Te simti mai bine o saptamana dupa ce mergi la biserica? Pai cine sunt eu sa te iau la misto sau sa rad de tine? Poate tu intra-devar o faci pentru ca te ajuta, si oricum daca dai de un wise kid ca cel din poveste explica-i de ce nu are rost sa rada.

Sau poate alergi in fiecare seara sa scapi de tot stresul de peste zi. Sau te imbeti vineri seara, sau dansezi pana dimineata de iti ard talpile. Exemple sunt multe, orice le poate gasi si nu asta e ideea.
Atata timp cat gasesti supapa care te scapa de cotidian si de toate mizeriile care se intampla foloseste-o fara sa iti pese de ce spun unii sau altii, oricat de ciudat ar fi ceea ce faci.

Mai am o felicitare foarte frumoasa, custom made, un inger. Cu o mica poezie intruntru pe care o tin la vedere. Dar si daca nu ar fi in fata mea tot ar fi la fel de vie imaginea.

A mai ramas si un pic de ‘nea’ agatata pe o boxa, de la craciunul trecut. Si umpic langa o plasuta de ‘first aid’ care am folosito, sa stii. A cusut ceva pe acolo, a mai pus si niste plasturi, oricum stiu ca e acolo oricand la nevoie si iti multumesc.

Un suport de poze care acum sta pe o parte dar la vremea lui a tinut fel de fel, mai prafuite, mai vii, mai proaspete, mai dureroase. Oricum toate ale mele.

Cum vin asa se duc

Dar nu e asa. Cum necum, ele vin sau ma duc eu la ele, se lipesc sau se rup fasii dar de dus nu se duc niciodata. Poate le mai uit din cand in cand dar nu de tot, niciodata. Sunt acolo, asezate printre neuroni si de cate ori simt nevoia le mangai cu drag pentru ca sunt toate ale mele.

E adevărat, nu prea am mai scris dar nu am stat prea mult să mă gândesc de ce nu. Asta până a venit întrebarea. Așa că m-am gândit nițel [fuck diacritice] si am ajuns la o concluzie. M-am cam scarbit de toate cacaturile care sunt in jur si pe care in ultimele luni nu am putut sa le ignor asa cum trebuie si sa ma ocup de mine. Dar gata, mi-a trecut. fuck you all, I don’t need this shit.

Nu mai imi bat capul cu oamenii de doi bani, cu evenimentele penibile din jur si o sa ma focusez pe ce am in ganduri.

Poate pauza asta mare s-a datorat intr-o oarecare masura si anotimpului, ca mai tot peafara am stat si nu la comp, decat atunci cand era nevoie.

In concluzie, o sa ma joc mai mult pe aici.

Sună misto. Am fost și eu tentat să mă complic în afișarea relației dar mi-am dat seama că de fapt ‘it’\s complicated’ e doar o aberație.

O scuză de grădiniță pentru că nu ești în stare să spui ce crezi, un paravan după care te ascunzi elegant.

În fond nu e nimic complicat în a știi dacă ești sau nu cu cineva. E la fel de simplu cât ai spune ‘da, sunt’ sau ‘nu, nu sunt’ într-o relatie.
Tu ești cel mai în măsură să te pronunți, poți fi chiar destul de dement să crezi că ești cu cineva care habar nu are dar tot nu este complicat pentru ca tu ești convins de asta. Atata timp cât te simti lângă cineva ești acolo 100%. Daca nu, oricum nu mai contează, indiferent de eticheta pe care o porți in frunte – it’s complicated.

P.S

sa imi explice si mie cineva diferenta intre ‘sex body’ si ‘sex buddy’ ca io nu pricep.

Incet incet incepusem sa i simt prezenta. Noptile, inainte sa adorm ma bantuia subtil. Mi se parea ca o era peste tot dându-mi tarcoale. Fin, sa nu ma sperie. Dar stiam ca e ea. Incepuse sa imi fie tot mai frica.
Cu timpul ajunsese adanc in mintea mea. Nu mai eram stapan pe mine. Era peste tot, ca o umbra. Ma pandea de dupa fiecare gand fara sa ma pot impotrivi. Nu era asa de rau, dar sa o simti si sa nu poti face nimic ? Ma simteam asa de slab.

Ajunsese sa imi controleze fiecare gand. Groaznic sentimentul. Sa ajungi sa crezi ca vrei sa faci ceea ce iti dicteaza. Se insinuase perfid in toata fiinta mea.

Cata dreptate aveau ‘batranii’ care m-au avertizat :
stai linistit, o sa ajunga si la tine. si nu poti sa mai faci nimic

Cum as fi putut atunci sa cred asa ceva ?
Acum insa devenisem neputincios. Era peste tot, imi calca pe urme, era in fata mea, o aveam in vis, in minte, in fiecare clipa.
Degeaba, nu ai cum sa te lupti cu asa ceva. Trebuie sa te lasi posedat.

Si oricat de mult am fost avertizat inainte nu puteam sa  nu ma minunez.
minunata creatura femeia.

Cred ca nici macar nu am zis cu voce tare. Se poate totusi sa fi fost soptit.

Hai sa iti povestesc. Am plecat Ai plecat. Eu doar am stat si m-am uitat cum te duci. Intr-un final m-am ridicat de pe pietre si am plecat si eu. Nauc. Mi-au trebuit ore sa ajung acasa. Care ajunsese doar o camera. Drum facut normal in 20 de minute. Nici macar nu te-ai uitat dupa ce ai plecat. Pur si simplu te-ai dus. Ma uitam prost cum dispari fara sa imi dau seama clar ce s-a intamplat.

Nu mai puteam sa stau aici asa ca am plecat si eu. Intr-o sambata. Câtă eliberare sa pot sa ma rup si sa plec. Am bantuit ore intregi prin orase necunoscute. Mi s-a zambit de zeci de ori probabil fara sa bag in seama. Ma suiam in tramvaie, coboram in gari, ma urcam in trenuri. Am ratacit pe strazi noptile. Cu castile in urechi. Nu stiu exact ce am vazut, pe unde am fost nu stiu sigur.
M-am trezit odata cu o raza de lumina in ochi. Si am plecat iarasi. De data asta am inceput sa si vad. Am ajuns intr-un loc ca din poveste. Un tablou. O banca, o straduta aproape pustie, o familie de rate pe lac. Si o movila de iarba cu un nuc care tinea umbra. M-am asezat sub el si mi-am aprins o tigara. Au trecut iarasi ore fara sa imi dau seama. Ma simteam mort. Nu simteam nimic de atata durere. Putea sa mi se intample orice, puteam sa-mi fac orice fara sa mai doara.
Brusc mi-am dat seama ca mai jos nu pot sa ma duc. Si atunci ti-am soptit. Poate m-ai auzit pentru ca te simteam asa de aproape. A fost un ultim gand pentru tine. Si pentru mine in momentul ala: te iubesc.

M-am ridicat si am zambit. Si m-am apucat iarasi de viata.

Da, te-am iubit.

Dar nu sunt tare tot timpul. Uneori mă simt doborât. La pâmânt. Jos de tot, pe burtă. Atunci sunt într-un gol, nu pot să mă gândesc la nimic dar nimicul ăsta îmi ocupă toată mintea. Simt cum e aproape sa explodeze, imi vâjâie nimicul prin tot capul, aproape pierd legătura cu realitatea. Am atacuri de panică, mă gândesc unde ma duc cand mor, ce o fi dincolo, tot felu de aberații de genul asta. Norocul meu ca nu mă ține mult. Mă întăresc la loc destul de repede. Și o iau de la capat cu viața așa cum ar trebui să fie ea.

Dar nu asta vroiam sa spun.

Dacă mă vezi cănd nu sunt tare,  am o rugaminte.
Nu da in mine.
O să doară de 100 de ori mai tare.
Dacă îți pasă cât de cât lasă-mă așa.
Că îmi trece.
Dar nu da.
Că doare al dracu de tare.
Și nu o să te iert toată viata.

Mulțumesc.

Ma mai uit si la filme. Faine, unele. Cel mai greu insa e sa le gasesc. Pentru ca nu stiu cum. Doar din vorba in vorba mai dau de un film bun si in general cele mai reusite le-am vazut in urma recomandarilor.

Citesc si bloguri dintre care unul este on top. Nu dau nume din egoist, nu vreau sa il citeasca si altii. Dar e foarte bine scris, pe cuvant.

La carti uneori e problema. Tind sa le judec dupa coperta. Sau dupa scurta descriere scrisa pe coperta 4 care din ce am vazut devine din ce in ce mai penibila.

Nu pictez si nu ‘prea’ scriu, nu ma consider daruit cu asa ceva.

Stateam si ma gandeam la pozele alea faine, la filmele care m-au atins la suflet, la arta in toate formele ei. Ai vazut stencilurile pe toate zidurile ? La unele m-am oprit si am stat cate 5 minute. Incredibil cat de multe poate sa spuna un petec de vopsea de 10×10 cm.

Toate astea facute de oameni. Care mai de care, unii mai saraci cu duhul, altii de o inteligenta sclipitoare, unii de 14 ani.

Cum pot oamenii astia ? Ce au in plus ? Cine i-a invatat ?

Cum poate Cristi sa faca poze asa frumoase ?

Unde gaseste Richie filmele alea pe care le recomanda cu caldura ?

El blogeru de unde isi ia ideile pentru posturi ?

……

Si vroiam si eu. La trecut. Pentru ca m-a lovit dintr-o data. Nu i-a invatat nimeni. Nimeni. Nu poti sa inveti. Si nici sa furi meserie. Pur si simplu poti.

Asa ca in loc sa vreau si eu sau sa incerc sa copiez prefer sa fiu spectator. Si sa savurez ceea ce vad. Si ma simt mai bine acum neincercand.

Fac si eu poze. Dar nu copiez. Scriu dar nu fur idei.

.. celor care imi dau voie sa vad o parte din darul lor intr-un post, intr-o idee sau in orice altceva: multumesc