In cautarea timpului pierdut

"foşti"...

noreply@blogger.com (Maisha) — Sun, 17 Oct 2010 02:15:00 +0000

De câteva zile am ajuns sa fiu de acod cu certurile şi despărţirile de toate felurile, între prieteni, iubiti, colegi.

Tocmai mi-am auzit colegii de la muncă întorcându-se de la nunta unui alt coleg. Pentru unii e doar coleg, pentru altii prieten. Ma gândeam acum că dacă aş fi avut bani, mergeam şi dacă aş avea principiile parinţilor mei, m-aş fi aşteptat ca peste X ani să să vină şi ei la nunta mea (sunt mândră că nu am concepţia asta, dar pe de altă parte înţeleg şi cum privesc părinţii totul).

Cu chestia asta s-a încheiat un mare capitol care îmi străbate creierii de ceva vreme, acela al relaţiilor cu oamenii pe care îi poţi încadra cu uşurinţă într-o frază care conţine "fost" sau "ex-" şi doar atât. Adică un fost coleg de liceu poate fi şi actual coleg de muncă, dar un fost profesor de la liceu nu prea mai are ocazia să îţi fie ceva după ce te muţi din localitate.

Problema mea majoră e cea legată de foştii iubiti. Mi se pare atât de aiurea că un om care în 2008:

plânge cu şi pentru tine,
îţi aduce flori,
te adoră în orice stare spirituală,
ti-e cel mai sincer si apropiat prieten,
e la un pas de a-ţi spune ca te iubeşte sau chiar are curajul să o facă,

după

o despărţire amiabilă şi
o prietenie frumoasă în lunile următoare

ajunge 2 ani mai târziu să te trateze dintr-o dată ca pe un duşman, chiar mai rău, ca pe un nimeni care deranjează. În astfel de situaţii eu cred că era mai uşor dacă mă certam iremediabil cu acea persoană şi apoi dorinţa de a evita era de ambele părţi şi întemeiată. O să scriu într-un post viitor şi motivele pe care le consider eu responsabile de situaţiile de genul celei de mai sus.

Situaţiile sunt multiple cu aceşti "foşti" şi aici nu mă refer doar la iubiţi. Oamenii sunt în continuă schimabre, societatea ne face să devenim fie mai oficiali, mai nepăsători, mai sălbatici sau mai implicaţi şi când ne revedem cu foşti, avem surprize. Le avem şi cu cei care ne sunt aproape în permanenţă, doar că remarcăm schimbările cand e prea târziu, cand deranjează prea tare.

Am cunoscut foarte mulţi oameni în perioada studenţiei şi mereu am fugit de situaţiile în care aş fi putut lua eu legătura cu cineva cunoscut într-o anumită tabără sau excursie, de teama situaţiei care s-ar crea cu acel "fost" ceva la o anumită activitate. Am creat totuşi şi prietenii, însă când am ieşit din contextul major în care ne cunoscusem, toate acele prietenii au rămas amintiri. Asta mă face să mă gândesc cu groază că de fiecare dată când voi schimba job-ul voi pierde şi câştiga niste prieteni temporari.

Relaţia cu aceşti oameni e foarte dificilă pentru că dacă e fost iubit, acum fiecare e în altă relaţie si partenerul unuia dintre cei 2 va reacţiona nepotrivit, dacă e fost coleg de muncă discuţiile se bazau pe muncă şi dacă ambii au plecat de la locul iniţial nu e prea mult de discutat, dacă e fost coleg de studii şansele ca personalitatea să fie total diferită sunt foarte mari şi subiectele de discuţie pot fi mari gafe. SItuaţiile sunt nenumărate.

Pe mine m-a frapat situaţia cu dragostea. Cred că nu se poate numi că ai iubit/ţinut la/apreciat pe cineva dacă poti să te porţi urât cu acea persoană la un moment dat. Chiar acum admir cum doarme iubitul meu şi nu pot să nu mă gândesc la faptul că dacă unul dintre noi ar putea vreodată, în cazul cel mai rău, să fie dispreţuitor cu celălalt, asta ar însemna că acela nu l-a iubit niciodată cu adevărat pe cel dispreţuit. Urâtă metodă de a testa dragostea adevărată, dar cred ca e cea mai adevărată.

Momentan singura soluţie pe care o văd eu pentru evitarea siuaţiilor de genul celei în care ma aflu este cearta urmată de ignorare şi nepăsare. Cine se ceartă nu se suportă şi se evită. Contactul este aproape inexistent şi atunci când este nu aduce suferinţă. Dar asta e cea mai absurdă şi nepotrivită soluţie, cel puţin pentru mine, pentru că eu sunt construită şi mă formez continuu în aşa fel încât totul în jurul meu să fie pozitiv. Nu pot decât să sper că lumea va cobori cu picioarele pe pământ şi că vom învăţa să ne respectăm şi să ne apreciem reciproc indiferent de circumstanţe.

Barbatii...

noreply@blogger.com (Maisha) — Fri, 18 Jun 2010 11:00:00 +0000

Unii sunt buni, altii rai, unii frumosi, altii urati, unii sunt maleabili, altii nu se schimba niciodata.

Am un...coleg de munca (amic sau prieten nu stiu daca ii mai pot spune la modul in care se comporta) care m-a dezamagit.

Am fost atat de fericita cand am aflat ca s-a lasat de fumat, ca am zis la toata lumea pe care o cunosc, l-am laudat ca are vointa, ma bucuram ca a mai trecut unul in tabara noastra, a nefumatorilor. Chiar m-am suparat pe prietenul meu cand a zis "asteapta o luna si vorbim apoi". 2 zile am fost ciondaniti. Si pt ce m-am suparta eu pe cel care ma iubeste? Pana la urma a avut dreptate, respectivul n-a avut suficienta vointa sa se lase de cacaturile alea de tigari.

Punctul principal al supararii e ca am avut discutii peste discutii cu el ca se purta ca un cur cu oamenii cand avea el chef de caterinca, dar mai ales cand era nervos. S-a schimbat si asta a tinut mai mult ca tigarile, a fost ok cateva luni, dar apoi s-a dus pe apa sambetei tot progresul.

Nu inteleg cum poate fi cineva atat de incapatanat incat sa nu vada cand greseste, sau sa vada doar din cand in cand.

O parte din intrebarile retorice care ma macina: (Daca poate raspunde careva, astept)

De ce e ok cand faci caterinca pe seama unui om, fac si altii in jurul tau tot pe seama respectivului ca na, i-ai starnit, dar cand altii, provocati sau nu de unul, fac glume nedeplasate la adresa ta, pt ca esti comic intr-o anumita ipostaza, trebuie sa te superi?
De ce un coleg de munca trebuie sa ceara voie sa mute un surub dar altii cand fac treaba care implica gauriri de pereti, nu pot spune "ba, urmeaza sa fac si eu cutare lucru in urmatoarea jumatate de ora, va rog sa ma/sa nu ma ajutati"?
De ce colegii nu pot asculta muzica tare daca sunt toti de acord si tu ti-ai putea pune casti pe urechi, dar tu poti lasa muzica pornita cand ai chef de ea, si mai si pleci din birou cateva ore?
De ce trebuie sa inghiti toate cacaturile de glume de la toti colegii si cand iti vorbeste una din putinele colege din birou tre sa aduci aminte de "caldura cu dintii in gura"? Te face sa te simti mai macho sa iti spui "coaie" cu baietii, sa te trimiti cu ei in "pula" si cu o fata sa faci mentiuni ca ce de mai devreme sau sa o pui sa taca?
Postedit: De ce nu iti poti respecta colegii nefumatori daca tu nu ai avut cohones sa te lasi?

Pacat, mare pacat ca nu stim sa ne purtam cu cei care nu ne-ar vrea niciodata raul, si mai mare pacat ca dupa o observatie doar ne controlam, ca nu ne si invatam pe termen lung...

Calitate in toate

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 31 May 2010 10:32:00 +0000

Sunt sictirita rau. Mi-am comandat masa de masaj si a ajuns acum o ora. E frumoasa, arata profi, e albastra si cand o desfac si o intind, face poc. S-au smuls niste surubele din ea. Cu ajutorul unui prieten am bibilit-o pe toate partile si am tras concluzia ca oricat am incerca s-o reparam, e o piesa idioata care sta stramb si se blocheaza in asa fel incat se va rupe mereu. Made in Germany, dar e calibrata a la romanica. Radeau colegii ca ar trebui sa cunosc un tamplar sa ma ajute, dar parca mi-as dori sa fie functionala out of the box.

Eh, sarind peste aspectul banilor pe care trebuie sa ii mai dau pentru a o vedea complet functionala, sunt incantata de noua achizitie. La cat de mult cred eu in energii si lururi care tin de pozitivism, cred ca am gresit ca am desfacut pachetul la munca. Sunt prea multe energii distructive in spatiul asta.

Cred ca mai bine nu stia nimeni ca am comandat-o, ca mie mereu mi-a mers bine cand am facut lucruri de capul meu, fara aprobari si confirmari din exterior. Deci trebuie sa tin minte, cu cat mai mult tin pentru mine, cu atat mai bine imi va merge. Pana data viitoare, recomand metoda mea de relaxare din ultimele 5 zile:

O groaza de idei pierdute

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 03 May 2010 10:56:00 +0000

In fiecare zi, daca sunt in miscare, am o idee sau un gand, mai mult sau mai putin idiot. Cand ajung la un calculator, si am timp sa stau sa scriu, puf! totul dispare! Cand ajung la calculator si nu pot scrie pt ca ma vede colega de birou, sau pentru ca am orice alta treaba importanta, ma macina acelasi gand pe care mi-l expun in minte mereu cu alte argumente si mereu sub o alta forma. Oare asta inseamna ca sunt nebuna? Am avut uneori ganduri care m-au napadit in mijloace de transport in comun, cand ii trimiteam mesaje baiatului meu, si mi-am dat seama ca scriu o intreaga poveste intr-un mms. Atunci mi-a venit ideea, imi trebuie un telefon cu tastatura qwerty care sa imi permita sa scriu aici cand sunt in miscare. Acum astept o ocazie buna sa imi iau unul, iar intre timp strang fondurile necesare.

Pana atunci, ma retrag in pat, cu o mare si ciudata durere de cap si cu o compresa pe ochiul umflat (scriu mai tarziu de ce) si cu ideile care se vor irosi si azi.

Piiis, pis pis...porumbelul

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 22 Jun 2009 07:18:00 +0000

Mi-e somn, ingrozitor de tare.

Ca dupa orice sesiune urmata de restante, nimic din fiinta mea nu mai e valabil. Simt cum mi se prelinge si personalitatea de la starea generala de oboseala. Mai am de recuperat odihna pentru 2 nopti nedormite, ca una zic eu ca s-a reglat aseara.

Intr-o zi de munca, ajung la sebici in 45-60 min. Azi am facut timpul record de 30 minute si mi s-a parut cel mai lung drum ever. Aveam senzatia ca peretii subteranului, tevile de pe marginea culuarului metroului trec precum anii pe langa mine. Nu ma mai interesa ca un idiot imi analiza fundul, ca una isi clefaia guma langa urechea mea, nimic. Cand am ajuns la victoriei simteam ca murisem si facusem o plimbare moderna de apoi, plimbare in care apa era tunel, barca era metrou si plata fusese cu cardul, nu in monezi. Ca sa fie ziua excelenta, n-am gasit la patiserie micul meu dejun preferat, imi era frig si somnul ma sapa din ce in ce mai adanc. Dar deliciul zilei a fost la iesirea din metrou, la coloane, unde sunt multisoare statii de autobuz in care vezi fel de fel de oameni. Un nene, vai viata lui ca arata ingrozitor, alerga un porumbel cu "pis-pis" de parca era un copil de ala de 4 ani care alearga dupa tot ce se misca. Nenea ala era bestial, atingea culmile prostiei si ale retardarii mintale. Atunci mi-am dat seama ca ma simt de fapt f bine, ca ma bucur ca am avut pt ce sa nu dorm, pt ca am dat examene, ceea ce inseamna ca am privilegiul (spre deosebire de altii, nu exagerat de multi) de a invata, de a dezvolta creierul, de a depasi conditia de pis-pis la o pasare.

Intr-un final am ajuns la birou si cu ajutorul unei cani de cafea mi-am trezit si fizicul.

In speranta ca porumbeii nu se vor transforma in pisici, s-avem o saptamana frumoasa de munca!

Nesimtirea la putere

noreply@blogger.com (Maisha) — Fri, 05 Jun 2009 13:52:00 +0000

Din ciclul "sunt plina de spume in urma intamplarilor de azi"...

Nu inteleg de ce unii oameni sunt atat de nesimtiti. Azi m-am lovit de diverse situatii, parca voia cineva sa iau doza full intr-o singura zi.

Una din situatii e clasica. Nu am masina, n-as avea bani acum nici sa o intretin, deci nu ma plang de asta, si merg cu ce apuc, rapid sa fie. Drumul meu clasic presupune sa schimb 2 tramvaie si 2 linii de metrou. Nu cred ca exista zi in care sa nu ma fi imbrancit cineva sau sa se inghesuie langa mine, dar azi m-a scos din pepeni o muiere de vreo 120 kile cu mustata, care avea ca anexe 2 plozi sictiriti.

Cand intri langa usa in tramvai suporti ca un amarat soarele, picioarele iti sunt inghesuite de bucla aia de la usa si mai esti si intrebat de vreo 5 daca cobori la prima. Ei bine, azi cobor la prima sa fac loc unui tip, amabil ce-i drept, si ma trezesc cu cireada aia de femeie ca isi ingheasa copiii de vreo 10 si 14 ani in locul meu, si-asa stramt. Am urcat totusi inaintea ei si mai-mai sa imi tranteasca o buca. Ma bucur enorm ca nu a facut asta ca muream acolo asfixiata. Nu vreau sa par fitoasa, ingamfata sau in alte feluri, dar da-o-n mama ei de treaba, cu mustata aia ii facea concurenta prietenului meu cand nu se rade o saptamana. Cand s-a strambat la mine am crezut ca e masina de rebu langa mine si ma confunda cu un trotuar nematurat. Ah, in tramvai urcase odata cu mine o femeie cu un carut si inca un pici de vreo 4 ani. Dupa ce s-a urcat vaca, la a 2-a statie trebuia sa cobor si ghici ce mi-a zis cand am rugat-o sa imi faca loc...Ei bine sa astept domle ca imi face loc in statie ca acum nu e loc de carut. Sarmana si-a inghesuit carutul sa incerce sa imi faca loc...cireada ordinara de grasime...cum sa dea vina pe o femeie cu bebe mic ca nu ai loc de ea? Pun pariu ca ea cand era insarcinata sau cu plodul mic matura cu mustata oamenii de pe scaune ca sa isi exercite ea dreptul la scaunele alea speciale. Eh, noroc cu bunul simt al tinerilor din tramvai ca i-au facut loc sa nu mai incurce. Vorbeste lumea ca tinerii sunt golani si nesimtiti, dar ponderea alora de la care se presupune ca au invatat tinerii e mai mare.

Al 2-lea caz e din tabara cealalta, de tanar golan si nesimtit, sau chiar de mai multi, daca ii iau in considerare si pe aia de la coltul blocului care grohaiau comentarii libidinoase dupa ce am trecut de ei. Dar lor ce sa le faci, daca invata de la specimene precum cel de mai sus, sau doar pleaca urechea mai mult la golania din fata blocului decat la spusele unei mame de treaba si cu bun simt? Nimic. Te poti gandi doar ca si-o vor lua "in freza" candva de la viata si vor invata sa fie oameni.

Eh, acestea fiind scrise, las aici nervii cu care am ajuns acasa si pana se va fi terminat clipul urmator, voi fi lapte si miere.

Viata e frumoasa

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 01 Jun 2009 21:04:00 +0000

:) Tocmai am terminat de lucrat o anumita parte dintr-un proiect si e foarte ciudat ca am sentimentul asta. Ce am lucrat eu azi s-a intins pe parcursul a 7-8 ore si e echivalentul unei teme la statistica la care ai terminat calculele dar inca nu te-ai apucat de interpretari. Ma asteapta inca 2-3 ore de munca care presupune mari batai de cap insa pentru prima data dupa muuuult timp nu ma simt o bosita si abia astept sa ma intorc la cifrele alea dragute care au sens doar pentru cei 6-8 oameni care lucreaza la acest proiect.

Cred ca starea de bine mi se trage de la semnificatia zile de azi, de la faptul ca azi am facut 2 ani de cand lucrez in acelasi loc, 2 ani de cand invat, ma bucur, dau cu capul, pic, ma ridic si fac toate astea intr-un mediu cu oameni tineri si intelegatori. Imi iubesc echipa, cu bune si rele, cu defecte si calitati, pentru ca fara ei nu as fi ajuns aici azi.

Am dat deja 4 examene din semestrul asta si cu ce mai am de facut, urmatoarele 4 weekenduri sunt compromise. Dar cine a vrut la masterul ala complicat care presupune mai multa munca decat era la facultate la zi :) ? Da, eu. Nu as putea spune ca imi place in totalitate ce fac acolo, insa imi spun in fiecare zi ca materiile absurde vor trece si eu voi ramane doar cu informatiile selectate de mine, cele care imi vor folosi pe viitor. Sper sa fie asa.

Nu stiu cum fac, dar mai niciodata nu am timp. De blog se vede clar ca nu mi-am facut. Abia astept sa imi iau un mini-pc sau un super telefon care sa imi permita sa fructific ideile care vin cand merg pe strada, cand astept pe cineva sau cand sunt pe drumuri. E o enigma pentru mine cum acum un an si ceva imi gaseam timp de toate...ce-i drept nu prea aveam viata personala. Acum am, si se pare ca dorinta umana de a avea pe cineva alaturi, de a primi si dedica timp ne face sa lasam treptat anumite obiceiuri. Urat din partea mea ca om, urat fata de mine. Din cand in cand am deschis pagina asta, am scris un titlu, o propozitie si apoi am dat save..."lasa ca scriu mai tarziu, acum a sunat cutare sa ii trimit documentul ala".

Eh, sunt aeriana...azi imi propun pentru a nu stiu cat-a oara sa revin, sa mai scriu gandurile alea de peste zi.

For you my sweet...

Koop - Koop Islands Blues

Schimbari

noreply@blogger.com (Maisha) — Tue, 25 Nov 2008 23:41:00 +0000

Mi-a venit in gand vorba cu lipsa timpului si...mi-am amintit de pagina asta.

Am stat 3-4 luni intr-o anumita letargie si de ceva vreme am realizat ca desi m-am detasat de toti si toate, nu a fost bine. Explicatie: nu am citit nici o stire, nici un mail de pe nici un grup, nimic legat de viata pe care o aveam inainte (cu exceptia muncii). M-am trezit cu 2000 mailuri de pe diverse grupuri si am inceput sa citesc tot din ultimele 4 zile. Am realizat cu parere de rau ca nu muream daca alocam 15-30 minute pe zi sa citesc pe diagonala niste topicuri care atunci devenisera expirate.

In schimb, in timpul acesta am invatat sa muncesc doar la munca si cand plec de la birou sa fiu eu, sa ma bucur de orice altceva. El m-a ajutat fara sa imi dau seama sa fac asta si ii multumesc. El e iubirea mea, printul meu scos din filele unui basm, special pentru mine, acum aproape jumatate de an.

A fost frumos, dragut, unic. Inca este, dar...(trebuia sa intervina si nesuferitul "dar")..dar acum simt ca am pierdut toate lucrurile alea de care m-am indepartat. Acele lucruri ma faceau sa ma simt un copil mic si trasnit care poate face tampenii si totodata traznai minunate si inedite.

Eu nu vreau sa fiu mare inca, mai vreau sa copilaresc, sa chiulesc de la facultate sa merg la film sau la suc, sa vorbesc cu prietene la telefon sa facem caz de un subiect banal, sa muncesc la 2 dimineata si a 2a zi sa intarzii cu scuza ca am avut ore, sa am timp sa frec duda pe net si sa mai citesc cate in blog si...multe altele.

Stiu, singura mi-as spune "ai vointa" :) Dar nici nu m-as condamna ca imi doresc sa o mai "ard" studenteste.

Sunt napadita de ganduri bune si rele legate de aceasta schimbare. Cale de intoarcere nu prea mai este asa ca, acum voi putea sa dorm mai linistita(cel putin usurata de un gand care ramane aici). Ma duc sa ma cuibaresc langa printul meu si poate in vis voi face o tampenie care sa imi opreasca setea de vechi si nebunie.

Un taximetrist mi-a dat peste nas

noreply@blogger.com (Maisha) — Sun, 31 Aug 2008 00:05:00 +0000

Long time no write...

Sunt acasa, in micul meu orasel si aseara vanam un taxi care sa nu fie ocupat cu o comanda sau care sa nu fie pat pentru soferul prea obosit. Gasesc cateva aliniate, in primul se doarme, in al 2-lea sofer tanar, chiar dragutel, nu are fata de psihopat, intreb daca e liber si urc in spate. Omul era ocupat sa vorbeasca pe geam cu cel care dormea pana mai devreme. Ma enrvez si ii zic unde sa mearga si sa lase discutiile pe mai tarziu ca se intoarce repede. Zice prin statie ca a luat pasager, inchide geamul si pleaca cu un zambet satisfacut. Discutia a urmat ceva de genul:
Eu: -Ce e asa amuzant? Chiar merita sa ramai sa termini discutia?
El: - Nuu, terminasem de mult de vorbit cu colegul si era despre munca.
Eu: -Aha, chestii de munca de genul "Fraiere, te-a vazut dormind si ai pierdut-o. Dar te las sa ma rogi sa iti spun unde sta :P"
El: -Nu, de ce crezi asta?
Eu: -Sunt crescuta printre baieti, nu e mare chestie de ghicit, plus ca am un amic care a fost taximetrist chiar pe firma asta.
Tace si zambeste iar. Ma intreaba exact unde sa ma lase pe strada unde ii dadusem indicatii si apoi zice: "Uite faza era ca am primit comanda de 2 masini in alee (zona plina de colorati, faimoasa pentru batai si furturi) si noi eram singurii 2 liberi iar cand ai aparut tu si am zis ca am comanda a ramas sa plece singur si au urmat injuraturile de rigoare ca l-am lasat asa."
Am ramas masca, dar nu pentru poveste, ci pentru ca momentul si starea mea erau de asa natura incat psihicul meu nu suporta sa nu aibe dreptate si tipul imi demonstrase (involuntar) ca nu-s asa buric cum ma cred. Am ajuns si pana in casa m-am dezmeticit.
Faza a fost ciudata dar mi-a prins bine, mi-am dat seama ca de la atatea cluburi si persoane de fite intre care am stat 3 zile ma cam molipseam si eu.
Morala: Nimeni nu e cel mai important om de pe pamant si in timp ce unii se cred asa, altii muncesc pe branci, altii se nasc, altii mor, altii isi risca viata, altii fac dragoste samd. Viata e scurta si daca o pierdem traind intr-o mica fantezie, ce rost mai are ca ne-a fost data?

"Te iubesc"

noreply@blogger.com (Maisha) — Sat, 05 Jul 2008 18:34:00 +0000

Aceasta declaratie are semnificatie diferita pentru fiecare in parte. Pentru cei ce se indragostesc imediat de cineva care le da atentie e modul de a le arata asta, pentru cei care vor sa prosteasca repede pe cineva dandu-le atentie e doar o metoda de a ajunge(sau a incerca macar) repede in pat cu persoana respectiva, insa exista si categoria aia care imi place mie. Oamenii care se cunosc suficient de bine pe parcursul unor saptamani, luni si tin din ce in ce mai mult unul la altul pana isi dau seama ca se iubesc. Frumoasa tipologie de om cea din urma.

Mie imi place sa cred ca sunt din ultima categorie, poate de aia mi se pare si cea mai frumoasa. Pentru mine exista o nedumerire. De ce atunci cand nu esti sigur daca iubesti pe cineva si iti face un lant de faze/fapte frumoase si te impresioneaza enorm, sau cand o vezi suparata in momentele in care simti ca toata lumea e a ta, iti vine sa ii spui ca o iubesti, desi nu esti sigur pe asta? E un impuls prost al omului cauzat de euforia clipelor de fericire sau e o rabufnire a subconstientului care vrea sa strige un adevar pe care tu nu vrei sa-l vezi? Acel impuls nestapanit poate provoca multe probleme, gen persoana careia te adresezi sa nu iti raspunda la fel, sau chiar sa astepte asta de mult pentru a-ti raspunde la fel. Dar daca mai tarziu iti dai seama ca nu era chiar iubire ce simteai, nu te simti apoi vinovat ca ai fortat declaratia celui drag?
In prag de licenta imi trec prin minte din ce in ce mai des amintiri din liceu si mi-am amintit si de dilema asta prin care am trecut. Mi s-a declarat iubirea si am dezamagit pentru ca nu simteam ca era inca momentul. Apoi, cand am spus-o si eu, nu am fost crezuta. Pana la urma a iesit o intreaga caterinca din faza asta, cu final fericit si o amintire amuzanta de ansamblu. Update: Tot atunci am inteles si simtit semnificatia profunda a acelor cuvinte si am renuntat la o vorba clasica imprumutata de la altii ce continea si "te iubesc"...
In asteptarea momentului cand voi declara pentru a 2a oara iubirea cuiva ma pregatesc sa fiu licentiata, poate asa o sa iubesc mai cu cap :P

Emotii din trecut

noreply@blogger.com (Maisha) — Thu, 03 Jul 2008 22:14:00 +0000

Mai am un hop, licenta de terminat si sustinut si cu cateva ore inainte de ultima zi de inscrieri nu am nici macar poza de diploma. In cautarea uneia acceptabile am ajuns prin trecut. Aminitiri de pe tot parcursul liceului m-au facut sa rad de ce fata avea fiecare. Am tinut-o asa pana la cele de la festivitatea de absolvire si banchet. Acolo eram frumosi dar tristi, cu doliu, dar totusi asa frumosi si uniti. Mi-e dor de zilele alea. Imi era frica de nimicul ala de BAC iar acum am trecut de atatea examene grele si ma impiedic de un program care nu imi iese cum vreau eu. Sper sa fie licenta asa usoara cum mi se pare mie acum, mai ales dupa ce o sa o termin in seara asta ( ingras porcul in ajun :D ).
As posta o poza de grup aici insa daca as vedea-o mai des nu ar mai avea acelasi farmec. Mi-am revazut diriga in acele poze, colegii din clanul nebunilor, robele cu galben, diplomele facute sul si legate cu panglica subtire, tot galbena...ce vremuri...Daca ar sti colegii cu cat drag am stat sa le printam si sa le legam oare s-ar duce acasa sa le caute? :P
Degaba zic unii ca nu se compara facultatea cu liceul, se compara, eu am invatat multe lucruri de viata in perioada aia "lipsita de griji" cum ii mai zicem uneori.
Dar lasand amintirile la o parte, acum am licenta ca o poarta spre inainte. Viata vezi ca vin sa ma afirm si eu! :P

Zi mare!

noreply@blogger.com (Maisha) — Tue, 01 Jul 2008 14:33:00 +0000

Da, azi e o zi mare pt ca e ziua mea!!! :D
Pe langa faptul ca am inceput-o cu un conflict si o cearta de la 00:00 cand sunau telefoanele in timp ce lucram la licenta, somnul putin si caldura pareau sa o faca o zi de tot rahatul. Toate pana am primit o veste (nu cea ca am bani pe card de la ai mei sa imi cinstesc prietenii) super buna. Care este, o sa va prindeti din posturi viitoare. Am primit si flooori :D si...incep sa ma alint aiurea asa ca ma duc spre casa (evident azi nu puteam lipsi de la birou) in speranta ca vine mai repede seara sa ies cu niste prieteni speciali la baut :P

Undevaaaaaa prin vama...cand betiiiiivii dorm...super melodie! Inca o data BRAVO pt Chirila si tot grupul cu care a compus albumul zilei mele :P

Sanatate si reactii

noreply@blogger.com (Maisha) — Tue, 17 Jun 2008 17:46:00 +0000

Cum reactionezi cand afli o veste proasta? Depinde de cine e implicat si cat de tare iti pasa de persoana respectiva.
Dar cand e vorba de tine, cum faci? Cum o fi sa iti faci niste analize banale si dupa aia sa te simti mai rau si sa afli ca ai fost infectat cu ceva din neglijenta unei asistente? (cunosc caz) Devastator!
Dar cum e cand persoana pe care ajungi sa o adori, de care dragostea trece repede si ajunge imediat la iubire, e bolnava? Cat de neputincios te poti simti in astfel de momente? Adunand la vestea asta jena persoanei iubite, stare care o determina sa te indeparteze pentru a nu suferi degeaba alturi de ea te imbolnavesti si tu ca om, ne nervi, de durere, de dragoste. E greu pentru un om bolnav, nu pe moarte, dar cu o boala care se trateaza pe termen lung, sa reactioneze rational, e greu pentru persoana in cauza sa se exprime si de aceea e si mai greu pentru cineva din exterior sa inteleaga.
De cateva zile ma gandesc cum as reactiona in una din cele 2 situatii si mi-e greu sa gandesc ce as face. As vea sa ajut, sa fiu alaturi dar totodata as vrea sa respect alegerea persoanei apropiate. Concluzia mea: nu exista o reteta universal valabila, totul se inampla in functie de situatie si persoane asa ca am abandonat analiza cu speranta ca nu voi trece prin asta...si sper...in zadar...

Dezvaluiri

noreply@blogger.com (Maisha) — Tue, 17 Jun 2008 00:21:00 +0000

Era o zi insorita. Iar si-a uitat ochelarii acasa si o dor ochii de la lumina puternica. In statie la tramvai e multa lume, dar pentru ea nu e nimeni, e singura cu muzica ei si cu gandurile ei. O adiere de vant ii plimba parul pe fata, exact ca atunci cand era cu el in masina si i-a povestit atatea lucruri mult asteptate. A trecut atat de mult timp pana a puut sa ii confirme toate banuielile incat a parut o vesnicie. Vorbele lui i-au usurat sufeltul, desi acele conefsiuni ii rupeau sufeltul pentru ca isi dadea seama cat de mica si insignifianta a facut-o timpul si daruirea totala lui.
Vine tramvaiul si intr-o sclipire de moment urca pe ultima usa, ca de obicei. Gandurile o fura inainte sa isi gaseasca un loc si aproape cade la plecare. E fericita ca a reusit sa vorbeasca cu el asa cum si-a dorit de mult, ca intre prieteni vechi, desi l-a simtit inca retinut la multe lucruri.
Pana sa se dezmeticeasca a ajuns la destinatie. Vantul ii sufla in fata, parul ii mangaie gatul lung, ii mangaie zambetul de pe buze si ii da un suflu nou. Azi e alta zi noua, un alt inceput pentru ca acum simte ca i se va implini curand dorinta pusa cu jumatate de an in urma. De azi, datorita celui care i-a adus cele mai multe bucurii si suferinte, se intalneste cu fericirea.
Sinceritatea e de aur, i-a redat un prieten si i-a redat viata pe care si-o dorea, acum spera doar sa o ajute in continuare si sa intalneasca oameni care sa o inteleaga si sa o aprecieze asa cum e, spunand lucrurile pe fata.

Prieteni...

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 09 Jun 2008 13:37:00 +0000

Sunt stupefiata de o chestie intamplata azi. Chiar nu mai inteleg rasa umana! Prostia e oare un virus? Altfel nu inteleg cum e asa raspandita...

Problema mea pleaca de la voluntariat, un mediu in care intri relativ usor si te mentii prin propria vointa, ajutat sau nu de cei care te-au recrutat. Inca din primul an am avut experienta unei recrutari premature a catorva oameni pe care i-am apeciat pentru efectul intarziat, scuzand in mintea mea ca au mai multa vointa decat altii care au fost acceptati si au renuntat usor. Am incercat sa invat acel om (ca unul era pe "bucatica" mea) diverse din experientele mele, sa il invat sa invete eficient insa mi-am cam luat-o in bot. Acolo am identificat prostia de influenta adica omul ala care e prost doar penru ca asimileaza foarte repede parerea altora, fara a-si creea una proprie.
A trecut anul, alta recrutare, dar am dat gres aproape de fiecare data cand mi-am ales oameni pentru anumite task-uri, oameni de care m-am apropiat ca prietena. Ce-i drept am ales oameni care sa semene cat mai mult cu mine dar se pare ca nu toti sunt asa cum suntem noi, nu toti invata repede, nu toti asculta, nu toti se calesc dupa ce dau cu nasul o data...
Aceste rateuri nu au fost decat cu 2 persoane pe care le-am intuit oarecum bine, le-am modelat, dar am observat prost evolutia pana la capat. Aici vine iar partea cu timpul, daca as fi avut timpul necesar in perioada potrivita poate acum scriam doar de un esec, si zic doar unul pentru ca ultima dezamagire e provocata de prostia de invidie. De fapt nu stiu cum sa descriu acea prostie, ca e o combinatie intre om viclean, rasfatat, putin scos in lume (logic, ca actioneaza prost si repede de il indepartezi repede). Persoana in care am bagat multa incredere si careia i-am da un proiect aparent mic, dar cu potential enorm, m-a dat peste cap. A abandonat deodata si ulterior am aflat si realizat ca e genul de om caruia ii intinzi o mana, ia un deget sa para modesta, dar pe la spate se aliaza cu capul sa iti ia mainile amandoua.
Acum inteleg cainii, le inteleg fericirea celor care stau pe strada, ei se bat intre ei, au un simt care ii face sa isi dea seama de bunatatea oamenilor din jur, mananca din gunoi liberi, nu se duc la scoala sau servici. Cainii sunt fericiti si ce-i face rai, urati, brutali, suparati sunt tot oamenii, noi, rasa superioara...
Sunt satula de asemenea oameni dar totodata abia astept sa-l intalnesc pe urmatorul care imi apare in viata sa vad ce mai invat din experianta, sunt trista dar totusi fericita ca raul facut a fost prematur si poate pe viitor invat sa il previn mai din timp, si sunt dornica sa cunosc oameni adevarati. Intradevar, prietenii nu ti-i alegi, se filtreaza singuri.
Intre timp, melodia este pentru actualii prieteni, aia putini dar pe bune.

Fluturi

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 02 Jun 2008 02:06:00 +0000

In noaptea asta am omorat cel putin 5 fluturi. De ce sunt atatea specii si atat de diferite? Sunt interesanti cu totii, dar totusi de ce nu exista doar fluturi care se joaca pe flori, care polenizeaza, care sunt frumos colorati si zboara in natura? Pe mine ma enerveaza fluturii de noapte, cum sunt cei pe care i-am strivit in seara asta. Maro sau gri, aspectul lor e infiorator, parca ar fi niste mini-monstri cu aripi. Mai au si acel zbor haotic, se trantesc ca tampitii de neoane si pereti si isi lasa praful speciffic peste tot. Pe mine ma ingrozeste cat de mici, urate si tampite pot fi aceste vietati. Daca unul e ametit de un val de vant facut cu un tricou de la indemana, de ce nu se anunta intre ei precum paianjenii (am auzit ca acestia au un strigat de moarte atunci cand isi simt pericolul iminent, strigat care ii avertizeaza pe semeni), de ce nu au un semnal gen "fratilor, pe mine ma agita un gigant in zona X, nu veniti ca v-o trage si voua, mie deja mi-a ametit o aripa". Da nu, ei "batman, batman", abia scapi de unul si intra pe geam altul. Nu am cum sa imi pun plasa ca asa as scapa si eu de grija si i-as proteja si pe ei.
Am cautat pe net informati despre fluturi, in general multa lume ii adora, am chiar 2 prietene care sunt innebunite dupa acesti "flushturi", ba chiar am luat si eu unul cadou uneia dintre ele, dar totusi pe astia nu-i pot suporta ca-s tampiti, vin si se zbat fix in ceafa mea, ma irita cu zgomotul si praful lor.
Sunt o criminala de fluturi, am unul strivit sub geanta, unul pe jos, altul dupa pat, altul prins intr-o cutie de la un parfum si cine mai stie cati altii prin toata camera. Tot in cautarea pe google am descoperit aici o groaza de specii, fascinante ca si coloratie, dar tot infricosatoare.
Stie careva cum scap de ei fara sa le mai intind continutul galben pe toti peretii?
(Am deja 2 post-uri consecutive dubioase si chiar de par sandilie si masochista, nu-s chiar asa :P)

Dependente

noreply@blogger.com (Maisha) — Sat, 31 May 2008 21:00:00 +0000

Azi mi-am dat seama a nu stiu cata oara ca sunt aproape sadica. Sadic e foarte mult spus, eu nu bag ghearele in carne din placerea de a vedea oamenii suferind, ci ca un repros la vreo replica rautacioasa. Nu stiu un termen care sa defineasca exact activitatea asta. Am un prieten foarte bun pe care imi place sa-l chinui. Poate e asa findca mi-a permis mereu si mi-a si intors orice mica rautate dar mai bland. Sper totusi de data asta sa nu mai uit si sa incerc sa repar mica manie, nu de alta dar il chinui prea tare pe omul ala pe care si-asa il vad doar in anumite situatii.
Oare cum suna pentru altii "mi-am dat seama ca sunt sadic"? Eu deja mi-am imaginat o camera cu peretii moi, cu scaune aranjate in cerc si cativa oameni perfect normali(aparent) care urmeaza sa spuna "sunt...sadic" scotand un bici/topor asupra tuturor celorlalti dependenti de la cercul confesiunilor anonime. Imaginatie tampita, asa ziceam si eu.
Dar totusi, e o realitate cruda, noi, oamenii avem cele mai ciudate dependente. Am vazut pe Discovery candva ca americanii au intalniri anonime pentru dependentii de sex, cercuri formate de psiho-sexologi(sper ca nu gresec). Acum am ales un exmplu prost ca legat de sex au si seminarii la care merg mamele cu fiicele sa invete sa se masturbeze sau sa faca felatie, deci domeniul asta e vast divizat la ei. Aia sunt nebuni si atat de robotizati ca nu mai stiu sa isi controleze nici emotiile neasistati(exemple aici, desi astia sunt britanici), insa traiesc cu speranta ca pe continentul asta ne vom pastra capul pe umeri si nu vom ajunge ca ei.
Ca sa revin, sunt dependenta de a-mi bate si chinui anumiti prieteni (neaparat baieti) si de azi ma straduiesc sa ma las, curmand astfel suferinta acelora care isi iau chin fara sa merite (cei care merita vor primi in continuare :P)
Ah, si la multi ani copiilor din noi, aia inchisi in vagaunele sufletului, ascunsi de realitatea uneori prea cruda si prea timpuriu luata in piept!

Situatii

noreply@blogger.com (Maisha) — Sat, 31 May 2008 19:42:00 +0000

De ce nu pot fi prietenii compatibili? Ne creem amici si cunostinte prin diverse cercuri, in cazul meu 4: fosti colegi de liceu(kinder friends), colegi de facultate, colegi de munca si ong-isti. Cateodata sunt ocazii sa iesi cu toti si nu stii cum sa te impaci, alteori toti uita de tine sau nu are nimeni chef. E mai usor cu prima categorie ca ne vedem doar acasa. Mai raman 3, total opuse: cei de la facultate care ba au bani, ba nu, dar mai toti lucreaza cate un part time si isi permit o distractie din cand in cand, cei de la munca care pot face ce vor in momentele cand au timp liber si ong-istii care stiu sa se distreze si cand au doar 1 leu in buzunar. De la cei din urma credeam ca am invatat sa nu ma deprim cand nu am dupa ce bea apa (desi am, ca mi-a trimis mama pachet si m-a scos din foame o saptamana), insa se pare ca am ajuns in situatia pe care nu am mai trait-o de mult, sa refuz un anumit grup pe alt motiv, sa par o naspa, doar findca imi e jena sa le spun ca nu am bani. Bine, sunt si eu mandra si nu accept imprumuturi sau alte favoruri, dar o tin tot pe a mea, prefer sa ma disrez la un anumit nivel cand mi-oi permite sa fac asta pe banii mei. Partea amuzanta ca am iesit dintr-o asemenea situatie ca fiind o mofturoasa si fitoasa :)
Plecasem de la ideea de prieteni compatibili. Mi-ar fi placut sa fiu in seara asta cu 2 grupuri dar imposibil de adunat in aceeasi camera, unii ar fi parut prea copii, altii prea fitosi. Uite ca s-a intamplat sa nu pot iesi cu nici unii pana la capat si tot din cauza mea.
Oare era mai bine sa fiu o fitzoasa care traieste pentru plimbari la mall si "fake-uri de Louis Vuitton", care trieste pe spatele baietasilor mai mult sau mai putin fraierasi care ar cumpara orice pentru o seara? Neeeh, mai bine stau in casa sambata seara si savurez un covrig plimbat 400 Km in timp ce mai scriu ceva la licenta.
Distractie placuta tuturor care iesiti in weekendul asta cu prietenii!

De prin Bucuresti si nu numai

noreply@blogger.com (Maisha) — Wed, 28 May 2008 10:43:00 +0000

Azi observam din autobuz, blocata in trafic, adierea vantului, adiere usoara care muta parul in ochii fetelor, mangaind buze si nasuri incruntate. Deasupra unui asemenea chip se ridica coroana unui tei, satul de atatea autobuze, zgomot si praf. Adierile rare ale vanticelului ii miscau usor frunzele si florile ca intr-un dans de dragoste. La cateva secunde trece un masiv autobuz foarte aproape de florile gingase dar fluxul de aer provocat e prea puternic, prea brusc, copacul este sfortat intr-o miscare brusca din baza intregii crengi care e zgudurata ca intr-o bataie de joc. De ce nu apreciem plantele pentru putinul pe care ni-l ofera prin semieternitatea lor? Pomii ne filtreaza aerul de poluare, praf, ne fac oxigen si noi ii inghesuim intre fire de inalta tensiune si cabluri tv, ii plantam prea aproape de soselele si bulevardele aglomerate care le anihileaza adierea placuta a florilor si le rup frunzele. Plantele decorative traiesc si mai putin, sunt calcate, rupte, lasate sa se topeasca sub razele soarelui de august si cand vine frigul ingheata si mor. Doar contribuabilul plateste si nu stie cum sunt gestionati banii lui pe repopularea anuala cu vegetatie a unor spatii care ar putea fi ingrijite corespunzator.
Daca as fi planta as muri de tristete, nu as mai face fotosinteza, nu as mai absorbi seva bruta din solul acoperit de ciment si smoala. Cum ar fi lumea daca ar face greva toata vegetatia planetei? Nici nu vreau sa imi imaginez...Anul asta vreau sa plantez un copac. Cine se alatura?

Cainele si pisica

noreply@blogger.com (Maisha) — Tue, 27 May 2008 22:34:00 +0000

Joaca de-a cainele si pisica e o chestie foarte des intalnita, oamenii se cearta la fel ca cei 2 in multe cazuri. Pisica il starneste pe caine cand il vede legat si savureaza orice clipa de chin a lui, dar si cand devine liber, ea fuge mancand pamantul. Asa si noi oamenii. Pe de alta parte si exceptiile sunt valabile. Cainele meu de la tara, Petrica, avea o ura fantastica fata de pisici dar a gasit una pe care a indragit-o nespus, a si nascut langa el, el i-a lins puii si erau ca o familie. O fi fost de la batranete, avea nevoie si el de caldura unu suflet alaturi, habar n-am, insa s-a intamplat suficient de des sa auzim de asemena cazuri. Revenind la tipologia umana, exista caractere sau firi care nu au mare lucru in comun, se cearta, se impaca, nu se intelege nimic de la cei 2 dar pana la urma iese ceva. Eu am trait-o personal. Cum naiba ajung oamenii care se cearta ca amici si se bat si nu se suporta din anumite considerente sa formeze un cuplu minunat si sa se inteleaga apoi foarte bine pe o perioada lunga de timp? Chiar nu imi explic, desi logic ar fi multe scuze, mereu finalul e ceva iesit din comun (in sens pozitiv sau negativ).
Oricum, e clar ca opusele se atrag, dar dilema e ce parti anume se accepta sa fie opuse pentru ca relatia sa fie de succes.
Dilema va continua cu povestioare, cand termin examenele :P

Ecologie

noreply@blogger.com (Maisha) — Sun, 25 May 2008 21:19:00 +0000

Ecotur, Ecoasist, organizatii studentesti care incearca sa faca ceva pentru natura. Ecotur aduna cursuri si carti de la studenti iar cea din urma are campanii care se pot observa si in ASE, tomberoane de gunoi separate. Ok, frumoasa initiativa, chiar si reclamele care instiga la a recicla si imparti corect gunoiul, dar, si e un DAR mare, cine ii invata pe oamenii aia ce si cum se recicleaza?
Eu as face o campanie la nivelul intregii tari, mai ales in orasele in care sunt deja pubele de gunoi separat pe srada. O campanie simpla dar al naibii de intensa. Ca o mica parte din campanie, as face un parteneriat cu toate megashopurile care trimit acasa reclame (gen Metro, Kaufland, Plus samd) prin care acestia sa publice o pagina in fiecare publicatie cu exemple de gunoaie si unde trebuies aruncate acestea. De exemplu, hartia de pe sticla de sticla o las acolo sau o pun separat, ambalajul de ciocolata e plastic sau hartie? Sticla o pot arunca cu lichid? Dar ceolofanul unde il pun? Chiar si deseurile menajere trebuiesc enumerate. Sa nu mai zic de tampoane si absorbante, ca alea nici eu nu stiu unde ar trebui aruncate daca as imparti gunoiul din casa... Pagina aceasta as face-o cu dunga punctata sa poata fi rupta usor si pozitionata pe usa mastii de la chiuveta sau in apropierea gunoiului. Astfel de intsructiuni-exemple ar trebui sa existe si in apropierea sau chiar pe marile tomberoane de pe strada sau din cladiri. Asta ar fi cea mai simpla si mai la indemana campanie, dar posibilitatile sunt infinite pentru ca media e a 4a putere in stat, ce mama naibii? (Iribiri, ia aminte, poate va bagati voi la o asemenea campanie, ca noi contabilii nu prea am fi asa luati in seama :P)
Ma enerveaza ipocrizia cu care se faca actualele campanii. In ASE se aduna hartia si se recicleaza, se iau bani frumosi pe asta, dar in zecile de birouri, secretariate, catedre se aduna la gramada resturi din pranzurile fiecaruia, ambalaje, hartii gresite si maruntite. Halal reciclare, dar totusi cred ca vom evolua si noi si vom avea o Romanica fara gropi de gunoi imense, fara focare de infectie, cu ape cristaline si pasarele multe ciripind in miliardele de copaci care vor fi peste tot.
Noapte buna Romanica mea! Eu totusi te iubesc :P

Donatori sange

noreply@blogger.com (Maisha) — Sun, 25 May 2008 21:07:00 +0000

Nu prea iau in seama orice mesaj de genul dar acum e o amica dintr-o organizatie din Timisoara care are la status ca e nevoie de donatori de orice grupa de sange pentru colega ei. Pe cunoscuti ii cred. Fata a avut un accident grav cu atv-ul si as fi ajutat cu placere daca eram in Tim sau pe aproape. Daca ai prieteni prin zona da-le de veste ca la municipal Timisoara se cauta doantori, poate ajunge mesajul si la un binevoitor din zona. Pentru detalii cauta-ma printr-un comment si iti fac legatura cu cineva apropiat fetei.
Anul trecut pe vremea pastelui eram si eu in spital cu o amica accidentata pe motor dar din fericire ea nu a avut nevoie de sange. Da Doamne la cat mai putine accidente si refaceri rapide celor care au avut!

GENIAL!

noreply@blogger.com (Maisha) — Sat, 24 May 2008 03:57:00 +0000

Ieri aveam o stare de tot rahatul, si nu de ala turcesc. Sunt pe final cu toate, examene, proiecte, puteri. Tre sa dau totul din mine sa termin in 2 luni facultatea aia care e organizata prea de kkt pt cat de buna ar putea fi. Deschid google readear dupa o pauza de o saptamana, 300 rss-uri necitite. Citesc ceva funny si sar direct pe bedforlove. Soc! Am ramas rau in urma cu noutatile. Vama a lansat deja albumul prin sms. Intru pe site, dau sms in secunda urmatoare si imediat am codul, descarc albumul si il pun pe player, trebuia sa plec sa ma intalnesc cu colegul meu si nu rezistam fara sa-l ascult. Dupa primele minute deja fredonam, zambeam si pana am ajuns la unirii (15 min) eram alt om, zambitor, toata ziua de kakao se stersese cu buretele ca prin minune. Am ajuns acasa, ascultam Vama, m-am trezit, ascult Vama. Cartita e clar cea care mi-a sarit beculetzul de cand am ascultat-o. Erm in pasaj la Unirii si partea aceea instrumentala puternica a inceput exact cand observam conform traditiei marea de oameni. Ma simteam un om mic si neinsemnat langa multi altii, dar bucatica aia de melodie mi-a dat aripi, m-a revitalizat, mi-a indreptat spatele si mi-a ridicat capul din pamant. Eram mandra, eu ascultam vama, eu eram cea mai castigata din pasajul ala de oameni plictisiti de monotonie. Aveam un sentiment de satisfactie de nedescris si cumva simteam ca nu am platit suficient pentru ce am primit, doar starea aia de atunci a fost de milioane
Acum fug sa imi iau pachetul de la gara, mi-a trimis mama haine de nunta :) Pup playerul si ascult Vama :D
Recomand sa vi-l descarcati si voi (nu indrazniti sa mi-l cereti ca pentru 4,10 euro nu muriti si banii astia nu acopera nici macar o miime dn toata munca depusa acolo, orchestratie, voce, tot, tot, tot).

Ascultati vama si simtiti dragostea!

Compatibilitate

noreply@blogger.com (Maisha) — Mon, 19 May 2008 23:12:00 +0000

Din punctul meu de vedere exista 3 tipuri de compatibilitate, 2 sunt oarecum rare, dar a 3a e de domeniul basmelor.
1. Compatibilitate sexuala. Asta e atunci cand 2 persoane se vad, se plac, isi dau tarcoale, se aprind una pe alta, isi mai dau tarcoale si apoi ajung in pat(pe scara, in masina sau alta parte). Ce iese de acolo nu e sex, e ceva suprem ce se naste din minti excitate care merg pe aceeasi unda. Iar daca acele persoane se intalnesc a2a...na oara si e la fel de spectaculos e clar, sunt compatibili sexual. Explicatia acestei experiente ar putea fi diversitatea de care au cei 2 parte intre partidele impreuna, dar din cate am vb cu persoane care se intelegeau bine doar asa, nu prea exista monotonie sau plictiseala ca sa ajute simtitor diversitatea.
2. Compatibilitate mentala. E acea potrivire perfecta care se remarca din primele fraze schimbate cu cineva. E vorba tot de lungimi de unda, dar la alt nivel. Cazul asta poate fi intre 2,3,n prienteni de orice gen si nu e nevoie sa faca sex sa se mentina acea compatibilitate. Mai mult, daca fac sex poate fi chiar naspa (gandiri asemantoare creeaza framantari si frustari asemanatoare - deci poate fi cel mai frutrant si complxant sex din viata oricaruia din cei 2).
3. Combinatia dintre cele 2 de mai sus, aka dragoste, iubire, care da in logodna, pirostii si alte porcarii din astea. Frumos, dar de la statul impreuna, mai ales de la varsta frageda (sub 24 ani) tot un mare kkt ajunge. Intervine monotonia, il/o vezi zi de zi, acelasi pat, acelasi dus, aceeasi oameni. Trebuie sa fie o vointa si imaginatie formidabila de cuplu ca sa se creeze diversitate (un sex mic in podul bunicii ei/lui, iesiri in alte locuri decat cele obisnuite, aniversari speciale - doar daca sunt aman2 siroposi de genul).

Deci, faceti mult sex ca sigur veti fi macar o data in viata cimpatibili cu cineva.

Insomnie

noreply@blogger.com (Maisha) — Thu, 15 May 2008 01:22:00 +0000

De ceva vreme am o mare problema cu somnul. Azi mi-am facut curaj si am luat un somnifer. Cica isi face efectul in max o ora dar se pare ca au trecut 4 si nimic. As vrea sa dorm seara si ziua sa fiu activa sa imi vad de ale mele. Ieri din cauza somnului am ratat 2 intalniri importante. Ma simt eu iresponsabila, d'apai prietenii (nici nu vreau sa imi imaginez ce pareri au altii despre mine).
Imi prindea bine acum ceva timp, cand ma forta mereu cineva sa ma trezesc, ma duce la munca si adormeam impreuna. Acum nu as mai rezista, nu mai suport sa dorm cu nimeni. Uneori mai reusesc sa adorm ca altfel muream de atat nesomn dar acum chiar am incercat si trebuie sa fiu obosita mult prea tare sa adorm langa cineva.
Cica ar fi stresul, zic niste articole prin ziare, dar cine mai are incredere in ele cand iti zic ceva ce stii deja? Ca sa fie cu adevarat bune la ceva ar trebui sa ne informeze eficient si sa ne ajute, gen o foaie cu magnet de stres, una de oboseala. S-ar vinde ziarele si revistele mai ceva ca energizantele :) Dar atunci s-ar taia paduri mai ceva ca acum si am fi niste odihniti si nestresati intre pietre si cimenturi. Nici asa nu-i bine...mai bine luam 2 pastile...