A mai rămas puţin până la alegerile anticipate din 22 iulie 2009. Confruntarea politică creşte contnuu şi oamenii cu îngrijorare se gândesc la experienţele triste şi violente de după alegerile din 5 aprilie, la felul inuman în care au fost trataţi tinerii de către poliţiştii şi la multele minciuni care sunt folosite pentru manipularea celor naivi şi lesne crezători.

Să postim miercurea viitoare, 22 iulie 2009  şi să ne unim rugăciunile pentru ai cere bunului Dumnezeu:

• Să nu fie fraudate alegerile şi să nu provoace iar nemulţumiri care să crească în proteste.
• Să ne păzească de provocatori şi de provocările lor viclene pe care le pot aplica în timpul alegerilor sau după alegeri. 
• Să ridice la conducere oameni buni, iubitori de adevăr, vrăjmaşi ai lăcomiei şi ai vicleniei, care să se respecte şi să se înţeleagă bine între ei pentru a conlucra în viitorul Parlament spre binele poporului.
• Să nu se mai repete nici odată violenţele şi abuzurile care au fost după 7 aprilie.
• Să fie respectate drepturile fiecărui om şi libertatea religioasă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Definiţia din DEX

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române dă următoarea definiţie:

AROGÁNŢĂ Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare.

Definiţia din Ebraică

Vechiul Testament a fost scris în limba Ebraică şi o mică porţiune în limba Aramaică. În limba Ebraică cel arogant este numit Ga’ayon şi în traducere înseamnă mândru sau trufaş. Iată un text unde este folosit cuvântul respectiv:

Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreţ; ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfaţi, de dispreţul celor trufaşi. (Psalmul 123:3-4)

Deci, omul arogant este trufaş, îngâmfat şi batjocoreşte pe alţii cu dispreţ.

Dumnezeu urăşte aroganţa

Chiar dacă unii oameni, mai ales tineri, se complac in atitudinea de aroganţă şi le pare că doar aşa se pot afirma în faţa altora, Dumnezeu spune că urăşte o astfel de atitudine. Iată textul Biblic:

Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. (Proverbe 8:13)

Aroganţa poate deveni atitudinea unei naţiuni

Chiar dacă se trăgeau din aceeaşi patriarhi cu Israel, poporul Moab s-au purtat cu multă trufie şi aroganţă faţă de Israel. Proorocul Isaia a scris astfel despre Moab:

Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui. (Isaia 16:6)

Alte manifestări ale aroganţei sunt îngâmfarea, fudulia, fala şi lăudăroşia.

Cel arogant dispreţuieşte pe cel nenorocit şi lipsit

În cartea proorocului Ezechiel, Dumnezeu spune astfel despre Împărăţia de nord a lui Israel:

Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. (Ezechiel 16:49)

Aroganţa este o atitudine rea a inimii

Când odată a fost învinuit de faptul că ucenicii lui mănâncă cu mâinile nespălate, Domnul Isus i-a mustrat pe cei ce-L acuzau pentru religia lor făţarnică arătând că toate lucrurile le făceau doar de ochii lumii.

În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:14-23)

Deci, împreună cu celelalte lucruri rele merge şi trufia, adică aroganţa, care spurcă pe om şi îi afectează întreaga lui viaţă şi relaţiile cu oamenii şi cu Dumnezeu.

Aroganţa este calitatea oamenilor fără Dumnezeu

În capitolul 1 din Epistola către Romani, Apostolul Pavel prezintă starea decăzută de păcat în care se află omenirea şi scrie:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Calitatea celor religioşi (cu o formă de evlavie)

La începutul capitolul 3 din a II Epistolă către Timotei, Apostolul Pavel scrie despre calităţile celor care în zilele din urmă vor pretinde doar că sunt creştini şi zice:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)

Mai scrie aici să ne depărtăm de oamenii aceştia, pentru că aroganţa lor ne poate afecta şi pe noi pentru că este o calitate rea şi molipsitoare.

Invit cititorul să scrie la comentarii exemple actuale sau biblice care arată ce este şi cum se manifestă aroganţa.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru posibilitatea să avem această sesiune în perioada 4-13 iulie. Am studiat Epistola către Filipeni şi în baza ei principii de creştere a bisericii.

Cei 170 de participanţi au venit din Rusia, Ucraina, Belorusia, Cipru, Rusia, Franţa, SUA şi Moldova. Am făcut o analiză a creşterii bisericilor din ţările noastre şi am căutat să vedem cum putem contribui la o mai mare răspândire a Evangheliei şi creştere a bisericilor.

Invit pe toţi participanţii la această sesiune să scrie la comentarii despre felul cum i-a ajutat, ce s-a schimbat în viaţa lor şi ce planuri de slujire personale şi pentru biserica din care fac parte au făcut pentru viitor.

1. Ia iniţiativa

Nu aştepta de fiecare dată să se apropie alţii de tine când vrei să faci cunoştinţă cu ei, chiar dacă ei sunt din poziţii foarte înalte. Dacă vrei să-i cunoşti pe aceşti oameni, apropie-te şi vorbeşte cu ei aşa cum scrie în Biblie că a făcut Nicodim:

Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3:1-2)

2. Caută foloasele altuia

După ce Nicodim i-a făcut compliment lui Isus că este un învăţător venit de la Dumnezeu, Mântuitorul a luat atenţia de la persoana proprie şi a dus-o la o mare nevoie pe care o avea Nicodim şi pe care o putea împlini doar Domnul Isus:

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:3)

3. Pune întrebări

Unii oameni, când fac cunoştinţă cu cineva şi află lucruri pe care nu le cunosc, se intimidează şi, vrând să nu arate puţin educaţi, nu mai continue discuţia. Nicodim însă a vrut să cunoască şi, chiar dacă pentru cineva putea să pară întrebarea lui copilărească, el totuşi a adresat-o Domnului Isus.

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” (Ioan 3:4)

4. Răspunde la întrebări

Nici Domnul Isus nu l-a dispreţuit pe Nicodim pentru întrebarea lui, ci i-a explicat ca să înţeleagă.

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:5-8)

5. Insistă să înţelegi

După ce Domnul Isus i-a răspuns la întrebare, Nicodim a înţeles cât de important este să te naşti din nou, dar nu ştia cum se poate realiza aceasta. De aceea…

Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?” (Ioan 3:9)

6. Vorbeşte ca să fii înţeles

Naşterea din nou nu era un subiect uşor de înţeles pentru Nicodim. De aceea, Domnul Isus a insistat să-i explice şi să folosească toate noţiunile şi istoriile din Vechiul Testament cunoscute de Nicodim, doar ca acesta să înţeleagă mesajul lui Isus :

Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? Adevărat, adevărat îţi spun că Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia Noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:10-15)

7. Spune adevărul

Mântuirea sufletului este cea mai mare nevoie a fiecărui om şi binele suprem pe care îl putem face altora este să le spunem cum pot fi mântuiţi. Domnul Isus i-a spus acest foarte mare şi important adevăr lui Nicodim:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

În agenda de care mă folosesc am scris la fiecare zi câte o frază înţeleaptă spusă de cineva şi la pagina pentru ziua de azi scrie :

Poţi să-ţi faci mai mulţi prieteni timp de două luni devenind cu adevărat interesat de alţi oameni decât ai reuşi să-ţi faci în doi ani căutând să-i faci pe alţii să devină interesaţi de tine. (Dale Carnegie)

Cum crede cititorul că este important să procedezi când faci cunoştinţă cu persoane noi?

Mă confrunt cu o problemă foarte des întâlnită la tineri – neîncrederea în sine. Încrederea se construieşte încă din copilărie, dar ambii mei părinţi sunt persoane timide, neîncrezătoare, care de multe ori au senzaţia de inferioritate faţă de cei din jur şi care, de multe ori, nu mi-au permis să fiu eu însumi. Am devenit foarte confuză. De exemplu, când vine vorba să cunosc oameni noi, nu ştiu ce trebuie să fac şi cum să mă port. Şi mai ales am foarte des mari emoţii negative, cu stări de vomă, cu teamă. Am citit în Psaltirea Maicii Domnului că este foarte important să te cunoşti pe tine, că, necunoaşterea de sine „este sărăcie”. Dar pentru mine este foarte greu… Mă pierd în propriile gânduri şi simt doar că mi se face rău. Sunt o persoană foarte timidă, nu ştiu cum să reacţionez la complimente şi în diferite situaţii din societate. M-am rugat pentru aceasta şi am avut o perioadă de semnificativă îmbunătăţire sufletească. Simţeam că ştiu cine sunt şi că îmi stăpânesc emoţiile. Dar acum, de câteva zile în urmă, stările negative şi de teamă au revenit înapoi. Mă simt pierdută, deznădăjduită şi mă simt rău fizic, pentru că din starea acestor stări nu pot mânca şi am început să am probleme cu stomacul. Ce este de făcut?

Ai simţiri cumpătate despre tine

În Epistola adresată creştinilor din Roma, Apostolul Pavel scrie:

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12:2-3)

Chiar dacă în acest pasaj autorul se referă la cazurile când cineva se supraapreciază în ochii proprii, acelaşi adevăr se aplică şi celor ce se subapreciază, se încep a se jeli pe ei şi a se complace în această stare. Să ai simţiri cumpătate, înseamnă să gândeşti despre tine potrivit cu realitatea, nu mai mult şi nu mai puţin. Dar cum se poate aşa ceva? Deja în acelaşi text, autorul dă o soluţie şi anume, să nu te mai potriveşti chipului veacului acestuia ci să te prefaci, adică să te transformi, prin înnoirea minţii tale căutând să cunoşti voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită. Această voie poate fi cunoscută doar din Sfintele Scripturi. Începe să citeşti Biblia ca să aibă loc această transformare şi înnoire a minţii tale şi astfel să nu te mai dispreţuieşti în ochii proprii, ci să ai simţiri cumpătate despre persoana proprie.

Foloseşte oglinda pentru suflet

Când vrei să ştii cum arăţi la faţă, cum eşti îmbrăcat, cum arată trupul tău, mergi şi priveşti în oglindă care poate arăta doar exteriorul. Dar cum să procedezi atunci când vrei să priveşti înăuntrul sufletului tău ca să-ţi poţi aprecia caracterul şi atitudinile? Există o oglindă, doar una singură şi aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce scrie Sfântul Iacov în această privinţă:

Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. (Iacov 1:22-25)

Fă din studierea Sfintelor Scripturi o disciplină zilnică şi caută să înţelegi mesajul ui Dumnezeu în profunzime. Numai atunci vei ajunge să cunoşti stările sufleteşti, atitudinile greşite şi alte neajunsuri care te fac să suferi tu şi cei din jurul tău. Mai mult, din Cuvântul lui Dumnezeu, vei găsi soluţiile care fiind aplicate te vor face fericit în lucrarea ta.

Caută să cunoşti pe Domnul Isus Hristos

Nu mai fi preocupată doar de persoana ta, ca să nu te trezeşti că faci din aceasta un cult. Preocuparea exagerată de propria persoană este egoism. Atunci când cauţi binele altora, când urmăreşti foloasele lor îi dai voie sufletului propriu să înflorească şi să se bucure de relaţiile cu alţii. De fapt, a te îngriji de alţi înseamnă să ai gândul lui Hristos. Cea mai mare preocupare a Apostolului Pavel n-a fost cunoaşterea persoanei proprii, ci a Domnului Isus Hristos. El a spus aşa:

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:10-11)

Cunoaşterea Domnului Isus poate fi realizată prin studierea şi aplicarea adevărului din Sfintele Scripturi.

Nu-ţi pune încrederea în tine

Încrederea în sine nu este o virtute pentru că în cele mai multe cazuri vine din necredinţă în Dumnezeu şi aroganţă. Puneţi încrederea în Domnul şi atunci vei avea totdeauna biruinţă, în orice împrejurare, aşa cum este scris în Scripturi:

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. – „Fiindcă Mă iubeşte –zice Domnul –de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.” (Psalmul 91:1-16)

Ca să ai linişte şi bucurie în suflet în orice împrejurări:

• Studiază profund şi sistematic Sfintele Scripturi
• Nu te încrede în persoana proprie
• Puneţi deplin încrederea în Dumnezeu pentru toate lucrurile
• Caută să cunoşti şi să reflecţi caracterul Domnului Isus Hristos
• Ai simţiri cumpătate despre tine
• Nu te preocupa excesiv de persoana proprie
• Caută să cunoşti nevoile altora şi să le slujeşti potrivit cu aceste nevoi

Cât priveşte faptul că nu ştii cum să procedezi când faci cunoştinţă cu oameni noi sau când ţi se fac complimente, voi reveni în zilele următoare cu câteva sfaturi în aceste privinţe.

Invit pe cititorii portalului să împărtăşească la comentarii experienţa proprie despre felul cum au depăşit stările descrie de autoarea întrebării, în cazul când s-au confruntat cu astfel de stări.

Întrebare:

Părinte, am o întrebare la care n-am găsit răspuns şi tare mult aşi vrea să ştiu dacă ce fac este potrivit cu învăţăturile Domnului nostru Isus Hristos. De mic copil, bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească, m-a învăţat să mă rog la Dumnezeu, lucru pentru care îi sunt recunoscător şi îi vor rămână până voi închide şi eu ochii. Prin rugăciunile învăţate de la ea, Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu m-au ajutat să vin acasă sănătos de la revoluţia din 89 de la Bucureşti (unde eram militar în termen) şi am primit ajutor când nu mai aveam nădejde decât la Cel de Sus. Eu sunt instructor de Aikido, o artă de luptă sau cum se spune mai modern o artă marţială japoneză. Luptăm de fapt fără să distrugem sau să accidentăm partenerul. Dar, obiceiul în acest Aikido este să salutăm la începutul şi la sfârşitul antrenamentului locul unde este aşezată fotografia celui care este inventatorul acestei arte. Salutul acesta câtre maestrul Morihei Uieshiba î-l fac de multe ori cu strângere de inimă şi de cele mai multe ori maşinal. Îl respect, dar nu vreau să par că mă închin la cineva, adică la idoli. Vă rog mult de tot să mă luminaţi cu un sfat. Aici în România am mai întrebat pe cineva, dar nu mi-a putut răspunde decât atât: „Dacă spui că nu faci rău nimănui, atunci este bine!” Aştept un răspuns din partea Dvs.

Dumnezeu interzice categoric închinarea la idoli

Primele două din cele 10 porunci care alcătuiesc esenţa învăţăturii lui Dumnezeu spun:

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exod 20:3-6)

Ar putea spune cineva însă că în cazul Dvs. nu este o închinare la idoli, pentru că nu vă închinaţi lui Morihei Ueshiba ca şi unui dumnezeu, ci doar din recunoştinţă pentru arta marţială pe care a lăsat-o după el. Totuşi, după părerea mea, porunca Domnului este foarte categorică şi nu lasă paranteze iar instructorii ar trebui să o ia în consideraţie. 

Nu este aceasta un cult al morţilor?

Închinarea zilnică la această poză presupune mai mult decât respect. Ea s-a transformat într-un cult al morţilor, care este foarte răspândit în Japonia şi în alte ţări din Asia. Şi apoi, sunt curios, cine a instituit acest obicei sau element de etichetă în Aikido? Chiar a făcut-o singur Morihei Ueshiba?

Ce nu vine din încredinţare este păcat

Faptul că de fiecare dată faceţi această plecăciune cu strângere de inimă, este o dovadă că nu aveţi libertatea în conştiinţă şi însăşi faptul acesta este un păcat, aşa cum spune în Scripturi:

Tot ce nu vine din încredinţare e păcat. (Romani 14:23)

Din experienţa mea personală

Eu practic Taekwon-Do de 20 de ani, sunt deţinătorul centurii negre 5 Dan şi instructor de categorie internaţională. Şi în arta noastră unii obişnuiesc să facă plecăciune la poza fondatorului Choi Hong Hi şi la întrarea în sală. Din momentul când am crezut în Domnul Isus Hristos şi am cunoscut Sfintele Scripturi, am încetat aceste practici şi am învăţat pe ucenicii mei la fel. Ieri, doi din ei s-au întors prin mila şi ajutorul lui Dumnezeu învingători de la Campionatul Lumii din Malaezia.

Invit pe preoţi şi toţi care practică artele marţiale să se expună pe marginea acestui subiect la comentarii. Ce crezi tu? Este idolatrie sau nu închinarea la portretul fondatorului artei marţiale?

De asemenea, vreau să aduc felicitări şi prietenului meu Oleg Matfei. Cu el am apucat să facem multe antrenamente împreună sub conducerea maiestrului Ion Cheptene şi să fim parte din aceeaşi echipă la Jocurile Olimpice din Atlanta în anul 1996.

Cu bucurie îl felicit pentru biruinţa obţinută şi pe Ion Postu şi îi doresc multe succese în continuare.

Predicarea Evangheliei după Marcu pe portal

De la plantarea bisericii Bunăvestirea am început să predic verset cu verset Evanghelia după Marcu, dar pentru că sunt deseori plecat în misiune, mă gândesc să încep a înregistra predicile în format audio şi PowerPoint şi să le plasez pe portal. În felul acesta voi asigura o continuitate a predicării acestei Evanghelii. Mulţumesc fratelui Artur Boicu care filmează şi mesajele ce le predic la biserică şi le plasează pe site. M-am bucurat să aflu că sunt mulţi oameni care le urmăresc şi în felul acesta pot să le slujesc prin Evanghelie.

Lecţii video de Informatică pentru clasa 8-a

Aşa cum am făcut anul trecut publicând lecţii video pentru cursul de Informatică de clasa 7-a, doresc să fac acelaşi lucru începând cu luna septembrie şi să alcătuiesc lecţiile pentru manualul de Informatică de clasa 8-a. Necesită un efort din partea mea, dar găsesc că este un lucru important şi necesar. Proramul de informatică pentru clasa 8-a este dedicat in mare parte aplicaţiei Excel şi astfel va fi folositor tuturor celor care vor dori să înveţe acest program.

1. Ia o decizie fermă

Motivaţia mea principală să învăţ Engleza a fost dorinţa de a folosi materialele deosebit de bune pentru studierea Bibliei care există în limbile engleză şi germană, dar mai mult în engleză. Astfel, fiind studenţi împreună cu soţia nu-mi puteam permite să merg atunci la cursuri cu plată, dar am căutat un manual pentru autodidacţi în limba rusă a cărui autor era Petrova, şi am început să studiez de unul singur. Aproape toţi care mă vedeau îmi spuneau că nu-mi va reuşi, că ei au mers la cursuri şi nu le-a reuşit, iar eu vreau să învăţ fără profesor… Am ascultat ce spun ei dar totuşi am insistat să studiez manualul până la urmă. Acesta a fost un foarte bun început, chiar dacă mi-a venit deosebit de greu.

2. Nu te lăsa învins de ruşine (sau poate mândrie)

Învăţarea unei limbi nu este un lucru uşor şi presupune că vei face multe greşeli în vorbire de care unii vor face haz. Dar, se ştii că se râd cei care nu ştiu ce înseamnă să înveţi o limbă străină. Cei care au depus acest efort doar te vor aprecia. De altfel, în orice alt domeniu de activitate când doar începi să înveţi, faci neîndemânatic şi caraghios. Unii, când învaţă o limbă străină, ţin prea mult la persoana proprie aşa că din frică să nu facă greşeli nici nu vorbesc. Aşa nu vor putea să înveţe vre-o dată limba. Şi nu ştiu dacă aceasta este ruşine sau mândrie. Dacă vrei să înveţi limba, trebuie să insişti să vorbeşti.

Apropo, în timp ce învăţam singur după manualul lui Petrova, cu prima ocazie când am văzut nişte vorbitori de engleză, m-am apropiat dorind să aplic cunoştinţele acumulate. Nu-mi mai amintesc ce am spus, dar ţin minte cu cineva de la spatele meu a început să râde de nu se putea opri. Să fie sănătos. Eu nu m-am lăsat nici intimidat şi nici ruşinat, mai ales că vorbitorul de engleză a fost foarte amabil şi a căutat să mă asculte, să mă înţeleagă şi să discute cu mine.

3. Foloseşte oportunităţile

Mai târziu, am făcut cunoştinţă cu Dorel Ieşeanu, care pe atunci era elev la liceu dar cunoştea bine limba Engleză. Eu îl învăţam din Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dorel s-a oferit să facă cu mine un curs de limbă Engleză şi s-a atârnat deosebit de serios aşa că am putut să fac un mare progres în cunoaşterea limbii.

Tot pe atunci, deja studiasem toate cursurile de studiu biblic inductiv din seria „Învăţătură peste Învăţătură” de Kay Arthur, traduse în limba română de Mia şi Costel Oglice. Când i-am vizitat pe traducători care îmi sunt şi învăţătorii şi mentorii mei, mi-au oferit manuale în limba Engleză care încă nu fusese traduse. Astfel, am început să studiez Biblia în limba Engleză şi am început cu Apocalipsa, partea III. Era deosebit de greu la început şi uneori aveam să stau ore la o pagină până traduceam toate cuvintele şi până prindeam sensul, dar am insistat şi am făcut până la urmă acest manual, apoi Apocalipsa IV, apoi Daniel şi aşa mai departe. Studierea Bibliei în Engleză m-a ajutat enorm de mult să învăţ această limbă.

Ajută şi pe alţii

Pentru că am văzut cât de mult m-a ajutat şi mă ajută cunoaşterea limbii Engleze, atunci când Dumnezeu mi-a oferit posibilitatea am căutat să ajut şi eu pe alţii. Fiind in vizită la o tabără de tineri, am făcut cunoştinţă cu şapte creştine care cunoşteau foarte bine limba Engleză iar două din ele predau la universitate. Le-am convocat împreună şi le-am provocat să alcătuim un manual care va avea la bază cele mai eficiente metode de învăţare a limbii şi să aibă la bază textul Evangheliei după Marcu. A luat un an de zile scrierea acestui manual, care a fost întitulat „English for a New Life” şi a solicitat un foarte mare efort de la fiecare din noi. Apoi, odată cu apariţia manulului, am deschis o şcoală de limbă Engleză şi am început pregătirea profesorilor calificaţi. Acum, metoda noastră este pe larg folosită în Moldova, Ukraina, Rusia, Romania, Uzbekistan, Tajikistan şi chiar Nepal şi Afganistan.

Dacă doriţi să vă convingeţi de eficienţa metodei, vă invităm să învăţaţi împreună cu noi.

Dar cum ai învăţat tu limba Engleză? Scrie un comentariu şi împărtăşeşte experienţa ta care poate fi de folos altora.

De când în Moldova au venit la guvernare comuniştii, am tot auzit de la unii, chiar preoţi şi pastori, că, uite, comuniştii de azi nu mai sunt ca cei de altă dată, că aceea au dărâmat bisericile iar aceştia le zidesc. Şi în aparenţă parcă ar fi fost aşa, numai că a venit timpul ca guvernul comunist să-şi arăta adevărata faţă şi să acţioneze potrivit ateismului de care le este însufleţită doctrina politică. Dacă atunci au început cu Biserica Ortodoxă, acum au început de la creştinii evanghelici.

La 23 aprilie 2009, Guvernul a emis hotărârea nr. 334 anexa Nr.1 a căreia conţine regulamentul de funcţionare a taberelor de odihnă şi întremare a sănătăţii copiilor şi adolescenţilor prin care se face un atac grav la libertăţile religioase asigurate de Constituţie pentru toţi cetăţenii.

De ce bisericile şi cultele religioase nu sunt trecute în lista potenţialilor fondatori?

În primul paragraf, la punctul 4 scrie:

Taberele de odihnă pot fi fondate de către autorităţile administraţiei publice locale, sindicate, instituţiile de învăţămînt, organizaţiile obşteşti, precum şi de către agenţii economici (în continuare – fondatori) prin decizia coordonată cu direcţiile raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, cu structurile teritoriale ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Finanţelor, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi serviciului de supraveghere tehnică.

După cum vedem, nu sunt trecute în această listă nici bisericile, nici organizaţiile religioase, nici cultele religioase. Astfel, prin omitere, ele în mod automat sunt excluse din lista persoanelor juridice care au dreptul să fondeze tabere de odihnă.

Dar, va spune cineva că a fost o scăpare din vedere neintenţionată. Nu pot crede aceasta nicicum, pentru că textul hotărârii guvernului demonstrează că omiterea menţionată este…

Atentat intenţionat la libertatea religioasă a cetăţenilor

Alineatul B al punctului 28 din anexa acestei hotărâri scrie că cadrele didactice sunt obligate:

b) să nu admită propaganda şovină, naţionalistă, politică, religioasă, militaristă ori alte activităţi incompatibile cu activitatea pedagogică;

Ce înţeleg autorii hotărârii prin propagandă religioasă? Când cineva din pastori au contactat persoane de la Ministerul Educaţiei şi Tineretului ca să clarifice această sintagmă li s-a spus că propagandă religioasă în înţelesul lor este studierea Bibliei, propovăduirea şi rugăciunile. Acestea insă sunt activităţile de temelie ale fiecărui cult religios din ţară.

O încălcare gravă a dreptului constituţional la libertatea religioasă

La aliniatul 2 din Articolul 10 Constituţia Republicii Moldova stipulează:

Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

Hotărârea Guvernului nr.334 din 23 aprilie 2009 este o încălcare gravă a dreptului tuturor cetăţenilor la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor religioase. Studierea Bibliei, propovăduirea şi rugăciunea sunt elemente fundamentale ale identităţii noastre religioase creştine. Şi cum putem să păstrăm şi să dezvoltăm identitatea noastră religioasă dacă ne va fi interzis să facem tabere pentru copiii noştri unde tocmai aceasta îi învăţăm – credinţa noastră creştină.

Autorii hotărârii se auto-contrazic

După ce menţionează „să nu admită propaganda religioasă” acelaşi act legislativ mai scrie la sub-punctul E al punctului 8 că Activitatea taberelor va fi orientată spre realizarea următoarelor obiective:

e) pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţi într-o societate liberă, în spiritul tolerării diferenţelor de etnie, gen, religie, vîrstă, origine socială, stare materială etc.;

Cum poţi vorbi despre „spiritul tolerării diferenţelor de religie” când sub pretextul că se interzice „propaganda religioasă” copilul va fi împiedicat de la orice manifestare a identităţii lui religioase?

Este acesta începutul unei prigoane?

Se pare că este aşa. Dar, nu este un lucru nou sub soare. Diavolul, vrăjmaşul sufletelor omeneşti, a încercat să folosească multe sisteme din lumea aceasta ca să împiedice răspândirea mesajului Evangheliei. Apogeul persecuţiilor şi numărul maxim de martiri l-a atins prin sistemul comunist care a săvârşit cele mai grave crime împotriva bisericii şi omenirii. Nu cumva cel rău vrea să facă uz şi de guvernarea actuală din Moldova? Când au declanşat prima prigoană împotriva creştinilor, Soborul, guvernul Israelit de atunci, s-au sfătuit între ei şi au zis:

„Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui. Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. (Fapte 4:16-18)

Cu o situaţie similară ne confruntăm şi noi acum pentru că ni se interzice să organizăm tabere şi să-i învăţăm pe copiii noştri Evanghelia. Să învăţăm însă de la Apostoli despre care Scriptura scrie că…

Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Fapte 4:19-20)

Prin întrebarea lor retorică, Apostolii Petru şi Ioan au afirmat că noi, creştinii, nu putem asculta de autorităţi mai mult de cât de Dumnezeu pentru că aceasta nu este drept. De asemenea, noi nu putem să nu vorbim despre mesajul Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos, prin care am căpătat iertarea de păcate şi darul vieţii veşnice.

A nu propovădui mesajul Evangheliei înseamnă a te lepăda de Mântuitorul şi noi nu putem şi nu vom face aceasta.