Cu putin noroc, nu vom afla raspunsul niciodata.

Manastirea e o ctitorie a lui Vlad Tepes si e situata pe malul Neajlovului, in apropierea Calagurenilor unde a avut loc celebra batalie dintre Mihai Viteazul si Sinan Pasa. Avand in vedere aura istorica si prognoza unei duminici insorite, mi-am zis sa profit si sa bifez aceasta restanta din imprejurimile Bucurestiului.

Spre deosebire de prima incercare cand tinta era Giurgiu, iar ideea de a vizita manastirea ne-a venit de la un indicator rutier, de data asta am sapat putin pe net pentru o ruta cat de cat normala. Prea multe informatii nu gasesti, dar varianta Gradistea via Adunatii Copacenii parea cea mai ok. Si a fost destul de decenta, mai ales in comparatie cu experienta precedenta, primele probleme aparand chiar in Gradistea unde s-au ivit craterele de pomina. Slalomul nu e lung, din Gradistea indicatorul arata dreapta spre Comana, urmand vreo 3-4 km de drum cu gropi ceva mai “normale”. O ultima intersectie, in T, se face stanga si dupa maxim 1 km de drum in aceeasi nota fantastica, se ajunge la manastire.

Comana e practic un zid fortificat cu o biserica in centru. Pasnica, asa cum e orice manastire. Un mic muzeu prezinta cateva momente din istoria locului. Intrarea e gratuita. Gratuite erau si ramurile de salcie – era Duminica Floriilor, precum si apa sfintita. Un calugar i-a dat niste bani “de sarbatori” unei doamne sarmane cu doi copilasi langa ea. Un altul impartea prajituri vizitatorilor. Chiar daca aveau chioscul de rigoare cu obiecte bisericesti, nu simteam mercantilismul ofensiv care de regula ma izbea atunci cand vizitam un lacas de rugaciune ortodox. In consecinta, am donat cea mai mare suma pe care am lasat-o intr-un astfel de edificiu.

Comana nu este ceva extraordinar. Daca sunteti din Bucuresti si aveti o dupa-amiaza de wend in care nu aveti planuri, v-o recomand. Se poate cupla cu o plimbare prin padurea Comana, actualmente Parcul Natural Comana. Din pacate timpul nu mi-a permis sa vizitez padurea (si o oarecare teama de drum, caci era din directia aceea cu amintiri nu prea placute), deci nu va pot spune nimic din proprie experienta. Insa colateral, in urma cautarilor pe net, se pare ca sunt cateva trasee de ciclism, pentru pasionati asadar un motiv in plus.

2. Ion Iliescu, fostul presedinte executiv al PSD, actualmente “avansat” in grad onorific, este vazut de multi ca un om de prim rang pe scena politica din Romania. Ma intreb de ce pentru ca nu stiu pe niciun alt politician care sa fi produs atata paguba pentru imaginea celor din fruntea propriului partid cum a facut-o dansul prin lipirea etichetelor de “arogant” pe Nastase, de “prostanac” pe Geoana si de “carlan” pe Ponta. Nu ca nu ar avea dreptate…

3. Elena Udrea a impartit azi la o scoala niste calendare cu chipul ei si cu sloganul “I love B”. Insista ca nu e in campanie electorala, ca doar a impartit cadouri, desi de curand pare-se ca a inregistrat la OSIM sloganul “EU iubesc B” si altele asemanatoare, potrivit Gandul care citeaza presa in general. Mai mult, de curand Elena Udrea a facut o aluzie privind candidatura ei la primaria Bucurestiului. Nu stiu daca e adevarata partea cu OSIM-ul, dar stiu ca nu imi doresc sa fiu nevoit ca pentru primaria Bucurestiului sa aleg intre Elena Udrea, Sorin Oprescu, Marian Vanghelie sau Ludovic Orban. Ar fi extrem de trist.

Dupa concert am avut parte de o premiera.

Va spuneam intr-o postare precedenta ca nu demult mi-am obtinut permisul de conducere, lucru de care sunt extrem de bucuros. Si pentru ca stiam ca dupa concert nu voi mai prinde transportul public, am plecat cu masina. Ei bine, cand ma indreptam spre casa, pe Calea Vacaresti spre Piata Sudului, la 200m de aceasta mai multi politisti se agitau pe mijlocul sensului meu de mers (nu al strazii). Nu pareau a mi se adresa si in consecinta, incetinind desigur, am trecut de ei. In acel moment din spate se auzi un racnet “un’ te duci, baaai!?”. Realizez pe loc ca in fata mea nu mai era nicio masina, desi pana la politisti aveam cateva. Opresc nedumerit. Dau incet in marsarier vreo 20m pana la politist care deschizandu-mi usa imi spune “Stanga sau dreapta repede, a luat foc benzinaria si e pericol sa explodeze!”. La intrarea in Pta Sudului pe dreapta e intr-adevar o benzinarie. Intorc in timp ce politistii opresc restul masinilor pentru a-mi permite intrarea pe o straduta laturalnica spre a ocoli Piata Sudului.

In cele trei saptamani din viata mea de sofer nu mai fusesem oprit pana acum de politisti. Pentru inceput a fost o experienta interesanta.

P.S. Azi am aflat ca o nefericita si-a dat foc in benzinarie, chiar langa o pompa de benzina. Trist.

Omul mi se pare tare: posteaza de 2-3 ori pe luna, reusind sa stranga in jur de 1 milion de viewuri pe clip in doar cateva zile. Asta pt ca vorbeste bine, e funny, isi alege teme interesante, canta chiar excelent, iar fotogenia e de partea lui. Cred ca i-am vazut vreo 20 de clipuri wendul trecut, fara sa ma plictiseasca vreunul. Dar il puteti descoperi singuri pe canalul sau Charlieissocoollike, iar eu va las cu cateva recomandari:

primul clip pe care l-am vazut
Charlie citind Twilight
bungee jumping
o piesa faina
despre Pixar
despre tabloide
o alta piesa faina

Dar de doua saptamani sunt sofer . Da, stiu, mi-a luat o vesinicie, dar here I am cu permisul de conducere in portofel si lamaita pe luneta. Cu tot traficul aglomerat al capitalei parca nimic nu ma enerveaza mai mult decat taxiurile parcate in dispretul oricarei reguli la colturile intersectiilor, obligandu-te la tot felul de manevre de ocolire, ingreunand in general traficul din zona.

Asa ca de azi o noua rezolutie: nu voi mai apela la niciun taxi parcat la colturile de intersectii, daca ingreuneaza circulatia.

Cred ca presa ar trebui sa critice orice, fie ca tine de putere, de opozitie, de activism pt diverse cauze, de film, de teatru, de festivaluri si alte manifestatii, de spuneti voi ce doriti. Desigur, trebuie facuta o prioritizare a subiectelor, astfel ca in top se vor afla cele cu influenta cea mai mare asupra publicului tinta al organizatiei media in cauza. Din aceasta perspectiva e normal ca pt o organizatie care trateaza teme politice critica sa urmareasca in primul rand actiuni ale puterii, aceasta fiind cea care misca cel mai mult pe frontul public si deci cu influenta cea mai mare. Dar daca opozitia are o initiativa generatoare de regres, ea trebuie criticata in aceeasi masura.

Asadar, cred ca puterea ajunge in general subiectul principal al criticii pentru ca influenteaza cel mai mult vietile noastre. Dar daca ajunge in aceasta ipostaza pentru ca trebuie atunci nu mai e vorba de jurnalism, ci de mercenariat si propaganda.