Al doilea articol pe care l-am preluat e putin atipic pentru blogul asta. Niciodata n-am abordat tema relatiilor femei-barbati. Dar, cum se apropie bootcamp-ul de seductie pentru barbati (la care urmeaza sa asist si eu, saptamana viitoare), m-am gandit ca n-ar strica un pic de discutie pe tema asta.

• un barbat care este liderul altor barbati
• un barbat care nu-si plange de mila si nu cerseste atentia unei femei
• un barbat care poate sa spuna “multumesc” si are regulile elementare de bun simt
• un barbat care are o cultura generala vasta incat sa nu se faca de ras in situatii sociale.
• un barbat care se poate distra si singur, are o viata, are scopuri, are vise.

Contrar asteptarilor tale, femeile nu pun atat de mare accent pe cat de bine arata fizic un barbat. Cel putin nu la fel ca noi. Asta e vestea buna pentru tine. Vestea proasta e ca lucrurile care conteaza pentru ele conteaza atat de mult, incat trebuie sa stapanesti ca un maestru.

Asadar, in ordinea importantei, femeile sunt atrase de:

• Barbati care le fac sa se simta bine
• Barbati care le fac sa rada si sa se distreze
• Barbati care au foarte mare incredere in ei
• Barbati langa care se simt protejate
• Barbati care au un statut social care degaja impresia de putere (bani, prieteni, influenta)
• Barbati care arata bine.

Nu vreau sa nasc o polemica legat de lista asta. Luati-o asa cum e si testati asta in jurul vostru. Verificati daca e reala. Si apoi veniti si comentati. Nu am nevoie de troli in spatele calculatoarelor care au citit articole in reviste si care isi dau cu parerea. Experimentati. Femeile sunt capricioase. Azi vor ceva, maine vor altceva. Face parte din farmecul lor.

Ok, sa zicem ca ai cunoscut o fata care iti place si vrei sa fii cu ea. Ce trebuie sa faci?

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa nu faci nimic.

Opreste-te cateva secunde si inceteaza sa mai faci ceva. Tot ce se intampla in relatiile sociale pleaca de la ceea ce tu gandesti despre tine. Asa ca noteaza-ti urmatoarele lucruri undeva si repeta-le pana devin parte din tine si pana cand incepi sa te porti ca unul care crede asta :

Lista :

1. Tu esti valoros. Nu trebuie sa te pleci in fata nimanui

2. Tu esti barbatul.

3. Tu detii controlul.

4. Tu esti diferit.

5. Timpul tau e important.

Baga-ti chestia asta in cap. Timpul tau e important. Ai lucruri de facut. Inceteaza sa mai fii atat de disponibil cand orice pustoaica iti cere ajutorul. In loc sa creezi atractie, creezi doar senzatia aia de amicitie : “hai mai bine sa fim doar amici”. E probabil o replica pe care oricum ai auzit-o de atatea ori in viata ca ti se pare ceva normal. Ei bine, poti schimba asta. Timpul tau e o investitie. Daca tu lucrezi la ceva care iti poate imbunatati viata si o femeie cu care n-ai absolut nimic dar care site ca o placi te suna sa iti spuna ca vrea sa o duci cu masina pana in Constanta, te duci? Esti un prost daca te duci. Nu mai fii atat de disponibil si vei fi respectat. Femeile care citesc asta vor sari si vor spune ca eu acum creez egoisti care nu se vad decat pe ei si scopurile lor. Intr-un fel e corect. Faptul ca esti femeie si arati bine nu inseamna nimic. Trebuie sa meriti ca sa primesti ceva.

Nu lasa o femeie sa-ti controleze programul. Momentul in care o femeie iti verifica si controleaza programul este momentul in care incetezi sa mai fii respectat. Afirma-ti regulile si principiile de la bun inceput. Acorda incredere si respect si le vei primi. Femeile apreciaza un barbat care stie sa-si conduca viata in locul unui papa-lapte care poate fi dus de colo-colo ca un hopa-mitica.

Nu cheltui bani pe femei. E o investitie proasta. Nu ma refer la traficul de carne vie. Ma refer la intalniri, cadouri scumpe, vacante etc. Pana cand nu stii ca femeia aia e a ta, ca ai o relatie cu ea, nu incerca sa o cumperi. Foloseste-ti creativitatea sa faci cadouri care sa iasa in evidenta prin spontaneitate si semnificatie decat prin valoare materiala. Muncesti doua luni ca sa cumperi o geanta scumpa unei femei care apoi face misto de tine?  E mai bine sa stai in casa singur 2 saptamani decat sa-ti cheltui banii pe o femeie care nu te respecta.

Increderea in sine

1. Sa cauti aprobarea unei femei te duce in situatii penibile in 90% din cazuri.
2. Niciodata nu cersi atentia unei femei.
3. NU te lauda in fata unei femei. Provoaca exact efectul opus.

Nimic nu mi se pare mai lipsit de masculinitate decat un barbat lipsit de coloana vertebrala, gata sa faca orice pentru a atrage atentia unei femei. Ii vezi peste tot. Eu ii numesc catelusi. Sunt genul de barbati care daca sunt undeva cu o femeie si ea zice : nu-mi place culoarea verde, ei zic : “Nici mie”, ca apoi daca tipa zice : “De fapt, imi place verdele dar nu-mi place rosu” ei sa revina si sa spuna : “Daca stau sa ma gandesc, si eu la fel. Urasc Rosu. Rosu is Bad.”

Nu te lauda cu cat castigi tu, cu ce masina ai, cu ce prieteni ani. Nu creezi admiratie ci dispret. Si apoi, vrei ca femeia respectiva sa stea cu tine pentru masina ta, pentru prietenii tai, pentru banii tai sau pentru tine, pentru felul in care esti tu ca persoana, pentru felul in care o faci sa simta?

Cand cersesti atentia unei femei creezi instantaneu in mintea ei intrebarea : Care e problema cu asta? E vreun disperat fara viata sociala?

Oamenii de succes nu au timp sa stea dupa fundul unor femei care doar arata bine si atat. Au treburi mai importante de facut decat sa dea SMS-uri din 15 in 15 minute sa vada ce mai face tipa aia.

Exprimarea emotiilor

Exprima-ti emotiile, dar nu le oferi pe tava. Nu plange pe presul niciunei femei. Nu se merita sa te injosesti. Cum ar putea femeia aia chiar daca te-ar placea sa fie cu tine daca tu nu te respecti pe tine si stai in genunchi in fata ei? Relatiile se intampla de comun acord intre oameni maturi. Fiecare sta acolo de buna-voie pentru ca vrea. Nu te injosi si nu cersi atentia.

Rezumat :

Fa-ti niste scopuri in viata, tine-te de ele, tine la principiile tale.

Respecta-te pe tine si vei primi si respectul femeilor

Frumusetea unei femei e trecatoare. Invata sa o apreciezi dar nu te lasa impresionat de ea.

Traieste-ti viata.

Atat am avut de spus.

Astazi avem doua “guest posts”, adica doua articole scrise de amicul meu Adi Soare, de la succesdublu.ro. Stilul lui e usor diferit, dar cam tot in aceeasi directie gandim. Am selectat doua articole care mi-au placut foarte mult, pe care va invit sa le cititi si sa le comentati…

Te-ai gandit vreodata ca ceea ce faci zi de zi este rezultatul unor standarde pe care ti le-ai autoimpus? Si nu numai ceea ce faci zi de zi. Felul in care reactionezi in situatii pe care le intalnesti pentru prima oara este tot rezultatul unor standarde pe care ti le-ai autoimpus. Costient sau inconstient. Voluntar sau involuntar. De exemplu, ultima oara cand cineva a vrut sa te scoata din casa noaptea, care a fost prima reactie pe care ai simtit-o in tine? A fost : “DA, ce tare, hai sa merg sa ma imbrac?” A fost : “Hmm…as merge daca ar fi un grup mai mare?” , A fost : “in nici un caz nu ies afara pe vremea asta, abia m-am spalat pe cap…” ? Ti se pare ca astea sunt vorbele tale?Te-ai gandit cate oportunitati de a incerca lucruri noi pierzi IN FIECARE ZI din cauza regulilor si standardelor pe care ti le-ai autoimpus?

Hai sa-ti zic un lucru pe care sa-l notezi mare pe o coala alba :

Standardele tale sunt cele care te fac sa inaintezi, sa stai pe loc, sau sa dai inapoi in viata. Nu sunt ceilalti de vina. Nu e vorba de lipsa de oportunitati. Nu e guvernul cel care ar trebui sa-ti poarte de grija. Tu esti cel care si-a fixat anumite standarde si traiesti in conformitate cu ele.

Standardele tale masoara nivelul tau de toleranta in viata. Ceea ce TU decizi ca tolerezi si ceea ce nu tolerezi. Cand standardele tale sunt incalcate, se declanseaza un nivel de disconfort care te provoaca sa actionezi si sa faci ceva. Daca te uiti la lucrurile pe care le tolerezi in viata vei vedea de ce esti unde esti si de ce faci ceea ce faci.

• Cat de aglomerat trebuie sa devina biroul tau inainte sa incepi sa faci curat? Asta e standardul tau de ordine.
• Cat de mult iti permiti sa intarzii la o intalnire inainte sa iti dai seama ca ai o problema? Asta e standardul tau de “time – management” ( eu sufar la capitolul asta – 30 minute)
• Cat de mult trebuie sa te ingrasi inainte sa incepi sa te apuci de un program de slabit? (asta e standardul tau de atentie fata de corpul tau)
• Cat de des trebuie sa esuezi in relatiile pe care le ai ca sa-ti dai seama ca trebuie sa schimbi ceva la tine?
• Cu cate femei trebuie sa te intalnesti lunar inainte sa-ti dai seama ca nu mai simti nimic? (asta e standardul tau de afectivitate)

Pana la urma, lucrurile sunt simple. In mintea noastra am trasat ce e ok si ce nu e ok la felul in care ne comportam si atunci cand lucrurile o iau putin razna, dincolo de standardul nostru ne motivam sa facem ceva in privinta aia.

Pe de alta parte, standardele fac parte din sistemul nostru de identificare a confortului personal si a felului in care ne privim pe noi insine. Stim ce ne place si ce nu ne place. Cand ceva iese din sistem, facem ceva ca sa corectam.

Partea proasta este ca fiecare moneda are doua fete. De cele mai multe ori standardele noastre se bazeaza pe felul in care vrem sa fim priviti de catre ceilalti. Suntem atat de flamanzi dupa atentie si acceptare incat de multe ori facem lucruri pe care altii ni le cer doar pentru a fi acceptati. Ne ridicam standardele pentru ca altii sa nu ne ridiculizeze sau sa rada de noi. Si in felul asta ceea ce ne motiveaza sa facem lucruri este de fapt FRICA de a nu fi facut de ras.

De cate ori nu te-ai apucat de invatat pentru un examen doar pentru ca te temeai ca ceilalti sa nu rada de tine daca il pici?

De cate ori nu ai lasat dezordine in camera pentru o perioada lunga de timp ca sa te apuci sa faci curat doar cand stiai ca vine cineva in vizita?

De cate ori n-ai lasat un proiect pana pe ultima suta de metri doar ca sa te apuci de el cand stiai ca cineva o sa verifice in ce stadiu esti?

Imi fac singur autocritica si stiu ca in multe cazuri actionez in felul asta. Frica de a nu fi catalogat ca fiind ALTFEL e suficient de mare incat sa vrei sa faci orice ca sa pastrezi aparentele.

Asadar…

Problema apare cand altii decid ce faci tu cu viata ta…

Cand incepi sa faci sport doar pentru ca peste 3 luni de zile trebuie sa participi la nu stiu ce sindrofie si nu te mai incape rochia aia in care erai foarte sexy nu tu iti conduci viata ci altii. Ce te opreste sa te apuci chiar acum sa ai grija de sanatatea ta? Incepi sa eviti sa mai risti in viata, sa iti arati partea vulnerabila pentru ca te temi ca altii vor profita de tine si te vor arata cu degetul?

Chiar daca vrei sa pari cea mai independenta persoana de pe pamant in sinea ta stii ca undeva o parte importanta din ce faci zilnic e controlata de altii. Gandeste-te doar la ultima oara cand ai avut ocazia sa privesti persoana pe care o iubeai in ochi si sa-i spui ce inseamna pentru tine si n-ai facut-o pentru ca ti-a fost rusine sa o spui in public.

In sinea ta stii ca e adevarat ce spun si deja incepi sa nu te simti confortabil. Acum par cumva unul care te acuza si te intrebi ce drept am eu sa te trag pe tine la raspundere. Raspuns : nici unul. Scriu asta si pentru mine. In multe cazuri sunt la fel de ipocrit ca si tine. In goana dupa acceptare facem lucruri pe care nu le vrem, compromisuri facute de dragul celorlalti si care ne fac sa ne simtim nici pe departe cei mai indrazneti oameni de pe pamant.

Probabil nu este confortabil sa citesti si sa fii de acord cu mine, pentru ca stii ca e adevarat. Si adevarul doare. Doar sa admiti ca ai o problema mare atunci cand majoritatea lucrurilor pe care le faci in viata sunt rezultatul a ceea ce vor altii sa faci. Se numeste conditionare sociala. Cea mai buna descriere vizuala a fenomenului este o turma de oi pe o strada . Suntem conditionati sa ne fie frica sa fim noi insine si am fost invatati de mici sa alegem mereu “calea cea sigura”.

Calea cea sigura nu e insa sigura deloc. Cand iti traiesti mereu viata incercand sa-i impresionezi pe ceilalti sau sa fii in ton cu asteptarile lor esti dintr-o data intr-o zona vulcanica. La orice moft al prietenilor tai trebuie sa-ti schimbi strategia, garderoba, cursul vietii. Oricand prietena ta se va decide ca blugii sunt de rahat, tu, care ar fi trebuit sa fii barbat si sa-ti porti singur de grija vei merge la cumparaturi. Oricand prietenul tau iti va spune ca ii plac femeile cu sanii mari tu te vei gandi ca felul in care arati e nesatisfacator si vei vrea sa-ti faci implanturi. Parintii tai spun ca e timpul sa te asezi la casa ta, prietenii discuta ca inca stai cu chirie la 30 de ani si tu te indatorezi ca sa iti iei un apartament in rate pentru urmatorii 25 de ani. Cat de mult esti dispus sa faci pentru a fi pe placul celorlalti?

Prin urmare, vin si te intreb: asta e felul in care vrei sa-ti traiesti viata?

Ce sa faci cand vrei sa schimbi ceva?

Conditionarea sociala e o problema mare. Einstein zicea : “Daca as avea la dispozitie o ora ca sa scap omenirea de la dezastru as sta 59 de minute definirii problemei si 1 minut gasirii solutiei.”

Rezolvarea problemei incepe cu intrebarile potrivite. Incepe sa-ti pui intrebari :

• De ce ai jobul pe care il ai? De ce muncesti ceea ce muncesti? De ce ai ales cariera asta?
• De ce arati cum arati? De ce mananci asa nesanatos? De ce nu faci sport?
• De ce am relatiile pe care le am? De ce nu ma pot atasa de nimeni? De ce toata lumea ma ia de fraier(a)? De ce nu pot creea atractie?
• De ce am prietenii pe care ii am? De ce ma intalnesc cu ei? De ce fac impreuna cu ei lucrurile stupide pe care le fac?

Faci toate astea pentru ca asa spun ceilalti ca e bine sa le faci sau pentru ca simti ca e cel mai bine pentru tine?

Ce se intampla daca renunti la tot ceea ce iti cer ceilalti sa faci si faci ceea ce ti-ai dorit de fapt?

Se pot intampla doua lucruri. Unul rau si unul bun.

Cel rau este ca iti vei pune toata lumea in cap. Parintii vor zice ca ai inebunit, prietenii vor spune ca esti in criza specifica perioadei (oricare ar fi ea: tinerete, varsta de mijloc etc.). Tu vei fi dezorientat si in sevraj dupa drogul care te-a alimentat atata timp : acceptarea. Cel bun este ca pentru prima oara in viata te vei simti impacat cu tine insuti. Vei lua multe decizii gresite care vor lasa multe cucuie dar vei stii ca sunt ale tale. Ti se va umple frigiderul de “carne” zi de zi dar vei sti ca te duci seara la culcare ca un om cu o misiune in viata.

Pana la urma, faptul ca unii prieteni te vor parasi pentru ca vrei sa faci ceea ce e bine pentru tine in viata va arata care e exact gradul lor de implicare. Te vor prieten pentru ca esti usor de manipulat, ai masina cu care ii poate duce la mare sau la munte, sau esti cel care da tonul la distractie si fara tine se simt plictisiti? Esti doar o unealta. Scapa de ei.

Tine minte : Oamenii din jurul tau se tem cand vad ca tu vrei sa iei decizii radicale pentru viata ta.

Daca vei vrea sa tii un regim de slabit vor profita de ocazie sa faca un mic gratarel la tine acasa si sa te atraga.

Daca stiu ca vrei sa te lasi de bautura sau tutun, in loc sa te sprijineasca se vor teme ca pierd un amic de betie si te vor imbia la “una mica”

Cand vei decide ca pierzi timpul daca stai la bere la barfa cu ei iti vor spune ca esti arogant si te crezi superior.

Da, te vor arata cu degetul. Si ce daca?

Atunci cand vei incerca sa-ti traiesti viata dupa standardele tale, vei pierde o parte din prieteni. Asta nu inseamna ca trebuie sa actionezi ca un catar, incapatanat si gata sa renunti la cei care nu sunt de acord cu felul in care iti traiesti viata.

Crede-ma, visatorii nu sunt priviti cu ochi buni pe lumea asta. Mereu ti se va spune sa revii cu picioarele pe pamant. Daca visezi sa realizezi ceva extraordinar si vei spune asta in public, 90% din cei de acolo vor incerca sa te dea inapoi si sa te “pazeasca” de consecintele rele care pot aparea daca esuezi. Ar trebui sa te dea asta inapoi?

Daca cei de langa tine nu pot trai cu gandul ca visezi sa-ti imbunatatesti viata riscand mai mult, e problema lor. Da, va durea sa vezi cum ii pierzi . Va durea sa ii auzi cum soptesc in spatele tau. Dar faptul ca stii ca ti traiesti viata ca o marioneta a celorlalti va durea mult mai mult la sfarsitul zilei.

Pana la urma doua lucruri foarte bune ti se vor intampla :

1. Vei incepe sa atragi oameni care te accepta asa cum esti. Oameni care se vor entuziasma de entuziasmul tau. Oameni care vor sprijini sincer si autentic ceea ce vrei sa faci si vrei sa atingi fara sa incerce sa te dea mereu inapoi. Vei avea langa tine oameni care te vor lasa sa fii tu insuti.

2. Vei atrage dupa tine oameni care vor fi inspirati de curajul tau. Vor fi oameni care te vor lua ca model si vor vedea ca e posibil sa iasa de sub conditionarea sociala. Ca e posibil sa-ti traiesti viata si altfel decat ca un sclav. Si asta te va motiva si mai tare.

In final, gandeste-te ce vrei sa faci cu viata ta ? Cand te trezesti dimineata te gandesti ca ceea ce urmeaza sa faci este ceea ce vrei sa faci pana la sfarsitul vietii tale?

Asta e tot.

Suntem in luna ianuarie, luna pe care sunt sigur ca multi au inceput-o facandu-si planurile pentru noul an, sau macar gandindu-se ori visand la cateva lucruri care ar dori sa li se intample in 2009.

Fie vorba intre noi, nu numai luna ianuarie e un moment potrivit pentru asa ceva, si multi stiu asta (cel putin in teorie).

In orice caz, mi se pare un moment propice sa vin si sa va fac o propunere, daca nu cumva chiar o provocare: ce-ar fi daca pentru cateva momente ne-am largi putin orizonturile…si am lua o viziune de ansamblu a intregii vieti pe care o mai avem de trait?

Atat de mult? O viata intreaga? “Dar eu nu stiu ce fac maine”, vor spune multi. Nu e vorba de o planificare rigida, ci mai degraba de o reflexie generala. De azi si pana la moartea ta mai sunt cateva decenii, sau mai putin – dupa cazul fiecaruia…

E foarte bine sa-ti planifici zilele, saptamanile si anii – DAR e la fel de bine ca din cand in cand sa dai “zoom out” si sa incerci sa ai o privire de ansamblu, asupra “intregului”.

Stiti cum intreaba unii: “Ce vrei tu de la viata?”. Nu e o intrebare rea! Unde vrei sa ajungi? Ce vrei sa faci pe lumea asta?  Cam de ce simti ca te afli aici? Ai vreo idee … cam care ar pute fi “misiunea” ta? Ce vrei sa lasi in urma? Si asa mai departe… E o serie de interbari pe care cred ca toata lumea ar trebui sa si le puna la un moment dat.

E clar ca nu-i simplu. Si ca sa iti poti contura raspunsurile la intrebarile astea, te poti ajuta de una sau mai multe dintre metodele urmatoare:

Vizualizeaza-ti patul de moarte

Am intalnit metoda asta la  Steve Chandler – este prima dintre cele 100 de idei pe care le insiruie in cartea lui, 100 de cai spre autodezvoltare. El povesteste cum o psihoterapeuta l-a supus unui exercitiu de o intensitate emotionala incredibila. L-a rugat sa se intinda pe canapea, sa inchida ochii…si sa-si inchipuie ca se afla pe patul de moarte! Apoi sa-i cheme pe oamenii care au fost importanti in viata lui, unul cate unul, ca sa le spuna ce are de spus…si sa-si ia la revedere de la ei.  Macabru de-a dreptul, veti zice.

Ei bine, da. Dar cand te transpui in acel moment, parca se face un mic declic in mintea si in sufletul tau. In cazul lui Chandler, s-a petrecut cam asa:

“Pe masura ce vorbeam cu fiecare dintre ei…simteam din ce in ce mai mult un nod in gat…si cum vocea incepe sa-mi tremure. Ochii mi se umplusera de lacrimi. Era un incredibil sentiment de pierdere. Nu plangeam pentru viata pe care o lasam in urma, ci pentru dragostea pe care o pierdeam. [...] In timpul exercitiului mi-am dat cu adevarat seama cate lucruri imi lipsisera atat de mult din viata.[...]Nu cred mai plansesem niciodata atat de rau in viata mea.[...] Incepand cu acea zi, am jurat ca nu voi mai lasa nimic la voia intamplarii. Am hotarat sa traiesc ca si cum moartea putea veni in orice moment.”

Daca aveti curajul si dispozitia necesara, rezerva-ti-va cateva momente de liniste la un moment dat si faceti si voi exercitiul… Oare la ce concluzii o sa ajungeti?

Anuntul din ziar

In exact aceeasi maniera ca Steve Chandler, Tony Alessandra vine cu alta propunere: scrie-ti propriul “orbituary” (engl.), adica acel anunt care se publica in ziare la moartea cuiva. Ce au de spus ceilalti despre tine, in cateva cuvinte?

Iar daca vrei sa dezvolti subiectul, atunci alti autori propun sa-ti imaginezi speech-ul care se va tine la inmormantarea ta. E drept ca la noi, in Romania, rareori se tin cuvantari la inmormantarea cuiva. Dar exercitiul tot poate fi facut fara probleme, e doar o chestiune de imaginatie.

Si inca n-am terminat cu exercitiile. Daca tot am inceput sa vorbim de moarte, haideti sa va prezint si cel mai interesant exercitiu pe care l-am facut eu vreodata.

Numaratoarea inversa

FAZA 1: Imagineaza-ti ca mai ai 1 an pana la moarte.

Cum s-ar zice, daca astazi e 22 ianuarie 2009, anul viitor, pe 22 ianuarie 2010 va fi ultima ta zi pe pamant!

Doctorul ti-a spus ca doar atat mai ai de trait. Dar un magician a venit in vizita si ti-a spus ca vei avea oricati bani vrei si sanatatea ta va fi la parametri normali de-a lungul anului astuia.

Intrebarea e: Ce vrei sa faci cu timpul asta? Cum vrei sa-l folosesti?

Ia o coala alba de hartie si scrie-ti ideile. Ai 10 minute. Dupa ce ai terminat, trage o linie si treci la faza urmatoare.

FAZA a 2-a: Mai ai o luna

Acum datele problemele se schimba. E 22 ianuarie, mai ai de trait pana pe 22 februarie. Doar 30 de zile! Ce ai de gand sa faci in timpul asta? Rescrie-ti planul ca si cum ai mai avea doar 30 de zile de trait. Ai inca 5-10 minute pentru asta.

FAZA a 3-a: Mai ai doar o zi

Ei bine, da. 24 de ore sunt tot timpul care ti-a mai ramas acum. Numaratoarea inversa a pornit. Ia din nou foaia, si scrie ce ai vrea sa faci in ultimele cateva ore pe care le mai ai.

Concluzie?Oamenilor le vine foarte greu sa se gandeasca la intreaga lor viata in avans. Din acest motiv, ceea ce putem sa facem este sa apelam la mici trucuri, cum ar fi cele de mai sus: “privirea aruncata inapoi” (dinspre sfarsit inspre inceput) sau “comprimarea timpului” (de la cateva decenii la doar o luna/zi).

Multi dintre noi spun ca “mai e timp” si amana la nesfarsit sa se gandeasca la ce e cu adevarat important. De multe ori, cand traiesti de la o zi la alta, ti se intampla sa te pierzi in detalii. Insa puterea exercitiului astuia consta in faptul ca iti comprima perspectiva. Pentru ca toti suntem obisnuiti sa planificam lucrurile pe maxim un an.
Exercitiile astea te forteaza sa filtrezi lucrurile si te obliga sa te gandesti la ceea ce e cu adevarat important – si sa lasi deoparte tot balastul de zi cu zi. Asta e motivul pentru care ti se spune in exercitiul al 3-lea ca poti avea oricati bani vrei! Dincolo de fantezii materialiste meschine legate de masini cu vopsea metalizata, case si laptopuri, dincolo de vacante si cumparaturi la Viena mai e ceva. Exista, in mod sigur, ceva care este cu mult mai important in viata. Ce este acel ceva pentru tine? Cand vei raspunde, vei face, fara doar si poate, apel la ierarhia valorilor tale si vei reusi sa treci dincolo de confuzia dintre scop si mijloace.

Tragand linie, tot ce ramane de spus e atat: marele merit si marele paradox al confruntarii imaginare cu moartea este ca e posibil ca apoi sa simti ca te-ai nascut din nou. Daca ati luat in serios exercitiile, sunt sigur ca veti descoperi destule lucruri interesante, la care poate ca nici nu va gandiserati pana acum!

Un psiholog american de origine italiana s-a apucat la un moment dat sa studieze toate fenomenele de care se lovea care aveau catusi de putin legatura cu persuasiunea, manipularea si influentarea perceptiei umane in general. A examinat mii de situatii, fie „la prima mana” (i.e. propria experienta), fie relatate din experientele altora, in carti sau alte materiale. De la scrierile filozofilor antici, la strategi militari si diplomati, si de la marketeri de mare clasa la micii sarlatani de pe strada – el i-a studiat in amanunt si a incercat sa le descopere mecanismele.

Dupa ce a adunat tot acest munte de informatie, s-a chinuit sa-l sintetizeze, sa-l reduca la cateva principii, legi, idei fundamentale…sa stoarca esenta, altfel spus. Ei bine, se pare ca a reusit. Astazi, Robert Cialdini (caci asa-l cheama, dupa cum probabil multi conaisseuri s-au prins deja) este cel mai citat psiholog social din lume.

Iata cele 6 legi care pot fi regasite la baza tuturor actelor de influentare a perceptiei umane.

Eu am sa le explic cat se poate de scurt si expeditiv. Despre ele puteti citi in cartea lui Cialdini sau pe web; prin urmare nu are niciun rost sa regurgitez teorii pe care le gasiti si in alte parti. Ceea ce vreau sa fac, in schimb, este sa dau pentru fiecare dintre cele 6 principii cate un exemplu relevant. Dar mai intai sa le intelegem…

Cele 6 legi

• Regula reciprocitatii: oamenii au tendinta de a rasplati, de a da inapoi ceva pentru ceea ce au primit.

Din cauza asta, cei care nu intorc favorurile sunt categorisiti drept „nerecunoscatori”, „ingrati” etc. („Cand a avut nevoie eu l-am ajutat…dar cand am avut eu nevoie, el m-a lasat balta…”)

• Angajament si Consecventa: oamenii trebuie sa fie consecventi si sa respecte angajamentele facute voluntar, mai ales cand si-au luat acele angajamente in public.

Altfel, ii numim „neseriosi”, „labili” … sau cine stie mai cum si ii aratam cu degetul. (“Ce om e asta? A zis o treaba, apoi s-a sucit…”)

• Dovada Sociala: oamenii urmeaza adesea indrumarile altora, ba chiar imita comportamentele si atitudinile celorlalti.

Oamenii pot fi adesea comparati cu oile. Unde merge turma, merg si ei. Iar asta nu trebuie luata intotdeauna ca un lucru peiorativ la adresa speciei noastre. De aici vin expresii de tip „mentalitate de turma”, „presiunea grupului”, „anturajul l-a stricat” etc. De cate ori n-ati auzit expresia „Prosti…dar multi!” (preluata din literatura – mergeti la sursa si veti vedea ce interesant e dialogul in care apare replica asta…).

• Simpatia: oamenii ii plac pe acei indivizi care li se aseamana.

Mereu cautam confirmari pentru ideile noastre, mereu vrem pe cineva „care sa ne inteleaga” si ii admiram pe cei care gandesc la fel ca noi. “Cine se aseamana se aduna”

• Autoritatea: oamenii tin cont de parerea expertilor, si respecta persoanele cu autoritate.

Un halat alb de doctor, o sutana de preot sau chiar o simpla semnatura + parafa sunt uneori instrumente extraordinare de influentare a deciziilor oamenilor.

•  Raritatea (sau lipsa sau penuria): obiectele si oportunitatile devin mai dezirabile atunci cand sunt mai putin accesibile.

Pietre pretioase, metale rare, obiectele unicate din muzee…toate au o valoare perceputa mare. Cand spui despre cineva “Nu sunt multi ca el pe lumea asta!” – asta-l face pe “el” mai pretios.

Exemple de aplicatii in marketing:

1) Reciprocitate: Foarte multe firme ofera mostre gratuite ale produsele lor. De multe ori, fac asta tocmai ca sa-ti arate ca au incredere in calitatea produsului. Vor sa le dai sansa sa te convinga in legatura cu valoarea lui. Poate ca, dupa ce te vei spala cu pliculetul de sampon primit pe gratis, vei fi incantat de calitatea lui si o sa-l cumperi din magazin. Firmele care vand ochelari ofera consultatii gratuite pentru stabilirea dioptriei. Exista psihologi, antrenori sportivi, consultanti si instructori auto care ofera „prima sedinta gratuit”. Si mai exista firme de masini care te lasa sa le conduci masina pe gratis la drive test. Adeseori, oamenii care au primit ceva pe gratis se simt oarecum indatorati sa cumpere si varianta platita a produsului sau serviciului – mai ales daca au fost multumiti de ceea ce au experimentat!

2) Angajament si Consecventa: Am citit in reclama la un supermarket: „Va promitem ca timpul maxim de asteptare la coada este de 5 minute”. Vedeam asta in perioada sarbatorilor…cu tot scepticismul meu, reclama m-a convins sa le fac o vizita. Cu totii stim ce nebunie e la casele de marcat in supermarketuri, deci sloganul lor era unul excelent (si destul de indraznet, in acelasi timp). Regula angajamentului si consecventei o vedem in faptul ca supermarketul a facut o promisiune, si-a luat un angajament fata de noi, clientii. Cu alte cuvinte, si-a pus oarecum reputatia in joc, drept miza. Daca si-ar fi incalcat promisiunile, poate ca si-ar fi compromis imaginea, iar presa si clientii nu s-ar fi abtinut de la comentarii. Dar se pare ca miscarea le-a reusit – cel putin in oraselul meu de provincie, unde s-a desfasurat toata campania.

3) Dovada Sociala: Pe copertile bestseller-urilor veti citi: „Cartea a fost vanduta in peste 30 de milioane de exemplare in toata lumea. A fost tradusa in 38 de limbi etc.”. Opa! Daca atatia oameni au cumparat-o, inseamna ca o fi ceva de capul ei, nu?

O formula pe care am auzit-o sub diferite forme la niste companii americane este: „Daca nu reusiti sa prindeti o linie telefonica libera, va rugam insistati! In aceasta perioada primim enorm de multe comenzi, si toti operatorii nostri sunt ocupati.” Firma respectiva putea pur si simplu sa suplimenteze numarul operatorilor telefonici si sa nu se mai planga ca au prea multe comenzi.

Dar motivul pentru care au folosit aceasta abordare este altul: dovada sociala e pusa in aplicare. Vor sa se dea mari cu faptul ca hoarde intregi de oameni se imbulzesc sa le cumpere lor produsele.

4) Simpatia: Ati observat probabil ca la teleshopping apar mereu „testimoniale” – marturii ale celor care au folosit produsele si au fost fericiti. In afara de faptul ca servesc drept dovada sociala, ele mai indeplinesc un rol. Marketerii respectivi incearca sa potriveasca profilul celor care apar in reclame cu cel al publicului tinta. De multe ori, vedem la teleshopping „oameni din popor”, care arata ca noi si vorbesc simplu, fara pretentii. Foarte multe companii si produse incearca „sa fie ca noi”, sa ne ajute sa ne vedem in oglinda in reclamele lor. Exista producatori de adidasi care incearca sa emane o atitudine tinereasca, trendy-cool.

Reclamele la alcool ieftin (de pufoaica) pentru ghertzoi din popor sunt facute cu soferi de camion imbracati intr-un maiou jegos rapanos, care fac glume proaste (cf. reclamele cu „Dorel”; modelul a fost replicat si de alti producatori de trascau ordinar, cum ar fi vinul marca „Babanul”).

5) Autoritatea: De ce apar medici stomatologi in reclamele la pasta de dinti? Pentru ca parerea expertilor are greutate. De ce se citeaza sondaje, procentaje si studii atunci cand se promoveaza tot felul de produse? „97% din femeile din Romania cu probleme de tranzit intestinal au declarat ca se simt mai bine dupa 14 zile de consum zilnic de Activia.”, spune Danone. I-auzi! Studiul (i.e. vocea autoritatii) spune ca 97%  dintre consumatori (dovada sociala) au sesizat imbunatatiri in procesului defecatiei, ma-ntelegeti? Se spune despre rezultatele studiilor stiintifice ca sunt reproductibile, pot fi generalizate in contexte asemanatoare. Prin urmare, e posibil sa ma incadrez si eu in acei 97% carora tamaduitoarea Activia le-a mangaiat intestinul gros in vremuri grele de constipatie.

6) Raritatea: E suficient sa ne amintim de formulari de tipul „Atentie, stocul este limitat!” sau „oferta valabila pana la epuizarea stocului”. La teleshopping mereu spune duduia aia: „doar cei care suna in primele 30 de minute vor primi cele 5 cadouri la un pret special”. De ce e nevoie sa ii fortezi pe oameni sa sune la 30 de minute dupa terminarea reclamei? Ca sa respecti principiul nr. 6, va raspunde cel care a inteles legea raritatii. Mai am un exemplu: ati auzit de carti si DVD-uri publicate in editii limitate, cu autografele artistilor? Sau de cluburi si societati exclusiviste si elitiste? Obiectele si oportunitatile devin mai dezirabile atunci cand sunt mai putin accesibile. Era un banc despre culmea snobismului: „Sa luam SIDA astazi, maine va avea toata lumea…”. Cati posesori de Maybach sunt in Romania? Cati pusti din fata blocului viseaza sa aiba Maybach? Am putea continua la nesfarsit…

Concluzii si recomandare

Concluzia mea este simpla: in principiu si in teorie, orice act de influentare a oamenilor si a perceptiei lor poate fi interpretat prin una sau mai multe dintre cele 6 legi formulate de Cialdini.

Concluzia a doua, care deriva de aici, este ca orice om care are de-a face cu asa ceva (fie in postura de „influentator” sau „influentat”) trebuie sa se familiarizeze cu cele 6 legi si sa inceapa sa le recunoasca in jur. Cunoscand fundamentele, putem crea un numar infinit de strategii pe care sa le punem apoi in aplicare. In plus, le putem recunoaste si intelege la altii, ca mai apoi sa le luam si sa le adaptam proprilor noastre eforturi de marketing.

Cu alte cuvinte, consider cartea lui Cialdini lectura obligatorie. Daca vrei sa fii influent, nu ai voie sa nu cunosti mecanismele din spatele lucrurilor pe care le faci.

Cam atat azi. Sper ca v-a fost de folos.

Ati auzit de sintagma „scopul scuza mijloacele”? Este un citat invocat des, extras din Principele lui Machiavelli. S-ar spune ca se numara printre cele mai frecvente citatele gresit interpretate si smulse din context, dar nu asta conteaza. Nu corectitudinea si etica ne priveste in articolul de azi. Ce e de remarcat la el este faptul ca imparte ceea ce noi facem in doua categorii: scopuri si mijloace.

Adeseori, oamenii nu stiu sa faca delimitarea asta foarte bine, iar de aici decurg multe insuccese mai tarziu.

Ce vreau sa spun? Ei bine, sa vorbim despre…

Stabilirea obiectivelor

Ati observat probabil ca in toate programele de dezvoltare personala se pune un accent enorm de mare pe lucrul cu obiectivele si stabilirea lor cat mai clara. Facand analogia cu impartirea de mai sus, obiectivele nu sunt altceva decat scopurile noastre. „Vreau sa slabesc X kilograme” = „scopul meu este sa slabesc X kilograme”.

Vorbitorii motivationali si cei care lucreaza in coaching stiu cat de important este sa te focalizezi pe scop. In multe arii ale vietii e important sa pleci la drum cu scopul bine fixat in minte si sa nu-l scapi din vedere pe drum, pana in momentul cand reusesti sa il atingi.

Un fost coleg a ajuns la facultatea de constructii pentru ca parintii i-au inoculat ideea ca se castiga bine din meseria de inginer constructor. Omul parea mult mai talentat pe partea de uman. Nu-i placeau stiintele exacte si avea mai degraba suflet de artist boem, cel putin dupa aparente. Bineinteles ca s-a chinuit prin facultate si a injurat fiecare examen in parte – foarte putine materii i-au placut. Acum este pe cale sa devina inginer, si recunoaste ca nu este cea mai buna cale pe care ar fi putut sa o urmeze.

Mai stiu o tipa pe care au obligat-o tot parintii sa dea la drept (= profesii banoase, respectabile, spuneau ei). Numai in sala de judecata sau printre mormane de dosare nu si-ar fi imaginat-o vreodata cineva. Cam aceeasi poveste – scria poezii nonconformiste si detesta normele, rigorile si munca administrativa, de birou. Intre timp a renuntat la studii, dupa ce avusese cate o depresie in fiecare sesiune. A revenit la ceea ce-i placea. A ales cenaclul literar in locul salii de tribunal.

In povestile celor doi avem de-a face cu niste scopuri (= sa castige mult, sa aiba o meserie buna) si doar cate un singur mijloc de atingere al lui (= sa devina inginer, respectiv jurist).

Cei pasionati de dezvoltarea personala au inteles unde e problema: cei doi au pus caruta inaintea calului! In loc sa porneasca de la obiectiv (=scop) si sa exploreze o paleta intreaga de posibilitati de a ajunge la el (= mijloace), au procedat exact invers.

Au inversat borcanele si si-au stabilit drept obiectiv un mijloc, pierzand din vedere adevaratul scop pentru care luptau. De fapt, povestea este si mai trista. Obiectivele lor nu erau de fapt ale lor, ci ale parintilor lor. Ei fie nu au avut nimic concret, fie nu au reusit sa-si impuna ideea in fata autoritatii parintilor. Daca este vorba despre cazul al doilea, e si mai urat.

Se spune ca daca nu ai obiectivele tale proprii, vei lucra pentru obiectivele altora. Vei lucra la implinirea obiectivelor sefului, ale patronului, ale parintilor, si asa mai departe.

Cu putina indulgenta, despre copiii de mai sus am putea sa spunem ca erau la o varsta a inocentei si indeciziei. Insa exista adulti in toata firea care fie nu au scopuri clare in viata, fie le confunda cu mijloacele, fie isi lasa propriile scopuri strivite de ale celorlalti…iar apoi se mira de ce se simt neimpliniti. Lor nu mai am cum sa le iau apararea. Responsabilitatea le apartine in totalitate.

Cu totii cunoastem exemple de oameni care fac zi de zi lucruri care nu le plac, fie pentru ca habar n-au ce vor de fapt de la viata, fie pentru ca stiu, dar nu sunt constienti ca ar putea exista mai multe cai pentru a ajunge in acelasi punct – si s-au limitat la una singura.

Tu ce vrei sa devii?

Toata ideea articolului mi-a venit de la o fraza din cartea lui Robert Kiyosaki, Cadranul Banilor: „Ce e cel mai important este nu sa decid ceea ce vreau sa fac, ci ceea ce vreau sa devin de-a lungul carierei.”. Fraza e formulata destul de ambiguu si apare intr-o discutie despre bani si afaceri – e usor de trecut cu vederea peste ea, dar mie mi-a sarit imediat in ochi. In contextul argumentarii de mai devreme e foarte clar ce-a vrut sa zica.

E mai important sa te intrebi ce vrei sa devii (i.e. om bogat cu o profesie respectabila) decat ce vrei sa faci (i.e. facultatea x). Profesii respectabile sunt destule, si in multe cariere poti sa ajungi sa fii platit bine cand ajungi la un nivel – nu trebuie sa-ti limitezi paleta la o singura optiune („batuta in cuie”).

Testeaza-ti mijloacele

Exista cel putin doua modalitati prin care ne putem evalua mijloacele, ca sa ne dam seama daca sunt cele bune sau nu…

Testul 1

Brian Tracy are aproape in toate programele lui o intrebare, pusa sub diferite forme: daca ai putea sa alegi din nou, ai face aceleasi alegeri? Stiind ceea ce stii acum, ai mai face aceleasi lucruri?

Intamplarea face ca si pe mine m-a intrebat o data o colega cand am absolvit facultatea: „daca ai putea sa te intorci 4 ani in timp si ti s-ar garanta admiterea la orice facultate, ai alege-o tot pe asta?”. Am raspuns afirmativ.

Dar sa mutam focusul pe tine. Tu esti mutumit de situatia ta actuala? Daca ai putea sa te intorci cu cativa ani in urma, ai mai face aceleasi alegeri? Ai mai lucra la acelasi job? Ai mai fi in aceeasi relatie sau casnicie? Ai mai trai in acelasi context? Nu-i intotdeauna usor sate supui unei introspectii de genul asta. Dar ea te poate ajuta foarte mult sa-ti dai seama cam ce se intampla.

Eu sper ca toata lumea va raspunde afirmativ la intrebari si ca suntem cu totii multumiti si impacati. Daca nu, e demn de mentionat ca se mai pot face reparatii si fara sa te intorci in timp, in multe cazuri.

Testul 2

E bine sa te opresti din cand in cand si sa te intrebi: „Pentru ce/cine muncesc eu?”; „De ce ma aflu in situatia in care ma aflu? Sunt pe drumul cel bun?”; „Incotro ma indrept, si cam cat mai am pana ajung?”…si orice alta intebare care ar putea sa iti spuna pe unde esti in raport cu obiectivul tau.

De multe ori ii auzi pe oamenii necajiti spunand : „cateodata ma intreb pentru m-am chinuit atata cu [...ceva...]”. E bine sa nu fii din tabara celor care habar n-au „ce” si „de ce”.

Concluzie

Sper ca am reusit sa va conving cat de important este sa ai obiective bine stabilite si sa nu le pierzi din vedere niciodata de-a lungul drumului. Cu cat te focalizezi mai bine pe ele, cu atat poti sa fii mai eficient in atingerea lor.

Incepeti de la ceea ce va doriti sa obtineti, iar apoi explorati toate optiunile pe care le aveti la dispozitie si alegeti-o pe cea care va suna cel mai bine.

Ca intotdeauna, in teorie totul suna bine – toate sunt bune si frumoase. Important este sa vedem cum se coordoneaza teoria cu practica acum.

Ai probleme? Ai avut esecuri multe in viata? Ti-e frica de ele? Te cuprinde teama cand te gandesti la ce-ti rezerva viitorul?

Am o veste pentru tine: viitorul ti-a pregatit probleme si esecuri destule – ele vor veni, fie ca le prevezi sau nu, fie ca le doresti sau nu. Stiu ca-ti vine greu sa crezi, dar si oamenilor fericiti si celor nefericiti li se intampla destule de-a lungul vietii. Adevarata diferenta o va face felul in care fiecare se raporteaza la ele. Cand dai de necaz, tot ce conteaza e cum gandesti si cum actionezi. Aici, atitudinea este probabil singurul lucru care face diferenta intre prostime si oamenii de succes.

Am discutat in trecut despre victimizare si responsabilitate, astazi discutam despre ceva si mai interesant…

Moartea initiativei: „Nu gresi!”

Exista doua modele de educatie: educarea prin punitie (=pedeapsa) si educarea prin incurajare si recompensare. Primul model presupune penalizarea greselilor, pe cand cel de-al doilea rasplatirea reusitelor.

Parintii, sistemul de invatamant, armata si cei din sectorul managerial le folosesc pe amandoua – dar pun mai mare accent pe unul dintre ele.

Parintele care-si educa copilul prin pedeapsa ii reproseaza tot timpul ceva, il cearta, il plesneste si-i spune mereu: „nu pune mana!” / „nu e voie” / „nu te murdari” / „iti dau bataie” si asa mai departe. Are obiceiul sa-l pedepseasca trimitandu-l camera lui, ii taie din portia de bani de buzunar si nu-l lasa sa iasa pe-afara sau sa stea la calculator. Educatia cu care copilul pleaca de acasa e bazata pe „nu e voie”, si pentru el „gresala = penalizare”.

La scoala, educatorii si profesorii care folosesc modelul punitiv ii cearta pe copii cand coloreaza in afara liniilor, le scad nota la purtare, le pun absente in catalog si le umplu extemporalele cu observatii scrise in cerneala rosie, semne de exclamare si asa mai departe. In Evul Mediu, dascalii aveau niste nuiele cu care-i plesneau pe copii cand greseau rugaciunea. Multe voci care critica sistemul de invatamant din ziua de azi spun ca n-am evoluat enorm de mult, orice-am vrea noi sa credem. Sistemul educational bazat pe punitie le omoara copiilor initiativa, le inhiba libertatea de opinie si creativitatea. De-aici formulari de tipul „mai bine stai in banca ta”. Nu vrei sa gresesti, ca sa nu te penalizeze doamna invatatoare.

Reversul monedei: incurajarea initiativei si recompensarea

Ati auzit de modelul „trial and error”? Este un model care incurajeaza initiativa si experimentarea repetata, pana la gasirea solutiei. Cu alte cuvinte, „da-i drumul, apuca-te de treaba, iar cand faci greseli invata din ele”. Invata sa cazi, pentru ca a cadea nu e neaparat un lucru rau.

A cadea de pe bicicleta face parte din procesul invatarii mersului pe bicicleta, nu?

Thomas Edison a inventat, printre altele, lumina electrica. Ridica ochii spre tavan, priveste becul si realizeaza ca lumina artificiala din casa fiecaruia dintre noi a fost facilitata de inventia lui. Probabil stiti ca lui Edison i-au trebuit ani buni pana a reusit sa obtina un bec functional – a trecut prin nu mai putin de 6.000 de experimente. Multa lume il considera la vremea aia un nebun cuprins de o obsesie maladiva…si toti ii spuneau: „Omule, de ce nu te potolesti daca ai dat-o in bara de atatea si atatea ori?”. Oamenii devenisera sceptici si trasesera deja concluzia ca nu se poate obtine lumina cu ajutorul electricitatii. Dar Edison stia mai bine. Cand inventia i-a reusit, el a declarat: „Nu am dat gres de 6.000 de ori, ci am reusit sa dovedesc cu succes ca toate celelalte 6,000 de solutii nu sunt bune pentru producerea luminii electrice.”

Un mare strateg militar a fost intrebat la un moment dat cum de reusea de fiecare data sa-si invinga oponentul. „Marea lui problema”, a spus el, „este ca el isi doreste mai mult sa nu piarda decat isi doreste sa invinga.”. Oamenii care se feresc cu orice pret de potentiale greseli sunt niste fricosi si niste prosti strategi.

Invata sa cazi!

Toata povestea de mai sus am expus-o ca sa va explic cum oamenii ajung sa fie lasi si sa se fereasca de initiative de teama sa nu greseasca – si cum cei de succes isi transforma esecurile in puncte forte.

„Intotdeauna am incercat sa transform orice dezastru intr-o ocazie”
– John D. Rockefeller

Asadar, care e remediul pentru modelul „nu gresi”?

Simplu! „Greseste!”. Da-ti voie sa gresesti. Accepta ideea ca e posibil sa cazi! Cand cazi, ridica-te si continua-ti drumul! Asuma-ti unele riscuri, nu fugi de ele! „Keep walking” spune un genial slogan publicitar.

Teama de vorbit in public

Un studiu a aratat cum frica de a vorbi in public ocupa un loc fruntas printre spaimele oamenilor – chiar inaintea fricii de moarte! Nu vrei sa vorbesti, de teama sa nu-i vezi pe cei din public dandu-si coate sau razand de tine. Jerry Seinfeld avea o gluma pe tema asta „Inchipuiti-va cum la o inmormantare, cel care trebuie sa tina un discurs se gandeste « O, Damne, mai bine eram in locul celui din cosciug ! » ”.

Absurd, nu?

Care-i remediul propus de specialisti? „Invata sa cazi!”. Incepi sa vorbesti in fata unor grupuri mici, eventual de prieteni/colegi. Apoi, vorbeste unor grupuri din ce in ce mai mari, obisnuieste-te cu ideea … si ia-ti treptat avant! Da-ti voie sa gresesti, experimenteaza si invata din greseli.

Teama de abordare a persoanelor

La barbatii singuri, o mare problema o reprezinta abordarea unei femei. Va garantez ca exista si in jurul vostru sute de barbati care par increzatori in diferite situatii, dar tremura din toate incheieturile cand vine vorba sa abordeze o tipa.

Remediul? Invata sa cazi! Am cunoscut un consilier in ale seductiei (da, chiar exista Hitch si in realitate, inclusiv la noi, in Romania). Tipul mi-a explicat cum proceda ca sa-i vindece pe elevii lui. Mergea cu ei intr-un orasel de provincie, unde n-avea cum sa-i cunoasca nimeni. Si ii punea sa abordeze vreo 50 de tipe – fiind astfel respinsi de cateva zeci de ori intr-o singura zi.

Prin aceeasi initiere trec si vanzatorii „din usa in usa”. Dupa ce sunt refuzati si dati afara de cateva zeci de ori isi perfectioneaza abilitatile si tehnicile pentru a scadea rata refuzurilor.

Teama de investitii si de riscuri financiare

Oamenii nu se apropie de lumea afacerilor si a investitiilor pentru ca „e prea riscant”. De cate ori n-am auzit cu totii asa ceva? Robert Kyiosaki are o vorba mare:

„Auzim atata lume cum spune ca investitiile sunt riscante. E adevarat, sunt riscante! Dar cu ceva cunostinte si niste experienta, te poti feri de o buna parte dintre riscuri. Daca stam sa ne gandim, si condusul masinii e riscant. E suficient ca numai una dintre miile de masini din trafic sa faca o manevra gresita si te face praf in cateva secunde! (unde mai pui si problemele cu derapajul, vizibilitatea redusa, gropile etc.). Daca am avea aceeasi atitudine ca soferi, nu ne-am mai urca niciodata la volan, nu?”

Varianta locala a modelului trial and error este zicala romaneasca: „Din greseli invata omul!”. Mai exista si altele: „Pana nu te lovesti cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe-ala de jos.”. Anglofonii zic „You have to hit rock bottom before you start on your way back up.” – iata dovada ca intelepciunile astea sunt universale, nu cunosc granite geografice.

Wayne Dyer zicea: „Alearga inspre temerile tale, nu fugi din calea lor. Cand ai sa le intalnesti, vei vedea ca nu-s atat de groaznice pe cat par!”. Va suna cunoscuta ideea? „De ce ti-e frica nu scapi” se zice in popor. De ce sa te mai chinui sa fugi? Si vorba ceea, „n-o fi dracul atat de negru”, nu?

Daca v-ati uitat la meciuri de box, probabil ati vazut cum un boxeur atacat de o ploaie de pumni merge spre adversar si il ia in brate – ca sa-l impiedice sa-l mai loveasca, nu pentru ca-l iubeste. Alearga inspre teama ta, nu fugi din calea ei!

Invata sa cazi. Invata sa pierzi. „Ceea ce nu ma omoara ma face mai puternic” e citatul pe care il dau cel mai des semidoctii care nu l-au citit niciodata pe Nietzsche.

Iar Kyiosaki spune:

Nu cunosc bebelus care sa fi invatat sa mearga in doua picioare fara sa fi cazut de cateva ori. Si nu cunosc investitori care sa fi ajuns bogati fara sa fi pierdut vreodata sume mari de bani.

Bloggerul motivational Steve Pavlina are un articol intitulat „Show Me Your Battle Scars” – „Arata-mi ranile din lupta”. „No pain, no gain”, iti vor explica americanii. „Fara truda nu realizezi nimic”. Arata-mi cicatricile facute pe genunchi cand invatai sa mergi pe bicicleta! Arata-mi deceptiile pe care le-ai avut in dragoste pana sa cunosti persoana potrivita!

Esecurile ii inspira pe invingatori. Si tot esecurile ii distrug pe ratati. Acesta este cel mai mare secret al invingatorilor. Un secret pe care ratatii nu-l cunosc.
~ Robert Kiyosaki

Concluzie?

Astazi sper ca am reusit sa va conving sa va asumati mai multe riscuri si sa nu mai lasati esecurile sa va doboare complet. Acceptati esecul ca fiind o parte din procesul invatarii si, pana la urma, al evolutiei noastre.

Fiti atenti la ce va spune vocea interioara. Data viitoare cand o auziti spunand „e riscant!” sau „daca nu ne iese?” sau „ce faci dac-o dai in bara?”, ganditi-va de doua ori – mai ales prin prisma celor citite acum. Cu mai mult curaj, e posibil sa luati decizii mai intelepte.

Nu cred ca exista un mod mai frumos de a incheia decat sa privim urmatorul clip, care reuseste sa sintetizeze perfect ce-am spus pana acum. Mesajul lui e cat se poate de simplu: INDRAZNESTE!

 Cand te simti lipsit(a) de motivatie, revino pe pagina asta si mai da o data click pe play. Enjoy.

Wayne Dyer, unul dintre liderii laturii spirituale a pietei dezvoltarii personale vorbeste in cartea lui, Your Erroneous Zones (Zonele tale eronate) despre doi factori extrem de nocivi care ne afecteaza viata de zi cu zi : grijile si sentimentul de vinovatie. De fapt, el vorbeste despre multe lucruri in cartea lui (pe care v-o recomand cu caldura), insa eu vreau sa discut deocamdata despre una dintre cele doua stari, pe care le consider foarte toxice.

Grijile sunt legate de viitor (nu ai cum sa te ingrijorezi in legatura cu un lucru pe care l-ai lasat in urma) iar vinovatia si regretul sunt legate de trecut (iti pare rau si te simti vinovat pentru ceea ce s-a intamplat inainte de momentul prezent).

Chestiile astea doua ne macina pe multi dintre noi si ne consuma o parte destul de importanta din energie, resurse si timp. Si e pacat. Daca reusim sa ne eliberam macar partial de ele, veti vedea ce impact va avea asta asupra calitatii vietii.

Astazi discutam despre vinovatie.

Vinovatia

Dincolo de faptul ca este un sentiment nociv, vinovatia este si una dintre cele mai comune arme de manipulare emotionala. Din pacate, este folosita mult prea des, mai ales in educarea copiilor. Lumea a observat ca e foarte eficienta pentru a mobiliza pe cineva…numai ca ea aduce si efecte secundare nedorite uneori. Exista adulti care au si acum sechele din copilarie datorate vinovatiei care le-a fost plasata pe umeri – pentru fiecare examen picat, pentru “prostioara” mica si asa mai departe.

Vinovatia consuma foarte mult din resursele pe care le avem la dispozitie. Dyer il considera un sentiment totalmente inutil, si spune ca nu trebuie sa fii imobilizat in prezent de un lucru care s-a petrecut in trecut. Eu nu sunt chiar 100% de acord cu partea cu inutilitatea, dar fiecare cu parerea lui.

Dyer sustine ca in momentul in care te simti vinovat e ca si cum ti-ai zice „nu sunt in stare sa [...]” / „nu sunt demn(a) de [...]”, „nu merit sa [...]”, lucru care iti afecteaza imaginea de sine.

Cateva exemple:

• Poveste reala de la cineva apropiat: „Cand eram copil, stiti cum ma obligau pe mine parintii sa mananc supa? Aveam o farfuriuta cu un pitic desenat pe fund, si-mi spuneau ca daca nu mananc tot, se ineaca piticul si moare! (E pe bune povestea!) De multe ori mancam in graba, doar ca sa salvez saracul pitic de la inec – nu pentru ca mi-era foame sau ca mi-ar fi placut supa. Doar ca o data, cand mi-era rau si parintii nu voiau sa ma inteleaga ca nu mai pot, m-am oprit si am zis „Sa se inece, eu chiar nu mai pot!”. De-atunci am scapat de tirania piticului. La inceput mi-a fost mila de el, ca l-am lasat sa moara ca sa-mi salvez mie bunastrea. Dar mai tarziu am aflat ca fusesem manipulat cu un desen ieftin chinezesc pe o farfurie de portelan…si mi-a trecut si vinovatia.”

• Alta poveste: Aveam la un moment dat o cloega care ma placea, si-mi trimitea din cand in cand SMS-uri si e-mail-uri in care ma intreba de vorba. Eu n-o prea inghiteam, si ori nu-i raspundeam, ori ii ziceam ca nu tin neaparat sa vorbim. Cand ii faceam asta, incerca sa para distrusa si-mi reprosa mereu: „De ce nu mi-ai raspuns? Tu stii cum m-ai facut sa ma simt? Tu stii ce e in sufletul meu acum?” In primul rand, oamenii care fac asta sunt groaznici si personal fac tot ce pot ca sa-i evit cu orice pret. Exista o vorba, „dragoste cu sila nu se face”. In primul rand ca nu poti sa fii atat de „distrusa” daca cineva nu-ti raspunde la un e-mail. Dar ce-i si mai important este ca nu poti sa cladesti o relatie doar facandu-l pe celalalt sa se simta vinovat pentru ce simti tu cand nu-ti raspunde la SMS. Cum spuneam in articolele trecute, noi insine suntem responsabili pentru ceea ce simtim. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste sau a auzit macar despre un astfel de manipulator emotional. Un exemplu comun sunt adolescentii care se prefac ca se sinucid, sau oamenii care pretind mereu ca sunt nervosi sau tristi doar ca sa atraga atentia celor din jur.

• Am citit mai demult intr-o carte de copywriting despre urmatoarea poveste: acum multi ani, intr-o campanie de strangere de fonduri pentru copiii infometati dintr-o tara africana, niste americani s-au hotarat sa exploateze simtul de vinovatie pentru a-si strange banii. Cum au procedat? Au facut niste fluturasi mici pe care i-au pus prin fabrici si pe santiere…pe „lunchbox”-urile muncitorilor. Stiti cutiile acelea in care-si tin muncitorii sandvisurile pe care le mananca in pauza de la pranz. Ei, pe fluturas scria mare: „Pofta buna! Tu ce mananci azi?”. Apoi povestea cu dramatism cum niste copii amarati de pe un continent indepartat nu au ce manca azi si sufera cumplit fara apa si hrana. Copiii aia nu au avut in viata lor sunca presata, asa cum mananci tu acum! Iti mai aratau si o poza cu niste copii somalezi carora li se vedeau toate coastele si incheieturile si apoi te intrebau: n-ai vrea sa donezi 10$?

In primul rand ca masa aia o mancai cu noduri si parca nici nu-ti mai pica asa de bine amarata aia de sunca presata. In al doilea rand, parca-parca iti venea sa dai 10$ ca sa scapi de vinovatia pe care ti-o indusese fluturasul. Punct ochit, punct lovit.

• Sa dam cetire unor randuri dintr-o publicatie pentru femei: „Oare de cate ori nu am stat bosumflate numai pentru a obtine ceva? Oare de cate nu am refuzat sa facem ceva numai pentru a folosi asta ca moneda de shimb pentru ceva ce am fi vrut sa obtinem?” (e luat de pe ele.ro, sursa aici)

Manipularea prin santaj emotional exista la tot pasul, putem merge pana departe cu exemplele. Daca aveti exemple din viata voastra, puteti sa ni le povestiti si noua mai jos, la comentarii. Motivul pentru care cer asta este ca multi oameni nici nu-si dau seama ca sunt manipulati emotional…si s-ar putea sa recunoasca lucruri din viata lor citind despre altii.

• Un ultim exemplu: cunoasteti pe cineva care a picat un examen important (de multe ori e vorba despre examene de admitere la facultate) si chestia asta i-a distrus o perioada buna din viata? Cu toate ca examenul a trecut si rezultatele nu mai pot fi schimbate, oamenii isi petrec luni intregi – cateodata ani intregi – regretand ceva ce s-a consumat de mult. Si in loc sa faca ceva constructiv, se lasa macinati de ganduri inutile si sentimente distructive.

Ce e de facut?

In loc sa ne simtim vinovati si sa regretam lucrurile din trecut, putem pur si simplu sa invatam ceva din ele. Ideea este sa nu repetam greselile facute: sa nu ii mai jignim alta data pe oamenii la care tinem, sa nu mai fim egoisti etc. Ba e chiar mai bine asa: daca te simti vinovat si apoi faci aceleasi greseli, cu atat mai rau.

In cazul in care exista in viata noastra oameni care vor sa ne faca sa ne simtim vinovati, trebuie sa ne dezvoltam un minim de imunitate la acest sentiment, si sa invatam sa judecam lucrurile la rece. Acum, daca tot am expus teoria, va puteti folosi cunostintele ca sa va analizati sentimentele data viitoare cand apar si sa faceti ceva mai util cu ele. Data viitoare cand vi se reproseaza ceva, analizati cu grija reprosul si vedeti daca-l meritati sau nu. Uneori primim reprosuri pe care nu le meritam, dar le acceptam pentru ca ne-am facut o obisnuinta din a ne simti vinovati.

Cam atat. Va astept cu exemple, comentarii si completari.

Intr-un articol viitor discutam despre griji.

In articolul de azi am sa ating unul dintre punctele nevralgice ale motivatiei si dezvoltarii personale. E o arie foarte vasta si nu lipsita de complexitate si ambiguitati…dar eu imi am sa-mi dau silinta sa simplific lucrurile si sa o explic cat mai clar si concis.

Ce sunt valorile?

Fiecare dintre noi se ghideaza in viata dupa niste principii, si are niste idei – mai mult sau mai putin fixe – la care tine foarte mult. Valorile, prin definitiune, sunt exact aceste idei si convingeri la care noi tinem si pe care le luam drept repere de-a lungul vietii.

Cat de importante sunt?

Lucrul cu valorile este unul dintre pasii fundamentali in dezvoltarea personala. Este absolut crucial sa-ti explorezi si sa-ti cunosti cat mai bine valorile daca ai de gand sa te dezvolti. Ele sunt unul dintre factorii care ne propulseaza intr-o directie sau alta, ne fac sa luam tot felul de decizii (bune sau proaste) si sa avem diferite atitudini si comportamente. Daca lucrurile nu merg bine, si mai ales daca esti nemultumit(a), este adesea posibil sa gasesti mici probleme sau conflicte la nivelul valorilor personale. De aceea e bine sa mai facem ordine si prin zona asta – poate chiar sa ne debarasam de unele dintre ele si sa instalam altele noi si mult mai eficiente.

Valorile le putem constientiza sau nu. In mod sigur, avem multe despre care nici nu stim ca le avem… In orice caz, este imposibil sa nu ai valori.

Bun. Ca sa clarificam si mai mult, sa ne uitam la un mic exercitiu.

Un mic exercitiu

Faza 1: Alegerea

Acest exercitiu este adaptat dupa Peter Senge si Robert Dilts. El propune o lista a valorilor intalnite de obicei la oamenii printre care traim. Lista este doar orientativa, ca sa va faceti o idee despre ce vorbim. Dupa cum observati, ultimele casute din tabel sunt goale. Simtiti-va liberi sa adaugati si altele care va vin in minte…

Cu siguranta, dupa ce ai vazut lista de mai sus ai inteles clar ce sunt valorile. Sunt convins ca avem cu totii maturitatea sa intelegem ca nu sunt doar niste cuvinte lipsite de sens, scrise „ca sa dea bine”.

Vom proceda in felul urmator:

(1) alege-ti 10 valori care sunt importante pentru tine si la care tii – fie din lista, fie din cele pe care le-ai adaugat tu.

(2) inlatura 5 dintre ele la care poti renunta, in asa fel incat sa ramai numai cu cele mai importante 5.

(3) acum mai taie inca 2 dintre ele … si vei ramane doar cu 3

Acestea sunt valorile tale de baza, lucrurile pe care le pretuiesti cel mai mult pe lume si care ghideaza in mare parte comportamentul si gandirea ta.

Faza 2: Ierarhizarea

Un alt lucru pe care trebuie sa-l intelegem este faptul ca valorile astea nu sunt dispuse aleator in creierul nostru. Dupa cum am vazut mai sus, putem stabili care sunt mai importante si care sunt mai putin relevante. Asadar, exista si o ierarhie a lor…am putea sa le luam din nou pe cele 10 de la exercitiul anterior si sa le numerotam in ordinea prioritatii. Cele care au fost taiate in prima faza ar ocupa in mod clar ultimele 5 locuri. Iar cele care au ajuns „finaliste” vor ocupa, fireste, primele 3 locuri.

Dar hai mai bine sa concentram din nou doar asupra primelor trei. Gandeste-te care este cea mai importanta si mai importanta dintre ele, fara de care nu ai putea concepe viata nici macar pentru o zi/ora etc. Ea va ocupa locul 1. Apoi stabim care vine imediat dupa, si cea care ramane va ocupa locul 3:

1. __________________
2. __________________
3. __________________

Voilà. Asa arata ierarhia ta personala.

Daca va intrebati de ce e importanta ordinea, am sa va raspund printr-un exemplu foarte des invocat: sa spunem ca persoana A are pe primul loc banii si pe locul 2 cinstea si onoarea, pe cand persoana B are invers…pe primul loc cinstea si onoarea, iar pe cel de-al doilea banii (varianta B este intalnita, de exemplu, la oamenii credinciosi, sau „cu frica lui Dumnezeu” cum li se zice).

Ei bine, persoana A are toate sansele sa accepte o propunere de afacere murdara, care ii poate aduce multi bani. In felul asta, A poate ajunge sa faca mici inselatorii, o evaziune pe ici pe colo si asa mai departe. Daca valorile legate de etica nu ocupa nici macar locurile 2 – 10, atunci astfel de oameni pot ajunge sa faca lucruri si mai imorale (ex: sa vanda droguri unor copii).

Cei care au sanatatea in capul listei sunt oamenii care nu se ating de tigari, stiu ce efecte nocive are coca-cola, citesc carti despre nutritie corecta si merg periodic la doctor sa-si faca analizele. Altii scapa chiar in extreme si devin ipohondri.

Faza 3: Intrebari

Iar acum, ca am stabilit dupa ce ne ghidam in viata, sa ne punem doua intrebari.

Intrebarea 1: Contextul in care traiesti iti sustine valorile?

Casa, familia, serviciul, prietenii si toti cei cu care intri in contact iti respecta si sustin valorile…sau nu?

O tanara care vrea sa se faca actrita porno nu va avea niciodata sustinere intr-o familie de crestini smeriti, ba chiar va trebui sa se rupa intr-un fel de context daca vrea s-o ia pe urmele Alinei Plugaru. Un tanar care se lasa de facultate dupa primul semestru va avea mari conflicte cu o familie care pune mare accent pe educatie si invatatura. Iar o functionara de la casa de bilete de la gara care pune mare pret pe politete va avea batai de cap cu clientii neciopliti care tipa la ea si se poarta urat.

Cand mediul in care traim nu ne respecta valorile apar probleme nasoale.

Intrebarea 2: Daca raspunsul mai devreme a fost „NU”, atunci ce ar trebui sa se schimbe?

Cine ar trebui sa taca din gura, cine ar trebui sa fie mai intelegator si ce ar trebui sa dispara/apara in viata ta in asa fel incat tu sa-ti poti trai linistit(a) valorile?

Uneori raspunsul e simplu, alteori aproape imposibil. In orice caz, e bine sa stim ce vrem de la lumea in care traim.

Intrebarea 3: Cum ti s-ar schimba viata daca zi de zi ai putea sa-ti traiesti din plin valorile enumerate mai sus?

Bineinteles, toata lumea va raspunde ca „s-ar schimba in bine”. Insa e bine sa definim „binele” asta. Ce schimbari concrete ati putea observa in jur?

Atat. Imi pare bine ca am lamurit in sfarsit ideea asta, pentru ca mai tarziu aproape tot ce vom discuta va putea fi legat intr-un fel sau altul de subiectul asta. Au fost multe articole pe care as fi vrut sa le scriu in trecut, dar n-am facut-o pentru ca nu discutasem partea asta si ar fi fost mai greu de explicat unele lucruri.

Ok, straduiti-va din rasputeri, incercati sa vedeti daca puteti fi morocanosi pe urmatoarele melodii:

Cu exceptia unor cazuri de depresie clinica, sau daca avem, Doamne fereste, cine stie ce mare necaz si suparare, e greu sa fii mahnit/catranit/emo cu asa o coloana sonora!

La fel cum filmele de la Hollywood folosesc muzica si ambianta generala pentru a ne induce in tot felul de stari (ex: frica, suspans, curiozitate, momente siropoase, lacrimogene), la fel si noi putem sa facem ceva pentru a ne altera starile, aproape dupa bunul plac, atunci cand vrem si avem nevoie.

Si e clar ca tuturor ne trebuie asa ceva din cand in cand. Puteti sa va incepeti ziua cu o melodie asemanatoare celor de mai sus, pentru ridicarea tonusului si a moralului…iar apoi vedeti cum decurge restul ei dupa ce ati pornit-o pe picior bun.

Fiecare cu playlist-ul lui, mie-mi plac astea doua si le-as plasa pe locurile 1 si 2 in topul preferintelor mele. Astept de la voi sugestii de melodii…ce va place voua sa ascultati?

Poate punem cap la cap un playlist mai mare.

(Articolul este inspirat de ultima insemnare de pe blogul lui Catalin Eremia.)

Prezentarea s-a concentrat pe lucruri fundamentale, adica pe baza piramidei, nu pe tips si tricks. Una dintre ideile pe care s-a batut cel mai mult moneda a fost empatia (asculta-l si intelege-l pe celalalt; am discutat-o destul si aici pe site, inclusiv in ultimul articol).

Printre pasii pe care i-a enumerat se mai numarau si preluarea responsabilitatii, identificarea adevaratei surse a neintelegerii, autocontrolul emotional (cf. inteligenta emotionala) si transmiterea corecta a mesajului propriu.

Un lucru important pe care l-a precizat este ca empatia nu trebuie sa aiba loc numai la nivel rational. Nu trebuie sa ne concentram doar pe cuvintele pe care le spun oamenii, ci sa ajungem cumva sa intelegem si ce simt, eventual si de ce simt acel lucru. Exemplul este cel al copilului suparat, pe care-l intrebi „Ce ai?” si el ofteaza lung si raspunde: „Nimic…”. E clar ca nu e vorba despre „nimic” aici si ca poate ar trebui sa trecem dincolo de suprafata (recomand precautie in zona asta – nu intrati cu bocancii in sufletul omului!).

O alta chestie interesanta care s-a intamplat: la un moment dat ne-a rugat pe noi, cei din public, sa ne aducem aminte cand am avut ultimul conflict cu cineva. Apoi ne-a intrebat „cine-a fost de vina pentru faptul ca v-ati certat?”. A impartit publicul in 2 tabere: psihologi si non-psihologi (ca sa spun asa). Cei care nu au treaba cu domeniul psihologiei au raspuns ca a fost vina celuilalt, pe cand cei care au auzit de autocontrol emotional si alte vorbe marete au zis „(probabil) aveam si eu partea mea de vina”. Asta apropo de responsabilitate si de victimizare. Tot la capitolul asta l-a invocat pe Victor Frankl (psiholog + supravietuitor al holocaustului, cu o poveste de viata interesanta) care explica cum „nimeni nu poate sa te faca sa te simti rau decat daca tu ii dai voie”.

A vorbit si despre agresivitatea pasiva si cum conflictele cu oamenii nu trebuie sa fie neaparat deschise.

In continuare va prezint niste citate, asa cum le-am notat eu in graba pe-o foaie:

1. „Nu identifica persoana cu comportamentul” (i.e. nu eticheta omul spunand „Esti un om incapatanat!”)
2. „Nu oferiti prea multe scuze sau explicatii”, mai ales daca vina nu va apartine. Este un comportament defensiv si nu foarte productiv in relatia cu persoanele dificile.
3. „Daca-ti ascunzi furia, ea nu dispare”…si asa se nasc diverse probleme, stress si boli…pentru ca ne inhibam de atatea ori unele reactii.
4. „Orice s-ar intampla in exterior, tu prelucrezi acea informatie si alegi cum sa reactionezi”

Atat pentru azi – un articol destul de haotic si scris in graba. Am sa compensez cu ceva mai bun data viitoare.