Si ce mai inseamna? Ultima sansa de a lui Hand of Ad’Al s-a dus pe apa Sambetei. Multumesc idiotule ca nu ai mai putut astepta o saptamana sa futi ghilda. Din nou.

(Da, sufar! Daca tot am stat noptile sa omor bosi macar puteam sa ma aleg cu ceva cu care sa ma laud!)

[Aseara am cheltuit aproape 100g pe respec + reparatii pe un raid ratat… dar macar pot sa spun ca am facut tot SSC, lol, pana acum singura incercare de Morogrim pe care o prinsesem fusese un wipefest de 2 ore.]

{Da, da, e doar un joc, go away.}

(Da, stiu, slabe sanse…)

Am venit cu haine (shopping spree ftw), cadouri pt ai mei si o raceala. Dar water park-ul a fost misto si-a meritat sa inghet.

Acasa e frig si ploua (ma rog, doar afara ploua, din fericire), ghilda s-a facut praf in saptamana in care am lipsit, bagajele sunt (ca de obicei) intinse pe jos, frigiderul e gol si eu dau pe afara de lene.

Dar Coldrexul cu miere e delicios.

Si este duminica in care trebuia sa fiu la un concert. Unde as fi fost, daca desteptii de organizatori ar fi dat acreditarile inainte sa se termine biletele. Si prin “a da acreditari” inteleg “a da mai putine acreditari decat au fost cerute”, evident. Si, ca sa incununeze oftica, tocmai m-a sunat si tata sa ma intrebe cam pe la ce ora sa se duca la stadion ca sa fie sigur ca ajunge in sala la timp.

Macar am apa calda.

Ah, da, si ieri am vazut cel mai prost film facut vreodata. Se cheama Disaster Movie si e intr-adevar un dezastru. A avut o faza amuzanta cam de un minut… Singura chestie cu adevarat distractiva a fost ca, dintr-o sala plina, noi eram probabil singurii peste 18 ani.

Intre timp, 116 Engineering skill si creste. Pentru simplul motiv ca vreau al naibii de tare o motocicleta.

Duminica e concert… si mi-e ca o sa fie concert fara mine, daca nu apare cineva cu un bilet in plus in curand. #%#$@$@ (deci, daca are cineva un prieten al unui prieten care vinde un bilet la Cohen.. formularul de comentarii e mai jos)

De 2 zile nu am apa calda. Azi dimineata m-am ars in timp ce ma spalam pe apa cu apa incalzita pe aragaz. Sa zic mersi ca am gaze, nu? In weekend ar trebui sa ma mut intr-un loc in care macar sa pot sa ma spal… dar nu am laptop. Si aveam program de leveling…

Viata suge etc.

De ce mai cititi blogul asta?

Sa incepem cu asa nu, ca e mai scurt. Cineva (sa zicem eu) pune o insemnare. In cazul meu, e doar un screenshot din WoW pe care o sa il inteleaga cam 4 persoane dintre cei care citesc blogul.

Si primesc reply de la cineva care “imi si ne” ureaza “La multi ani” de Sf. Maria. Peste domnul in cauza am mai dat de nenumarate randuri pe alte bloguri cu aceleasi texte cu “o zi minunata”, inclusiv asta cu Sf. Maria, asa ca presupun in mod evident ca e un spammer. (Ca sa fie clar, nu il cunosc si nu ma cheama Maria.)

Cateva ore mai tarziu, la aceeasi insemnare, un alt destept imi spune, citez, “Decat sa te joci mai bine faci u ncurs de dezvoltare personala.” si imi lasa un link. O sa omit prima reactie pentru ca avea cuvinte interzise minorilor.

Am fost delicata si doar le-am sters linkurile, dar au primit “send to spam” pe bookblog, unde au avut grija sa posteze aceleasi mesaje.

Asa NU se face promovare. Coincidenta (?) face ca amandoi sa se ocupe cu dezvoltarea personala… nu cred ca la cursurile alea va invata cum sa bateti campii pe bloguri, serios.

La asa da, m-au impresionat placut 2 campanii/concursuri ale unor edituri.

Tritonic a facut un concurs mai deosebit. Ne-am saturat cu totii de “comenteaza aici si poate castigi ceva”, asa ca a trebuit sa ghicim din ce carte e o poza.

Nemira vrea sa se vorbeasca de ei in internetul romanesc, asa ca ofera reduceri (maricele - 35%) pentru elevi, studenti si profesori. Si ofera aceeasi reducere pentru oricine posteaza pe blogul lui despre asta. Castigi si tu, castiga si alalalt? Da… Toata lumea fericita. Nu ca nenumaratele asa-zise concursuri in care bloggerii trebuie sa iti puna linkuri si tu dai un premiu in valoare de 10 lei (sau, si mai bine, un banner pe blogul tau cu 50 de unici pe zi).

(Si trebuie sa spun ca relatiile cu clientii m-au impresionat, de la raspunsul super-rapid la mailuri pana la aproape-home delivery de aseara, dupa ce am avut probleme cu comanda si am ajuns sa ma intalnesc cu Silviu Toma ca sa imi iau personal teancul de carti. Ce bine e sa fii vecin cu angajatii editurilor.)

* Pe 27 septembrie plecam in Spania, la caldura, plaja si plimbari in Barcelona. O sa fie interesant de studiat 4 jucatori de WoW lipsiti de internet pentru o saptamana.

* Pe 22 octombrie imi iau iarasi zborul la Viena, chiar daca acum 2 saptamani nu-mi mai propuneam plecari. Cui ii trebuie fotolii cand poate pleca de acasa?! Toata planificarea a durat cam o ora, de la momentul in care Ionuca a scris pe blog ca pleaca pana la momentul la care Maria mi-a zis ca ‘daaaa, vino!!’. Nu stiu ce naiba o sa fac acolo fin’ca orice bar e de 3 ori mai scump ca aici si dupa fiecare iesire ma doare buzunarul, dar vom vedea la fata locului… O sa ma joc WoW pe Mac-ul lui Gerhard cu monitor de 30″ *drool*

O sa fiu atat de falita toamna asta, dar cui ii pasa?

Da, traficul e naspa, da, e frig si ploua… da, am dormit pana la 10 cand lumea se inghesuia pe strazi… Aah viata e frumoasa. Sa, ma rog, mai frumoasa decat a altora.
(In afara de laptop. :( )

[Totdeauna e ciudat cand ajunge aici cineva ca nu ma ‘cunoaste’ de cativa ani si incepe sa-mi dea sfaturi. Just in case: nu-mi spuneti ce chestii turistice sa vad sau cat de frumoasa e Viena; e cam a 6-a oara cand ma duc.]

WTF?! Ultima moda de agatat gagici pe strada? Mi-am facut un inventar mental al hainelor dupa aia si pe bune ca n-aratam a pitzi sau a producatoare (pe frigul asta cine mai are curajul sa arate piele…)

In alta ordine de idei, cat de naspa poate fi o zi care a inceput prost de la 00.30? Eu prevad ca foarte.

Stie cineva un service de laptopuri care sa nu ma sece de bani si sa nu fie la mama dracului? (Ultima oara cand i-a cautat tata pe aia de la Acer erau in Chitila.. inainte de asta parca in Bucurestii Noi… nu mersi.)
[E doar un surub sarit, cred, dar a reusit sa-mi faca laptopul pe jumate inutilizabil.]

[Background, pentru ca n-o sa am chef sa raspund la intrebari. Ea e americanca si pana acum cateva luni a fost in Ucraina ca voluntar Peace Corps. Ne cunoastem de vreo 4 ani pe net, ne-am vazut prima data cand a venit la Bucuresti in februarie. Chiar daca nu credeam nici eu cand i-am promis ca ii fac si eu o vizita, am ajuns in Ucraina in mai.)

Inapoi la inceput. Am vrut sa merg cu trenul. 27 ore Bucuresti - Kiev. Nici pana in ziua de azi unii probabil n-au inteles de ce am insistat atat. Imi place sa merg cu trenul; avionul era de vreo 2-3 ori mai scump; o zi mergand intr-o tara in care nici nu puteam sa citesc indicatoarele nu putea fi mai rea decat sa schimb avionul la Budapesta (CarpatAir a intrat pe linia Bucuresti - Kiev mai tarziu de-abia). Am fobie de aeroporturi, ok, sunt convinsa ca o sa ma pierd in ele. Si de fiecare data doar mi se confirma asta. Noroc cu Maria care m-a livrat ultima data la terminalul corect. Dar revenind… Faptul ca eu am vrut sa plec de una singura in mama naibii nu inseamna ca eram calma. Toate micile mele aventuri incep cu stres. Daca as fi putut sa mananc ceva in ziua dinainte probabil mi-as fi petrecut juma’ de dimineata vomitand; n-am putut, asa ca doar am zacut. Trezitul matinal nu m-a ajutat.

Ca de obicei, cand am ajuns in tren m-am linistit.

Trenul asta merge de la Sofia la Moscova, deci are numai vagoane de dormit. Spre deosebire de cusetele noastre de clasa a 2-a, cu 6 paturi pe care daca le desfaci nu mai poti sta in fund, trenurile pe stil rusesc au doar 4/compartiment. Cerusem loc in patul de sus, dar m-am razgandit. Sub patul de jos era o lada de bagaje, deci am dormit pe rucsac si nu m-am mai intrebat daca nu cumva ma trezesc fara el. Oricum am fost doar doua persoane in compartiment - eu si Elena, care s-a suit la Bacau. Fusese la Slanic Moldova si se intorcea la Moscova. Ea stia putina engleza, eu aveam printuri dupa “survival Russian” de la Lerri, asa ca am putut comunica mai mult sau mai putin.

Granicerii romani sunt minunati. “Buna ziua, pasapoartele la control, multumesc”, 10 minute, pasapoartele stampilate inapoi. Granicerii ucrainieni te pun sa completezi un formular la intrarea in tara. Cu un milion de informatii gen numarul trenului cu care ai venit (naiba il stie, in Ucraina “nasul” tine biletele de tren pana cobori) si adresa persoanei la care o sa stai. Granicerii de fapt erau femei. Supermodels, cum a zis Elena. Una avea unghii lungi cu modele complicate. A durat 5 minute de explicatii de la mine si Elena, in romana, engleza si rusa, cum ca ma duc la o prietena si habar n-am ce adresa are ca sa cheme o alta tipa care stia romana. Care pana la urma mi-a luat foaia ca atare fara sa mai intrebe nimic.

Trenul are ora fixa de plecare din granita, deci si daca termina formalitatile mai devreme tot stai. Si stai, si stai, vreo 2 ore, asa. Din fericire am descoperit ca tipa de alaturi era din Ucraina, dar facuse facultatea la Bacau si stia romana perfect, asa ca am stat de vorba pana a coborat la Cernauti. Probleme cu viza de cand am intrat in UE, lasase prietenul si jobul in Romania pentru ca trebuia sa stea cel putin 3 luni acasa; spera sa rezolve prin niste pile si sa se intoarca mai repede.

La Cernauti am coborat cu Elena sa ne plimbam putin pentru ca trenul statea 40 minute. Unul dintre graniceri ne spusese ca e un oras foarte frumos si trebuie sa-l vedem; probabil frumusetea nu era in jurul garii, dar nu aveam timp sa ne fataim prin oras. Am vazut un tun (monument ramas dupa un razboi, probabil, dar engleza Elenei si rusa mea nu erau destul de avansate cat sa inteleg explicatiile) si niste pusti suiti pe el care mi-au pozat.
[Edit: Lerri spune ca e un monument din/legat de al Doilea Razboi Mondial.]

Am plecat din Bucuresti la 7 dimineata si am ajuns in Kiev la 9 dimineata a doua zi. Foarte odihnita, multumita vagonului de dormit in care la un moment dat te plictisesti atat de tare incat devine aproape distractiv sa dormi.

Gara e mare si mult mai moderna ca a noastra. Vreo 40 de linii, tarabe, multe banci pe care sa astepti… numai Lerri nu. Rucsacul avea 3 tone, asa ca m-am pus pe-o banca si i-am dat sms cu unde poate sa ma gaseasca.

Statia de metro de la gara (Vokzalna) era cam la fel de aglomerata cum e si in Bucuresti la 9 dimineata. Numai ca eu n-am mai fost de mult treaza la ora aia, cu atat mai putin in picioare si cu ditai rucsacul dupa mine. 2 minute doar ca sa ajungem la aparatele de taxat, in stil sardea. Aparatele respective nu functioneaza ca la noi; nu au bare de metal, deci dureaza mai putin sa treci printre ele; trebuie sa bagi un jeton, si doar daca nu il bagi apar barele ca sa te blocheze.

Primul lucru a fost “Don’t speak English”. Hoti, nu vrem sa fim luate in vizor, mai ales cand sunt cu geanta de laptop in brate. Am mai schimbat metroul o data (pe o linie “safe”) si, dupa mult prea mult timp de stat nemiscata in aglomeratie cu 15 kile in spate (pentru ca daca as fi pus rucsacul jos, acolo ar fi ramas), am ajuns la apartamentul in care urma sa stam. Undeva pe o strada care ar fi trebuit sa fie turistica, dar nimerisem noi cand nu trebuia si vanzatorii ambulanti nu erau la datorie. Baie cu apa calda si dus, paradisul dupa o zi si ceva de stat in acelasi haine.

[va urma]

La 10, cand m-am trezit, aveam urmatoarele offline-uri:
Patric (10.09.2008 09:24:11): scoala-te ca vine sfirsitul lumii
Patric (10.09.2008 09:36:26): dormi in continuare ca n-a venit :)

Un minut mai incolo, mi-am verificat mailul si-am gasit urmatorul comentariu la insemnare anterioara:
Totul are sens … in 2008 - experimentul + o gaurica neagra rezulta , dupa cum a spus strabunul Nostradam , toti vor pleca din Geneva , in 2012 - dupa spusele unor savanti contemporani , gaura neagra ar avea masa suficienta de a inghitii pamantul , in acelasi timp cand se aliniaza planetele si astfel se va adeverii ,dupa calendarul maiasiilor, sfarsitul lumii ! Plus , daca ati citit biblia scrie asa : In apocalipsa , pamantul se va amesteca cu cerul si va avea loc creearea altui pamant … Imi pare rau ca trebuie sa se termine asa. Pacat ca nu se gandesc la ceilati oameni.

Macar o sa moara ignorantii si agramatii impreuna cu restul lumii. O sa ma simt razbunata macar atunci.

…Si cine dracu’ se gandeste la legaturile astea?!
Olmos also shares with Star Trek star William Shatner the distinction of being one of only two actors to both command a television starship and portray a police officer in a popular 1980’s cop show (Miami Vice for Olmos, T.J. Hooker for Shatner).

De fapt e evident, nu? Omu’ n-o sa se laude nepotilor cu premiile pe care le-a castigat. Nuuu… o sa le spuna ca a condus! o nava spatiala! la televizor! si ca a fost politist intr-un serial. Si ca doar capitanul Kirk a mai reusit extraordinara performanta! Woooow.

Edit: elmo a lasat in comentarii link la o poza pe care trebuie s-o vada toata lumea. Stii ca vrei sa dai click…