Așa arată „grija” Rusiei pentru istoria „comună” și “spiritualitatea” despre care ni s-a vorbit atâția ani.Nu mi-aș dori ca astfel de imagini să devină ceva obișnuit. Pentru că, de fiecare dată când ne obișnuim cu atacurile rusești, Rusia merge și mai departe.

Iar cei care cred că războiul se oprește la granița Ucrainei ar trebui să privească atent aceste imagini.

Indiferența nu a oprit niciodată agresiunea.

Marianna Prysiazhniuk

Сегодня ночью Россия снова атаковала Киев. Среди последствий — пожар в Печерской Лавре. Лавра пережила столетия, империи и войны. Сегодня один из важнейших символов Киева должен пережить и Россию.

Вот как выглядит российская «забота» о «общей» истории и «духовности», о которых нам столько лет рассказывали. Я бы не хотел, чтобы такие образы стали обыденными. Потому что каждый раз, когда мы привыкаем к российским атакам, Россия идёт ещё дальше.

А тем, кто думает, что война заканчивается на украинской границе, следует внимательнее присмотреться к этим кадрам.

Безразличие никогда не останавливало агрессию.

În acest timp, la București, președintele Nicușor Dan, la prima oră anunță un nou premier, chiar pe vicepreședintele PNL, Adrian Veștea fără să anunțe partidul sau președintele PNL, aflat în Republica Moldova. Cred că nu este întâmplător momentul ales, a dorit să fie o lovitură năprasnică din care PNL nu se va mai ridica. Oare de ce atâta ură și atâta încrâncenare încât să ieși dimineața de duminică și să speculezi momentul absenței lui Ilie Bolojan?

Sabina Pop

În 2014, Kremlinul l-a folosit în anexarea Crimeei. În sens că a condus parte din trupele care au invadat și ocupat peninsula.După Transnistria și Crimeea, a fost infiltrat în Donețk, chiar înainte de începerea invaziei rusești. Până prin 2016 a fost șef al KGB-ului din Donețk, pe atunci regiune separatistă din Ucraina. A fost chiar primul șef al KGB-ului din Donețk, imediat ce rușii au trimis separatiștii să ocupe regiunea.

După ce a slujit Kremlinul în aceste locuri fierbinți, Pinciuk s-a retras lângă Moscova. Își scria memoriile. A publicat câteva cărți despre acțiunile militare la care a luat parte. Astăzi cineva a decis să-l oprească din activitatea literară. Televiziunea REN TV transmite că Pinciuk era singur acasă și a comandat un colet. Curierul a ajuns pe la ora 17.00.

Pinciuk l-a luat, dar ceva i s-a părut suspect, așa că a aruncat coletul, s-a ascuns după ușă, iar… coletul a explodat. Andrei Pinciuk ar fi supraviețuit exploziei, spune presa rusă. Publicația SHOT numește incidentul „ tentativă de asasinat asupra fostului șef al KGB-ului din Donețk”.

Agenția oficială TASS spune că „viața ex-ministrului securității din DNR(așa numesc rușii Donețk), Andrei Pinciuk, nu este în pericol”.
Apropo, explozia vine după ce un alt militar rus implicat în războiul din Ucraina a fost ținta unui atentat. Se întâmpla acum câteva zile la Moscova. Mașina în care se afla a explodat la scurt timp după ce a ieșit din parcare.

E vorba de șeful Direcției Principale pentru Rachete și Artilerie a Ministerului Apărării, Damir Davîdov. Davîdov însă nu a supraviețuit.
Constatin Malofeev, un oligarh rus apropiat de biserica rusă, proprietarul Țarigrad TV scrie despre aceste atentate:
„Inamicul a trecut la eliminarea punctuală a celor mai buni. Slavă Domnului, colonelul Pinciuk rămâne în serviciul țării.
Însă situația devine tot mai tensionată. Amploarea terorii este în creștere.

Salvează doar profesionalismul și Bunul Dumnezeu.”

Despre cum se trăiește în Rusia, diferența dintre Moscova și provincia rusă, aflați într-un interviu pe canalul meu de YouTube. Linkul este în comentarii.

Acestea sunt deocamdată informațiile. Eu vi le-am oferit. Părerile, ca de obicei, vă aparțin.

Vitalie Cojocari

Particip la Summit în numele Președintelui Nicușor Dan, alături de liderii din regiune, și voi prelua oficial mandatul de la prietenii noștri bulgari.

Anul președinției noastre se suprapune cu negocierile pentru viitorul buget multianual al UE. Asta înseamnă că putem împinge mai sus pe agendă proiectele strategice care conectează Uniunea de regiune – drumuri, căi ferate, puncte de trecere a frontierei, piețe, energie. România nu e doar mediator aici, suntem beneficiar direct al fiecărui kilometru de infrastructură care leagă regiunea de restul Europei.
În plus, fiecare partener din regiune care avansează pe drumul european devine un partener mai bun pentru economia românească. Iar rolul de președinție ne așază la masa unde se iau aceste decizii.

Acum 30 de ani, Europa de Sud-Est era văzută ca o sursă de instabilitate iar azi vorbim despre o regiune cu potențial vizibil de creștere, care atrage proiecte de investiții și parteneri globali. Sub motto-ul „Rezilienți. Conectați. Europeni.”, președinția României își propune să accelereze exact această transformare.

Oana Țoiu 

Să vă explic.

Zona separatistă din stânga Nistrului este numită în popor Transnistria. Desigur, autoritățile constituționale de la Chișinău sunt extrem de atente la felul în care folosesc termenul. De pildă, în comunicările oficiale de la Chișinău, mai nou, se vorbește despre „regiunea din stânga Nistrului” sau „zona de securitate”.

Oficialii de la Chișinău îl evită pentru a nu da apă la moară celor care ar putea considera teritoriul din stânga Nistrului o formațiune statală independentă. În presa de la Chișinău se folosește însă Transnistria. De regulă i se zice regiunea Transnistria sau regiunea transnistreană din aceleași motive: nu există o țară cu această denumire. Cuvântul Transnistria este folosit și de agenția oficială de știri a Republicii Moldova, Moldpres.

Lucrurile se schimbă complet la Tiraspol.

La televiziunea controlată de separatiști, unde există emisiuni în așa-zisă limbă moldovenească, de fapt e limba română, nu veți auzi să se spună Transnistria. Acolo se vorbește exclusiv despre o țară numită, iar aici, atenție, Nistrenia. Da, Nistrenia! Separatiștii își numesc formațiunea statală Republica Moldovenească Nistreană. Pe scurt, RMN. În rusă nu sună ca o investigație medicală. I se zice PMR. Recent, separatiștii de la Tiraspol au anunțat că merg mai departe. Vor să-i pedepsească pe toți cei care vor folosi cuvântul Transnistria. Paradoxal, dar în Transnistria se vor aplica amenzi pentru cuvântul Transnistria.

În așa-zisul Parlament, numit Consiliul Suprem, a fost înregistrat un proiect de lege în acest sens. Inițiativa a fost depusă pe 1 iunie chiar de liderul nerecunoscutei Nistrenii, Vadim Krasnoselski. Conform proiectului, „utilizarea denumirii Transnistria în discursurile publice, în opere și în mass-media în orice limbă va fi pedepsită”.

Este prevăzută și o amendă de 420 de ruble transnistrene ori, cum se zice la televiziunea din Tiraspol, 420 de ruble nistrene. Asta înseamnă aproape 26 de dolari. Mai mult, cei care sunt prinși că folosesc cuvântul Transnistria pot fi reținuți și încarcerați în așa-zisa Nistrenia pentru 15 zile. Pentru funcționari, amenda este de 52 de dolari. Persoanele juridice ar plăti în jur de 650 de dolari pentru folosirea cuvântului Transnistria.

mai mult la : rfi.fr/ro/republica-moldova/

Vitalie Cojocari

Jeffrey Sachs a apărut în repetate rânduri la RT (Russia Today), este citat cu mare plăcere de Serghei Lavrov, ministrul de externe rus și a promovat interpretări ale războiului din Ucraina foarte apropiate de narativele Kremlinului. A cerut chiar „normalizarea relațiilor cu Rusia” și a pretins și în 2023 și în 2024 și în martie 2025 că Ucraina ar fi pierdut deja războiul, ceea ce, după cum vedem, este fals. Prăbușirea iminentă a Ucrainei pe care o repeta nu s-a întâmplat. Dar tactica formulărilor de tip profeție nefondată care se autoîmplinește este des utilizată de propaganda rusă.

John Mearsheimer, a apărut și el la Russia Today, iar de ani de zile formulează analize care atribuie responsabilitatea principală Occidentului și NATO și care au fost frecvent folosite de propaganda rusă. În 2022 spunea că Ucraina nu poate rezista invaziei, dar armata lui Zelenski a eliberat apoi Regiunea Harkiv și Regiunea Herson, a distrus o mare parte din flota rusă și a efectuat operațiuni chiar pe teritoriul Rusiei.
În loc să își revadă și nuanțeze afirmațiile categorice, Mearsheimer a perseverat în greșeală, iar în 2024 spunea că e ridicol să crezi că Ucraina mai poate menține frontul. Suntem în 2026, iar Rusia e blocată fără a mai putea înainta. Dimpotrivă în ultimele luni, logistica rușilor e puternic lovită de dronele ucrainene, iar câștigurile teritoriale au fost mai mari pentru Ucraina.

Ambii blamează NATO pentru extindere, așadar și-ar fi dorit ca nici România să nu fie integrată în această structură de securitate. Dar asta ar fi făcut-o mult mai vulnerabilă, iar instinctele imperialiste ale Kremlinului ar fi fost mult mai agresive față de țările rămase fără umbrela de apărare a Tratatului Nord-Atlantic.

Ambii se pretind experți imparțiali, dar niciodată nu pun în lumină responsabilitatea Rusiei pentru invadarea Ucrainei și a lui Putin care a luat decizia de a declanșa războiul. Pentru ei mereu victima e de vină (Ucraina) sau Occidentul care sprijină principiile dreptului internațional ajutând Ucraina să se apere.

Ambii au o viziune care respinge prevederile Cartei ONU acceptând că Marile puteri ar putea avea țări controlate în sferele lor de influență, adică o logică responsabilă pentru declanșarea Primului și a celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru ei principiul suveranității și independenței naționale nu are valoare.

Grav este că oferă o aură academică unor afirmații mereu blânde față de Rusia, inchizitoriale față de democrațiile occidentale și fataliste față de Ucraina. Astfel, au acordat legitimitate repetată unor narațiuni centrale ale Kremlinului. Aici este o responsabilitate morală pe care aceste figuri o au, opiniile lor find rostogolite de canalele pro-ruse.

Ei nu au făcut nimic pentru a evita asocierea cu propaganda rusă, ceea ce înseamnă că nu s-au simțit jenați intelectual și oripilați moral ca opiniile lor să fie reproduse frecvent de presa rusă și de ecosistemul media pro-Kremlin, legitimând astfel atrocitățile comise de Putin în Ucraina.

De aceea îi numesc “intelectualii lui Putin” pentru că, asemeni altor cărturari care, sub masca autorității academice, au servit de-a lungul timpului regimuri fasciste ori comuniste, din opiniile pe care le exprimă public lipsește dimensiunea morală și condamnarea tiranilor care au provocat distrugeri îngrozitoare și sute de mii sau milioane de morți.

Remus Cernea

Pe 27 februarie 2022, Gruzinov a fost luat prizonier. În octombrie anul trecut, un tribunal rus l-a condamnat la 21 de ani de regim sever într-o colonie rusească pentru „terorism”. Recent, lui și altor prizonieri din „Aidar” le-au fost confirmate pedepsele în apel, iar Gruzinov a rostit ultimul său cuvânt, pe care publicația rusească online Mediazona l-a publicat integral.

Iată traducerea:
„Instanța a considerat că am atentat la ordinea constituțională a Federației Ruse, iar ancheta crede că am atentat la Constituția ei. Serios? Nu m-a interesat niciodată Constituția Federației Ruse. Eu am propria mea Constituție – Constituția Ucrainei! Și doar ea, dintre toate constituțiile lumii, mă interesează.

Iar dacă ancheta consideră că la ei funcționează principiile constituționale ale alternanței la putere, ale separării puterilor – atunci foarte bine! Trăiți în lumea voastră iluzorie! Dar eu ce treabă am cu asta?!

Mi se spune că este vorba despre integritatea teritorială. Și eu o recunosc – în granițele recunoscute internațional. În acele granițe pe care le recunosc liderii mondiali Xi Jinping, Donald Trump, Aleksandr Lukașenko și mulți alții. De ce le iertați lor dezacordul cu versiunea voastră de granițe, iar mie… iar mie îmi dați 20 de ani de pușcîrie! E dureros până la lacrimi.

Nu acele lacrimi din timpul torturilor din Donețk, când îmi rupeau membrele, îmi spărgeau dinții, mă electrocutau și mă înfometau, ci lacrimi din cauza absurdității acuzațiilor.

Instanța mă consideră terorist, naționalist, că urăsc tot ce este rusesc. Eu nu sunt masochist, nu mă urăsc pe mine însumi. Eu sunt rus! Dar nu rus din Rusia. Sunt cetățean al Ucrainei multinaționale. Și mă consider egal cu reprezentanții tuturor celorlalte popoare. Nu fratele mai mic, ci egal!

Eu sunt terorist, susține instanța. Pe cine am luat eu ostatic? Unde am pus eu bombe? Când și pe cine am șantajat cu arma în mână, pe cine am intimidat? Astfel de acțiuni nu îmi sunt imputate. Am fost declarat terorist fără niciun motiv.

Mi s-a părut că procurorul, când rostea rechizitoriul, iar judecătorul – sentința, erau mai puțin liberi decât noi, prizonierii. Cel puțin așa îmi place să cred, să văd oamenii mai buni decât sunt în realitate.

Să reflectăm: am fost acuzat de instruire teroristă pentru că am servit în armată în 2015, în urma mobilizării. Unitatea mea nu a aparținut și nu aparține nici „Aidar”, nici „Azov”, nici „Donbas”. Pur și simplu am fost mobilizat, iar după un an și patru luni am fost demobilizat. Am purtat uniformă și armă. Și deja atunci planificam „activități teroriste”? Serios?!

Și în încheiere. Puțină informație din interior. Sper să nu fiu amendat pentru asta. Când avocata mea a citit ultimul meu cuvânt după pronunțarea sentinței de 20 de ani de regim sever, mi-a spus că mi-ar putea da chiar mai mult. I-am răspuns: oare chiar crede cineva că într-o colonie rusească un ucrainean poate trăi 20 de ani?

Probabil că aceste procese publice sunt pentru noi ultima posibilitate de a ne spune liber adevărul. Și în ce constă puterea? Puterea este în adevăr! Asta este adevărata putere – în dreptate! Iar în fața judecății supreme sunt împăcat.”

Potrivit anchetatorilor, un rezident în vârstă de 38 de ani al Kievului a fost recrutat de serviciile speciale ruse și ar fi primit o plată pentru a începe pregătirile pentru atac.

Suspectul ar fi urmărit mișcările ofițerului, i-a monitorizat rutina zilnică, i-a identificat reședința și a adunat informații despre vehiculul pe care l-a folosit. Anchetatorii spun că planul era de a organiza crima folosind o dronă FPV și de a recruta un operator pentru a efectua atacul.
Gândiți-vă la asta o clipă.

În timp ce soldații ucraineni luptă și mor apărându-și țara, acest individ ar fi ales să se vândă unui serviciu de informații străin pentru bani și să ajute la organizarea uciderii unui ofițer ucrainean responsabil cu apărarea statului.

Nu un soldat pe un câmp de luptă. Nu o operațiune de luptă.

Un asasinat.

Potrivit poliției, suspectul a fost reținut înainte ca planul să poată fi pus în aplicare și acum se confruntă cu acuzații legate de pregătirea unei crime. Dacă va fi condamnat, ar putea risca închisoare pe viață.

Cazul servește ca o altă reamintire a faptului că războiul Rusiei nu se poartă doar cu rachete, drone și artilerie, ci și prin spionaj, sabotaj, rețele de recrutare și încercări de a submina Ucraina din interior.

Pentru fiecare ucrainean care își riscă viața pentru a apăra țara, există, din păcate, persoane dispuse să o trădeze pentru bani.

sursa : Ukraine News

Liderul ucrainean și-a exprimat recunoștința profundă pentru deschiderea și disponibilitatea manifestată de emisarii americani de a lucra într-un ritm accelerat în următoarele săptămâni, cu scopul explicit de a oferi un impuls decisiv canalelor diplomatice menite să pună capăt războiului de agresiune declanșat de Federația Rusă.

Discuțiile de la Chișinău au abordat contextul strategic global, recunoscând faptul că atenția comunității internaționale este în prezent puternic atrasă de evoluțiile complexe și tensiunile geopolitice din jurul Iranului.

Cu toate acestea, președintele Zelenski a subliniat că obiectivul comun fundamental rămâne restabilirea unei păci durabile și juste pe continentul european, un subiect de securitate major care se află ferm pe agenda de lucru a aliaților occidentali.

În cadrul dialogului, au fost analizate perspectivele strategice în perspectiva iminentului summit al liderilor G7 și a celorlalte evenimente internaționale programate pentru luna iunie, un calendar considerat crucial pentru stabilirea liniilor de acțiune viitoare.

Un punct extrem de sensibil al întâlnirii l-a reprezentat schimbul de informații operative, președintele ucrainean informând direct delegația americană cu privire la datele de inteligență deținute de Kiev legate de planurile și intențiile militare imediate ale Moscovei.

În final, șeful statului ucrainean a mulțumit partenerilor de peste ocean pentru aprecierile pozitive aduse pozițiilor oficiale ale Ucrainei și pentru respectul manifestat față de rezistența poporului său, adresând totodată un mesaj de mulțumire Republicii Moldova pentru ospitalitatea logistică oferită în facilitarea acestei întâlniri strategice.

Robert Cojan