Nu Doar Cuvinte

De ce lipsesc

noreply@blogger.com (Corina) — Thu, 06 Feb 2014 17:27:00 +0000

Pentru că a început să mi se pară ridicol să am un blog. Să povestesc tot felul de banalități, să-mi spun părerile despre una sau alta. Nu mă întrebați de ce, nu știu să vă spun. Pur și simplu, dintr-o dată, mi s-a părut penibil.

Am vrut să șterg blogul. De tot. După cinci ani - sau câți au trecut? - m-a lovit în moalele capului ideea că toată viața mea e aici. Dacă are cineva chef să știe totul despre mine, e cea mai bună sursă de informare.

E prea mult, a fost prea mult.

Nu-l șterg încă, nu mă îndur. Am șters doar unele postări. Și, cine știe, poate că într-o zi o să am din nou curaj. Sau inconștiență, că nu mai fac diferența clară. Sau se cheamă exhibiționism? :-)

Vă doresc un an bun, bland. Să nu vă facă nimeni rău, să nu suferiți. Decât dacă asta chiar vă duce într-un loc mai bun. Să aveți căldură la inimioare. Și floricele. Și fundițe, și picățele peste tot în jur. Hahaha.

Să vă fie bine, bine de tot.

Nothing

noreply@blogger.com (Corina) — Fri, 06 Dec 2013 20:31:00 +0000

Black Friday pe Libris.ro!

noreply@blogger.com (Corina) — Fri, 22 Nov 2013 10:00:00 +0000

Black Friday a început, azi-noapte, pentru toată lumea în căutare de chilipiruri. Și cine nu e în căutare de chilipiruri? Eu sunt prima, mai ales când e vorba de cărți! Iar Libris are, pe tot parcursul zilei de azi, o ofertă pe care n-o puteți refuza: reduceri de până la 90 % și transport gratuit pentru orice comandă!

Campania Black Friday 2013 va fi axată pe ceea ce definește azi Libris.ro: nicio carte fără reducere și transport gratuit la orice comandă. 136.900 titluri (26.450 titluri în limba română și 110.400 titluri în limba engleză) vor avea reduceri de până la 90%.

În plus, toate comenzile cu livrare prin curier vor beneficia de transport gratuit oriunde în țară, grație redefinirii Libris.ro ca singura librărie online din România care a spus adio taxelor de transport.

Reducerile campaniei Black Friday 2013 au fost afișate pe Libris.ro în data de 22 noiembrie ora 0.00 și vor fi valabile pentru toate comenzile plasate până la ora 23.59’59’’.

Ce cărți ați vrea să citiți în perioada următoare? Eu acum citesc „Viața lui Pi” și e excelentă! O găsiți la preț redus pe site!

Acasă?

noreply@blogger.com (Corina) — Sat, 16 Nov 2013 23:50:00 +0000

Mi-am dat seama că n-am mai avut de foarte mulți ani un loc pe care să-l numesc, cu adevărat, „acasă”. Are de a face cu faptul ca din adolescență am stat cu chirie într-o mulțime de locuri. Am schimbat zeci de paturi, am învățat să dorm oriunde, fără să fac prea multe fițe. Pot dormi oriunde, dacă am o pătură, ceva, de întins pe podea, și alta cu care să mă învelesc. De fapt, pot dormi oricum, doar să nu-mi urle vreun televizor în cap.

De locurile unde am stat mai mult, adică măcar un an, m-am despărțit mai greu. Ultima privire, înainte să închizi ușa, e cea mai dificilă. Dar, odată ce-am închis ușa, adio, nu mă mai gândesc la ce-a fost și nu țin cu mine păreri de rău. Nu ajută la nimic, ba ar putea chiar să-ți cântărească greu în drumul cel nou. Așa că mă mutam în alt loc, și făceam tot ce-mi stătea în putință să-l fac „acasă”, știind clar că, într-o zi, aveam să închid din nou ușa în urma mea, lăsând în urmă o felie de viață.

În timp, schimbând atâtea case și exersând atât de mult capacitatea de a-ți crea un sentiment de apartenență, îți și reușește. Eu chiar m-am simțit acasă în fiecare locuință care m-a găzduit. Dar, de când am plecat de la Vulcan și până azi, știu că, pentru mine, „acasă” e doar o invenție cu efect temporar, care să mă facă să mă simt mai bine.

Ce e mai straniu (și mai trist) este că nici măcar acasă, la Vulcan adică, nu mai e acasă. Nu am rădăcini nicăieri, nici măcar în locul unde am crescut. Mă poți planta undeva o vreme, fără griji, căci nu se mai prind nicăieri. Imediat le scot din pământ, mă scutur de nostalgii și plec mai departe.

Aș vrea ca, într-o zi, să nu mai plec nicăieri.

Cafeaua, cafeaua

noreply@blogger.com (Corina) — Tue, 15 Oct 2013 17:17:00 +0000

foto

Beau cafea cam multă. În plus, are și cofeină. M-am prostit de tot de când am descoperit cafeaua grecească. Îmi place la nebunie, nu mă pot despărți de ea. Și, după ani de zile în care am băut aproape numai cafea decofeinizată, când am început să bad din nou drogul în sânge, și-a făcut treaba excelent! Așa că savurez iar starea aia de freamăt, de zumzet interior după fiecare doză. Fascinantă licoare.

L-ați citit pe Paul Leslie? Spunea cineva pe Facebook că poveștile lui se asortează perfect la cafea, de asta mi-am amintit acum. Aici.

Pe cine să mai intervievez...?

V-am pupat.

Like ThePaulLeslie.com

noreply@blogger.com (Corina) — Thu, 03 Oct 2013 19:51:00 +0000

Stau și mă gândesc dacă să vă fac cunoștință cu el pe bune. Adică să-l prezint pe Larevista.ro cu tot tamtam-ul (uneori exagerat, na, asta e) pe care-l organizez de obicei pe Facebook. Mă tem că, odată ce o să ascultați un interviu făcut de el, o să mă părăsiți și-o să vă mutați pe ThePaulLeslie.com.

Dacă vă plac interviurile mele, pe ale lui o sa le considerați impecabile. Și i-am studiat pe maeștri, deci, mă scuzați, rar mi se mai întâmplă să mă impresioneze cineva în domeniu. Dar Paul Leslie are clasă; are o eleganță a firii specifică jurnalistului de modă veche, cel care (încă mai) vrea să descopere frumusețea oamenilor și a lumii și s-o arate și altora. O să remarcați asta din primele frânturi de dialog pe care le veți asculta. Și aveți ce asculta! Știți cu cine a făcut interviuri? Larry King, Maya Angelou, John Goodwin, Woody Allen! Asta ca să înțelegeți din prima despre cine vorbesc. Dar colecția lui e de admirat - deși are numai 32 de ani, face de 10 ani interviuri, pentru emisiunea de radio care-i poartă numele, The Paul Leslie Hour (își relansează și site-ul în curând). Puteți asculta majoritatea episoadelor pe YouTube.

Un singur cusur are domnul Paul Leslie: că, fiind prins cu atâtea proiecte, a fost cam leneș în privința paginii sale de Facebook. L-am tras puțin de urechi și l-am rugat să se pună pe treabă și s-o împrospăteze, ceea ce mă bucur să observ că a început să facă. Acum nu mai are nevoie decât de sprijinul celor care își doresc... o lume mai frumoasă. Nu v-am rugat niciodată să dați Like paginii de Facebook LaRevista.ro (deși nu mi-ar strica!:), dar la ThePaulLeslie.com vă rog mult să dați un Like. Merită. Promit.

Mulțumesc.

P.S. L-am cunoscut pe Paul Leslie - virtual, că trăiește în Atlanta, Georgia - când făceam documentarea pentru interviul cu Elliot Mintz. Am ascultat interviul lor și-am zis, pe cuvânt, că mai bine m-aș apuca de altceva.

In Your Eyes

noreply@blogger.com (Corina) — Mon, 30 Sep 2013 20:25:00 +0000

Play. O să vă facă viața incredibil de frumoasă.

După o vizită la Roxana

noreply@blogger.com (Corina) — Thu, 26 Sep 2013 01:07:00 +0000

Am fost la Roxana, zilele trecute! Roxana mea, fata cu mâini magice, care-mi aranjează părul ca nimeni altcineva! Nu mai ajunsesem la ea de câteva luni. Așa că aveam nevoie disperată de un tuns de vârfuri și un coafat ca-n reclame. Din pacate, n-am apucat să mă fotografiez la salon, când părul meu arăta impecabil, iar în drum spre casă m-a prins ploaia. Chiar și așa, arată mult mai bine decât înainte, ceea vă invit să admirați.

Oricât de superficial ar părea, mie o vizită la coafor - și mai ales la Roxana - îmi schimbă imediat dispoziția în bine. Parcă-mi dispar toate grijile, și viața e mai frumoasă când părul îți stă bine, nu credeți? :)

Pe Roxana o găsiți la salonul care-i poartă numele, pe strada Dinicu Golescu, Nr.23-25, adica vizavi de Ministerul Transporturilor. Programari se fac la 031.438.10.18 / 0728.431.041 / 0744.876.326.

Elliot

noreply@blogger.com (Corina) — Wed, 25 Sep 2013 11:58:00 +0000

Știu că e o amintire dureroasă, dar unde erai când ai aflat că John Lennon a murit?

Eram acasă, era seara devreme, după ora din Los Angeles. M-a sunat mama și mi-a spus că tocmai auzise la radio că fuseseră niște împușcături în fața clădirii Dakota. Eu am crescut la New York și știam că evenimente de felul ăsta aveau loc în fiecare zi în oraș, iar dacă erau anunțate la radio, trebuia să fie vorba despre ceva excepțional. Așa că am sunat la Dakota, dar nu răspundea nimeni. Până la urmă, cineva a ridicat receptorul; era portarul și i-am spus cine sunt, dar a spus doar: Nu pot vorbi, și a închis telefonul. Asta nu se mai întâmplase niciodată. Așa că am intuit că avusese loc ceva teribil.

Prieteni dragi, în caz că nu ați ajuns, încă, pe www.larevista.ro, să citiți interviul cu Elliot Mintz, vă invit s-o faceți. Vă promit o călătorie în lumea fascinantă a unui om cu totul deosebit; fost realizator de emisiuni radio și TV, actualmente consultant media și reprezentant al unor staruri precum Yoko Ono, Elliot este pentru mine cea mai frumoasă descoperire din ultimele luni.

Sunt onorată și, da, sunt un pic mândră de faptul că și-a petrecut ore întregi stând de vorbă cu mine și oferindu-mi un interviu - premieră în presa românească.

Și stați pe aproape, că vă mai pregătesc un interviu frumos, frumos de tot!

P.S. Aici îl găsiți pe Elliot pe Facebook. Follow!

Hahaha

noreply@blogger.com (Corina) — Tue, 17 Sep 2013 19:53:00 +0000

foto

Să fii mulțumit

noreply@blogger.com (Corina) — Sat, 14 Sep 2013 17:49:00 +0000

foto

Aseară, am vrut să ies cu Ursulețul din Pădure la un ceai, undeva, pe o terasă. Abia când am ieșit afară, în tricou și doar cu un șal înfășurat în jurul gâtului, mi-am dat seama că o să-mi fie frig. Începuse și să picure, iar apoi s-a pornit ploaia de-a binelea. Adio, plimbare pe jos, ne-am urcat în mașină și am găsit o terasă acoperită, unde am stat la palavre vreo oră.

Acum, pe seară, am ieșit la cumpărături, tot în tricou, și bătea un vânt cam rece. Nu e doar asta, dar plutea în aer iz de toamnă. E pentru prima oară când chiar simt că e toamnă afară. Am gătit ceva rapid, am făcut curat în casă, am făcut și provizii de bunătăți - croissante cu unt și pain au chocolat, marile mele plăceri zilnice - mi-am făcut o cafea și mă simt perfect. Am liniște și frumusețe în jur. Am laptopul în brațe, care mă leagă de lumea întreagă și mă invită să scriu - my baby mă așteaptă cu articole și interviuri noi, abia aștept să le vedeți!; o am pe Țuchi, care-i toată un răsfăț și-un mieunat de-aflat-în-treabă; am și o carte bună pe care o citesc cu poftă. Struguri. Ciocolată.

Azi îmi place viața mea. Nu mă gândesc la ce-mi lipsește, ci înțeleg, parcă mai bine ca oricând, ce înseamnă să fii mulțumit cu ce ai. E și asta un fel de fericire...

Cheia cu care intru acasă

noreply@blogger.com (Corina) — Thu, 12 Sep 2013 18:29:00 +0000

De fiecare dată când intru pe blog și trebuie să tastez parola, am senzația că scot cheia cu care intru acasă. Sper să rămână așa întotdeauna locul ăsta.
Vă mulțumesc că mă așteptați mereu și-mi spuneți „Bine ai venit!”, deși vin mai rar.

Corina

Concurs Libris: Ce este o carte bună?

noreply@blogger.com (Corina) — Wed, 11 Sep 2013 13:43:00 +0000

Prieteni, librăria online Libris vă provoacă la un concurs! Tocmai am primit pe mail anunțul făcut de reprezentanții magazinului meu preferat de cărți, vi-l redau în întregime.

Ce este o carte bună? Ajută-ne sa găsim răspunsul la această întrebare
și te promovăm în newsletterul Libris.ro!

Ni se întâmplă tuturor să auzim în jurul nostru expresia „o carte bună”: “Aș citi o carte bună”, “Recomandă-mi și mie o carte bună”, “Am citit-o și este o carte bună”. Suntem curioși să aflăm ce înțelegeți voi prin “o carte bună”, de aceea vă provocăm să scrieți. Punem la bătaie premii în valoare de 1.200 lei! + Promovarea unui blog în newsletterul Libris.ro.

Ce trebuie să faci?

1. Scrie pe blogul tău raspunsul la întrebarea noastră: Ce este “o carte
bună?”;

2. Ai grijă ca în articol să specifici că este răspunsul la provocarea
Libris și să incluzi link spre Libris.ro pe librarie online și pe cărți
online;

3. Postează linkul articolului tău pe pagina de facebook a Libris.ro
în comentariu la articolul care anunță concursul), așa încât să avem o evidență a celor înscriși și să jucăm transparent;

Ce poți să câștigi?

Locul 1: Cărți la alegere în valoare de 600 lei! + Prezentarea
răspunsului câștigător (sau a unui fragment din el, dacă este foarte
lung) într-un newsletter al Libris.ro, cu menționarea autorului și
trimitere (link) spre blogul său!

Locul 2: Cărți la alegere în valoare de 400 lei!

Locul 3: Cărți la alegere în valoare de 200 lei!

Cum câștigi?

Pasul 1. Juriul Libris va alege 10 răspunsuri din cele participante și
le va propune pentru semifinală;

Pasul 2. Toți cei care s-au înscris în concurs sunt invitați să jurizeze
toate cele 10 articole ajunse în semifinală, cu note de la 1-10 (10
fiind nota maximă). Fiecare jurat poate acorda aceeași notă doar o
singură dată;

Pasul 3. Așteptăm notele tot pe facebook, și tot pentru transparență;

Pasul 4. Adunăm toate notele, tragem linia și vedem ce clasament ne
oferă matematica. Primii trei clasați vor fi desemnați câștigători și
își vor primi premiile.

Perioada de desfășurare:

11 septembrie - lansarea concursului

11 – 22 septembrie - înscrierea în concurs a răspunsurilor = bifarea
celor trei puncte din secțiunea “Ce trebuie să faci?”

23 - 29 septembrie - jurizare Libris = Pasul 1 din “Cum câștigi?”
30 septembrie – 01 octombrie - jurizarea concurenților = Pasul 2 + Pasul
3 din “Cum câștigi?”

03 octombrie - desemnarea câștigătorilor = Pasul 4 din “Cum câștigi?”

04 octombrie - transmitere newsletter Libris cu includerea răspunsului
plasat pe primul loc (sau a unui fragment din el, dacă este foarte lung).

Notă

1. În calcularea mediilor vom lua în considerare toate notele primite în
perioada 30 septembrie – 01 octombrie, fără a putea obliga participanții
să jurizeze, dacă ei nu doresc acest lucru.

2. Mulțumim tuturor celor care se înscriu în acest concurs și care
înțeleg că am ales această modalitate de jurizare pentru că nu ne place
spamul și nu îl încurajăm.

Până la urmă, ce este „o carte bună”?

Despre John & Yoko. Fragment

noreply@blogger.com (Corina) — Wed, 11 Sep 2013 13:26:00 +0000

„I used to sit on a wicker chair near the bed. They would be in their pyjamas and we would talk into the night. Yoko usually fell asleep, I guess she got kind of bored, but John and I would talk endlessly. We must have done that a hundred times.”

Fragment dintr-un nou interviu special pe care-l pregătesc pentru LaRevista.ro. Iertați-mă că-l pun în engleză, mi s-a părut că surprinde mai bine frumusețea ideii...

Ultima fugară, de Tracy Chevalier

noreply@blogger.com (Corina) — Sat, 07 Sep 2013 18:10:00 +0000

„În copilărie fusese învățată că fiecare poartă în sine un dram de Lumină și că, deși măsura ce sălășluiește în noi poate fi mai mare sau mai mică, trebuie să încercăm cu toții să fim vrednici de dramul nostru de Lumină.”

Tracy Chevalier, Ultima fugară

Este citatul meu preferat din cartea cea nouă a lui Tracy Chevalier; atât de mult mi-a plăcut, încât m-am oprit din lectură și mi l-am notat, să nu uit niciodată miezul de înțelepciune pe care scriitoarea a reușit să-l cuprindă în doar câteva cuvinte. Nu e prima oară când mi se întâmplă asta cu Tracy Chevalier. Dacă citiți Fata cu cercel de perlă (deși cred că ați citit-o deja), Albastru pur sau Îngeri căzători, întâlniți la tot pasul astfel de fragmente demne de notat și de amintit.

Ultima fugară a apărut recent în România, la editura Polirom. O găsiți la preț redus pe site-ul librăriei online Libris.

Recunoscătoare

noreply@blogger.com (Corina) — Wed, 04 Sep 2013 22:11:00 +0000

foto

„I’m happy for every day that God grants me. I’m very, very happy to be here. I’m not one of those people who take life for granted. I’ve seen enough people in pain and sorrow, in ill health and tragedy, so I know how furtunate I am just to have my health and my friends around me. At this point in my journey, I’m very grateful.”

Fragment dintr-un interviu pe care-l transcriu acum de pe reportofon. Îmi place mai mult să lucrez noaptea, deși, categoric, ar trebui să dorm. Dar acum nu mă mai distrage nimic și mă pot concentra mai bine, departe de știrile zilei. Sunt cu totul într-un alt univers. Când asculți o conversație cu miez pe care ai purtat-o cu cineva aflat la distanță, te readuce foarte aproape de el. Fiecare inflexiune a vocilor voastre, fiecare zgomot care însoțește înregistrarea are darul de a recrea atmosfera de început. Însă acum m-am dus și mai departe: sunt în Beverly Hills, într-o casă frumoasă, făcând ceea ce-mi place cel mai mult în viață: ascult pe cineva care-mi povestește lucruri extraordinare. Aș putea sta ore întregi să-l ascult, nu m-aș plictisi niciodată. Sper că nu vă veți plictisi nici voi citind interviul pe care vi-l pregătesc. Dar n-aveți șanse, promit.

P.S. Sunt recunoscătoare, întocmai ca și partenerul meu de dialog. Și cafeaua mea încă nu s-a terminat.

Will You Still Love Me Tomorrow

noreply@blogger.com (Corina) — Tue, 03 Sep 2013 23:17:00 +0000

Spuneți și voi, nu-i ăsta unul dintre cele mai frumoase cântece din toate timpurile?

Ellinikos Cafes

noreply@blogger.com (Corina) — Mon, 02 Sep 2013 07:37:00 +0000

Țin să-i mulțumesc patronului de la Mega Image pentru croissantele fantastice pe care le are în magazin și pentru cafeaua grecească pe care am descoperit-o de curând, tot acolo. Nu doar că e singurul loc unde am găsit cafea grecească, dar are exact aceeași aromă dulce pe care o avea și cafeaua din Grecia. Și m-a ajutat să trec mai ușor peste vara asta, în care n-am avut vacanță. Efharisto poly!

Cam atât am avut de transmis.

Voi ce mai faceți?

Bucuria mea

noreply@blogger.com (Corina) — Mon, 26 Aug 2013 16:34:00 +0000

Am o bucurie cum n-am mai avut de mult! Am primit astăzi cel mai frumos cadou de multă vreme încoace! Prietena mea Gina, care trăiește în State, mi-a trimis două cărți pe care mi le doream așa cum își doresc unele dive o geantă Hermes și stau pe lista de așteptare pentru ea luni întregi.

Știți cât de frecvent vă povestesc despre interviuri și cât de mult mă fascinează arta de a da naștere unei conversații cu valoare jurnalistică. Încerc să învăț de la cei mai buni, iar Lawrence Grobel îmi este un profesor la distanță de ani buni. Deși rămâne cel mai aproape de sufletul meu (poate și grație interviului pe care mi l-a acordat și pentru că „Arta interviului” îmi este Biblie și azi), mai sunt cel puțin două persoane pe care le consider repere în domeniu: Oriana Fallaci și Claudia Dreifus. Ei bine, una dintre cărțile primite este celebra carte a lui Dreifus, „Interview”, în care povestește pe larg despre experiențele ei de a intervieva oameni precum Dalai Lama, Benazir Bhutto, Samuel Jackson, Arthur Miller sau Isabel Allende.

Însă ceea ce m-a încântat și mai mult este faptul că volumul are autograful Claudiei Dreifus! Întotdeauna mi-au plăcut cărțile cu un dram de istorie, care au trecut prin mâinile și viețile altor oameni până să ajungă la mine. De aceea iubesc anticariatele și visez să am unul, într-o zi. Priviți, e autograful Claudiei Dreifus!

Cea de-a doua carte e scrisă de John Brady, fost redactor-șef la Writer's Digest și cunoscut profesor de jurnalism, ale cărui sfaturi abia aștept să le descopăr în „The Craft of Interviewing”.

Doamne, ce minunățiiii!

Cât despre Gina, e unul dintre cei mai buni Oameni pe care i-am cunoscut vreodată. De fapt, noi nu ne-am cunoscut, în sensul că nu ne-am întâlnit față în față, ne știm doar de pe blog și de pe Facebook. Nu e primul gest extraordinar pe care-l face, pentru mine sau pentru altcineva, și întotdeauna e bună, așa, fără să epateze, fără să facă un caz din asta, ca și cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Iar asta e atât de rar astăzi... MULȚUMESC, Gina (și M., care și-a petrecut o pauză de serviciu la poștă, ca să-mi trimită mie cărțile). Am să țin minte bucuria asta!

Despre interviuri și oameni de PR

noreply@blogger.com (Corina) — Sat, 17 Aug 2013 15:47:00 +0000

foto

Uneori e surprinzător de ușor, alteori e aproape imposibil. Să nu credeți că-mi merge totul strună, mereu, cu interviurile cu personalități internaționale. Poți primi o confirmare în zece minute (dacă ești foarte norocos și timing-ul e bun!), în câteva ore sau în șase luni. Sau poți aștepta un răspuns vreme de jumătate de an, doar ca să afli că e „nu”. În orice caz, de la publiciștii străini întotdeauna primești un răspuns, oricare ar fi el.

Zilele trecute mi-am luat în freză un refuz zdravăn pentru un interviu cu un om pe care-l iubesc mult de tot și pe care l-aș fi putut întâlni, căci se află pe undeva prin Europa în perioada asta. Poate am să vă povestesc, într-o zi, despre cine e vorba. Visez de atâția ani să-l întâlnesc și să petrec măcar o jumătate de oră ascultându-l, încât am crezut că forța acestui vis chiar o să mă ducă aproape de el. Eram gata să cheltuiesc și banii de întreținere și să merg acolo unde e el, numai să facem un interviu și să-l îmbrățișez. N-a fost să fie, nu acum.

Dar ce continuă să fie absolut surprinzător pentru mine este profesionalismul oamenilor de PR din străinătate. Sunt im-pe-ca-bili! Aș lua o gașcă mare de PR-iști români și i-aș trimite la un training de câteva luni cu PR-ul unui superstar sau al unui scriitor, de exemplu. Cu orice PR de peste hotare, căci n-am întâlnit nici măcar unul care să nu fie un model în domeniul lui. Refuzul despre care vă vorbeam mai sus, foarte politicos și amplu, a fost însoțit de niște explicații atât de amănunțite, încât aproape că m-am simțit stânjenită. N-am găsit altă justificare pentru această atitudine, decât aceea că PR-ul din afară tratează în mod egal un jurnalist de la Vanity Fair și pe altul anonim, din România, care n-are altceva decât un site și un vis. Pe când PR-iștii noștri sunt în mare parte niște oportuniști, în stare să te pupe și-n dos dacă azi lucrezi la o publicație cunoscută, iar dacă mâine te muți la o revistă cu audiență mai mică, cred că nu mai meriți nici un scuipat. Credeți-mă, exprimarea mea nu e destul de dură pentru ce ar merita unii PR-iști să li se spună! Cum altfel vă explicați, de exemplu, că PR-ul lui Catherine Zeta-Jones mi-a răspuns în câteva ore (și asta numai din cauza diferenței de fus orar, altfel ar fi fost și mai prompt!), în timp ce responsabili de PR de la Prima TV sau ProTV nu mi-au mai răspuns NICIODATĂ la telefoane și mailuri trimise cu luni de zile în urmă...? În caz că vă întrebați ce Dumenzeu căutam la PR-ul lui Zeta-Jones, aflați că am ajuns la el absolut întâmplător, căutând o altă celebritate, și-am zis că nu strică să pun o întrebare! :)

Am primit, ieri, un alt refuz la un interviu cu o mare personalitate mondială. Dar, de data asta, a fost doar un semi-refuz, mai degrabă o amânare, iar între timp, am obținut o altă confirmare pentru un interviu special, pe care abia aștept să-l fac, în septembrie. Ceea ce-mi confirmă, încă o dată, că e bine ce fac urmând sfatul din fotografia de mai sus.

Urați-mi baftă și iertați-mi lipsa de aici. Vă doresc un sfârșit de vară frumos, însorit și inspirat! Pe mine mă găsiți și pe Facebook, pe profilul meu, dar și pe pagina revistei, unde am creat o comunitate grozavă, de aproape 1.000 de oameni care-mi seamănă și cărora încerc să le fac viața mai frumoasă - cu articole cât mai bune, cu fotografii și citate deosebite și, mai ales, cu interviuri - sper! - memorabile.

(Aproape) Tot ce ar trebui să știi despre PR

noreply@blogger.com (Corina) — Sun, 11 Aug 2013 22:48:00 +0000

Acum un an, Anca Rădulescu, designerul bijuteriilor handmade Prochaine, mi-a propus să încerc să o ajut să se promoveze. Să începem ușor, cu lucruri de bun-simț, pe care eu, ca ziaristă, le știam de câțiva ani, pentru că interacționasem deja cu o mulțime de oameni de PR. Știam, în mare, ce se face și ce nu se face în domeniu, în ce privește relația cu presa. N-am vrut, în primă fază, am ezitat mult. Nu credeam că m-aș putea pricepe vreodată să cresc imaginea unei companii și să conving oamenii că merită să-i acorde atenție. Apoi, mai mult de jenă față de Anca, mi-am spus: Hai să încerc! Știam cât muncea și câte lucruri deosebite făcea, și cred că faptul că am vrut ca oamenii să știe despre ele m-a făcut să mă hotărăsc să trec de partea cealaltă, a PR-ului care lucrează cu ziaristul.

A trecut timpul, Anca a apărut într-o mulțime de publicații, a fost invitată la televizor, a devenit mai cunoscută. Am avut satisfacții incredibile. Am început, tot în joacă, să o promovez și pe Ștefi. Am avut și cu ea rezultate neașteptate, iar asta mi-a dat încredere, numai că în momentul în care lucrurile au devenit mai serioase, mi-am dat seama că aveam nevoie de o pregătire mai temeinică. Așa că am început să scotocesc pe Internet despre Relații Publice, am început să mă interesez despre cărți în domeniu și m-am înscris chiar la un curs extraordinar, la DallesGo, pe care vi-l recomand din suflet, dacă vă interesează, și despre care am să vă povestesc cu o altă ocazie.

Azi voiam să vă spun despre cartea de Anthony Davis pe care am terminat-o recent, „Tot ce ar trebui să știi despre PR”. E o carte pe care nu am citit-o, ci am studiat-o săptămâni întregi, cu pixul în mână. Recunosc, m-a atras pe loc titlul promițător, semn că autorul nu doar că e un expert în PR, ci și în marketing. E o carte care m-a împrietenit cu o serie de termeni și concepte ce-mi erau total străine până s-o întâlnesc, și care a reușit să teoretizeze în mintea mea o activitate pe care, așa cum v-am spus, o cam practicam după ureche, după instinct.

Probabil că nu cuprinde chiar tot ce ar trebui să știm despre PR, dar cu siguranță, aș recomanda-o oricui vrea să pronească pe drumul ăsta atât de provocator. Eu o păstrez și acum pe canapea, lângă mine, o deschid din când în când și recitesc tot ce am subliniat, ca să-mi fixez mai bine cunoștințele. E un obicei pe care-l aveam din facultate și care, uite, mă ajută și acum.

M-a distrat - și m-a și deranjat, pe de altă parte - un singur lucru: faptul că autorul, ca voce reprezentantă a oamenilor de PR, pare să aibă un cui împotriva jurnaliștilor. M-am simțit vizată la fiecare remarcă nepotrivită pe care o făcea la adresa presei, Anthony Davis uitând, practic, că datorită presei reușește să-și promoveze clienții. E o mentalitate greșită ce din păcate continuă să-i definească pe mulți PR-iști, dar trebuie să recunoaștem că, așa cum ei gândesc răutăcios despre ziariști, așa și ziariștii îi consideră deseori niște papițoi care nu vor decât să-i vrăjească și să-i convingă să le publice comunicatele de presă. :) M-aș bucura să ne putem dezbăra - ambele tabere - de gândirea asta păcătoasă și să lucrăm mai onest și mai curat. Cine știe, poate, într-o zi, se va întâmpla și asta.

Din păcate, pe site-ul librăriei online Libris, cartea nu mai apare. Probabil că o mulțime de ziariști vor să devină PR-iști și s-au apucat de studiat! :) Dar găsiți alte cărți faine, care avea așteaptă să fie savurate. Eu, de exemplu, aștept cu nerăbdare să citesc Jurnalul Oanei Pellea, că prea mult timp l-am amânat, și Ultima fugară, de Tracy Chevalier.
Voi ce-ați mai citit? Ce vreți să mai citiți?

Noua gamă Dove

noreply@blogger.com (Corina) — Tue, 06 Aug 2013 12:25:00 +0000

Gama mea preferată de la Dove este cea cu grepfruit, n-am mai întâlnit de mult produse cosmetice de care să mă îndrăgostesc, așa, fatal. Dar azi am primit un gel de duș și un săpun din noua gamă, cu smochine și floare de portocal, și sunt super amândouă! Cel puțin, miros răvășitor. Abia aștept să fac o rundă de aerobic, și-apoi un duș parfumat. Și să mă cuibăresc pe canapea și să citesc Allende. Deliciu, vă spun.

Sunt miliardară

noreply@blogger.com (Corina) — Mon, 05 Aug 2013 13:44:00 +0000

foto

Vă spun sincer - ca și cum n-ați ști și voi deja - n-am câștigat niciodată averi din presă. În domeniul ăsta, dacă nu ai o super-funcție la o mare publicație sau dacă nu ai un business bine pus pe roate, n-ai șanse să te îmbogățești.

Pentru ce scriu pe site-ul meu, LaRevista.ro, nu mă plătește nimeni. N-are cine, pentru că asta ar fi însemnat să-l dau cuiva care să mă pună să joc după cum îmi cântă el. Iar dacă am rezistat până acum fără un finanțator, n-o să-mi caut unul nici de acum înainte. Deci, sunt cinci luni de când muncesc gratis pentru revistă, dar, cu toate astea, eu sunt miliardară. Așa mă simt de fiecare dată când un om pe care-l admir mult îmi oferă un interviu. Pentru că nu-mi face cadou doar un interviu, ci îmi oferă încrederea lui. Lawrence Grobel, Isabel Allende, Rick Allison, Juan Pablo Villalobos, Mandy Ingber, Waris Dirie, Ethan Hawke, Joe Cocker. Sunt oameni care m-au făcut mai bogată. Iar pe 24 iulie, când am stat de vorbă cu Luca Dotti, unul dintre băieții lui Audrey Hepburn, am plutit pe nori toată ziua. Euforia mea s-a mai domolit între timp, dar azi, că am publicat interviul nostru, mă simt, din nou, cel mai bogat și mai norocos om din lume.

Sper că toți dintre cei care citiți rândurile astea ați simțit, măcar o dată în viață, clișeul că bogăția nu constă în bani - haine, mașini sau bijuterii scumpe. Tocmai asta spunea si Audrey Hepburn, o să descoperiți în interviu. Normal că nu m-aș supăra să fiu bogată și în bani, chiar sper să-mi permit într-o bună zi niște balerini de la Marc Jacobs și niște vacanțe frumoase, dar mai mult ca sigur o să am cu mine și un reportofon, pentru că de aici vine bogăția mea cea mai mare.

Vă doresc să aveți forță, răbdare și perseverență să vă urmați visurile! La fel îmi doresc și mie.

Extras din interviul de mâine

noreply@blogger.com (Corina) — Sun, 04 Aug 2013 11:43:00 +0000

foto

„Într-o zi, a venit la noi un prieten care avea un Jaguar. Era foarte entuziasmată și a spus că vrea să facă și ea o plimbare cu Jaguarul. Și i-am spus: N-am știut că ești așa înnebunită după mașini! Iar ea mi-a răspuns: Nu sunt, dar Jaguarul a fost întotdeauna visul meu! Și atunci, de ce nu-ți cumperi unul?, am întrebat-o. Și a zis: O, dar nu am nevoie de unul. Într-un Jaguar nu încap câinii, nu încap cumpărăturile de la piață, copiii, așa că sunt fericită doar cu dorința asta.”

Extras din interviul special pe care vi-l pregătesc si care va apărea mâine, 5 august, pe www.larevista.ro. Dacă vreți să fiți la curent cu activitatea noastră pentru revistă, aici vă puteți abona pe Facebook la postările noastre.

Vă pup și vă mulțumesc că citiți.

Răsfăț anti-canicular pentru băutorii de cafea

noreply@blogger.com (Corina) — Mon, 29 Jul 2013 19:36:00 +0000

Nici chiar eu nu beau cafea cofeinizată zilele astea, când merg pe stradă și am senzația că se dilată totul în jur; zici că am mâncat ciuperci din alea magice, atât de fierbinte e aerul. Iar cafeaua fierbinte e cam greu de înghițit - dimineața o beau, dar după-amiaza intră greu. Așa că vă vând un pont: dacă sunteți acasă și vă e poftă de o cafeluță, dar ați vrea să vă și răcoriți un pic, puneți-o la congelator!

Eu așa am făcut azi: am făcut un ibric de cafea (fără cofeină), am lăsat-o să se răcească, după care am turnat-o în suportul de gheață. Când a fost gata, într-o cană cu un pic de lapte, mi-am pus câteva cuburi de cafea înghețată. Deliciu! Practic, e ca un latte fredo pe care îl beți în oraș. Normal, puteți adăuga zahăr, după preferințe - eu mi-am pus, ca de obicei, puțină miere.

O bunătate la care nu mă gândisem până acum!
Uitasem să vă spun: pontul îl am și eu de pe Facebook - am văzut o fotografie care explica procedeul, dar nu rețin exact unde.