Paralele//Paralele

"Este în puterea noastră să schimbăm puterea lor" sau alternativa care nu vine încă..

2009-07-14T01:13:00.004+03:00

Aţi ghicit, vorbim iar despre wannabe Obama al politicii dâmboviţene, Crin Antonescu. Cel care a mai depăşit cu bine o lansare, ăsta fiind, între noi fie vorba, cam singurul tip de eveniment mediatic pe care consultanţii PNL îl pot organiza în acest moment. Până la lansarea din septembrie, octombrie sau, de ce nu, noiembrie, haideţi să ne aplecăm puţin asupra mesajului politic utilizat astăzi de Crin şi să-l şi analizăm niţel:

"Cele mai incomode intrebari - si ma doare -, intrebari care exprima anumite indoieli, sunt urmatoarele: daca am forta, daca am solutii si daca am sansa de a deveni presedintele Romaniei. Sunt aici ca sa raspund acestor intrebari si raspund acestor intrebari: da, am forta! Forta mea este in mine, nu e in oameni ascunsi in spatele meu, cu jocurile si interesele lor. Forta mea este forta principiilor si a consecventei cu care fac politica, pastrandu-mi libertatea pana azi si nefiind azi dator niciunuia dintre cei care de 20 de ani domina Romania, sufocand-o", si-a inceput Antonerscu discursul. Cred că este unul dintre cele mai nefericite registre retorice folosite de Crin lately pentru că asumă din start "îndoiala" creată în jurul succesului candidaturii sale. Cineva să îi spună totuşi că până la prezidenţiale mai sunt cam 4 luni mari şi late, deci nu mai e timp de lamentări, de îndoieli, de meditaţii, de reflectări. Apoi, conceptul de "forţă" este mult prea disproporţionat în raport cu imaginea blajină a candidatului, i se potriveşte poate lui Băsescu, nu şi lui Antonescu. În gura lui sună fals. Forţa o insufli prin discurs, prin mesaje, prin gesturi şi mimică, nu prin proclamaţii. "Principiile" nu îşi au nici ele rostul, e un concept golit de conţinut după ce a fost folosit la saturaţie şi în chip eminamente demagogic în ultimii 20 de ani
"Intr-un stat in care presedintele tarii construieste un limbaj violent, violenta se transmite in strada, intr-o tara in care presedintele tarii vorbeste batjocoritor despre scoala si profesori si produsele scolii, scoala e depreciata si nu mai e respectata, intr-o tara in care presedintele tarii isi promoveaza membrii familiei si apropiatii din clan in pozitii de demnitate si influenta, toti ceilalti(...)
Atacul de mai sus este ok construit şi poate reprezenta o reţetă retorică câştigătoare în campanie pentru Antonescu
"Epoca presedintelui-jucator s-a terminat. Am vazut cu totii ca un presedinte-jucator are o echipa, are oamenii lui, un presedinte-jucator nu poate servi. Iar eu vreau nu sa fiu jucator, ci sa fiu un presedinte al tuturor romanilor care au o speranta, care vor sa traga pe cineva la raspundere pentru viata lor si pentru viitorul lor. Nu vreau un presedinte partizan, vreau un presedinte responsabil"
Am foarte mari dubii că românii s-au săturat de imaginea "preşedintelui jucător". Dimpotrivă, atât timp cât studiile arată în continuare înclinaţia electorilor pentru un preşedinte puternic, autoritar, poate chiar "tătuc", e greu de crezut că alternativa propusă de Antonescu îi poate aduce acestuia puncte.

Acestea fiind principalele citate din speechul de astăzi, voi articula acum câteva propuneri despre cum văd eu mesajul politic alternativ al candidatului Antonescu (atenţie - vorbele ipotetice ale candidatului Antonescu nu reprezintă neapărat crezul meu, este un exerciţiu pur comunicaţional):

"Agenda preşedintelui Băsescu din 2004, pe care şi eu am sprijinit-o, a fost una autentică şi oportună pentru România. A fost ceea ce avea nevoie ţara noastră într-un moment extrem de greu când administraţia pesedistă sufoca economia, sufoca justiţia, sufoca libera iniţiativă, sufoca speranţa într-o viaţă mai bună, sufoca însăşi libertatea, cea mai de preţ valoare a umanităţii. Nu programul domnului Băsescu a fost problema, ci tocmai faptul că şi-a abandonat această agendă morală şi de schimbare din rădăcini a societăţii româneşti. În 2009 avem nevoie mai mult ca niciodată de această agendă pentru ca România să se schimbe în fine în bine."
"Nu modelul preşedintelui-jucător este problema conducerii României de astăzi, ci modul în care acest model este infectat de virusul conflictualismului şi demagogiei actualui preşedinte. Nu poţi fi un preşedinte jucător autentic atunci când 5 ani de zile cauţi numai dispute, nu construieşti nimic şi îţi protejezi familia, cunoscuţii şi clientela de acţiunile legitime ale instituţiilor statului. Eu îmi propun să fiu acel preşedinte jucător pe care România îl merita în 2004 şi pe care nu îl are nici în 2009. Un preşedinte jucător al românilor şi nu al activiştilor PD-L, nu al Elenei Udrea, nu al Monicăi Ridzi sau al lui Don Costel de Oltenia. Un preşedinte jucător pentru interesul naţional, pentru cei care contribuie la bugetul naţional din munca lor, pentru cei care merită o şansă de afirmare în această ţară"
"Preşedintele Băsescu nu poate numi nici măcar 3 realizări în acest mandat. Economia de bine de rău a funcţionat sub conducerea liberalilor, am avut creştere economică constantă de 6-7%, am atras investiţii străine de 10 miliarde de euro, am păstrat un sistem de fiscalitate redus şi am reuşit istorica mărire a pensiilor. Nimic însă nu s-a modificat în structura profundă şi bolnavă a statului român în ultimii 5 ani de mandat al domnului Băsescu. Avem aceeaşi birocraţie care copleşeşte cetăţeanul, aceeaşi justiţie fricoasă şi necredibilă, aceleaşi instituţii anchilozate şi încremenite în proiect. România trebuie să respire din nou, România trebuie să iasă la suprafaţă din această mocirlă, România trebuie să se afirme. Nu putem să mai aşteptăm încă 5 ani de experiment Băsescu când în perioada asta ar trebui să ajungem deja din urmă vecinii noştri din Uniunea Europeană. "
"Funcţia prezidenţială trebuie să fie acea tribună supremă de pe care să poţi promova decenţa, bunul simţ, normalitatea în societate. Toate acestea alcătuiesc ordinea de care o societate sănătoasă are atâta nevoie pentru a se dezvolta, pentru a crea prosperitate, pentru a se regenera permanent. Societatea românească este încremenită şi fără energie acum tocmai pentru că acolo, la Cotroceni, nu a existat nimeni să îndrume, să medieze, să abritreze, să unească. În ultimii 5 ani acolo a fost un om care şi-a dorit să facă politica intereselor de grup, să dezbine societatea, să îşi arunce în ţepe adversarii politici. " etc. etc.

Cu alte cuvinte şi în concluzie:

Nu aş incrimina conceptul de "preşedinte jucător" şi în niciun caz nu l-aş înlocui cu cel de "preşedinte al tuturor". E un concept mult prea ambiguu şi care nu trezeşte vreun interes în rândul electoratului mediu fără de care Antonescu nu are vreo şansă de accedere în finală.
M-aş folosi de mesajul că "Băsescu a trădat agenda de schimbare din 2004" şi că el, Antonescu, o va aduce la îndeplinire.
Aş folosi "promisiuni" mai simple, mai uşor de înţeles, şi nu programe de genul "Elite versus clientele" sau "Justiţia independentă, responsabilă şi credibilă". Cred că românii au mai degrabă nevoie de un preşedinte care să le redea încrederea şi speranţa, care să refuze compromisurile caracteristice politicii clientelare, care să aibă o viziune despre viitorul ţării şi care să fie un model de decenţă, decât de un preşedinte demagog care rezolvă toate problemele ţării.
Din nou atenţie: toate aceste propuneri sunt instrumente retorice necesare, nu şi suficiente. Fără o organizare ca la carte, fără disciplină în partid, fără resurse mediatice importante, fără resurse financiare satisfăcătoare şi fără determinare, candidatul Antonescu va fi un simplu sparring partner în această cursă. După cum se prezintă acum, sincer îl văd mai degrabă pe locul 4 (după Vadim) decât pe 2 în primul tur..
Citatul pe care l-am pus în titlul postului mi se pare foarte ok, dar ar trebui construit în jurul lui. Deocamdată este doar un slogan bun, fără însă prea mult conţinut.
Pe aceeaşi temă şi aici.

Recomandări muzicale: Editors live la Bucureşti şi bonus Kasabian

2009-07-10T14:21:00.003+03:00

Poate nu prea multă lume a auzit de ei, deşi există din 2002 iar presa britanică i-a considerat a doua trupă ca importanţă a deceniului după Arctic Monkeys. Aşadar Editors e un nume de luat în considerare. Detalii despre concert aici (remarc din nou locaţia nefericită după experienţa Gogol Bordello). Iar mai jos o mostră din marele lor hit "Munich". Mai multe despre Editors găsiţi şi aici. În altă ordine de idei, vă mai recomand şi această piesă de la Kasabian, un alt nume greu care a fost anii trecuţi şi în Bucureşti şi care nu a fost foarte mult băgat în seamă atunci. Enjoy!

Lecţia alegerilor din Bulgaria: este posibil un GERB în România?

2009-07-10T02:43:00.004+03:00

Astăzi ne-am apropiat şi mai mult de un deznodământ pe care mai toată lumea îl considera previzibil de ceva timp, şi anume că ministrul Ridzi îşi va pierde în cele din urmă mandatul. Mai important decât demiterea/revocarea/demisia în sine este însă pentru partidul prezidenţial breşa probabil decisivă în zidul de credibilitate clădit cu atâta greutate în ultimii ani de zile, mai ales cu meritele unor oameni gen Macovei sau a intelectualilor din jurul lui Traian Băsescu. Din acest moment, PD-L devine la fel de vulnerabil ca PSD şi PNL la tema corupţiei şi la agenda morală în general. Din acest moment PD-L devine actor în deja celebrul joc "ei cu ei". Acestea fiind spuse, nu putem să nu ne gândim la oportunitatea care se creează pentru un nou actor politic major pe scenă, recte un nou partid care să preia din seva prospeţimii şi imaculatului pierdută de PD-L prin catastrofala poziţionare în cazul Ridzi. Desigur, o parte din voturile pierdute de PD-L în urma acestui caz vor merge spre PRM şi PNG îngroşând astfel rândurile celor care asigură votul de protest la următoarele alegeri. Un vot profund iraţional pe care l-am mai experimentat şi în 2000. Cealaltă parte a voturilor pierdute de PD-L, cele din rândul categoriilor educate, vor îngroşa rândurile "majorităţii tacute" sau vor fi câştigate de altcineva. De către cine? (PNL poate să aştepte mult şi bine, nu ei vor fi câştigătorii acestei basculări). Până a intra în miezul lucrurilor, să recapitulăm câteva enunţuri anterioare, asortate cu câteva observaţii în oglindă:

Pe 2 şi 3 martie, aici şi aici, anul acesta încercam să argumentez că sistemul politic românesc s-a maturizat şi că posibilităţile de zdruncinare prin apariţia unor forţe politice noi sunt minime
Pe 6 aprilie deja exploram posibilitatea apariţiei unui nou partid politic important pe dreapta, e adevărat, după alegerile prezidenţiale
Pe 5 iulie estimam că un partid gen defunctul URR ar putea câştiga acum în România până la 10% din voturi
Între timp, un partid politic înfiinţat în 2006 reuşeşte să câştige cu 40% din voturi alegerile generale din Bulgaria. (mai multe despre acest scrutin aici, pe blogul GMF)
Atenţie, deşi acest partid a câştigat şi alegerile euro-parlamentare din 2007 şi 2009, nu a existat în Parlament până la votul de săptămâna trecută! (mai multe despre GERB aici)
Cum politica comparată permite o paralelă fidelă între România şi Bulgaria, nu poţi să nu stai să te întrebi dacă nu cumva este posibil şi la noi un asemenea şoc.
Paralela se susţine şi dacă ne gândim că Boyko Borisov seamănă destul de mult cu Traian Băsescu. (mai multe despre Borisov aici) Acelaşi tipar non-conformist, aceeaşi înclinaţie pentru structurile militare şi de forţă ale statului, aceeaşi retorică populistă pe teme ca anti-corupţia, acelaşi traseu politic (ambii au fost Primari ai Capitalei), aceeaşi retorică simplă, la obiect, pe înţelesul oamenilor, acelaşi tip de carismă. Borisov a tras practic acest partid după el, nicio altă personalitate nereuşind să se impună.
GERB-ul s-a manifestat ca partid politic după o scurtă viaţă de ONG. Aici paralela s-ar susţine dacă luăm în calcul extrem de vocalul grup al foştilor ong-işti din actualul partid prezidenţial român.

După ce am trecut în revistă şi aceste aspecte, putem trece la câteva concluzii:

Deşi în România tranziţia sistemului politic pare a fi finalizată, mai pot apărea încă surprize. Este adevărat că în Bulgaria sistemul politic era văduvit de o forţă solidă pe centru-dreapta după colapsul Mişcării Simeon al II-lea în 2005. Este însă la fel de adevărat că şi la Bucureşti, şi la Sofia, partidele puternice de dreapta sunt extrem de personalizate, traiectoria lor depinzând fundamental de soarta politică a liderilor informali, Traian Băsescu şi Boyko Borisov
S-a spus întotdeauna, şi pe bună dreptate, că apariţia unui partid nou puternic în România este îngreunată de resorturile financiare şi cele legate de resursele umane asociate înfiinţării. Pe scurt, ai nevoie de o bază în toată ţara, în toate comunele şi sătucurile. La fel, ai nevoie de bani pentru a acoperi toate aceste costuri administrative. Şi, la fel de important, ai nevoie de oameni care să adere la noul partid şi care să fie capabili să susţină o campanie electorală. Pare imposibil, dar iată că în Bulgaria s-a putut. Încă o dată repet, GERB a aşteptat 4 ani să ajungă în Parlament deşi a stat mereu în sondaje la peste 25%!
Capitalizarea voturilor pierdute mai nou de PD-L şi a unei părţi din tradiţionala majoritate tăcută prespune îndeplinirea a foarte multe condiţii într-un timp foarte scurt.
Coroborând toate aceste condiţii, voi trage singur concluzia: apariţia unui GERB în România pe termen scurt ar putea avea loc numai prin ruperea actualului PD-L. Scenariul din articolul ăsta mai vechi pare cu atât mai valid cu cât de pe lista vedetelor noului partid ar dipărea Monica Iacob-Ridzi sau Elena Udrea. Aştept şi opiniile voastre.

credit poză: http://www.abcmail.us/hsmar/files/gerb.jpg

Cazul Ridzi: Ce-ar mai fi de spus?

2009-07-08T23:13:00.003+03:00

Romania clientelara si Romania normala

Alina Mungiu-Pippidi Joi, 09 Iulie 2009

Este justificata atentia acordata Monicai Ridzi, care a devenit, in urma investigatiei exemplare din Gazeta sporturilor, inamicul public numarul 1? La urma urmei, Nastase e tot protejat de tribunal, afacerile dubioase ale liberalilor sunt tratate mult mai discret si chiar cele ale altor colegi de partid sunt cu totul umbrite. Pe munca unor ziaristi civici de mana intai calaresc acum toti mercenarii talk-show-urilor si nu e de mirare ca intrebarea asta a inceput sa se faca auzita. Raspunsul la intrebare este insa categoric da. Cazul

Ridzi este cel care trebuie discutat acum, pentru simplul motiv ca vorbim de oameni aflati la guvernare, de fapte care se petrec sub ochii nostri, intr-un context de contractie economica dramatica, in timp ce i se cere populatiei sa stranga cureaua, in timp ce fondurile pentru cercetare stiintifica din Romania s-au taiat anul acesta chiar pentru cercetarile in curs.

Cazul este, in primul rand, scandalos pentru ca arata dublul standard practicat de un Guvern care a debutat cu discursuri despre virtutea publica si a ajuns sa plateasca firme de apartament sa aranjeze presa pe bani publici. Acesta e primul motiv care justifica indignarea publica fata de dna Ridzi. Al doilea motiv este tratamentul preferential de care se bucura ea. Ce alt om public ar mai fi cutezat sa angajeze cheltuieli cand nu avea dreptul legal sa o faca, daca nu s-ar fi bazat pe cea mai inalta protectie? Ce persoana de nivel receptionera de hotel a mai beneficiat de crearea unui minister pentru uz propriu, ca sa auda de atatea luni de zile spunandu-i-se "doamna ministru"? In ziua nefasta cand dna Ridzi a anuntat candidatura drei Basescu din partea organizatiei de tineret a PDL a vazut deschizandu-se in fata ei o cariera luminoasa si privilegiata, deasupra oricarei legi. Daca s-a aruncat singura pe tobogan, cu capul inainte, e doar pentru ca era si este sigura de maximul de protectie. Asta e cam suparator.

Al treilea motiv de iritare publica este sfidarea pe care dna Ridzi, ca promotoare a drei Basescu, a aruncat-o exact acelei parti a presei si societatii civile care e autonoma si ghidata de spirit civic. Romania e o tara clientelara, in care carierele si afacerile de succes se explica prin patronaj, dar nu integral. Exista si a existat constant la noi o parte a societatii civile (din care presa face parte) care nu a supravietuit sau prosperat prin favoritism guvernamental. In 2004, cand Nastase facuse zid in jurul ei, exact vocile de azi s-au ridicat contra lui, Tolontan si Gazeta lui, Nistorescu si Evenimentul zilei (azi fara el, dar categoric un ziar autonom si orientat civic, cu exceptii minore), cativa fosti jurnalisti de la Evenimentul din 2004 (gen Dan Tapalaga de la Hotnews sau cativa editorialisti de la R.l.), plus coalitia pentru o Guvernare Curata (din care Alistar nu a facut parte niciodata, spre informarea dnei Udrea).

Acestia au adus dreapta la putere, nu Ridzi si Udrea, si nici Voinescu sau Paleologu. O coalitie imbatabila, pentru ca se fondeaza pe dezinteres si spirit civic, o coalitie minoritara, dar cu marele atu ca refuza acea Romanie clientelara totala pe care o vor toti oamenii politici, una in care fiecare din noi e incartiruit, iar in cartierul binelui public nu mai ramane nimeni. A accepta-o pe EBA insemna pentru noi asumarea unei conditii de clienti. Nu aveam cum sa acceptam asa ceva, pentru ca ea nu corespundea adevarului. Daca Basescu a avut profit de pe urma noastra in 2004, acest lucru a fost un efect secundar al unei lupte civice pentru integritate si a luptei presei sa-si pastreze libertatea amenintata de Nastase. Nimeni nu i-a cerut nimic in schimb: decat respect. Ca atare, cu cateva exceptii penibile si dureroase, explicate integral prin profit propriu, am asistat la o solidarizare a celor care s-au simtit sfidati, luati pe veresie, iar aceasta a intrecut orice asteptari.

Caderea dnei Ridzi a inceput in ziua in care a anuntat candidatura drei Basescu si a deschis usa Asiei Centrale peste edificiul de integritate fragil si construit de noi cu enorme sacrificii. Al patrulea motiv pentru care dna Ridzi merita ce i se intampla este sublimul ei dispret pentru bani, in general, si pentru banul public in special. Majoritatea banilor publici fara o destinatie dedicata si indispensabila – de exemplu, banii de pensii – sunt cheltuiti exact in acest mod si asa au fost cheltuiti ori de cate ori au fost bani. Cat am fost la televiziune, am incercat sa suspend "Cerbul de Aur", celebru pentru ca totdeauna intermediarii, in cap cu directorii de program din TVR, luau doua treimi din banii artistilor la mica intelegere si marea ciupeala. Nu era nici o cale sa te lupti cu asemenea practici generalizate, cum am gasit, de exemplu, la "Sport", decat inchizand temporar activitatea respectiva si reorganizand-o din temelii. Altfel plateai de trei ori pretul, iar mare parte din bani intrau in buzunarele unora care teoretic lucrau pentru stat. Toata lumea stia, dar nimeni nu facea nimic.

Patologia cheltuielilor Ridzi e una clasica si de aceea hamaiala liberala suna fals, ca de la ASG-ul lui Bulai la Loganurile lui Cristi David nu au fost cu nimic mai buni. Monica Ridzi spune ca este tapul ispasitor. Asa e, dar a voluntarizat pentru rol reluand practicile lui Nastase la vedere. Prin ea, i se transmite lui Traian Basescu ca noul sau stil e inacceptabil, ca nu va avea parte de inca cinci ani daca asta inseamna generalizarea clientelismului, ca numai taierea partii care a pacatuit, plus ceva penitenta, nu aroganta, ii mai poate readuce ceva din vechii sai aliati. PSD si mogulii au resurse, deci si clienti. Prin comparatie, PNL si PDL s-au bazat intotdeauna mai mult pe partea libera a opiniei publice, au avut prieteni. Daca ii pierd, nu mai au nimic. Pot sa cumpere Cristoi si intelectuali nu cu bucata, ci cu kilul, nu le va servi, pentru ca, odata cumparati, credibilitatea lor e zero. Cand ai un public format nu din tarani saraci, ci din oraseni cu Internet, pur si simplu nu iti poti permite asemenea comportamente. (http://www.romanialibera.ro/a159316/romania-clientelara-si-romania-normala.html)

De ce sunt mai bune femeile lor

Sabina Fati, redactor-sef adjunct Joi, 09 Iulie 2009

La noi, femeile promovate in politica trebuie sa fie in general tinere, sexi si disciplinate. In Occident, dar si in destule democratii estice unde tot mai multe doamne ajung in fruntea guvernelor, promovarea se face mai degraba pe criterii meritocratice. La noi, defileaza Elena Udrea, care la 36 de ani a reusit sa profite, pe rand, de PSD (care in 2004 i-a dat bani publici sa piarda procese), de PNL (sa ajunga pe listele de consilieri la alegerile locale din 2004), iar apoi de PDL (pentru a deveni ministrul Turismului). La ei, defileaza

Angela Merkel, care a urcat consecvent toate treptele crestin-democratilor germani. La noi, Elena Udrea ajunge avocata dupa ce-si ia diploma de licenta la o facultate privata fara pretentii. La ei, Merkel are studii temeinice si un doctorat in fizica, plus o cariera profesionala de prim rang. La noi, Monica Ridzi primeste la 32 de ani fotoliul de ministru, dupa ce face plecaciuni insistente si favoruri.

La ei, Dalia Grybauskaite este aleasa la 53 de ani presedinta Lituaniei, dupa o cursa electorala complicata, in care a candidat ca independenta. La noi, Monica Ridzi are o licenta in drept luata, la 26 de ani, la Universitatea "1 Decembrie" din Alba Iulia. La ei, Dalia Grybauskaite are un doctorat in economie, luat la 32 de ani, la Moscova, pe vremea cand tara sa facea parte din URSS. La noi, Monica Ridzi este acuzata de deturnare de fonduri si de incercare de corupere a presei prin publicitate de stat. La ei, Dalia Grybauskaite este admirata pentru consecventa cu care cere transparenta in afacerile publice si pentru denuntarea oligarhilor. La noi, Monica Ridzi este admirata doar de clasa politica pentru rezistenta consecventa pe baricadele mismasurilor sale. La ei, Dalia Grybauskaite a cucerit publicul prin zambetul fermecator si caracterul intransigent. La noi, Elena Udrea si-a cucerit notorietatea mai ales cu ajutorul decolteului, iar Monica Ridzi – mai ales prin ploconirea in fata fiicei presedintelui.

La ei, Dalia Grybauskaite si-a convins alegatorii nu doar cu experienta ei de fost comisar european pentru Finante si Buget, ci si cu un program serios privind politica interna si externa a tarii. La noi, Elena Udrea devine tot mai cunoscuta prin vesnica ei agitatie televizata, in vreme ce Monica Ridzi ajunge si ea, zilele acestea, la trista notorietate a fostului premier Adrian Nastase. La ei, Dalia Grybauskaite, care va fi investita duminica in func-tia de presedinte, este numita deja "doamna de fier" a Lituaniei. La noi, politicienele in voga se imbraca in roz, poarta tocuri imense, fuste deasupra genunchilor si posete de mii de euro. La ei, femeile cu functii importante se imbraca in culori inchise, poarta bijuterii discrete si pantofi relativ comozi. La noi primeaza fardurile, la ei – fondul. La noi, presedinta Camerei Deputatilor este o fosta Miss Romania. La ei, politicienele vin din zone mai putin frivole.

La noi, vin din familii influente in politica locala sau nationala, ca Roberta Anastase, Daciana Sarbu si EBA. La ei, Jadranka Kosor, proaspat-numita premier in Croatia, are formatie juridica, a fost jurnalista militanta pentru drepturile omului si a primit premiul Comunitatii Europene pentru activitate umanitara. La noi, femeile impinse pe prima scena a politicii sunt neaparat tinere. La ei, politicienele sunt neaparat experimentate. La noi, tinerele cu ambitii politice stiu in ce loc trebuie mangaiat elefantul sub trompa. La ei, Jadranka Kosor are, la 56 de ani, un esec la prezidentialele din 2005 si o sansa de a duce mai departe modernizarea Croatiei din fotoliul de prim-ministru.

La noi, sunt incurajate frivolitatea in cazul femeilor si clientelismul in cazul barbatilor. La ei, desi exista si exceptii, sunt incurajati profesionistii, indiferent de sex. La noi, politica este o trambulina catre abundenta si de aceea aspirantii platesc taxe. La ei, piata selecteaza exemplarele de succes. La noi, selectia se face pe criterii de grup, de aceea la noi elitele politice raman de 20 de ani submediocre. La ei, progresul este alert fiindca elitele sunt bine pregatite. La noi, modernizarea intarzie fiindca elitele sunt necalificate. (http://www.romanialibera.ro/a159342/de-ce-sunt-mai-bune-femeile-lor.html)

Conservatorii români despe moştenirea lui Michael Jackson sau elitismul adus la extrem

2009-07-07T15:20:00.003+03:00

Am găsit la Cristi Pătrăşconiu aceste extrase şi cred că merită un pic de atenţie şi de comentariu. În primul rând mi se pare salutară iniţiativa Dilemei Vechi, este foarte bine ca un subiect ca moartea lui Michael Jackson să fie tratat şi din perspectivă culturală sau chiar antropologică, şi nu numai tabloidă. În al doilea rând, citind opiniile lui Voinescu, Neamţu şi TRU, primii conservatori ideologici ai ţării, nu pot să nu sancţionez o anumită situare la o extremă ipocrită din partea celor 3. Argumente:

Este adevărat că Michael Jackson a dat în anii 80 semnalul mutării atenţiei dinspre vechiul rock'n'roll al anilor 60-70 (cu peak-ul Woodstock 69) către un nou mainstream reprezentat de cultura (şi muzica) pop. Criticii uită însă că în aceeaşi perioadă îşi făcea loc pe piaţă un tip de muzică inferior, aşa cum a fost muzica disco sau crap-uri de genul Modern Talking. Nici Rock-ul nu a traversat o perioadă mai bună în anii 80 dacă ne gândim la abundenţa unor nume gen Motley Crue, Skid Row, etc, nume care au dus rock-ul într-o etapă poate similară pop-dance-ului anilor 90
Este adevărat că Elvis Presley a fost icon-ul muzicii până la apariţia Beatles, Michael Jackson sau Madonna. Este însă la fel de adevărat că muzica lui Elvis Presley a fost la fel de comercială în anii 60-70 cum a fost cea a lui Jackson în anii 80-90. E pur şi simplu vorba de evoluţia scenei muzicale.
Meritul muzicii lui Michael Jackson vine şi din faptul că a reuşit să producă o oarecare sinteză între genuri: influenţe soul în muzica anilor 80, influenţe rock (aportul lui Slash este esenţial)
Consideraţiile lui Neamţu sunt cel puţin puerile. Nu poţi nega generaţiilor întregi de oameni care au fost vrăjiţi de muzica lui Michael Jackson dreptul de a fi îndoliaţi la moartea idolului lor. Da, media coverage-ul este un pic excesiv, dar a spune că el este nemeritat reprezintă o negare naivă a mainstream-ului actual (legat de influenţa media în croirea agendei publice). De aici şi retorica ultra-conservatoare pe care am mai acuzat-o şi altădată la TRU spre exemplu. Care este paradisul pierdut în viziunea celor 3? Cumva delirul anilor 60-70 cu Presley în frunte? Ciudat, cei mai mulţi comentatori ar spune că acei ani au fost o tresărire de stânga în tumultul ideilor contemporane.
A nega moştenirea pozitivă a muzicii lui Michael Jackson înseamnă o asumare a situării la periferia complexului de idei care ne guvernează azi. Înseamnă să nu vezi o evoluţie. Înseamnă să te situezi radical în afara culturii pop reprezentative pentru generaţiile de ieri şi de azi. Înseamnă să fii atît de elitist încât să negi meritele unora din cei care au modelat gusturile maselor. Gusturi care nu înseamnă manele, disco sau alte questii degradante, ci un pop sintetizant pentru curentele muzicale mai de nişă.
În încheiere, vă ofer o mostră a pop-ului de astăzi, nu Michael Jackson ci o questie definită ca electro-pop. Enjoy!

Strategia PNL sau lucrul făcut la plesneală

2009-07-06T22:03:00.004+03:00

Vorbim despre asta. Mihnea a demontat deja foarte bine anumite aspecte din marea strategie penelistă. Strategie care, atenţie, vine la 4 luni înainte de alegerile prezidenţiale care pot reprezenta semnalul definitiv pentru aruncarea PNL-ului la coşul istoriei. Căci un scor mediocru de 15-16% al candidatului Antonescu (adică în marja scorului partidului la europarlamentare) ar duce PNL-ul în situaţia de a rămâne blocat într-un proiect politic pe care Patriciu şi l-a dorit acum ceva timp, dar care îl condamnă la marginalizare. Este posibil ca un tur 2 Băsescu-Geoană cu sprijin Antonescu pentru Băsescu să conducă la atragerea PNL la guvernare, dar asta numai sub condiţiile puse de democrat-liberali. La fel, dacă Antonescu îi acordă sprijinul lui Geoană, şi acesta ipotetic ar şi câştiga, cel mai probabil liberalii vor ajunge parteneri secundari ai PSD-ului în noul guvern. Oricum ai judeca scena politică post-electorală, PNL-ul este departe de visele sale de mărire (ţinta de 30% sau numirea unui premier liberal). Revenind la strategia apărută astăzi, trebuie reţinute câteva detalii:

PNL este conştient de forţa sa redusă în comparaţie cu PDL şi PSD, atât financiar cât şi relativ la ponderea resurselor umane "militante". Soluţia lor e o campanie de atragere de noi membri, şi în primul rând de tineri, pasionaţi şi ataşaţi crezului antonescian, care vezi Doamne, ar înflăcăra mulţimile. Modelul românesc ar fi Băsescu 2004 deşi am impresia că în megalomania lor, liderii PNL încă mai visează la un model de campanie Obama.
PNL se poziţionează neutru în lupta de poziţii dintre PDL şi PSD. Tactic este o mişcare bună pentru că Antonescu poate negocia cu ambii candidaţi care vor intra în turul 2. Ce nu anticipează tabăra penelistă este scorul lui Vadim Tudor, care ar putea fi egal cu al său. Şi cum evenimentele recente au arătat că sperietoarea extremistă nu prea mai ţine când e vorba să-ţi asiguri o majoritate, este foarte probabil ca Antonescu şi PNL să rămână cu buza umflată ca după negocierile pentru formarea guvernului post-Tăriceanu. Strategic, Antonescu ar putea câştiga mai mult dacă s-ar poziţiona radical împotriva lui Geoană, pentru că el este adevăratul adversar în turul 1. Atât timp cât în sondaje Geoană este în continuare sub scorul PSD, Antonescu ar mai putea, teoretic, spera. Pe de altă parte, este halucinant să crezi că Băsescu nu va scoate un 34-35% în primul tur, care automat îl duce în turul 2.
Strategia PNL vorbeşte foarte puţin despre tipul de mesaj care va fi transmis în campanie. E adevărat, se vor imagina noi măsuri anti-criză, dar la momentul ăla s-ar putea ca lumea să fie atât de saturată de acest concept încât să nu le ia prea mult în seamă. Făceam în martie câteva sugestii (aici aici) care, aşa cum s-a dovedit, nu au fost utilizate mai deloc de candidatul Antonescu. şi
Overall, strategia penelistă nu proiectează decât un partid depăşit de evenimente, cu o retorică ameţitoare, cu lozinci de genul "facem în lunile astea reconstrucţie în filiale şi scoatem scor bun în noiembrie". Pe scurt, o strategie făcută la plesneală de un partid care se află de prea mult timp în vacanţă.

Bonus: analiza din ianuarie 2009 care, din păcate pentru PNL, se cam confirmă şi o predicţie din decembrie 2008 care, la fel, se pare că se confirmă: "Cel mai probabil procentele pierdute de PDL şi Traian Băsescu prin compromisul guvernării alături de PSD nu vor fi capitalizate de PNL aşa cum se aşteaptă unii, cel puţin nu acum şi nu în starea jalnică în care se găseşte partidul Brătienilor. Aceste procente vor merge cel mai probabil la categoria "nehotărâţilor", care ar putea alimenta speranţele unora cu privire la formarea unor noi partide pe scena politică." (de aici) credit poză: http://media2.gruprc.ro/photo/thumbs/800_600/022009/0d6fecb52f68138c84462bb9f1d023e2.jpg

Back to basics: De la show-uri muzicale de calitate, la cele politice derizorii

2009-07-05T18:48:00.004+03:00

Încheiem azi o săptămână în care am preferat să mă detaşez total de fenomenul politic axându-mă pe muzică. Pentru că am avut toate motivele. Azi mi-am dat seama că deja îmi lipseşte atomsfera de la BestFest..Revenind, despre ce am putea comenta politically speaking decât despre cazul Ridzi? Sau mai precis de cum a fost el administrat comunicaţional de PD-L şi ce consecinţe poate avea. În continuare câteva observaţii:

Scriam acum 13 zile! că demisia doamnei Ridzi este cel mai raţional lucru cu putinţă pentru toată lumea, şi în primul rând pentru PD-L. Între timp scandalul a escaladat atât de mult încât înclin pe de o parte să-i dau dreptate lui Stolojan cum că deja nu mai contează dacă este sau nu demisă, prejudiciul de imagine a fost oricum creat. Pe de altă parte, nu poţi să nu proiectezi şi eventuale alte scenarii în jurul cazului
Spre exemplu, în marja întârzierii deja suspecte cu care DNA-ul reacţionează în acest caz, cea mai bună poziţie a adversarilor din PSD şi PNL ar fi tergiversarea lucrurilor în Comisia Parlamentară condusă de Alina Gorghiu. Cu alte cuvinte, să nu finalizeze ancheta săptămâna care urmează aşa cum am auzit, cu verdictul de începere a urmării penale. Ar fi o capcană să grăbească decizia pentru că s-ar putea face din nou auzite refrenele de genul "Parlamentul îşi permite să dea verdicte juridice", deşi asta e legea în România pentru miniştrii care sunt şi parlamentari. În cazul în care PSD şi PNL amână verdictul şi continuă lucrările în comisie, este posibil ca vechea gardă din PD-L să reuşească în fine să o forţeze pe Ridzi să demisioneze
Consecinţe: atât timp cât nimeni nu a măsurat sociologic efectele, ne dăm doar cu presupusul. Este clar că perjudiciul de imagine asupra taberei Băsescu-PDL este semnificativ, dar este la fel de adevărat că aceştia mizează pe o lege nescrisă a comportamentului maselor, şi anume că astfel de lucruri se uită în 2-3 luni. Nu însă dacă adversarii profită la maxim de vulnerabilitatea PD-L-ului. În afară de tergiversarea la nesfârşit a anchetei parlamentare (fapt care ar presupune o voinţă de fier numai şi dacă ne gândim că oamenii ăia vor şi ei în concediu), cazul Ridzi ar putea fi construit şi ca o platformă perfectă pentru un gest extrem al PSD..Imaginaţi-vă cum ar suna un ultimatum de genul "Demiteţi-o pe Ridzi sau ieşim de la guvernare, nu putem să ne asociem cu miniştri suspecţi de corupţie şi imoralitate". Bănuiesc totuşi că PSD-iştii nu se gândesc la aşa ceva, atât timp cât la guvernare criza se resimte altfel..
Ultima observaţie priveşte tabloul mai larg al scenei politice româneşti: actuala configuraţie politică este clar depăşită şi mutaţiile pe stânga şi pe dreapta sunt inevitabile. Întrebarea este când se va întâmpla acest lucru. Căci odată cu prezidenţialele de anul ăsta se termină obositorul ciclu electoral ce tot durează din 2007 încoace şi aşezări ar trebui să aibă loc. Este clar că dacă acum s-ar înfiinţa un URR bine administrat şi mediatic, s-ar câştiga până la 10% din voturi, cu efecte devastatoare asupra PDL în primul rând, dar şi asupra PNL. Este clar că dacă Băsescu pierde cursa prezidenţială, PD-L-ul se scindează. Este clar că PSD-ul va trece prin furtuni interne copleşitoare dacă Geoană nu ajunge preşedinte al României. Este clar că PNL-ul este deja în moarte clinică şi doar o mână de la PDL sau PSD îl mai poate atrage la liman. Cazul Ridzi are meritul de a ne fi devolat încă o dată prăpastia partitocraţie-societate în România.

credit poză: http://www.markmedia.ro/uploads/fototeca/logo-URR.gif

Seara Santana sau de ce BestFest-ul s-a terminat pentru mine cu Franz Ferdinand şi Orbital

2009-07-05T11:49:00.003+03:00

Am reuşit până la urmă să ajung aseară cu jumătate de oră întârziere la show-ul Santana şi m-am speriat când am văzut mulţimea de oameni din perimetrul de la Romexpo. În primul rând mai existau oameni care în acel moment cumpărau bilete de o zi, evident special pentru Santana. În al doilea rând, du-te vino-ul permanent pe aleile de la BestFest era cel puţin supărător, semn că publicul nu era foarte concentrat la muzică. Acordurile Santana erau în schimb as expected, adică magice. De ce n-a mai fost BestFest? Pentru că atmosfera primelor zile a lipsit, pentru că publicul era atât de eterogen încât te-ai fi gândit că eşti pe un stadion la un concert catch-all (îmi dau seama de pe acum cum va fi la Madonna), pentru că prea mulţi au venit doar pentru că e de bon ton să vezi Santana live şi să dansezi pe ritmuri latino. Mă rog, să rezum spunând că nu am fost tocmai în largul meu, iar finalul show-ului cu oamenii de la BGS spunându-ne ba că s-a închis la bere, ba că s-au închis şi toaletele, a intensificat gustul amar. Îmi pare rău că nu am prins Ting Tings şi Looptroop Rockers, înţeleg de la Metropotam că au fost decenţi. Cum în seara asta nu merg la Manowar, iar seara de ieri a fost cum a fost, e clar că pun aici punct cronicilor de la BestFest 2009. O ediţie decentă şi matură din multe puncte de vedere. Ca bilanţ, cel mai bun show a fost Moby, urmat înde-aproape de Franz Ferdinand şi Orbital. Decepţia cea mai mare, The Killers. Sper să mai avem şi la anul BestFest.

Franz Ferdinand şi Orbital au realizat seara perfectă la BestFest. În seara asta, Santana (sper să ajung...)

2009-07-04T13:49:00.003+03:00

Aşa cum mă aşteptam ieri a fost cea mai bună zi din line-up BestFest-ului de anul ăsta, fie şi pentru că am avut 2 nume mari care au dat aproape tot: Franz Ferdinand şi Orbital. Câteva mostre FF mai jos (mulţumiri din nou Romanitzza) Remarcabil a fost, as expected, şi Ulysses iar dezamăgirea a fost absenţa asta: Despre Orbital nu am multe cuvinte, au fost pur şi simplu fabuloşi, finalul perfect pentru o seară perfectă. Felcitări organizatorilor că i-au programat după Franz Ferdinand. Mostre: La final câteva mostre de Santana live: p.s. În general sunt de acord cu cronicile Metropotam, mai puţin cu asta. Băieţii de la Alternsofera chiar dau clasă multor trupe româneşti şi au fost foarte buni şi ieri. E a doua cronică care mă enervează după cea de la Grimus, la fel de nejustificată.

Moby sau live-ul perfect la Bucureşti

2009-07-03T12:52:00.003+03:00

Mulţumiri: Romanitzza şi horaţiu slăvescu

După o seara memorabilă cu Moby urmează seara Franz Ferdinand, probabil cea mai tare din festival

2009-07-03T11:20:00.003+03:00

Concertul Moby de aseară a fost perfect, similar probabil celui cu Faithless din primul an al BestFest-ului. Les Elephantes Bizarres şi Grimus au fost revelaţiile aşteptate, definitely de ascultat în continuare, în timp ce Ayo şi Polarkreis nu m-au impresionat. Motorhead ar fi fost tari dacă ai fi savurat genul, oricum merită respect pentru performance-ul de aseară. În seara asta ne vom delecta cu Franz Ferdinand care ar trebui să compenseze prestaţia un pic dezamăgitoare a Killers din prima seară. Vom mai avea Alternosfera din Republica Moldova (foarte promiţători de ani de zile), AB4 reveniţi după o perioadă de pauză prelungită, Gabriela Cilmi şi Oceana care ne vor delecta cu vocile, revelaţia britanică Klaxons("Not Over Yet" e genială) şi la final Orbital, probabil un final de chill perfect după hărmălaia de la Franz Ferdinand. So it will be great. Mai jos o selecţie din artiştii acestei seri, de unde puteţi remarca că Gabriela Cilmi poate cânta "Whole lotta love" sau că Orbital poate face un show comparabil cu cei de la Chemical Brothers (piesa "Satan"). Enjoy!

BestFest a doua zi: consacraţii Moby, Motorhead şi Ayo şi surprizele Polarkreis 18, Grimus şi Les Elephantes Bizarres

2009-07-02T11:22:00.004+03:00

Ieri a fost frumos dar parca prea multă ploaie. În plus, Killers nu s-au ridicat chiar la înălţimea aşteptărilor insistând prea mult cu piese de pe noul album mai puţin fericit. Dacă mai adaug şi nemulţumirea că nu au cântat "Tranquilize" îneţelegeţi de ce spun că showul Kaiser Chiefs de anul trecut a fost mai bun. Îmi pare rău că nu am apucat să prind mai mult de 2 piese White Lies, fireşte din cauza ploii. Astăzi va fi o zi interesantă pentru că se produc 3 trupe necunoscute la noi, din care 2 româneşti (Les Elephantes Bizarres şi Grimus) şi una cu mare succes în Germania (Polarkreis 18). Ar mai fi Ayo care sună foarte bine dar sunt sceptic în privinţa live-ului, clasicii Motorhead (nu sunt mare fan, dar cine ştie) şi mult aşteptatul Moby. Mai jos câteva mostre din fiecare. Şi la sfârşit piesa The Killers care n-a mai fost cântată ieri:( Bonus: prima piesă din concertul Killers când încă mai ploua torenţial..

Ziua zero BESTFEST: The Killers, White Lies şi Patrice

2009-07-01T10:58:00.002+03:00

I'll be there

RIP Michael Jackson

2009-06-26T01:52:00.002+03:00

Nu am fost niciodată mare fan MJ, dar un mare artist trebuie recunoscut mai ales în astfel de momente

Câteva gânduri după o absenţă mai lungă

2009-06-22T23:56:00.003+03:00

Nu am fost plecat din ţară decât 2 zile în toată perioada de absenţă de pe blog şi trebuie să admit că aş fi avut despre ce scrie. O să încerc să mă revanşez deşi vacanţa îmi face tot mai mult cu ochiul..În continuare voi face câteva observaţii în legătură cu evenimentele recente mai importante:

cazul Ridzi: da, este vorba de linşaj mediatic, dar modul în care ministrul tineretului a administrat criza de imagine este total condamnabil. Odată cu sesizarea DNA de către PNL şi cu înfiinţarea Comisiei de Anchetă parlamentară, soarta doamnei Ridzi pare a fo 99% scrisă. Ghinionul ei este şi că speţa se suprapune cu relansarea cazului Zambaccian în aşa măsură încât PD-L nu poate fenta opinia publică. Concluzia mea este că în zilele următoare vom afla că doamna Ridzi nu mai este ministru, fie printr-o "demisie de onoare" (în fapt impusă de partid), fie printr-o mişcare mai largă de remaniere guvernamentală (caz în care ar mai putea cădea capetele lui Paleologu din PDL şi Nemirschi şi Niţă din PSD), fie pur si simplu prin sacrificarea Monicăi Ridzi de către propriul partid în cazul în care ea nu doreşte să-şi depună mandatul
Consiliul PSD de la Turnu Măgurele: trebuie să fim consideraţi naivi dacă pesediştii încearcă se ne convingă că înregistrările discuţiilor din Consiliu au fost întâmplătoare. Cineva de la PSD a avut această idee bună, iar modul în care s-au exprimat participanţii la discuţii certifică "mânăria". Cine a mai participat la şedinţe interne de partid ştie că la tensiunea care se acumulează este imposibil să nu apară nişte înjurături sau nişte "ştiri pe surse" despre anumite afaceri care se fac la guvernare. Ori la conclavul pesedist am auzit doar invectiva "tâmpitul Berceanu", coincidenţă la câteva zile depărtare de gafa lui Băsescu cu "şcoala românească care produce tâmpiţi"..Revenind la substanţă, se pare că m-am înşelat în previziunea mea făcută la începutul anului conform căreia guvernul PDL-PSD va rezista doar până imediat după europarlamentare. Cum spunea şi Andronic, era mişcarea politică raţională, dar se pare că din diverse motive pesediştii mai rămân până în septembrie..
Europa: deşi Barroso a câştigat sprijinul Consiliului European (şefii de state şi de guvern ai UE), mai are de aşteptat până în toamnă pâna va primi şi sprijinul Parlamentului European pentru un nou mandat de şef al Comisiei Europene. Timp berechet pentru calcule şi negocieri în culise pentru diverse alte posturi. Se ştie deja că lupta pentru şefia Parlamentului European se dă deocamdată în interiorul PPE între polonezul Buzek şi italianul Mauro, cu un ascendent pentru primul. Caz în care, fireşte, Berlusconi va cere un portofoliu foarte important în Comisie pentru un popular italian, probabil acelaşi Tajani (actual comisar pe Transporturi). La fel, Socialiştii (care tocmai şi-au amânat rebrandingul în ASDE) vor dori ceva foarte important la schimb pentru postul lui Barroso şi aici ar putea intra în cacul noul post creat de Tratatul Lisabona de preşedinte al Uniunii Europene, unde până acum se vechiculează 2 nume importante de socialişti, ambii Laburişti: Tony Blair şi Gordon Brown (care astfel s-ar putea retrage onorabil de la guvernare în cel mai prost moment al Laburiştilor în ultimele decenii). În schimb, dacă Socialiştii merg până la capăt cu poziţia extremistă anti Barroso, sunt şanse ca liberalii din ALDE să câştige potul cel mare printr-o alianţă cu PPE, UEN şi nou creatul azi Grup al Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. Potul cel mare ar însemna pentru ALDE poziţia de preşedinte al Parlamentului European (Graham Watson) sau, de ce nu, cea de preşedinte al Uniunii pentru Verhofstadt. Veţi întreba unde e România în toate aceste jocuri. Păi oficial tragem tare pentru Agricultură, dar şansele sunt infime. Portofoliul pe care îl vom primi va fi cu siguranţă mai greu decât Multilingvismul, dar cu siguranţă mai slab decât Agricultura. Teoretic mai puteam trage la Dezvoltare Regională (unde Hubner e scoasă din joc), la Energie (bineînţeles Letonia nu va mai prinde aşa ceva) sau Transporturi, dar problemele structurale pe care le avem în aceste domenii la noi acasă nu ne face credibili pentru o asemenea responsabilitate. Ca şi în cazul Agriculturii de altfel, unde în plus mai diverg şi interesele marilor puteri europene: Franţa şi Polonia vs. Germania şi UK.
Ar mai fi Iranul..mai în glumă mai în serios discutăm cu prietenii despre noua politică externă a lui Obama şi cum ar fi reacţionat Republicanii pe acest subiect. Concluzia amară chiar şi printre prietenii susţinători ai lui Obama a fost că până la urmă surge-ul din Irak chiar a funcţionat. Desprindeţi de aici opinia mea faţă de reacţia dezirabilă a Occidentului în Iran..şi să nu uităm că Israelul îl are totuşi pe Netanyahu..

Cam atât pentru moment. Feel free to further comment:)

Nazare

2009-06-14T12:02:00.003+03:00

Pe 12 februarie 2009 scriam pentru prima dată despre noul europarlamentar PDL Alexandru Nazare, care îşi începuse mandatul la Bruxelles chiar în ianuarie anul acesta. Ulterior am semnalat pe blogul ăsta şi alte acţiuni ale acestuia (aic i, aici sau aici) convins fiind de faptul că ele merită mai multă atenţie şi mai multă promovare în condiţiile blocajului mediatic atunci când e vorba de actori politici mai puţin cunoscuţi sau de teme care fac mai puţin rating. După o campanie de o lună în care a fost extrem de activ pe tv şi după o activitate consistentă pe blog si twitter (inclusiv pe pagina de twitter a parlamentarilor europeni), Nazare a devenit mai cunoscut şi mai luat în seamă. Bineînţeles, a ratat câştigarea unui nou mandat de europarlamentar, după plasarea lui pe locul 14 pe listă. Şi totuşi s-a luptat pentru şansa lui încercând să facă maximul posibil din această oportunitate, la fel cum a făcut şi din scurtul mandat de 6 luni la Bruxelles. După alegeri, atât Cotidianul cât şi Cristi Şuţu scriu elogios despre Nazare, dovadă că acţiunile sale au câştigat ceva awareness. Şuţu îl numeşte "un politician corect" şi "adevăratul câştigător al alegerilor de duminică". Eu îl numesc "cel mai decent candidat la alegerile europarlamentare" şi "unul din învingătorii morali ai alegerilor". De-ar fi mai mulţi de această calitate.. credit poză: http://www.echipadeimagine.ro/wp-content/uploads/2009/05/nazare.jpg

Harta câştigătorilor euro-alegerilor în toată Europa

2009-06-08T20:15:00.003+03:00

Aici găsiţi harta cu rezultatele pe fiecare ţară, iar aici şi aici 2 analize decente despre consecinţele acestor alegeri. De remarcat afirmaţia "Merkel’s Christian Democrats destroyed her Social Democrat coalition partners at the polls" din comentariul de pe Financial Times, asta apropos de observaţiile din postul ăsta.

Alegerile europarlamentare: the aftermath

2009-06-08T19:49:00.003+03:00

Acum 2 săptămâni spuneam că este posibil ca UDMR să prindă 3 mandate, PRM să facă un scor bun şi PDL sau PSD să prindă doar 10 mandate. În preziua alegerilor eram deja convins că PSD va cîştiga alegerile în virtutea capacităţii mai bune de mobilizare a electoratului captiv la vot şi pe fondul disipării voturilor PDL prin factorul EBA. În privinţa PRM, aveam deja de ieri dimineaţă informaţii că e prăpăd în Bucureşti, dar am sperat că vor pierde masiv în ţară. La fel cum am sperat că PSD va pierde totuşi la mustaţă văzând cum organizaţii gen Vrancea, Constanţa, Bacău nu s-au mobilizat ca altădată. Până la urmă toate aceste "predicţii" erau de la sine înţelese. Nu ai nevoie de foarte multe calcule ştiinţifice pentru a-ţi da seama că PDL va pierde 1 mandat din cauza EBEI sau că UDMR va face aproape 10% pe o prezenţă foarte scăzută. La fel şi în privinţa PNL, principalul perdant al prezenţei. Concluzia e că nimic nu se schimbă, totul se conservă. Este adevărat că PRM poate fi socotit surpriza euro-alegerilor, dar vă propun să rămânem calmi. Nu suntem nici mai primitivi ca alţii din Europa şi nici mai buni. Iar "pericolul" Vadim pentru prezidenţiale este deocamdată doar în mintea unor spin-doctori care ar dori o reeditare a scenariului 2000. O altă concluzie importantă este că Antonescu a ratat primul test important în perspectiva alegerilor prezidenţiale şi nu cred că poate remonta între timp. În schimb fostul preşedinte PNL a găsit momentul optim de a ieşi la lumină cu un mesaj binevenit pentru simptizanţii şi militanţii acestui partid. De circul de la PDL nu mai comentez. Spun doar că s-ar putea să regrete mai târziu. p.s. aşa cum spuneam pe 3 iunie, CCR-ul va declara neconstituţională ordonanţa care îi permitea preşedintelui Senatului să facă parte din CSAT. Geoană a vrut ieri doar să iasă cât de cât onorabil din această situaţie penibilă credit poză: http://home.planet.nl/~ocvdberg/Aftermath-cd.jpg

Rezultatele sondajului paralel: PNL 39%, PDL 37%, PSD 9%, PRM 5%, EBA 3%

2009-06-08T19:42:00.003+03:00

Evident un asemenea rezultat poate apărea doar pe bloguri, căci la vot ajung alţii prin alte mijloace. Remarc doar că PNL a câştigat bătălia în online cu ocazia acestor alegeri în timp ce PDL-iştii au votat mai heirupist pe ultima sută de metri. De semnalat şi scorul EBEI, dovadă că "norma" a funcţionat şi pe net..În rest, vă mulţumesc mult pentru voturi.

Exit-poll Germania: Dreapta câştigă detaşat, stânga în genunchi

2009-06-07T19:22:00.003+03:00

CDU 31%, CSU 7,5%, deci 38,5% spre PPE. SPD 21%, Verzii 11,5%, Liberalii FDP 11%, Stânga Die Linke 7,5%. Detalii aici

Şi totuşi s-ar putea ca PSD să fie principalul înfrânt la numărarea efectivă a voturilor

2009-06-07T18:44:00.003+03:00

Deci la cum arată estimările, impresiile de pe teren şi alte surse convergente, PSD o va păţi din nou ca la generale. Adică va fi dat primul în exit poll, dar la foarte mică distanţă de PDL, pentru a pierde ulterior la numărătoarea efectivă a voturilor. Dacă mai punem la socoteală şi că EBA îşi va lua la limită mandatul, s-ar putea să avem 12+1 mandate la PDL..O altă surpriză ar putea fi PRM-ul care e acum la 6% în exit-polluri dar la numărare ar putea claca la un 4,9%...Mai sunt puţin peste 2 ore şi aflăm.

Veşti proaste în Bucureşti după primele ore de votare..

2009-06-07T11:15:00.001+03:00

PRM rulz..restul în grafic

Motto-ul zilei: Learning to fly

2009-06-07T05:50:00.000+03:00

În aşteptarea fraudei electorale de mâine

2009-06-06T20:28:00.003+03:00

Dincolo de fraudele cu turism electoral, vot multiplu, suveici şi alte enşpe metode, alegerile europarlamentare de mâine vor fi marcate de frauda morală. Pentru că rezultatele de mâine nu vor justifica voinţa reală a electoratului român, ci doar vor măsura capacitatea partidelor de a aduce masă de manevră la vot. De asta şi numai de asta câştigătorul alegerilor de mâine va fi PSD. Iar EBA va fi "salvatoarea " PD-L la numărul de mandate. Singura parte bună e că există şanse mari ca PRM să nu prindă pragul de 5%, iar UDMR-ul să foe totuşi ţinut sub 10%. În rest mai vorbim zilele următoare. Nu uitaţi să votaţi şi în sondajul paralel, dacă nu aţi făcut-o până acum, mai aveţi câteva ore la dispoziţie. Rezultatele de până acum arată că, într-un fel, cititorii Paralelelor sunt mai inteligenţi decât alţii..:) Tschuss! Votaţi dreapta!

Primul exit-poll al alegerilor europene: în Olanda popularii câştigă la mică distanţă de extremiştii de dreapta, stânga în genunchi

2009-06-05T01:08:00.004+03:00

Deşi până duminică seara niciun stat UE nu are voie să dea publicităţii rezultatele, avem deja scorurile estimate de exit-polluri în Olanda, unde s-a votat azi. Aşadar: Apelul Creştin-Democrat (PPE) 5 mandate, Partidul Libertăţii (non-afiliat) 4 mandate, Partidul Muncii (PES) 4 mandate, D66 şi Partidul Liberal al Poporului (ambele ALDE) câte 3 mandate, Partidul Socialist (Stânga Unită-comunişti), Verzii şi Creştin-Democraţii (ID) câte 2 mandate. 1 mandat e posibil să meargă la Partidul Pro Drepturile Animalelor, iar restul mandatelor se vor redistribui. Prezenţa la vot a fost în jur de 40%. Concluzia e că partidele de dreapta (Apelul Creştin Democrat, Partidul Libertăţii şi Partidul Liberal al Poporului) au câştigat jumătate din mandate la prima strigare, probabil mai multe după redistribuire. Aşteptăm UK-ul. credit poză: http://www.topnews.in/files/Netherlands-Flag_2.gif