORIZAȚI DE CÂINII MAIDANEZI!

Vă așteptăm să fiți alături de noi și să arătăm autorităților că ne-am săturat de maidanezi pe străzi. Ne-a ajuns! Băiețelul de patru ani nu e primul copil ucis. Mâine, copilul oricăruia dintre noi se poate afla în pericol!

PS – Vă rugăm distribuiți și voi pe paginile voastre acest anunț, poate le pasă și altora și ne ajută cu prezența lor.

Așa se caracterizează internauții care mă jignesc și încearcă să-mi strice ziua în comentarii tâmpite, semnându-se cu nume obscene și adrese cu părți anatomice.

Nu am să răspund la aceste comentarii, nu am să le public și nu le iau în seamă. Mă bucur că sunteți frustrați și că veți pleca din viață la un moment dat, fără a fi înțeles nimic din ea și din ceea ce este mai presus de viață în general.
Va exista un moment în care voi, haterii, veți fi mâhniți iar alții vor râde. Eu deja mă bucur, pentru că niciodată nu m-am simțit mai în siguranță.

Dacă dorți să fiți un pericol, furați, comteți infracțiuni, arătați-vă. Până atunci, nu reprezentați altceva decât niște mesaje spam.

[tag hateri]

Știam că ziua în care voi lucre până la 10 seara va veni. Nu mă deranjează să stau la birou seara, având în vedere că lumea normală este acasă, iar noi nu avem foarte mult de lucru. Doar că sunt obligat să lipsesc la anumite actvități, la care aș fi vrut în caz contrar să iau parte.

Pe de altă parte, lucrul până seara târziu poate fi un pretext bun de a evita întâlniri, prezențe la zile de naștere la care aș putea fi invitat, cu toate că n-am mai mers la ziua cuiva de pe vremea majoratelor.

Mă așteptam ca autobuzul 331 să circule mai des în miezul zilei, dar nimic mai fals. Saună, înjurături, înghesuială și lume nemulțumită; de asta am avut parte într-o zi toridă de 10 iunie în București.
În ultimele două săptămâni și jumătate, a plouat în București în regim englezesc, dar norocul nu cred că mai ține mult.

Vreau acasă. Vreau concediu să stau în casă până la nouă seara, după care să ies la o bere cu niște prieteni, la o terasă liniștită cu muzica lăsată să cânte în surdină, departe de centrul nebun al capitalei românești. Sau niște după-amiezi liniștite și răcoroase într-un orășel de provincie german, unde, dacă ești pe stradă după zece seara ești privit ca un ciudat.

Voilà, pui la pungă cu condimente, ciupercuțe iuți la grătar servite cu cașcaval și ou.



Ce se înțelege în ziua de azi prin „iubitori de animale” ? Nu am înțeles niciodată cocneptul.

Dacă văd o pisică pe stradă și nu-i dau un picior, sunt iubitor de animale? Sau dacă iau toți câinii comunitari la mine în curte, sunt iubitor de animale?

Probabil varianta a doua. Nu știu. Cert este că, această categorie, și anume, iubitorii de animale, își duc pasiunea la extrem, chiar dacă animalele pe care ei le îndrăgesc pun altora viața în pericol. Am auzit de persoane care țin în casă șerpi constrictori. Foarte frumos, atâta timp cât nu există riscul ca eu să pățesc ceva, cetățean care nu dorește să poarte un anaconda sau un piton pe post de cravantă.

Ideea articolului mi-a venit de la un articol postat de Gândul acum câteva zile cu privire la o așa-zisă hartă a câinilor maidanezi din capitală.

Cum nu îi suport pe câinii vagabonzi de nicio culoare și mi-aș dori din tot sufletul să dispară din București și din oricare alt oraș din România, am propus o soluție în secțiunea de comentarii:

Imediat am atras atenția unor pițipoance cu patru clase iubitoare de animale, foarte ofticate pe fanteziile mele cu maidanezi. Să fie împușcați, zic!

Le-am răspuns cât se poate de civilizat, după cum se observă mai jos.

Știu că am instigat la „nu-știu-ce” cu „Schiessbefehl”-ul meu, dar chiar cred cu tărie în chesta cu exterminarea maidanezilor prin împușcare. Cu bani suficienți și cu mult timp liber, aș ieși personal pe stradă la vânătoare de jivine turbate.

Imaginile de mai jos sunt din varianta „Closed Beta”.