În ce priveşte competenţele digitale ale copiilor români, cei mai mici ştiu relativ puţine lucruri despre cum pot utiliza într-un mod eficient şi sigur internetul, cu sub 30%  dintre copiii de vârsta 9-12 ani ştiind să compare o informaţie pe mai multe site-uri pentru a decide dacă e adevarată. În mod neaşteptat, fetele de vârsta 9-12 ani declară mai multe competenţe decât băieţii de aceeaşi vârstă. Diferenţele de gen se inversează pentru copiii mai mari, băieţii de 13-16 ani declarând mai multe competenţe digitale decât fetele de aceeaşi vârstă.

În ce priveşte statutul socio-economic (SES), copiii provenind din gospodării cu statut socio-economic scăzut au un decalaj puternic faţă de cei cu statut socio-economic ridicat, aceştia din urmă declarând competenţe digitale în procent dublu sau aproape dublu faţă de primii.

Care din următoarele lucruri ştii să le faci pe internet? (Procente răspuns “Da”)

Copiilor li s-au adresat şi două întrebări generale, prima – o autoevaluare a cunoştinţelor lor despre internet,  cea de-a doua- o comparaţie cu părinţii lor. Şi în acest caz, diferenţele de gen şi vârstă sunt vizibile, dar cele de statut socio-economic sunt mai puţin marcate (prima întrebare). În cazul comparaţiei cu părinţii, cei cu statut socio-economic ridicat declară în mult mai puţină măsură că ştiu mai multe despre internet decât părinţii lor, faptul fiind explicat prin nivelul părinţilor în ce priveşte competenţele digitale (aceştia având mult mai multe cunoştinţe decât parinţii cu statut socio-economic scăzut).

Ştiu foarte multe lucruri despre internet (Procente răspuns “Da”)

Ştiu mai multe lucruri despre internet decât părinţii mei (Procente răspuns “Da”)

Urmând logica raportului european, voi oferi detalii despre frecventa accesarii internetului, tipuri şi dispozitive de accesare internetului de către copii (9-16 ani), competenţe digitale, expunere excesivă (adicţie), activităţi online (în special folosirea reţelelor sociale), tipuri de risc (expunerea la imagini şi mesaje sexuale, cyber-bullying, întâlniri cu străinii) şi răul rezultat din aceste experienţe online. Un articol separat va fi dedicat tipurilor de mediere a activităţilor copiilor pe internet (de către părinţi, profesori, prieteni).

Sursa: Raportul EU Kids Online, p.18

Unde?

Tipurile de acces la internet se diversifică şi pentru copiii români. 47,5% accesează internetul din camera lor, cu mici diferenţe între grupele de vârstă 9-10 şi 11-16 (41.46 versus 39.06%), diferenţele crescând spre grupa de vârstă 15-16 (57%). 37.48% accesează internetul într-o altă cameră (cameră comună, sufragerie).

Locaţii de acces în afara casei. N=1039

Modalităţile de acces sunt mai diverse pentru copii mai mari, dar se poate observa şi o diferenţă semnificativă între fete şi baieţi, băieţii accesând într-o mai mare măsură internetul în locaţii alternative.

Prin ce dispozitive?

Dispozitive de accesare a internetului. N=1039

Diferenţele de vârstă sunt puternic marcate în cazul folosirii telefonului mobil pentru a intra pe internet, în timp ce diferenţele de gen sunt vizibile în cazul folosirii consolei de jocuri.

Cât de des?

Cât de des foloseşti internetul? N=1039

Diferenţele de vârstă sunt marcate şi în ce priveşte frecvenţa accesării internetului. Fetele din grupa de vârstă 9-12 sunt cele care folosesc cel mai puţin internetul zilnic sau aproape zilnic. Deloc surprinzator, copiii provenind din gospodarii cu statut socio-economic scazut acceseaza mai putin frecvent internetul.

Cât de mult într-o zi de şcoală obişnuită/ într-o zi de weekend sau vacanţă obişnuită?

Cât de des foloseşti internetul într-o zi de şcoală obişnuită? Cât de des foloseşti internetul într-o zi de weekend/ vacanţă obişnuită? N=1039

*sugestii legate de analize mai detaliate ale datelor, cross-nationale si/sau legate de ipoteze

*implicatii legate de politici de siguranta al nivel national si european

Chestionarul contine 4 intrebari si se gaseste aici: http://goo.gl/JCS1O Sunteti rugati sa il completati pana in 8 decembrie, in engleza sau romana.

Cu multumiri,

Monica

§  Acest raport prezinta rezultatele initiale dintr-o ancheta noua si unica, elaborata si condusa conform unor standarde riguroase de reteaua EU Kids Online. Proiectul a fost finantat prin programul Safer Internet al Comisiei Europene pentru a obtine datele empirice in vederea fundamentarii de politici legate de siguranta pe internet

§  Un esantion aleatoriu stratificat de 23.420 de copii cu varsta intre 9-16 ani care folosesc internetul, plus unul din parintii lor, a fost intervievat in primavara-vara 2010 in 25 de tari europene. Rezultatele prezentate aici sunt pentru 23 din aceste tari.

§  Ancheta a adresat intrebari despre urmatoarele riscuri: pornografie, hartuire, primirea de mesaje sexuale, contacte cu persoane necunoscute, intalniri fata in fata cu persoane contactate online, continuturi potential daunatoare si utilizarea abuziva a datelor personale.

§  In acest raport, prin ‘copii’ ne referim la copiii din Europa cu varsta intre 9 si 16 ani care folosesc internetul. ‘A folosi internetul’ se refera la orice modalitate de conectare, prin orice dispozitiv folosit de  copiii pentru intra pe internet si la orice loc din care acestia acceseaza internetul.

2.   Rezultate principale

§  12% dintre copiii europeni cu varsta intre 9-16 ani spun ca au fost deranjati sau ca i-a suparat ceva pe internet. Acest procent include 9% dintre cei in intervalul 9-10 ani. Totusi, majoritatea copiilor nu declara ca sunt suparati sau deranjati de ceva atunci cand sunt online.

§  Referitor la tipul de riscuri incluse in ancheta (detaliate mai jos), o mica parte a copiilor europeni cu varsta in intervalul 9-16 ani –    39% in total –  s-au confruntat cu unul sau mai multe din aceste riscuri. Majoritatea riscurilor sunt experimentate de mai putin de un sfert dintre copii – asa cum arata rezultatele detaliate de mai jos.

§  Cel mai frecvent risc online raportat de copii este comunicarea cu persoane noi, neintalnite fata in fata, si vizualizarea de continut potential daunator. Este mult mai rar pentru copii sa se intalneasca offline cu persoane noi sau sa fie hartuiti online.

§  In mod semnificativ, riscul nu duce in mod frecvent la dauna, rau efectiv, dupa cum declara copiii. A fi hartuit online prin primirea de mesaje rautacioase sau daunatoare este riscul cel mai putin comun, dar cu cea mai mare probabilitate sa supere copiii.

§  Riscurile legate de continut sexual – a vedea imagini sexuale sau a primit mesaje sexuale online – sunt mai des intalnite dar sunt experimentate ca fiind daunatoare de putini dintre copiii care sunt expusi la ele.

§  1 din 12 copii s-au intalnit offline cu cineva contactat online; acest risc duce in rare cazuri la experiente daunatoare.

§  Comparand tarile, experimentarea unuia sau a mai multor riscuri online include pana la doua treimi dintre copiii din Estonia, Lituania, Cehia si Suedia. O mai redusa incidenta a riscului este intalnita in Turcia, Portugalia si Italia. Cu toate acestea, copiii sunt mai predispusi sa spuna ca au fost suparati sau deranjati de ceva pe internet in Danemarca (26%), Estonia (25%), Romania si Suedia (ambele 21%); totodata, ei afirma in mai mica masura aceasta in Italia (6%), Portugalia (7%) si Germania (8%).

§  Cu cat copiii folosesc mai mult internetul zilnic intr-o tara, cu atat acesti copii au intampinat intr-o mai mare masura unul sau mai multe riscuri. Totusi, o mai mare utilizare aduce de asemenea mai multe oportunitati si, fara indoiala, mai multe beneficii. Cea mai mare diversitate de activitati online este de asemenea raportata de copiii din Estonia, Lituania, Cehia si Suedia, iar cele mai putine activitati in Turcia si Irlanda. Altfel spus, internetul aduce atat riscuri, cat si oportunitati, iar granita dintre ele nu este usor de tras.

§  Avand in vedere faptul ca majoritatea copiilor nu declara ca ar fi intalnit vreunul din riscurile despre care au fost intrebati, iar si mai putini declara ca ar fi fost deranjati sau suparati de experientele lor online, masurile viitoare legate de sporirea siguranta pe internet ar trebui sa vizeze resurse si indrumari acolo unde este in mod special nevoie de ele – mai ales pentru copiii mai mici care intra pe internet.

§  In situatia copiilor care au experimentat unul din aceste riscuri, parintii nu isi dau adesea seama de urmatoarele aspecte: 41% dintre parintii ai caror copii au vazut imagini sexuale online spun ca acestia nu au vazut asa ceva; 56% dintre parintii ai caror copii au primit mesaje rautaciaose sau daunatoare online spun ca acestia nu au primit asa ceva; 52% dintre parintii ai caror copii au primit mesaje sexuale online declara ca acesta nu a primit asa ceva; 61% dintre parintii ai caror copii s-au intalnit offline cu cineva cunoscut online spun ca acesta nu a facut asa ceva. Desi incidenta acestor riscuri afecteaza o minoritate a copiilor in fiecare dintre cazuri, nivelul subestimarii acestor riscuri de catre parinti este mai mult decat substantial.

3.   Rezultate specifice legate de risc si dauna

Copiii care folosesc internetul au fost intrebati daca au intalnit o serie de riscuri online si, daca da, daca au fost deranjati de acestea. “A fi deranjat” a fost definit ca ceva care “te-a facut sa te simti incomfortabil, suparat, sau sa simti ca nu ar fi trebuit sa vezi asa ceva”. Rezultatele variaza in functie de copil (de exemplu varsta, sex), tara si tip de risc, prin urmare generalizarile trebuie tratate cu prudenta.

§  29% dintre copiii europeni care folosesc internetul au comunicat online cu cineva pe care nu l-au intalnit fata in fata, o activitate care poate fi riscanta, dar si distractiva.

§  8% dintre copii au si intalnit una dintre aceste persoane contactate online in ultimul an. 1% dintre toti copiii (sau unul din sapte dintre cei care au mers la o intalnire) au fost suparati/deranjati de aceasta intalnire. Desi cei cu varsta intre 9-10 ani sunt cel mai putin probabil sa intalneasca offline o persoana contactata online, ei sunt in mai mare masura deranjati de ce s-a intamplat (41% dintre cei care au fost la o asemenea intalnire).

§  22% dintre cei cu varsta intre 11 si 16 ani au fost expusi la unul sau mai multe riscuri legate de continuturi generate de utilizatori: materiale ce contin/ despre ura (12%), pro-anorexie (11%), auto-mutilare (8%), consum de droguri (7%), suicid (5%).

§  14% dintre cei cu varsta intre 9 si 16 ani au vazut in ultimele 12 luni imagini care sunt “in mod evident sexuale- de exemplu care arata persoane dezbracate sau persoane care fac sex”. Dintre cei care au vazut imagini sexuale sau pornografice, unul din trei a fost deranjat de aceasta experienta, iar dintre acestia jumatate (de exemplu o sesime dintre cei expusi la imagini sexuale sau aproximativ 2% dintre toti copiii) au fost destul de deranjati sau foarte suparati de ce au vazut.

§  In ceea ce priveste diversele modalitati de expunere, 23% dintre copii au vazut continut sexual sau pornografic in ultimele 12 luni – internetul devenind acum o sursa la fel de comuna de pornografie ca televizorul, filmele sau video-urile.

§  Adolescentii mai mari au sanse de 4 ori mai mari decat copiii mai mici sa vada pornografie online sau offline, iar imaginile sexuale vazute online sunt mult mai explicite. Dar, copiii mai mici sunt mult mai deranjati sau suparati de imagini sexuale online decat adolescentii.

§  53% dintre cei care au fost suparati de faptul ca au vazut imagini sexuale online au spus acest lucru cuiva ultima data cand s-a intamplat– 36% au spus unui prieten, 18% au spus unui parinte. Totusi, 24% au incetat pur si simplu sa mai foloseasca internetul o vreme, iar putini dintre ei si-au schimbat optiunile de filtrare sau setarile de contact.

§  15% dintre cei cu varsta intre 11 si 16 ani au primit de la cei de varsta lor “mesaje sexuale sau imagini …[aceasta insemnand] mesaje despre a face sex sau imagini cu persoane dezbracate sau care fac sex”, iar 3% spun ca au trimis sau au postat astfel de mesaje. Dintre cei care au primit asemenea mesaje, aproape un sfert au fost deranjati de ele. Mai mult, dintre cei care au fost deranjati, aproape jumatate au fost destul de sau foarte suparati. Deci, in ansamblu, 1 din 8 dintre cei care au primit astfel de mesaje, sau aproape 3% dintre toti copiii, au fost destul de sau foarte suparati de primirea de mesaje sexuale.

§  Dintre cei care au fost deranjati de ‘sexting’, aproximativ o treime au sters mesajele sexuale nedorite (38%) si/sau au blocat persoana care le-a trimis (36%). In majoritatea cazurilor, copilul declara ca acest lucru l-a ajutat.  Aceste metode constructive de a face fata situatiei ar putea fi incurajate in randul a cat mai multor copii.

§  9% dintre cei cu varsta intre 11 si 16 ani declara ca li s-au folosit datele personale – abuzuri legate de parola copilului (7%) sau de informatiile lor personale (5%), sau au fost inselati legat de sume de bani pe internet (2%).

§  Legat de hartuirea online (cyber-bullying), 5% dintre copii cu varsta intre 9 si 16 ani au primit mesaje rautacioase sau care i-au suparat online, iar 3% au trimis astfel de mesaje altora. Doua treimi dintre cei care au primit astfel de mesaje de hartuire au fost destul de sau foarte suparati.

§  Din moment ce 19% au fost hartuiti online si/sau offline, iar 11% au hartuit pe cineva in ultimul an, se pare ca o mai mare parte a hartuirii se intampla offline decat online.

§  Majoritatea copiilor care au primit mesaje rautacioase sau daunatoare au apelat la o forma de ajutor si doar o cincime nu au spus nimanui. Aproape jumatate au folosit diverse strategii online – stergerea mesajelor rautacioase sau blocarea hartuitorului; aceasta din urma este vazuta de copii ca fiind eficienta.

§  Toate riscurile cresc o data cu varsta: 13% dintre cei cu varsta intre 9-10 ani au intalnit unul sau mai multe riscuri, procentul crescand la 32% pentru cei intre 11-12 ani, 49% pentru grupa de varsta 13-14 ani si 61% pentru cei cu varsta intre 15 si16 ani.

§  Baietii, in special adolescenti, sunt mai expusi la imagini sexuale online, in timp ce fetele adolescente sunt mai expuse la mesaje rautacioase sau daunatoare online. Totusi, fetele sunt mai predispuse sa fie suparate de riscurile pe care le experimenteaza.

4.   Contextul mai larg al utilizarii internetului de catre copii

§  Copii fac o diversitate de lucruri potential benefice online: cei de varsta 9-16 ani utilizeaza internetul pentru teme (84%), pentru jocuri (74%), pentru a viziona clipuri video (83%) si pentru mesagerie instant (61%). Mai putini sunt cei care posteaza imagini (38%) sau mesaje (31%) pentru ca ceilalti sa le vada, folosesc webcam-ul (29%), site-uri de file-sharing (17%) sau bloguri (10%).

§  Cea mai frecventa locatie de utilizare a internetului este acasa (85%), urmata de scoala (63%). Dar accesul la internet se diversifica – 48% utilizeaza internetul in dormitorul lor si 31% prin telefonul mobil sau alt dispozitiv portabil. Accesul printr-un dispozitiv portabil depaseste unul din cinci cazuri in Suedia, Marea Britanie si Irlanda.

§  Copiii intra pe internet la varste din ce in ce mai mici – varsta medie a primei utilizari a internetului este 7 ani in Suedia si 8 ani in alte sapte tari nordice. La nivelul tuturor tarilor, o treime dintre copii cu varsta intre 9 si 10 ani care folosesc internetul intra zilnic online, acest procent crescand la 77% pentru grupa de varsta 15-16 ani.

§  Utilizarea internetului este acum complet integrata in viata de zi cu zi a copiilor: 92% dintre copii cu varsta intre 9 si16 ani intra pe internet cel putin saptamanal, (57% intra pe internet zilnic sau aproape zilnic).

§  30% dintre cei cu varsta intre 11 si 16 ani raporteaza destul de des sau foarte des una sau mai multe experiente legate de  utilizarea excesiva a internetului (de exempluneglijarea prietenilor, a temelor sau a somnului), procentul crescand la 49% in Portugalia si 50% in Estonia.

§  Este probabil ca o mai mare utilizare sa faciliteze competente digitale si abilitati legate de siguranta online. O treime dintre cei cu varsta intre 9 si 16 ani (37%) spun ca afirmatia “Stiu mai multe despre internet decat parintii mei” este ”foarte adevarata” in ce ii priveste, o treime (31%) spun ca este oarecum adevarata, iar o treime spun ca nu este adevarata in ce ii priveste (32%).

§  Copiii mai mici tind sa nu aiba nici abilitati legate de folosirea internetului si nici incredere in acestea. Totusi, majoritatea celor de 11-16 ani stiu sa blocheze mesaje de la cei de care nu vor sa fie contactati (60%) sau sa gaseasca sfaturi legate de siguranta online (58%). Aproape jumatate pot sa schimbe setarile personale pentru un profil de retea sociala (52%), sa compare site-uri si sa aprecieze calitatea acestora (51%) sau sa blocheze mesajele spam (47%).

§  57% dintre cei cu varsta intre 9 si 16 ani au un profil pe o retea sociala – incluzand 24% dintre copii de 9-10 ani, 48% dintre copiii de 11-12 ani, 72% dintre cei de 13-14 ani si 81% dintre cei de 15-16 ani. Retelele sociale sunt cele mai populare in Olanda (78%), Slovenia (76%) si Lituania (75%), si cel mai putin populare in Romania si Turcia (fiecare 47%).

§  Dintre utilizatorii de retele sociale online, 29% au profil public – mai multi in Ungaria (53%), Turcia (45%) si Romania (44%); 29% au mai mult de 100 de contacte in lista, desi multi au mai putine.

5.   Note despre metodologie

§  Tarile incluse in EU Kids Online sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia si Marea Britanie. Cu exceptia situatiilor in care tarile sunt specificate, rezultatele sunt medii ponderate in toate tarile.

§  Se stie foarte bine ca este extrem de dificil sa masuram aspecte private sau suparatoare ale experientelor unui copil. Ancheta a fost desfasurata la domiciliul copiilor, ca un interviu fata in fata. Chestionarul a inclus o sectiune auto-completata pentru intrebarile delicate, pentru a evita ca acestea sa fie auzite de parinti, alti membri ai familiei sau operatorul de teren. Pentru detalii complete legate de metodologia proiectului, materiale, rapoarte tehnice legate de colectarea datelor si etica cercetarii, consultati  www.eukidsonline.net.

§  Acest raport este rezultatul muncii retelei EU Kids Online, coordonate de LSE, cu echipe de cercetare si grupuri consultative in fiecare din cele 25 de tari participante si un panel consultativ international.

§  O versiune completa a acestui raport, disponibila in noiembrie 2010, va include toate 25 de tari, noi rezultate legate de mediere parentala si recomandari. Inscrieti-va in lista de mal pentru a fi anuntati de publicarea acestuia.

6.   Observatii despre copiii din Romania

§  Varsta la care copiii intra pentru prima data pe internet este in scadere. Romania pastreaza inca o varsta medie mai mare pentru prima accesare, aceasta fiind 10 ani (Suedia- 7 ani, media pe tari- 9 ani).

§  Referitor la dispozitivele folosite pentru accesarea internetului, copiii din Romania folosesc intr-o foarte mica masura dispozitive portabile (telefon mobil-17%, alt tip de dispozitiv- 2%), similar cu alte tari din Europa de Sud si de Est (Turcia, Italia). De asemenea, in comparatie cu alte tari (99% in Olanda, si Cehia), copiii romani acceseaza intr-o mai mica masura internetul de acasa (85%).

§  Legat de nivelul competentelor digitale concrete, Romania inca se situeaza pe o pozitie inferioara fata de alte tari (penultimul loc), copiii inregistrand in medie 2,6 competente concrete (e.g. sa schimbe setarile de filtrare, sa blocheze/filtreze mesajele de tip spam sau sa blocheze un utilizator), fata de 4,6 competente inregistrate in Finlanda sau 4,4 in Slovenia.

§  In ce priveste utilizarea in exces a internetului (adictie), copiii romani se situeaza la jumatatea clasamentului, cu 32% dintre copii declarand ca au experimentat foarte des sau des una sau mai multe forme de comportament ce tin de o utilizare excesiva (de exemplu, timp mai putin petrecut cu prieteni, familie sau facand teme pentru scoala din cauza timpului petrecut online, neglijarea somnului sau alimentatiei din cauza internetului). Procentul este apropiat de media europeana (30%).

§   In mod oarecum surprinzator, folosirea retelelor sociale este la un nivel foarte scazut in comparatie cu restul tarilor, 47% dintre copii declarand ca au un profil pe un astfel de site. De asemenea, copiii romani declara cele mai mici cifre pentru contactele din lista lor de prieteni pe retelele sociale (65% declara ca au mai putin de 10 prieteni in lista, 22% au intre 11 si 50 de contacte in lista).

§  Totusi, ei inregistreaza unul din cele mai mari procente pentru vizibilitatea profilului lor, aproape jumatate declarand ca profilul lor este public (44% dintre cei care au un profil). Copiii romani sunt printre cei care isi dezvaluie intr-o mare masura (22% dintre cei care au un profil) date personale in profilul lor, cum ar fi numarul de telefon sau adresa de acasa.

§  Experientele neplacute ii afecteaza intr-o mare masura pe copiii din Romania. Alaturi de cei din Danemarca, Estonia si Suedia, copiii romani declara in proportie de 21% ca au fost suparati sau deranjati de ceva pe internet.

§  In ceea ce priveste expunerea la imagini sexuale, copiii romani se situeaza aproape de media europeana, 29% declarand ca au fost expusi la astfel de imagini, online sau offline (19% pe Internet). Dintre cei expusi la imagini sexuale pe internet, 44% declara ca au fost suparati sau deranjati de ce au vazut (9% din toti copiii). Acest procent situeaza copiii romani in randul celor mai afectati negativ de expunerea la acest tip de continut.

§  Copiii romani inregistreaza printre cele mai mari procente la hartuire atat pe internet cat si in afara internetului (42% declara ca au fost jigniti/suparati de cineva in ultimele 12 luni, online si/sau offline, 14% declara ca acest lucru s-a intamplat pe internet)[1].

§  De asemenea, copiii romani inregistreaza cel mai mare procent la primirea de mesaje sexuale (fenomenul „sexting”), 24% declarand ca au vazut sau primit mesaje sexuale online. Dintre cei expusi, 28% declara ca au fost deranjati de aceasta (copiii cu varsta intre 11-16 ani).

§  32% dintre copiii romani declara ca au comunicat pe internet cu cineva pe care nu il cunosteau fata in fata, iar 13% dintre copii s-au dus sa se intalneasca efectiv cu o astfel de persoana. Cu toate acestea, o mare parte dintre aceste persoane sunt prieteni sau rude ale unor persoane cunoscute de copil fata in fata.

§  Rata ridicata a expunerii copiilor romani la riscurile investigate sugereaza necesitatea promovarii unor programe coerente de siguranta pe internet, de sporire a competentelor digitale concrete care sa le ofere copiilor instrumente de auto-protectie in situatii neplacute (de exemplu blocarea mesajelor din partea persoanelor nedorite). Totodata aceste date atrag atentia asupra cerintei de a intensifica rolul de mediere parentala si scolara a activitatii copiilor in afara granitelor internetului (fenomenele de hartuire si agresiune intre copii).

7.   Observatii despre parintii din Romania

§  Parintii romani se plaseaza la un nivel mai scazut al utilizarii internetului fata de copiii lor, asa cum se observa in figura alaturata. Alaturi de tari ca Bulgaria, Polonia, Lituania si Turcia, Romania este o tara a ‘nativilor digitali’, a caror utilizare a internetului devanseaza cu mult pe cea a parintilor lor.

Utilizarea zilnica a copiilor (%) in functie de utilizarea zilnica a parintilor(%), distributie pe tari

QP215: Dvs folositi internetul? QC303 and QP217: Cat de des folosesti internetul?

Baza: toti copiii care folosesc internetul; toti parintii lor.

§  De asemenea, parintii romani au o perceptie scazuta a experientelor neplacute ale copiii lor pe internet. In timp ce 21% dintre copii declara ca au fost suparati de ceva pe internet, doar 7% dintre parinti cunosc acest lucru, diferenta intre perceptia parintilor si ce declara copiii fiind una dintre cele mai mari la nivel european.

§  Parintii au o perceptie scazuta a expunerii copiilor lor la imagini cu continut sexual, 12% dintre parinti avand cunostinta de acest lucru (comparativ cu 19% dintre copii. Diferenta dintre expunerea efectiva si perceptia parentala este una dintre cele mai mari in Europa (alaturi de Lituania, Austria si Bulgaria). Daca ne referim doar la parintii copiilor care au fost expusi la imagini cu continut sexual, aproape jumatate nu cunosc acest lucru (43%).

§  La fel ca in cazul expunerii la imagini sexuale, parintii romani subestimeaza expunerea copiilor lor la hartuire si agresiune online, doar 2% considera ca in ultimele 12 luni copilul lor a fost tratat pe internet intr-un mod rautacios/ care i-a facut rau. Din nou, aceasta diferenta intre ce declara copiii si ce spun parintii este una dintre cele mai mari in randul tarilor incluse in ancheta. Discrepanta devine si mai vizibila pentru cazul copiilor care declara ca au fost expusi la acest tip de comportament online din partea altor copii, 77% dintre parintii acestora neavand cunostinta de acest lucru.

§  Dintre parintii europeni, parintii romani sunt cei care subestimeaza in cea mai mare masura expunerea copiilor lor la mesaje sexuale online („sexting”), doar 6% declarand ca acest lucru s-a intamplat copilului lor in ultimele 12 luni. Luand in calcul doar parintii copiilor care au primit astfel de mesaje, 52% dintre acestia nu au cunostinta de acest lucru (identic cu media europeana).

§  Ca si in cazul celorlalte riscuri, parintii romani subestimeaza intalnirile copiilor lor cu persoane necunoscute, doar 6% avand cunostinta de acest comportament.

§  Rezultatele sugereaza necesitatea unor strategii de educare care sa sporeasca gradul de constientizare de catre parinti a riscurilor experimentate de copiii lor.

Mai jos aveti raspunsurile la intrebarile formulate pentru NAB.
Completari, puncte noi de vedere, alte sugestii sunt binevenite.

___________________________________________________
Report from stakeholders’ meeting (Bucharest, April 26th 2010) and online consultations

1. What are the key issues regarding children’s internet safety?

One of the major problems raised was the significant cleavage/ discrepancy between Romanian children and their parents in terms of Internet use and literacy, which further perpetuates extreme viewpoints and the co-existence of the myth of the expert, techno-savvy child with the adult -protective perspectives. One participant brought up the issue of parents even thriving in their children’s ability to use the Internet in malicious ways and taking pride in their child’s “victory” over other children (e.g. being able to break an e-mail account, steal a password, crack a code etc.). This gap in digital literacy between children and adults (parents, teachers, caregivers etc.) makes it difficult for adults to act as advisers and easy for children to be careless online.

All participants seem to agree that parents are unprepared or majorly under-prepared to deal with issues like safety and mediation of their children’s use of the Internet. Two participants (one online) went as far as stating that parents seem to have traded the TV as a baby-sitter for the computer or the Internet, in order to take the load of parenting off their shoulders.
Quote: “Indiferenta mare din partea parintilor. Copii sunt lasati ore intregi fara sa fie supravegheati inca de la varste fragede. Acestia pot cadea in diferite “capcane”, deoarece doresc sa socializeze tot mai mult sau sa joace tot mai multe jocuri online (multe dintre acestea promoveaza un continut violent)”. [Major indifference of the parents. Children are left for hours unsupervised even from a very young age. They can easily fall in all sorts of “traps”, because they want to socialize more or play more online games (a lot of them promoting violent content)]. D.D., young blogger.

Other participants mentioned the use of Internet and chat-rooms in cathartic ways (as a substitute for ‘real’ communication), in line with the logic of the previous argument.
Other participants stated that children are too trustful of other children and they can easily become targets for malicious activities (computer remote control, Trojans etc.)
The common ground was that vulnerabilities are general, they are not simply online or offline and addressing them should be a continuous process (one part of the solution being raising awareness among parents and teachers and working on increasing their digital competencies).

2. What are the main topics of discussion among stakeholders?
The topic of children’s online safety is not on the public agenda, it is practically un-existent. The topic of safety is relatively new, most of the efforts focus on generalization of Internet access, there are no coherent strategies to address topics like safety, or measures of impact on children. The main topics refer to schools curricula and the uses of internet. It should refer to programs in using internet and new media, by developing the critical thinking and usage.

A lot of changes are happening in the education system, every 2-3 years high-school children face major changes (e.g. baccalaureate). A lot of money is pumped in educational portals, but none in information sites related to safety (opinion expressed by one online participant).
There are very few sites providing edutainment (online educational software and applications that are fun and less scholastic) or positive content for children, therefore children still hold this view of education (school) versus fun, relaxation (Internet).

3. Which national policies or initiatives are relevant to our findings?
There are no policies or strategies related to children’s online safety. Most of them simply encourage Internet use.
One participant mentioned trainings for professors, one offered by Siveco (IT initiation), the other one offered by the Ministry of Education (Initiation in knowledge society). The only relevant approach to children’s online safety was mentioned to be that of sigur.info, a project of the Insafe awareness node in Romania.

4. What is distinctive about children’s internet use in Romania?
It is extremely relevant that HI5, the social networking site, is also the number one site in Romania in traffic rank. One report released by the site showed significant proportions of users under the age of 12 and in the age group 13-18. Also, even though data from the Eurobarometer 2008 released the figure of 70% children as using the Internet, according to members of NAB, due to the divide in access between urban and rural areas, the numbers are even higher for urban youth, with more than 90% being online. Almost all of them, according to NAB, use Yahoo messenger (data confirmed for urban youth in a study conducted in Cluj-Napoca, 2007-2008 ).
The appeal that these two online media exert on children was explained by one of the participants with reference to the ease of sending/ receiving invite lists.

5. What do you think we will find regarding children’s risks online?
The risks are the same in every country (due to relative homogeneity in children’s profiles, regardless of SES), the context however differs.

6. What are the main difficulties in improving internet safety?
All participants agreed that the lack of formal education curricula addressing topics like media literacy and Internet safety for children and the lack of a coherent strategy/ structure of institutions for increasing media literacy and online competencies of teachers and parents are among the major drawbacks. For example, there are no strategies for addressing the migration of school bullying to the online bullying / harassment. Also, there are no governmental policies related to protection software in schools, no education initiatives related to safety.
In addition to the lack of formal education, the informal one is also underdeveloped. Parents seem to have little or no information about technological mediation (parental controls and filters) and they don’t have strategies for social mediation. Teachers fall also in this category therefore they are not able to exert informed supervision and mediation.
Also, there is no clear response chain when problems appear. Children are not thought to report problems to adults or relevant institutions.
However, a recent study released by Gallup Romania revealed some unsettling aspects of parents’ involvement in their children’s life. The survey investigated children’s relations with their parents, in connection to their communication and interaction needs. Results show that almost half (49%) of the children spend only one hour or less talking or doing things together with their parents on a regular week day and almost one third of them (30%) spend only one hour or less talking or doing things together with their parents on a weekend day . This problem was mentioned by four of the respondents.
Quote: “Inconstienta si naivitatea multor dintre parinti. Internetul poate fi un refugiu pentru copii care s-au plictisit de violenta de la TV, dar pot cadea aici intr-o campcana si mai mare. Putine surse de informare despre siguranta copilului pe internet, putina implicare din partea celor din jur”. [Unconsciousness and naiveté of the parents. Internet might become a refuge for children tired of the violence on TV, but here they can fall in an even bigger trap. Very few sources about child safety online, little involvement of those around].

Another issue that was mentioned by four participants (two in Bucharest, two online) was the superficiality and the lack of information check/ verification as a sign of a more important underlying problem, which is the underdevelopment of critical thinking.

Another problem is the lack of access for most of the children in rural areas.

7. Who should we be in touch with, and what relevant research exists?
IAB Europe, MC DC – Marketers & Consumers, Digital & Connected & MC DC 2009 – UNITE Report http://www.iabeurope.eu/research/mc-dc.aspx and
http://www.iabeurope.eu/media/27285/mc-dc-2009-iab-unite-report.pdf
Gallup Romania (2010, January). Children’s needs for communication and interaction [Nevoile de interactiune si comunicare ale copiilor]. Research report. Retrieved 25 April 2010, from: http://www.timpimpreuna.ro/upload/p00020000_Rezultate%20sondaj.pdf
Studies made by National Audiovisual Board and the Institute of Educational Science.

Bunecu, Gheorghe, Negreanu, Elisabeta (coord.)(2005). Educaţia informală şi mass-media.Bucureşti: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

Ileana Rotaru, “Educaţia pentru comunicare şi mass-media ”, Editura Eftimie Murgu, Reşiţa, 2009

BRAT/SATI traffic data.

Media and new media should also be engaged more for increasing public awareness and moving the issues up the ladder on the public agenda.

Annex
List of participation at the NAB meeting in Bucharest, April 26th
1. Ana-Maria Teodorescu, www.comunicare-relatiipublice.ro

2. Ecaterina Balica, PhD, Lecturer, Romanian Academy, The Sociology Institute

3. Ileana Vasilescu, NGO, digital competencies, www.infotricks.ro
4. Catalina Nicolai, CNFP Ministry of Education, Netiquette, online privacy, copyright
5. Ileana Rotaru, lecturer University “Eftimie Murgu”, Resita
6. Bogdan Manolea, lawyer, www.legi-internet.ro
7. Cristi China-Birta, journalist, www.chinezu.eu
8. Mihail Dumitru Sandu, journalist TvrM
9. Nicoleta Fotiade, Media Active Watch
10. Ionut Codreanu, Media Active Watch

Team members at the NAB meeting in Bucharest, April 26th:
Monica Barbovschi, Eva Laszlo, Valentina Marinescu, George Roman, Anca Velicu

At the meeting in Hamburg (October 16-19) the management group, the national contacts in the 24 countries involved, the IAB (international advisory board) and the company in charge with delivering the data were engaged in laborious and fruitful activities which included final revision of the pair questionnaires (child/parent), identification of possible translation/adaptation problems, discussion of timetable for pre-survey and survey stages and dissemination plans. Yupeee!

The results of this project should be of high interest for a number of parties, including national stakeholders (government, industry, NGOs, media) and various academia in connected research areas.

To stay informed about the development of the project and to be notified about preliminary reports, please subscribe to the mailing list on the EU Kids Online II website:

http://www.lse.ac.uk/collections/EUKidsOnline/MailingList.htm

Posibilele riscuri asociate utilizării internetului includ expunerea la conţinut nepotrivit (violent sau pornografic), contactele periculoase (atragerea copiilor în scopuri sexuale, online grooming) sau iniţierea de către copiii înşişi a unor comportamente dăunătoare, cum ar fi agresivitatea online (cyberbullying).

Rezultatele primului proiect, EU Kids Online I (2006-2009), au fost prezentate în cadrul conferinţei din 11 iunie desfăşurate la Londra la sediul London School of Economics. Dintre acestea, dezvăluirea informaţiilor cu caracter personal reprezintă cel mai frecvent comportament de risc, în timp ce întâlnirea unei persoane cunoscute pe internet constituie un risc mult mai puţin frecvent (deşi rămâne comportamentul cel mai periculos). În plus, cercetarea comparativă a dezvăluit o asociere între gradul de utilizare şi risc: ţările nord-europene se pot încadra în categoria „utilizare crescută, risc crescut”, ţările din sudul Europei se poziţionează în zona „utilizare redusă, risc redus”, în timp ce ţările din estul Europei pot fi catalogate ca fiind de tipul „nouă utilizare, nou risc”.

Luând în considerare ritmul alert de difuzare a noilor modalităţi de comunicare şi conectare în rândul populaţiei tinere, coordonatorii au considerat prioritară includerea României, alături de Turcia, în noul val al cercetării.

Proiectul se va focaliza pe investigarea siguranţei pe internet a copiilor şi adolescenţilor cu vârsta între 9-16 ani, completând analiza percepţiilor şi experienţelor acestora cu cea a părinţilor lor. Un eşantion minim de 1000 de perechi de respondenţi părinte-copil va fi asigurat în fiecare din ţările participante.

În plus, cercetătorii îşi propun diseminarea rezultatelor în rândul categoriilor de public relevante, precum şi trasarea unui set de recomandări legate de minimizarea riscurilor online, îndreptate spre întărirea cadrelor legale, auto-reglementarea agenţilor economici implicaţi şi stimularea iniţiativelor de informare şi educare.

Echipa din România este compusă din Monica Barbovschi (coordonator), doctorandă la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj, conf.dr. Delia Balaban (Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării), cercetător Anca Velicu (Institututul de Sociologie al Academiei Romane), asis.univ. Maria Diaconescu, asis.univ. Eva Laszlo (Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială) și George Roman (director de programe Salvati Copii -Romania, coordonatorul nodului Insafe – Romania).

Mai multe informaţii legate de proiect se găsesc pe site-ul http://www.eukidsonline.net

1. The EU Kids Online conference, June 11th, at LSE, followed the next day by the kick-off meeting for the project EU Kids Online II (2009-2011) + meeting great people, like Sonia Livingstone and Amanda Lenhart (Pew Internet and American Life Project).

2. My article is being published in CyberPsychology. Journal of Psychosocial Research on Cyberspace.

“…the Internet Safety Technical Task Force released the final report of the results of their work reviewing the risks that children and youth experience online, and evaluating different technical solutions for addressing these risks. The task force was led by John Palfrey at Harvard’s Berkman Center, working with Dena T. Sacco, danah boyd, Laura DeBonis, Jessica Tatlock, and a network of technology companies who have a stake in these issues”.

I’ll be back with comments.