Paul Olteanu

Cultura Organizationala: Trei trasaturi comune ale celor mai de succes echipe din lume

Olteanu Paul — Mon, 10 Dec 2018 15:11:08 +0000

Daca reflectam putin la evolutia noastra ca specie si ne intrebam ce ne-a adus, pana una-alta, in varful piramidei evolutive, comunitatea stiintifica pare sa fie in consens.

Noi nu suntem nici cel mai rapid, nici cel mai puternic, nici cel mai longeviv animal. Dar suntem – asa cum o ilustreaza excelent Yuval Noah Harari in “Sapiens” – de departe cel mai bun in a se organiza si a colabora in numere foarte mari, a comunica eficace si a anticipa problemele viitorului.

Neocortexul – avantaj competitiv in evolutie

Toate astea s-au sprijinit pe un avantaj competitiv biologic si anume, pe aparitia neocortexului si in mod particular a cortexului prefrontal. Spun asta pentru ca toate functiile noastre superioare – vorbirea, imaginatia, empatia, capacitatea de a “calatori mental” in timp si multe altele – se datoreaza si bazeaza pe buna functionare a acestei parti din creier.

Cortexul prefrontal ne-a daruit abilitatile cu ajutorul carora am inceput sa colaboram in numere din ce in ce mai mari, in slujba unor scopuri comune. Si astfel au luat fiinta si au inceput sa capete greutate primele culturi organizationale.

Sute de mii de ani de la aparitia primelor grupuri de oameni si a culturilor ce le-au guvernat, am inceput sa le intelegem importanta, sa le studiem formal, sa le deslusim resorturile si sa incercam sa le transformam in functie de obiectivele si idealurile curente.

CULTURA ORGANIZATIONALA – AVANTAJ COMPETITIV IN BUSINESS

Din volumul impresionant de cercetari si carti pe subiect, una dintre cele care mi-au starnit interesul a fost „The Culture Code” de Daniel Coyle.

Pe langa riguroasa documentare din spate, ce m-a atras cel mai tare la lucrarea lui Coyle a fost faptul ca a reusit sa distileze ce au in comun cele mai constructive si eficace echipe in doar 3 trasaturi dominante.

Fie ca a studiat echipe sportive campioane, companii din topul Forbes, start-up-uri de succes, echipe din armata sau trupele speciale, Coyle a descoperit ca factorii primi care le determina succesul sunt mereu aceeasi trei: siguranta psihologica, vulnerabilitate impartasita si un scop comun.

Sa le exploram pe rand.

SIGURANTA PSIHOLOGICA – FUNDAMENTUL FARA DE CARE NU EXISTA COLABORARE

Siguranta psihologica este prima trasatura de cultura organizationala descrisa in carte si reprezinta fundamentul pe care sunt cladite urmatoarele doua.

Coyle argumenteaza cu mai multe studii de caz, povesti si exemple cum ca preconditia pentru ca o echipa sa poata colabora eficace, este ca intre membrii sai sa existe incredere si sa se simta in siguranta unii cu ceilalti.

E aproape imposibil pentru un grup sa colaboreze si sa atinga obiective comune, daca membrii sai isi investesc majoritatea energiei in a se apara unul de celalalt.

Neurostiintific, importanta sigurantei psihologice pentru o cultura organizationala performanta are foarte mult sens.

Desi extrem de performant, cortexul nostru prefrontal are undeva in jur de cincizeci de mii de ani, in timp ce sistemul limbic si creierul reptilian, adica structurile responsabile cu apararea, reproducerea si supravietuirea, au undeva la doua-trei sute de milioane de ani.

Extrapoland si simplificand: daca tot creierul nostru ar avea 24 de ore, avantajul nostru competitiv, scaunul gandirii constructive, al colaborarii, comunicarii si inovatiei consta intr-o “aparatura” care are sub un minut.

VIDEO: Creierul Triun si cele 5 Butoane Sensibile ale Emotiei

Noi nu am evoluat ca sa fim fericiti. Am evoluat ca sa fim in siguranta.

Cand ne simtim amenintati sau cand obosim, “aparatura” performanta (neocortexul) pica, traim o deturnare emotionala si preiau controlul sistemele care s-au antrenat sute de milioane de ani sa ne ajute sa supravietuim.

Individual si organizational incepem sa simtim si sa gandim defensiv – fie ne blocam in inactiune (freeze), ne dezangajam (flight) sau atacam (fight). Fie pe task, fie in relatia cu cel sau cei care simtim ca ne ataca.

Traducand ideea de Siguranta Psihologica in stilurile de gandire de pe instrumentul Circumplex, simplificand putin vorbim despre scaderea tuturor stilurilor Defensive. Scopul este ca atunci cand ma uit la mediul si la echipa din care fac parte sa nu prea simt pericole si sa nu prea percep amenintari.

In acelasi timp, cand ne simtim in siguranta si nu trebuie sa ne aparam, energia noastra psihologica se focalizeaza in mod natural pe nevoi superioare.

Asta duce la intensificarea stilurilor Constructive si se manifesta drept:

claritate cu privire la unde vrem sa ajungem si incredere in propriile abilitati (Rezultate)
deschidere la nou, explorare si experiement (Autodezvoltare)
incredere in cei din jur si in potentialul lor (Umanist-Incurajator)
si dorinta de a construi relatii profunde si de a face lucruri impreuna (Afiliere).

VULNERABILITATE IMPARTASITA – LA BINE SI LA RAU, SUNTEM IMPREUNA

A doua trasatura decoperita de Coyle ca fiind comuna in cultura organizationala a echipelor performante este faptul ca traiesc vulnerabilitate impartasita.

Adica, la bine si la rau, suntem impreuna.

Coyle ilustreaza asta in “The Culture Code” in mai multe feluri, dar exemplul care a ramas cu mine cel mai puternic a fost acela al unui incident aviatic, unde in timpul zborului avionul a suferit o defectiune si a inceput sa piarda din altitudine.

Situatia nu arata deloc bine cand pilotului si copilotului li s-a alaturat in cabina un pasager care din intamplare era instructor de siguranta aviatica. Fiind cel mai competent dintre ei pe gestionarea situatiilor de criza, ne-am fi asteptat poate sa preia controlul si sa le spuna ce sa faca (Putere + Perfectionism). In schimb, instructorul s-a asezat si le-a spus “tell me what you need and I’ll do it” – aratandu-le astfel incredere (Umanist-Incurajator) si disponiblitatea lui la a cauta impreuna (Afiliere) o solutie salvatoare (Autodezvoltare).

In acelasi spirit capitanul zborului, in momentele de blocaj, isi anunta fara retinere colegii si le cerea ajutorul. Aici vedem in mod particular absenta stilurilor defensive de tip Evitare si Putere si prezenta celor constructive.

La nivel neurostiintific, sa fim vulnerabili impreuna si sa ne ajutam unul pe celalalt elibereaza multa Oxytocina – un neurotransmitator care cimenteaza legaturi de incredere si atasament, acelasi care sudeaza neurochimic si relatia intre mama si copil.

Astfel, a doua descoperire a lui Coyle probeaza ca momentele de greutate traite impreuna ne apropie, iar aceasta legatura faciliteaza increderea si colaborarea.

SCOP (INALT) COMUN – CE FACEM IMPREUNA E MAI MARE DECAT FIECARE DINTRE NOI SEPARAT

Cea de-a treia trasatura pe care o aduce “The Culture Code” in discutie este “Higher Purpose” sau scop inalt impartasit.

Coyle a observat ca echipele raliaza si trag mult mai bine catre un scop comun, daca inteleg clar si rezoneaza emotional cu misiunea pe care o au de infaptuit.

Ce a ramas cu mine cel mai puternic in acest context au fost doua exemple de buna practica.

Prima este reamintirea si clarificarea permanenta a scopului organizatiei – de ce suntem aici, ce pretuim si ce nu toleram aici.

In cele mai multe companii, misiunea si cultura organizationala sunt idei reci, scrise pe site sau pe peretii organizatiei. In contrast, Coyle intareste ideea cum ca misiunea trebuie sa se simta si vada in toate actiunile grupului si ca este rolul liderilor sa dea feedback si sa ajute echipa sa ramana conectata si aliniata cu ea la fiecare decizie.

Trairea in spiritul scopului comun este in mod particular valoroasa atunci cand activitatea organizatiei este complexa, presupune contexte schimbatoare si multe variabile.

Scopul comun este o trasatura foarte importanta pentru cultura organizationala pentru ca reprezinta busola care ghideaza grupul atunci cand regulile, procedurile si micromanagementul se dovedesc insuficiente si ineficace.

Apoi, folosind studii de caz din organizatii precum Pixar, Disney sau Ideo, Daniel Coyle scoate in evidenta ca unul din cele mai bune moduri de a ajuta echipa sa traiasca scopul comun si sa se alinieze misiunii, este folosind povesti si mantre.

Coyle spune ca “povestile sunt cel mai bun vehicul pentru a impartasi cu altii modele mentale care catalizeaza comportamente”.

Din nou si aceasta observatie a sa este sustinuta neurostiintific. Cercetarea arata ca in conversatie, povestile ne activeaza creierul mai mult decat orice alta activitate si astfel, produc cea mai puternica transformare.

TOATE DRUMURILE DUC LA ROMA

Cel mai interesant este ca descoperirile lui Daniel Coyle din 2017 sunt foarte similare cu alte doua eforturi de cercetare din trecut.

In 2013, Daniel Pink (un fost consilier al lui Al Gore) a publicat “Drive: The Surprising Truth About What Really Motivates Us”, un bestseller international in care argumenta cum ca oamenii se simt motivati daca au parte de:

Autonomy – sa aiba libertate si sa poata lucra in ritmul si cu procesul lor.
Mastery – sa aiba oportunitatea sa se dezvolte si sa devina din ce in ce mai buni la ceva important pentru ei.
Higher Purpose – sa contribuie la ceva mai mare decat fiecare dintre ei individual.

Iar in 2015, Lindsay McGregor si Neel Doshi publicau “Primed to Perform: How To Build The Highest Performing Cultures Through The Science Of Total Motivation”, o lucrare in care aratau urmatoarele trei trasaturi drept fiind definitorii pentru motivarea oamenilor:

Play – ca activitatea practicata sa fie placuta, antrenanta si relevanta de sine statator.
Potential – sa simta ca pot creste, se pot dezvolta si pot evolua in ce fac.
Purpose – din nou, sa simta ca activitatea lor contribuie la ceva mia mare decat ei.

TREI CERCETARI, ACEEASI CONCLUZIE

THE CULTURE CODE (2017)

PSYCHOLOGICAL SAFETY
SHARED VULNERABILITY
HIGHER PURPOSE

PRIMED TO PERFORM (2015)

PLAY
POTENTIAL
PURPOSE

DRIVE (2013)

AUTONOMY
MASTERY
HIGHER PURPOSE

Privind listele de mai sus, e limpede ca atunci cand vine vorba de cultura organizationala de succes, cam toate drumurile merg in aceeasi directie.

Fiecare dintre autori au ajuns la concluzii foarte apropiate, chiar daca (cu exceptia Higher Purpose) a ales sa le puna in alte cuvinte.

Psychological Safety, Play si Autonomy – toate vorbesc despre tipare de gandire Constructive, incredere in fortele proprii si in autodeterminare, lucru care duce la curiozitate, curaj pentru asumare si experiment.

Shared Vulnerability, Potential si Mastery – vorbesc despre inclinatia noastra catre Autodezvoltare, si anume sa devenim din ce in ce mai buni la ceva important pentru noi, dar si despre nevoia noastra de a ne simti sprijiniti in proces de oamenii din jur (Umanism-Incurajator si Afiliere).

Higher Purpose – cea mai clara si poate ca cea mai putin traita trasatura in organizatiile contemporane, scopul inalt vorbeste despre nevoia profunda de a avea claritate si aliniere in activitate, de a face lucruri cu sens si cu valoare, dincolo de salariul si bonusul de luna urmatoare.

Cercetarea ne pune datele in fata, iar neurostiinta le valideaza corectitudinea. Acum tine de fiecare dintre noi daca o sa le integram intelepciunea in familiile si organizatiile din care facem parte.

Articolul Cultura Organizationala: Trei trasaturi comune ale celor mai de succes echipe din lume apare prima dată în Paul Olteanu.

„Alege-ti bine cuvintele…” si Neurostiinta Comunicarii

Olteanu Paul — Sat, 11 Feb 2017 17:58:39 +0000

“Alege-ti cuvintele” sau “Ai grija cum vorbesti” sunt asociate in mintea mea cu momentele din copilarie cand spuneam sau gandeam ceva “gresit”. Am ajuns sa asociez cuvintele astea cu mustrarea si cu corectia.

Din motivul asta, imi vine greu sa cred ca le-am scris in titlul unui articol care vorbeste despre o credinta pe care mi-am format-o in ultimii 10 ani de activitate si pe care neurostiinta a confirmat-o in mod repetat.

Eu nu imi propun sa fac o mustrare.

Vreau in schimb sa atrag atentia asupra unui fapt simplu, probat stiintific si trait zi de zi “pe pielea noastra”:

Cuvintele pe care le auzim si pe care le rostim modifica, incet, incet, realitatea din jurul nostru.

ARGUMENTUL NEUROSTIINTIFIC

In ultimii ani, neurostiinta a demonstrat in mod repetat ca mesajele la care ne expunem mintea modifica gandurile pe care le avem, iar gandurile pe care ne concentram construiesc autostrazi neuronale noi.

Si mai interesant este ca odata ce aceste noi autostrazi neuronale incep sa fie “adancite”, prin activare repetata, ele se transforma in tiparele de gandire dominante si ne modifica, la propriu, creierul (neuroplasticitate).

Simplificand si rezumand, cuvintele pe care le auzim ne imprima ganduri, iar gandurile pe care ne concentram cel mai des ne modifica creierul.

UN EXEMPLU DIN CERCETARI

Iata un exemplu dintr-un studiu reprodus din bestseller-ul „Predictably Irrational” de Dan Ariely:

Intr-un experiment, grupuri de participanti primeau sa completeze careuri cu diferite cuvinte.

Un grup primea cuvinte din registrul tolerantei si bunului simt (ex: rabdare, grija, compasiune, etc.), iar altul cuvinte dintr-un registru mai agresiv (ex: furie, viteza, nerabdare, etc.).

Apoi, dupa finalizarea careului, participantii trebuiau sa mearga in alta camera pentru a primi instructiuni cu privire la pasii urmatori.

Cand ajungeau acolo, descopereau ca instructorul vorbea cu un alt participant care nu pricepea instructiunile si tot punea intrebari.

Fara ca subiectii sa stie, acest “alt participant” era tot un experimentator care era instruit sa nu priceapa. Scopul experimentului era sa vada dupa cat timp isi pierde rabdarea fiecare grup de subiecti si intervine in discutia dintre instructor si “participantul dificil”.

Ce au descoperit cercetatorii a fost ca, de fiecare data, subiectii din grupul cu cuvinte tolerante si de bun simt aveau mai multa rabdare si cand, totusi, alegeau sa intervina, o faceau cu politete si delicatete.

In contrast, subiectii din grupul cu cuvinte agresive, isi pierdeau repede rabdarea si la pachet cu ea si reactiile lor erau mai agresive.

O completare a studiului a fost ca au repetat experimentul si cu cuvinte din registrul tineretii si vitalitatii, in contrast cu cuvinte legate de batranete si lentoare, iar apoi au masurat in cat timp raspund participantii la o solicitare de a parasi cladirea.

Rezultatul a fost ca primul grup a coborat si iesit din cladire cu zeci de secunde mai repede decat cel de-al doilea.

DOUA STUDII DE CAZ LOCALE

1) CAPRA VECINULUI

Construind pe conceptul de „imprimare” sau „priming” descris mai sus, as vrea sa va dau si un exemplu local, simplu dar foarte puternic.

In Romania, ne plangem ca suntem tara “caprei vecinului” si avem predispozitia sa ne uitam foarte mult la ce au / n-au cei din jurul nostru.

Ei bine, tiparul asta de gandire e ceva ce NI SE PREDA la scoala si acasa. Cum? Simplu: care era prima intrebare pe care o auzeam acasa cand primeam o nota mai mica de 10?

“Cat a luat colegu’?” sau “Care a fost cea mai mare nota din clasa?”…. pam-pam: COMPETITIVITATE .

Daca experimentele din cartea lui Dan Ariely demonstreaza cum gandurile si starea cuiva se pot schimba doar prin expunerea la cateva cuvinte, imaginati-va ce se intampla cu creierul nostru dupa 8-12 ani de “Cat a luat colegu’?”.

Efectul? Invatam sa ne luam stima de sine din comparatia si competita cu altii si in timp, incet, incet, ajungem sa ne uitam la cei din jur ca la rivali. Care pleaca primul de la semafor, care castiga mai mult, care are o casa mai mare, care are mai multe greutati, etc.

Hai sa mai luam un exemplu. Tot din scoala.

2) „CE N-AI STIUT?”

La note mai mici, pe langa intrebarile comparative, sunt sanse mari ca mai aparea si cate un “Ce n-ai stiut?” sau “Unde ai gresit?”.

Stiti ce cultiva mesajele astea?

PERFECTIONISM si focus pe ce lipseste.

Iar apoi, in viata adulta, ne intrebam de ce nu stim sa primim complimente, de ce cei din jur ne vad “doar defectele” si nu ne apreciaza si de ce si noi, la randul nostru, avem o predispozitie sa vedem ce lipseste peste tot.

Cuvintele celor din jur sapa santuri (sau tipare de gandire) in creierul nostru. Iar santurile respective ne imprima lucrurile pe care ne concentram si despre care vorbim.

Pentru ca ne pot atrage intr-o spirala ascendenta sau intr-una descendenta, cuvintele pot fi un cerc virtuos sau unul vicios.

Acum, ca sa ilustrez mai clar la ce ma refer, va fac cunostinta cu…

Articolul „Alege-ti bine cuvintele…” si Neurostiinta Comunicarii apare prima dată în Paul Olteanu.

Ecuatii Emotionale sau matematica pe care n-am invatat-o niciodata la scoala

Olteanu Paul — Thu, 05 Jan 2017 12:54:43 +0000

[row]

[col span__sm=”12″]

Inainte de a ajunge la Ecuatii Emotionale, poate ca merita sa ne uitam putin la…

CE SUNT EMOTIILE SI DE UNDE VIN

Etimologic, cuvantul emotie se trage din latinescul emotionis care se traduce drept impulsul care aduce reactii.

In linie cu traducerea de mai sus, dar mai pe sufletul meu, mie imi place sa ma uit la emotie ca la e-motie, adica energie + miscare.

Emotiile sunt impulsurile care ne pun in miscare, fie ele produse de experiente, ganduri sau de interactiunea cu ceilalti.

[/col]

[/row]
[row]

[col span=”8″ span__sm=”12″]

Ele ne motiveaza si ne ajuta sa navigam realitatea personala si sociala in care ne aflam si, constient sau inconstient, ele reprezinta catalizatorul comportamentelor noastre.

Daca ar fi sa le numaram, unii cercetatori au ajuns sa numere pana la 800 de emotii distincte, dar – de dragul simplitatii – eu o sa ma opresc la roata psihologului Robert Plutchik.

Plutchik a teoretizat ca exista 8 emotii primare (bucurie, anticipare / nerabdare, furie, dezgust, tristete, surpriza, frica si incredere), iar in jurul lor apare un intreg spectru de nuante.

[/col]
[col span=”4″ span__sm=”12″]

[ux_image id=”3533″]

[/col]

[/row]

Si, mult mai important, realitatea despre emotii este ca toti le traim, pe unii dintre noi ajung ele sa ne traiasca si foarte putini le intelegem cu adevarat.

[gap]

[row]

[col span__sm=”12″]

CREIERUL EMOTIONAL – STAPANUL COMPORTAMENTELOR NOASTRE

In ultimii ani, psihologia si neurostiinta au facut progrese notabile in a ne ajuta sa intelegem mai bine ce sunt emotiile, unde apar, cum functioneaza si cum ne influenteaza.

Din toate aceste descoperiri fascinante as vrea sa numesc doar una care a schimbat semnificativ regulile jocului:

[row_inner]

[col_inner span=”6″ span__sm=”12″]

Toti oamenii au doua “sisteme de gandire” – unul rapid (emotional) si unul incet (rational / cognitiv), care coreleaza cu regiuni si retele neuronale diferite din creier.

Iar sistemul rapid e primul “la butoane” cand vine vorba de cum reactionam la stimulii la care suntem supusi zilnic.

Pe scurt, suntem profund emotionali in tot ceea ce facem, iar cognitia vine in sprijinul emotiei si nu invers.

[/col_inner]
[col_inner span=”6″ span__sm=”12″]

[ux_image id=”3534″ width=”75″ lightbox=”true”]

[/col_inner]

[/row_inner]

Aceasta este descoperirea care i-a adus psihologului Daniel Kahneman premiul Nobel pentru stiinte economice in 2002.

Daca sunteti curiosi sa aflati mai multe din descoperirile si experimentele lui Kahneman, va recomand Thinking Fast and Slow. Un scurt preview, mai jos.

[ux_video url=”https://www.youtube.com/watch?v=mWaIE6u3wvw”]

Asadar, stiinta a progresat incredibil dar cu toate astea, pentru cei mai multi dintre noi…

[/col]

[/row]
[row]

[col span__sm=”12″]

FERICIREA INSEAMNA SA CONSTRUIESTI O CASA, SA FACI UN COPIL SI SA PLANTEZI UN COPAC

De ce?

Pentru ca la scoala ne straduiam sa invatam tabelul lui Mendeleev pe dinafara, radical din 144, care e capitala Sudanului si cand a domnit Stefan cel Mare. Iar la dirigentie… desigur, daca nu faceam tot matematica, invatam sa ne ridicam in picioare cand intra cineva in clasa si ca nu e normal sa vorbim neintrebati.

Pentru ca din cultura noastra generala aveau sa lipseasca raspunsuri la intrebari precum “de ce doare cand moare cineva drag?”, “de ce simt ca vreau sa te lovesc desi te iubesc?”, “e normal sa-mi fie frica ca nu o sa am destui bani? sau ca nu o sa fiu un parinte bun?”.

Iar acasa? Acasa, cand nu faceam teme la matematica, cei mai multi dintre noi invatam ca fericirea inseamna sa construiesti o casa, sa faci un copil si sa plantezi un copac. Sau ca “nu ai de ce sa fii trist”. Sau ca “nu trebuie sa-ti fie frica”. Si poate mai invatam ca atunci cand esti suparat poti sa tipi, sau sa pleci in alta camera.

Inseamna oare asta ca am avut parinti rai? In niciun caz. Parintii nostri, care ne iubesc si care ne vor mereu binele, ne-au invatat despre emotii fix ce au invatat si ei. Adica, aproape nimic. Pentru ca, cel mai probabil si ei, ca si noi, au invatat cu adevarat despre emotii in singuratate.

Asta e o materie pe care viata ne-o preda tuturor, dar pe care cei mai multi o invatam, din pacate, singuri.

Plangand sub patura pentru ca ne-a dat careva papucii, sau pentru ca ne-am mutat din blocul unde am copilarit, sau incercand sa ne stapanim furia cand veneam cu note de 8 sau 9 si primeam interbarea “cat a luat colegul?”.

Tot singuri invatam despre indragostire, despre frica, depre pierdere, despre rusine, umilinta sau mila si despre toate celelalte emotii cu care sigur vom avea, daca nu o facuseram deja, sa ne intalnim in viata adulta.

Pe scurt, sunt sanse mari ca cei mai multi dintre noi ajungem adulti fara sa stim sa vorbim despre ce simtim; ba in cele mai multe cazuri fara macar sa putem sa numim ce simtim, ce sa mai discutam de a putea intelege sau gestiona propriile emotii.

Handicapati emotional, orbecaim unul pe langa altul in pornirea noastra biologica pentru contact si conexiune, pentru ca era mai important sa stim ca radical din 144 face 12 decat sa invatam ca e ok sa ne fie frica, dor sau sa ne doara.

[/col]

[/row]
[row]

[col span__sm=”12″]

[row_inner]

[col_inner span=”8″ span__sm=”12″]

ECUATII EMOTIONALE

Ecuatii Emotionale este titlul unei carti scrisa de Chip Conley – un antreprenor “veteran” care a deschis mai multe hoteluri butic decat oricine altcineva din lume – dupa depasirea unor momente devastatoare in propria sa cariera si viata personala.

In “Ecuatii Emotionale”, Conley marturiseste ca a scris o carte de care ar fi avut chiar el nevoie – o carte in care se uita la emotile si trairile noastre si pe care apoi, incearca sa le deconstruiasca cu scopul de a ne ajuta sa le intelegem si gestionam mai bine.

Din cartea asta, care din punctul meu de vedere ar trebui sa fie „lectura obligatorie” in facultate, daca nu chiar la liceu, am extras ecuatiile care mi-au placut cel mai mult si pe care le-am gasit cele mai utile.

[/col_inner]
[col_inner span=”4″ span__sm=”12″]

[ux_image id=”3538″ width=”89″]

[/col_inner]

[/row_inner]

Conley nu le ofera cu titlu de adevar stiintific si nici eu nu imi propun asta. Sper doar ca parcurgandu-le va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce simtim si de ce.

(Prima dintre ele vine chiar din secolul 19 si ii apartine psihologului William James)

STIMA DE SINE = SUCCES / PRETENTII

O mentiune importanta este ca elementele nu se supun regulilor matematice in toate situatiile.

Adica daca STIMA DE SINE = SUCCES / PRETENTII, asta nu inseamna neaparat ca PRETENTII * STIMA DE SINE = SUCCES. Veti vedea ca asta se aplica si altor ecuatii. Ele au sens in forma in care au fost scrise.

[gap height=”15px”]

[divider align=”center” width=”600px”]

[row_inner]

[col_inner span__sm=”12″]

VIATA

DISPERARE = SUFERINTA – SENS

SUFERINTA = DURERE x REZISTENTA

DEZAMAGIRE = ASTEPTARI – REALITATEA

REGRET = DEZAMAGIRE + RESPONSABILITATE (asumata)

REMUSCARE = REGRET + VINA

GELOZIE = NEINCREDERE / STIMA DE SINE

INVIDIE = (MANDRIE + VANITATE) / BUNATATE

ANXIETATE = INCERTITUDINE x NEPUTINTA

MUNCA

VOCATIE = PLACERE / DURERE

“WORKOHOLISM” (munca excesiva) = DE CE FUGI / PENTRU CE TRAIESTI

“FLOW” (performanta optima) = ABILITATE / PROVOCARE

DEFINIRE DE SINE

AUTENTICITATE = CONSTIINTA DE SINE x CURAJ

NARCISISM = (STIMA DE SINE)^2 x SENZATIA DE INDREPTATIRE

INTEGRITATE = AUTENTICITATE (a te purta congruent cu valorile tale) x INVIZIBILITATE (cand nu se uita nimeni) x CONSECVENTA (de fiecare data)

MULTUMIRE DE SINE

FERICIREA = SA AI CE VREI / SA VREI CE AI

BUCURIE = IUBIRE – FRICA

INCREDERE (FAITH) = CREDINTA (BELIEF) / INTELECT

INTELEPCIUNE = radical din EXPERIENTA DE VIATA

In incheierea cartii, Chip Conley are un capitol numit “Do It Yourself” in care invita cititorii sa isi construiasca propriile Ecuatii Emotionale, asa cum le-au inteles si le-au fost lor de folos.

Mai mult, da exemplul catorva ecuatii primite de la cititori:

CRESTERE = SCHIMBARE – REZISTENTA

A TE SIMTI UMILIT = (RUSINE x FURIE) – PUTERE

EMPATIE = COMPASIUNE (pentru sine) + A FI PREZENT (pentru ceilalti)

[gap height=”15px”]

[divider align=”center” width=”600px”]

[row_inner_1]

[col_inner_1 span__sm=”12″]

Inchei cu gandul ca traim intr-o perioada istorica din punct de vedere al intelegerii emotiilor si exprimarii emotiilor.

Atat pentru ca neurostiinta si psihologia progreseaza in fiecare an si ne ajuta sa intelegem suportul “hardware” si “software” prin care simtim si gandim, dar mai ales pentru ca datorita internetului orice parinte si profesor are acum la indemana cunoasterea necesara pentru a creste oameni sanatosi atat la cap, dar si la suflet.

Un lucru mai important decat oricand pentru ca…

V I A T A = E M O T I E

[/col_inner_1]

[/row_inner_1]

[/col_inner]

[/row_inner]

[/col]

[/row]

Articolul Ecuatii Emotionale sau matematica pe care n-am invatat-o niciodata la scoala apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce este coaching-ul si la ce foloseste

Olteanu Paul — Wed, 04 Jan 2017 15:01:54 +0000

“The privilege of a lifetime is to become who you truly are.”
– C.G. Jung

CE ESTE COACHINGUL?

Este un traseu de autocunoastere si de transformare personala parcurs de tine in parteneriat cu coach-ul in vederea punerii in valoare a intregului tau potential, personal si profesional.

Cei trei piloni ai coaching-ului — increderea, onestitatea si intrebarile revelatoare — sustin un proces de schimbare care iti poate imbunatati semnificativ abilitatile de lider, munca si viata.

“Knowing yourself is the beginning of all wisdom.”
― Aristotle

Articolul Ce este coaching-ul si la ce foloseste apare prima dată în Paul Olteanu.

Performanta si Increderea in organizatii

Olteanu Paul — Thu, 07 Apr 2016 19:14:31 +0000

In septembrie 2009, Simon Sinek a tinut un discurs la TED in care a vorbit despre cum marii lideri ii inspira pe cei din jur sa actioneze. Si discursul lui se concentra in jurul ideii ca diferenta comunicationala majora intre liderii exceptionali si restul oamenilor este ca acestia incep conversatiile cu “de ce” – care e cazua, credinta, ideea care te face sa te dai jos dimineata din pat.

Pe scurt, marii lideri vorbesc mai intai despre cauza si valori si abia apoi trec la tranzactionalul “ce”. Iar in discurs, Sinek ilustreaza concret ideea asta cu 3 povesti celebre din istorie.

Mi-a placut perspectiva si am impartasit apoi discursul prietenilor sau clientilor care simteam ca au nevoie de el.

Recent am descoperit un nou discurs al lui Simon Sinek, tinut in fata militarilor americani, in care aduce in discutie rolul performantei si al increderii in grupuri si organizatii.

Va invit sa urmariti cele 27 de minute, cu promisiunea ca sunt pline de povesti si exemple concrete si ca merita din plin.

Iata mai jos cateva idei care mie mi-au placut in mod special:

Performanta se vede, increderea se simte

Performanta inseamna cifre, metrici, masuratori, obiective si rezultate, in consecinta performanta este palpabila. E despre cat de mult am vandut, cat de mult sau putin timp am investit in X sau Y, e despre cate plangeri sau daune avem, despre volume si asa mai departe.

Iar palpabilitatea ei este seducatoarea pentru creierele noastre care au invatat evolutiv sa caute certitudine si siguranta. Performanta se vede si se masoara.

Din pacate, in lupta noastra pentru numere si task, acasa si la birou, am pierdut din vedere dimensiunea relationala, umana. Adica cea care este despre incredere.

Sinek argumenteaza foarte frumos cum avem in mod natural tendinta sa urmam persoanele in care avem incredere, liderii care ne imaginam ca in situatii limita ar pune binele nostru mai presus de beneficiile lor.

Si tocmai in baza acestei credinte, Sinek sustine ca suntem confortabili atunci cand liderii nostrii au parte de beneficii superioare noua. Pentru ca ni se pare in regula ca un om care in fata pericolului trebuie sa “ne scape”, sa decida si sa duca pe umerii lui greul, sa aiba mai multe privilegii.

Nu poti sa obligi oamenii sa colaboreze

Ii poti obliga sa lucreze impreuna, cum se intampla in multe echipe sau familii, dar colaborarea e cu totul alta discutie.

Colaborarea presupune sa dai unori oameni ceva de facut, avand incredere ca ei vor incerca sa faca asta la maximul lor potential, totodata colaborarea presupunand ca nu trebuie sa ne verificam unii pe ceilalti.

Colaborarea are la baza a te lasa pe mana celuilalt. A avea incredere ca nu ti-ar face rau, ba chiar, ca ar face tot ce tine de el sa va fie bine impreuna.

In contrast cu controlul, care are la baza convingerea ca fiecare e pentru el.

Antonimul Increderii este Controlul

In organizatii, familii, sau pur si simplu relatii Controlul pare sa fie antonimul Increderii. Cu cat avem mai putina incredere in cineva sau ceva, cu atat simtim nevoia sa controlam mai tare.

Cu cat avem mai putina incredere, daca nu putem controla situatia, cu atat mai puternica devine anxietatea pe care o traim.

Iar aici cineva ar putea sa spuna: „stai asa! nu am nevoie sa am incredere. daca controlez suficient de bine, lucrurile ies bine!”
Posibil. Da, poate ca ar iesi, dar cu ce cost?

Verificatul temelor, verificatul mailurilor, verificatul rapoartelor, listele cu lucruri pe care le-am facut bine intr-o relatie sau organizatie, toate acestea sunt tentativele noastre de a ne gasi liniste atunci cand nu avem incredere ca celalat ne vrea binele si ca, la nevoie, ar fi dispus sa aiba grija de noi.

Increderea inseamna liniste in credinta ca celalat nu e un pericol pentru noi, ba chiar un sprijin la nevoie.

Lipsa ei inseamna cinism, paranoia si concentrarea prea sine.

Controlul reprezinta un platou de crestere

Pentru ca avem energie limitata, in cultura controlului putem sa crestem doar atat pe cat de mult putem controla.

Imaginati-va un angajat care isi face treaba excelent. Devine din ce in ce mai bun la ce face, pana cand este promovat manager. Acum trebuie sa aiba grija de alti doi oameni care faceau ce facea el inainte. Si el stie foarte bine cum trebuie sa-si faca ei treaba. Doar asta l-a facut manager, nu? Si sigur ei nu se pricep la fel de bine ca el. Asa ca le spune ce au de facut, iar atunci cand ei se abat de la plan, ii corecteaza si ii pune din nou pe drumul cel bun – cel stiut de el. E greu, e si mai multa incarcare – doar face munca a 3 oameni – dar reuseste sa produca rezulate. Asa ca, peste ceva timp, ii creste echipa si acum gestioneaza 6 oameni. Si aici se rupe filmul. Pentru ca, in cultura controlului, 6 oameni nu mai sunt gestionabili.

Si aici apare platoul in cresterea noastra. In momentul in care vechile abilitati nu mai servesc noilor provocari si in momentul in care ce ne-a adus pana aici, n-o sa ne duca de aici incolo.

Ierarhia iti da autoritate, Increderea te transforma in lider

Titulaturile si statutul formal ne dau puterea de a face lucruri. Lucurile pe care le facem ne aduc increderea celor din jur si dorinta lor de a ne urma.

Iar increderea si disponibilitatea lor la a ne urma, ne dau mai multa putere.

Iar oamenii intre care exista incredere fac diferenta intre Echipa si Grup. Ei demonstreaza ca impreuna putem fi mai mult decat suma eforturilor noastre individuale.

Articolul Performanta si Increderea in organizatii apare prima dată în Paul Olteanu.

Creierul social si cei mai importanti 150 de oameni din viata noastra

Olteanu Paul — Sun, 27 Mar 2016 20:06:15 +0000

Cartea „Social – Why Our Brains Are Wired To Connect” a lui Matthew Lieberman este una din lecturile la care am avut cateva momente de “Aha!”. Unul dintre ele este legat de cu ce se ocupa creierul nostru atunci cand nu ii dam nimic in mod expres de facut.

Folosind fMRI (functional magnetic resonance imaging) neurocercetatorii au descoperit ca atunci cand mintea noastra “se odihneste”, mai precis cand nu are o sarcina anume, in creierul nostru se activeaza o zona pe care ei au ajuns s-o numeasca Default Mode Network sau DMN.

Iar acest DMN are in principiu trei functii:

proceseaza informatii despre sine
se gandeste la cei din jur
isi aminteste trecutul si proiecteaza in viitor

In esenta, cand mintea noastra “nu face nimic” se gandeste la noi si la relatia noastra cu cei din jur, in trecut, prezent si viitor.

Creierul Social

Lieberman argumenteaza mai departe si sustine ca creierul nostru este fundamental social (lucru pentru care am fost programati evolutiv) si ca ne deconectam de la gandirea sociala doar atunci cand avem o sarcina specifica pentru gandirea cognitiva (task centric).

In toate cazurile, cercetarile concluzioneaza ca petrecem de la 3 ore pe zi in sus contempland asupra propriei noastre persoane si asupra diferite aspecte ale relatiilor cu cei din jur.

Piramida nevoilor, actualizata

In 1943, Abraham Maslow a publicat “A Theory of Human Motivation” in Psyhological Review unde a incercat pentru prima data o ierarhizare a lucrurilor care ne motiveaza.

Lieberman vine cu o modificare interesanta la piramida de mai sus si anume ca noi ne nastem profund dependenti de parintii nostrii si ca inainte de mancare sau apa, avem nevoie de conexiune cu acestia, fara de care nimic nu este posibil – inclusiv mancarea si apa.

Si tocmai pentru ca depindem atat de mult de relatiile cu ceilalti, creierul nostru (pe parcursul a milioane de ani) si-a setat ca mod de operare automat, la care revine oricand are ocazia, gandirea sociala.

Iata mai jos si concluziile celui mai amplu studiu din lume (The Grant Study desfasurat pe o perioada de 75 de ani) referitor la ce ne face fericiti si ce aduce calitate vietii noastre:

Asadar arhitectura creierului nostru ne incurajeaza sa ne concentram pe relatiile cu cei din jur si investeste energie in asta oricand are ocazia, iar cel mai amplu studiu legat de calitatea vietii si fericirea noastra arata ca relatiile noastre sunt de departe cel mai important lucru.

Numarul lui Dunbar

In anii 90, antropologul britanic Robin Dunbar a venit cu ideea cum ca avem o limita cognitiva legat de numarul de oameni cu care putem intretine relatii sociale sustenabile:

„Dunbar’s number is a suggested cognitive limit to the number of people with whom one can maintain stable social relationships. These are relationships in which an individual knows who each person is and how each person relates to every other person. This number was first proposed in the 1990s by British anthropologist Robin Dunbar, who found a correlation between primate brain size and average social group size. By using the average human brain size and extrapolating from the results of primates, he proposed that humans can only comfortably maintain 150 stable relationships. Proponents assert that numbers larger than this generally require more restrictive rules, laws, and enforced norms to maintain a stable, cohesive group. It has been proposed to lie between 100 and 250, with a commonly used value of 150”

In mod interesant, acest numar de 150 de persoane se regaseste des in istoria si organizare noastra: de la dimensiunea asezarilor omenesti timpurii, la numarul de soldati intr-un detasament, la numarul de angajati dintr-o organizatie care inca e gestionabil in mod direct si asa mai departe.

Cei mai importanti 150 de oameni din viata noastra

Astfel, luand in calcul ca noi putem “gestiona cognitiv” un numar maxim de aproximativ 150 de persoane si ca mintea noastra e fundamental sociala, atunci importanta acestui anturaj de 150 de oameni devine foarte mare.

De ce? Pentru ca de ei, de gandurile si comportamentele lor vor depinde intr-o mare masura si gandurile si comportamentele noastre. La bine si la rau.

Imaginati-va un copil care este inconjurat cu precadere de persoane perfectioniste, de parinti si profesori care vad cum orice poate sa fie “mai bun” si imaginati-va cum trebuie sa arate cele minim 3 ore pe care acest copil le petrece gandidun-se la el si la relaia lui cu cei din jur.

Sau imaginati-va un angajat intr-o organizatie in care toata lumea e obsedata de competitivitate – sa fie mereu pe locul intai si sa iasa in fata. Cum credeti ca arata conversatiile lui cu sine dupa 3-4 saptamani de viata in ecosistemul asta?

Doua citate imi vin in minte si rezuma frumos ideea asta:

You are the average of the 5 people you spend most time with. – Jim Rohn

Fastest way to do things that you don’t think can be done, is to surround yourself with people already doing them. – Scott Dinsmore

Neurostiinta, cercetatorii de la Harvard si intelepciunea populara ne arata ca relatiile noastre si capacitatea noastra de a le cultiva si intretine sunt cele mai puternice predictoare ale unei vieti lungi si implinite.

Pe mine ideea asta simpla, dar puternica si documentata ma pune pe ganduri. De exemplu:

Cat timp investim activ si constient in a cultiva relatia cu propriile noastre persoane?
Dar cu cei din jur?
Cat timp vorbim cu copiii nostrii despre relatiile lor cu ceilalti?
Unde anume se regaseste inteligenta sociala in scolile si organizatiile noastre? dar autocunoasterea?
Intr-o zi obisnuita, cat timp petrecem pe taskuri si cat pe relatia cu oamenii alaturi de care le facem?
Cat timp investim in a ne forma abilitati tehnice si cat timp pentru cele sociale?

In incheiere va invit sa urmariti un TED Talk plin de exemple concrete care ilustreaza puterea creierului social si rolul relatiilor in viata noastra:

Articolul Creierul social si cei mai importanti 150 de oameni din viata noastra apare prima dată în Paul Olteanu.

Povestea celor doi lupi

Olteanu Paul — Thu, 07 Jan 2016 01:04:18 +0000

Mie imi plac foarte mult povestile. Mereu mi-au placut. Cand eram copil, povestile erau somniferul meu preferat, administrat la cerere fie de mama, fie de bunica. Ma linisteau si imi dadeau material pentru vise.

Din pacate, pe masura ce timpul trece incepem sa povestim din ce in ce mai rar despre material de vise si din ce in ce mai des despre scanduri pentru supravietuire. Iar in timp, unii dintre noi uita sa povesteasca in totalitate. Povestile sunt inlocuite de liste, grafice, bullet point-uri, slide-uri si asa mai departe. Si asa, incet dar sigur, uitam sa visam.

Asa ca, fie ca preferati sa va luati somniferul prin ascultare (cum il primeam eu in copilarie), fie ca preferati sa il luati citind, va invit sa faceti cunostinta cu…

POVESTEA CELOR DOI LUPI

Intr-o seara, un batran indian Cherokee i-a povestit nepotului sau despre o lupta care se da in interiorul oamenilor din vremuri stravechi. Asezandu-se langa copil, batranul i-a spus:

“Fiule… lupta este intre doi lupi care se regasesc in interiorul fiecaruia dintre noi.
Unul este bun: El este bucuria, linistea, iubirea, speranta, sinceritatea, blandetea, empatia, adevarul, compasiunea, curajul si increderea.

Iar celalalt… celalalt este ingrozitor: El este furia, invidia, gelozia, amarul, regretul, lacomia, aroganta, vinovatia, resentimentul, mandria, minciuna, superioritatea si egoul.”

Copilul, privind focul din fata lor s-a gandit pret de un minut iar apoi, intorcandu-se catre bunic, l-a intrebat:
“Si care lup castiga?…”

Bunicul, cu ochii in zare, a raspuns simplu: “Castiga cel pe care il hranesti.”

La fel se intampla si in organizatii. Si in relatii, in general. Pana cand devenim adulti, in fiecare dintre noi ajung sa existe doi lupi.

Unul stie sa construiasca, sa iubeasca, sa faca lucruri cu sens, sa sprijine, sa aiba incredere, sa infloreasca. Cu el ne nastem.

Dar in timp, in padurea noastra interioara mai apare unul. Lupul asta este agresiv, teritorial, competitiv, perfectionist, critic si neincrezator. El cauta sa supravietuiasca. Cu orice pret. In orice situatie.

Dar stiti ce e interesant si ce nu ne spune povestea batranului indian? Ca si lupul asta supravietuitor a fost candva un lup bland si bun. Doar ca a fost dresat.

Uneori de parintii lui, alteori de scoala, alteori de prietenii lui lupi, alteori de managerul lupilor, iar in unele cazuri chiar de cultura organizationala din padure.Si lupul asta, a invatat ca daca nu se lupta (opozitie, putere, competitivitate, dominanta, agresivitate) sau daca nu tine capul la cutie (neincredere, control, evitare, dependenta) nu are cum sa supravietuiasca.

Si comportamentele astea l-au ajutat si il ajuta. Pana la un punct. Pentru ca ele il ajuta sa supravietuiasca, dar nu il ajuta sa prospere. Il ajuta sa existe, dar nu il ajuta sa se bucure.

Eu cred ca in viata noastra avem nevoie de amandoi lupii astia.

Pentru ca amandoi ne ajuta. Fiecare in felul lui. La fel cum avem nevoie de intuneric ca sa ne bucuram de lumina, la fel cum avem nevoie de pierdere ca sa ne amintim sa pretuim ce avem. Uneori poate ca e util sa ne aratam coltii, iar alteori e util sa stim sa tinem capul la cutie. Dar nu ca stil de viata. Nu ca tipar de gandire permanent. Nu ca si cultura familiala sau organizationala dominante.

In fiecare dintre noi exista doi lupi. Si poate ca, in loc sa ne preocupam de lupta lor, am putea invata sa integram ambele lor energii. Si poate ca asa, repozitionandu-ne in relatia cu viata noastra interioara, am putea sa gasim resurse pentru o asezare noua, mai calma, mai lina, mai infloritoare si in relatie cu cea din exterior.

“Si care lup castiga?”
“Amandoi. Pentru ca au invatat ca pot infaptui mai multe in haita.”

Articolul Povestea celor doi lupi apare prima dată în Paul Olteanu.

Despre nevoia de control, acceptare si cursul vietii

Olteanu Paul — Sun, 25 Oct 2015 18:39:42 +0000

In clipa in care ne nastem, incepem sa navigam pe raul vietii si odata ce suntem in barca, fiecare dintre noi are sa invete 2 lucruri: cum sa supravietuiasca calatoriei si cum sa se bucure de peisaj.

In primii ani din viata, parintii nostrii ne dau o busola care sa ne ajute sa distingem intre “bine” si “rau”, intre “corect” si “gresit” si tot in primii ani invatam, constient sau nu, si primele lectii despre “ce TREBUIE sa facem si ce nu”.

Tot atunci incepem sa ne formam si primele idei despre daca in aceasta calatorie ne putem baza pe altii, sau daca mai degraba suntem singuri in barca.

Iar apoi, echipati cu valori, convingeri, amintiri, decizii si instructiuni, incepem sa navigam.

Viata curge si avem doua optiuni

Sa ne opunem curentului

Sub iluzia controlului, ne opunem: evitam, ne agatam, vaslim impotriva curentului, doar pentru ca in final, obositi si frustrati sa ajungem in acelasi loc. Atunci, furiosi, spunem ca nu e drept; ca nu e corect; ca nu TREBUIA sa se intample asa, pentru ca setul nostru de instructiuni arata cum ca altceva ar fi fost NORMAL.

Iar in tot efortul nostru, concentrati pe obiectiv, pe instructiuni si pe ce TREBUIA sa facem, am ratat toate peisajele, toti trecatorii si toata frumusetea de pe drum.

Iar acum, calatoria se apropie de final si noi putem sa povestim doar cat de greu si nedrept a fost, cat efort am depus si cum totul a fost in zadar.

Dar mai exista o optiune…

Sa acceptam

Sa renuntam la control si la predictie si sa acceptam ca, de fapt, singura noastra libertate consta in cum vom alege sa reactionam in relatie cu urmatorul lucru pe care viata ni-l scoate in cale.

Aceasta optiunie presupune prezenta. Presupune sa punem din cand in cand la indoiala si sa reflectam la instructiunile primite (cu cele mai bune intentii), pentru ca nu exista doua calatorii identice.

Acesta optiune presupune acceptare, atunci cand lucrurile nu ies cum ne-am dori. Presupune renuntarea la incrancenare si la obiective predefinite.

Aceata optiune presupune actualizare de sine: sa observam si sa primim lectiile pe care calatoria ni le ofera si, pe baza lor, sa actualizam traseul si experienta.

Controlul este fratele vitreg al adaptarii si reprezinta tentativa noastra de a face fata fricii. E firest. E omenesc. Dar este totodata, in zadar. Pentru ca…

In ambele cazuri

Calatoria incepe si se termina, cu sau fara voia noastra.

Diferenta sta in cum am ales sa ne folosim energia si cu cata luciditate am trait-o. Iar diferenta asta face toata diferenta.

I do my thing and you do your thing.
I am not in this world to live up to your expectations,
And you are not in this world to live up to mine.
You are you, and I am I,
and if by chance we find each other, it’s beautiful.
If not, it can’t be helped.
(Fritz Perls, „Gestalt Therapy Verbatim”, 1969)

Articolul Despre nevoia de control, acceptare si cursul vietii apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce inseamna de fapt inteligenta emotionala

Olteanu Paul — Sun, 25 Oct 2015 18:03:05 +0000

Inteligenta emotionala…

este un concept foarte des asociat cu profesorul Daniel Goleman.

Desi Daniel Goleman nu este primul care a scris despre inteligenta emotionala si nici primul care a folosit acest termen, el este recunoscut ca fiind unul dintre pionierii subiectului.

Dupa cartea „Emotional Intelligence – Why it can matter more than IQ” aparuta in 1995, in 2000 Goleman a publicat “Working with emotional intelligence”, o carte in care apareau pentru prima data 2 idei revolutionare:

inteligenta emotionala (EQ) insumeaza circa 67% din abilitatile si competentele necesare pentru ca un lider sa obtina performanta superioara.
aceste abilitati si competente conteaza de 2 ori mai mult decat expertiza tehnica (pe subiectul meseriei) si IQ-ul.

In ultimii 20 de ani afirmatiile lui Goleman au fost validate de numeroase cercetari, iar in prezent importanta inteligentei emotionale este un fapt asumat in mai toate organizatiile.

Dar ce inseamna de fapt sa fii inteligent emotional? Este ceva cu care ne nastem, sau ceva ce putem dobandi? Este ceva ce se aplica la nivel individual sau si la nivel de echipa si organizational?

Acestea sunt cateva din interbarile la care raspunde pe larg articolul “Primal Leadership – The Hidden Driver of Great Performance” de Daniel Goleman, Richard E. Boyatzis si Annie McKee.

Mai jos gasiti un rezumat al celor mai relevante idei din articol:

Emotiile circula intr-un grup, fie ca vrem fie ca nu

Aceasta concluzie are la baza cercetarile realizate personal de Goleman si ceilalti autori, alaturi de observatiile colegilor lor in lucrul cu sute de lideri si datele furnizate de Hay Group despre stilurile de management a mii de executivi.

Mai precis, Goleman si colegii sai spun ca starea emotionala a unui lider este literalmente contagioasa pentru echipa si organizatia din care face parte.

Stiinta arata ca in spatele acestui efect contagios, sta o functie a sistemului nostru limbic care ne permite sa ne reglam si acordam emotiile interpersonal. Simplificand, cercetarea arata ca atunci cand o persoana transmite anumite semnale, cei din jur le receptioneaza si asta le poate schimba starea emotionala. Spre exemplu, asta permite unei mame sa simta cand este ceva in neragula cu copilul ei.

Partea interesanta din cercetare arata ca desi noi simtim efectele acestei functii a creierului nostru, nu suntem aproape deloc constienti de proces. Din acest motiv, ne putem trezi cu o stare emotionala (pozitiva sau negativa) fara sa avem idee de ce si cum am ajuns sa ne simtim asa.

Viata interioara – prioritate zero pentru liderii transformationali

Din cele de mai sus rezulta doua idei importante:

Oamenii pot citi starea noastra emotionala, dincolo de comportamentele pe care le afisam – deci mastile si proiectarea unei persone acasa sau la birou nu prea produc rezultate. Si prin implicatie, daca vrem sa construim familii, echipe si organizatii sanatoase:
Inainte de orice altceva, trebuie sa ne preocupam de intelegerea si gestionarea propriei vieti interioare. Pentru ca daca noi nu suntem in regula, nici familia, echipa si organizatia noastra nu va fi.

In cele ce urmeaza, va invit sa ne uitam putin mai in profunzime la “partile componente” care alcatuiesc inteligenta emotionala si sa raspundem la intrebarea “Ce inseamna sa fii de fapt inteligent emotional?”

Cele 5 (sau 4) domenii alte inteligentei emotionale

Prima deconstruire a inteligentei emotionale dateaza din 1995 cand Daniel Goleman era de acord cu cele 5 domenii principale ale inteligentei emotionale propuse de Salovey:

Cunoasterea propriilor emotii (sa fii constient de tine – sa poti recunoaste o emotie in timp ce o traiesti)
Gestionarea propriilor emotii (sa poti sa iti gestionezi emotiile intr-un mod constructiv)
Motivarea propriei persoane (gestionarea propriilor emotii pentru a atinge un obiectiv)
Recunoasterea emotiilor celor din jur (empatie si constienta sociala)
Gestionarea relatiilor (abilitati sociale si capacacitatea de a gestiona emotiile celor din jur)

Apoi in 2002, in cartea sa “Primal Leadership”, Daniel Goleman propune doar 4 domenii ale inteligentei emotionale (grupate in 19 categorii, inca 2 fiind adaugate de Hay Group). De dragul preciziei, am pastrat numele lor in engelza:

Self-awareness (Emotional Self-Awareness, Accurate Self-Asessment, Self Confidence)
Self-management (Emotional Self-Control, Transparency, Adaptability, Achievement Orientation, Initiative, Optimism, Conscientiousness)
Social awareness (Empathy, Organisational Awareness, Service Orientation)
Relationship management (Inspirational Leadership, Influence, Developing Others, Change Catalyst, Conflict Management, Building Bonds, Teamwork and Collaboration, Communication)

O mentiune importanta este ca, indiferent de clasificare, Goleman sustine ca aceste domenii alte inteligentei emotionale nu sunt talente innascute, ci mai degraba abilitati ce se pot forma.

Neurologia, psihologia si cercetarile organizationale cad de acord cum ca…

Primul pas in a construii echipe si organizatii sanatoase pleaca de la a intelege propriul nostru univers interior.

Apoi, dupa ce ne constientizam proprile emotii, putem invata cum sa cultivam in noi starile care ne pun in valoare si care ne conduc la cele constructive comportamente – individual si organizational deopotriva. Practic, sa facem din emotiile noastre un aliat care sa lucreze pentru noi si nu invers.

In continuare, este important sa ne aliniem constient viata interioara cu obiectivele pe care ni le propunem, de natura ca ce simtim si ce ne dorim sa duca in aceeasi directie.

Si pentru ca rareori realizarea unui obiectiv tine doar de noi, in acest proces trebuie sa invatam sa recunoastem starile si emotiile celor din jur, partenerii nostrii in mai tot ce ne propunem sa infaptuim.

Si, abia atunci cand suntem constienti si aliniati cu noi insinte si cand ajungem sa ii simtim autentic pe cei din jur, atunci incepem cu adevarat sa construim relatii si organizatii sanatoase.

Articolul Ce inseamna de fapt inteligenta emotionala apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce tipuri de personalitate sunt recrutate la NASA

Olteanu Paul — Fri, 25 Sep 2015 14:28:40 +0000

(textul de mai jos are la baza articolul „How did NASA discover PCM?” scris de Jelena Spremo pentru processcommodel.com)

Procesul de selecție a unui astronaut nu este o sarcină ușoară. Persoanele care selectează astronauții ii aleg pe cei mai buni dintre cei mai buni, din punct de vedere fizic și mintal. Mai mulți factori, precum cooperarea, precizia și meticulozitatea trebuie luați în considerare atunci când sunt selectați astronauții care vor fi cei mai puternici mintal și cei capabili în situații de stres și presiune accentuate.

În 1977 PCM este testat pentru prima oara la NASA

În anul 1977, Dr. Terry McGuire, șeful psihiatrilor din cadrul NASA, care era responsabil de selecția candidaților, l-a invitat pe Dr. Taibi Kahler să ia parte la interviurile din cadrul procesului de selecție. Sarcina sa era să observe totul, așezat în colțul camerei în care avea loc acest proces.

Taibi urma să folosească metodologia Process Communication Model pentru a plasa candidații în una dintre cele șase categorii conform tipului de personalitate de bază al fiecăruia.

El era capabil să determine cu ușurință caracteristicile de bază ale personalității acestora, punctele forte și punctele vulnerabile.

De asemenea, el a observat tipare lingvistice, modul în care candidații vorbesc despre ei înșiși, despre realizările lor, despre lucrurile care contează pentru ei etc. În același timp, însă, Taibi a acordat atenție semnalelor non-verbale, cum ar fi poziția în care stăteau așezați, expresiile faciale, gesturile și miscările inconștiente.

10 minute de profilare folosind PCM echivalau cu câteva ore de profilare tradițională

După compararea notițelor întocmite cu privire la candidați, s-a descoperit faptul că după doar 10 minute, abordarea Dr-ului Kahler a dezvăluit cel puțin la fel de multe despre un candidat, precum un interviu psihologic standard care dura câteva ore. Dr. McGuire a fost fascinat de rezultate și a decis să îl invite pe Dr. Kahler să facă parte din echipa NASA și să utilizeze metodologia PCM în selecțiile viitoare.

După câțiva ani, un tip de personalitate iese în evidență

După mulți ani de aplicare a PCM, datele au arătat că un tip de personalitate, în special, se regăsește într-un procent mai mare în rândul astronauților, față de populație, în general. Tipul de personalitate Persister are cele mai mari șanse de a reuși în procesul de selecție a astronauților. Spre exemplu, în anii 1984, 1985 și 1987, în cadrul ciclului de selecție, 71% dintre cei selectați aveau tipul de personalitate de bază Persister. Ei sunt predominanți în rândul astronauților datorită determinării lor de a fi perfecți, dedicați și tenace.

Fiecare tip de personalitate are punctele lui forte

De vreme ce Persisterii nu manifestă multe emoții și înțeleg cu dificultate sensibilitatea altor oameni, ei tind să se înțeleagă bine cu Thinkerii, care sunt persoane logice și raționale, asemănători cu ei. Acest lucru este important, în special pentru că Thinkerii sunt al doilea cel mai întâlnit tip de personalitate printre astronauți. Statisticile arată faptul că Persisterii și Thinkerii reprezintă 93% din numărul total de astronauți.

Interesant este faptul că Promoterii sunt rareori selectați pentru acest job. Doar 1% dintre candidații care aplică pentru poziția de astronaut au tipul de personalitate de bază Promoter. Din pricina informalității, impulsivității, dinamismului și potențialei iresponsabilități în situații de stres, ei reprezintă un tip de personalitate periculos pentru un astronaut.

Mai târziu, s-a descoperit faptul că pentru o bună cooperare pe termen lung, trebuie să existe armonie în relații și de aceea s-a acordat o atenție specială Harmonizerilor, care sunt capabili să mențină o atmosferă placută, fiind un tip de personalitate mai orientat către oameni, în comparație cu celelalte tipuri.

Ca și în cazul Promoterilor, Rebelii sunt rareori selectați pentru a fi astronauți, deoarece ei tind să fie foarte energici și spontani. Sunt predispuși să intre în conflicte și tind să evite responsabilitatea când se află în situații de stres. Sally Ride este unul dintre puținii astronauți care au acest tip de personalitate.

Având în vedere că Imaginerii sunt caracterizați de creativitate, imaginație și timiditate, acest tip de personalitate este inexistent la NASA.

Persisterii și Thinkerii sunt cele mai predominante tipuri de personalitate de bază în rândul astronauților. Harmonizerii se află pe locul 3, în timp ce Rebelii, Imaginerii și Promoterii sunt rareori aleși în procesul de selecție. Este foarte interesant faptul că, deși Persisterii reprezintă aproximativ 10% din întreaga populație, mai mult de 70% dintre astronauți au acest tip de personalitate de bază. Pe de altă parte, deși Imaginerii reprezintă tot aproximativ 10% din întreaga populație, ei sunt practic inexistenți la NASA.

Cu toate acestea, luând în considerare modul în care calitatea relațiilor interpersonale afectează munca, se poate concluziona că aplicarea PCM® a ajutat NASA să îmbunătățească semnificativ cooperarea între membrii echipelor și implicit a îmbunătățit calitatea cercetărilor realizate de aceștia.

Daca sunteti interesati sa invatati PCM, sa il folositi in organizatia voastra sau sa deveniti traineri sau coachi certificati in PCM, va invit sa imi scrieti.

Articolul Ce tipuri de personalitate sunt recrutate la NASA apare prima dată în Paul Olteanu.

Între stimul și reacție stă singura noastră libertate

Olteanu Paul — Sun, 19 Jul 2015 16:26:24 +0000

[row]

[col span=”6″ span__sm=”12″]

În urmă cu ceva timp am citit cartea Man’s Search for Meaning de Dr. Viktor Frankl. Frankl a fost unul din supraviețuitorii unui lagăr de concentrare nazist și experiența trăită acolo i-a modelat puternic convingerile despre libertate și sens.

Pentru mine cartea asta a fost una din cele mai valoroase lecturi din ultimii ani, motiv pentru care alaturi vreau sa impartasesc cu voi un scurt video-rezumat:

[/col]
[col span=”6″ span__sm=”12″]

[ux_video url=”https://www.youtube.com/watch?v=-srD1Deh9Xg”]

[/col]

[/row]

In cazul meu, una dintre ideile care mi-a dat mult de gândit a fost următoarea:

„Between stimulus and response there is a space. In that space there is our power to choose our response. In our response lies our growth and our freedom.”

Imaginadu-mi experientele trãite de Frankl in lagãr, m-am amuzat amar gândindu-ma la predispozitia noastra cãtre victimizare, cãtre a astepta sa se schimbe lucruile care ne multumesc in loc sa actionam si cãtre senzatia generalã de neputinta în care trãiesc multe persoane.

Acum citesc o altă carte, numită Emotional Equations de Chip Conley – o carte în care autorul construiește și deconstruiește matematic emoțiile care ne influenteazã stările și comportamentele.

Iar aici am descoperit următoarea ecuație:

EVENT + REACTION = OUTCOME

Ambii autori exprimă, în moduri diferite, aceeași idee: că adevărata noastră libertate stă în cum alegem să răspundem la stimulii sau evenimentele pe care le trăim.

De aici mie mi-a zburat gândul la lumea în care am ajuns să trăim și la nivelul de anxietate pe care îl resimțim pentru că avem senzația că din ce în ce mai puține lucruri sunt în controlul nostru.

Și cu cât putem controla mai puțin, cu atât încercăm să o facem mai disperați…

Iar peste ceva timp, am descoperit tot în cartea lui Conley următoarele ecuații care deconstruiesc anxietatea și disperarea:

ANXIETY = UNCERTAINTY X POWERLESSNESS

DESPAIR = SUFFERING – MEANING

La finalul ambelor cărți am rămas cu câteva idei pe care vreau aici să le împărtășesc cu voi:

Nu putem controla ceea ce trimite viața către noi (exteriorul).

Totuși avem puterea – de nerobit – ca în orice împrejurare să alegem ce răspuns vom da situațiilor cu care ne vom confrunta.

Iar disperarea se instalează doar atunci atunci când luptele și suferința noastră par să nu aibă sens.

[gap]

[row]

[col span=”6″ span__sm=”12″]

Odată ce realizăm și internalizăm adevărul cum că singura noastră libertate stă în răspunsurile noastre la provocările vieții și dacă viața noastră este plină de sens, abia atunci vom începe să ne eliberăm de anxietate, disperare și senzația neputinției.

[/col]
[col span=”6″ span__sm=”12″]

[ux_video url=”https://www.youtube.com/watch?v=LlC2OdnhIiQ”]

[/col]

[/row]

Articolul Între stimul și reacție stă singura noastră libertate apare prima dată în Paul Olteanu.

Minciuna în care trăim

Olteanu Paul — Thu, 26 Mar 2015 15:29:32 +0000

Am descoperit clipul de mai jos via Think Outside the Box. Mi s-a părut una din cele mai fidele portretizări ale lumii în care trăim așa că m-am gâdit să-l dau mai departe:

THE LIE WE LIVE IN

Articolul Minciuna în care trăim apare prima dată în Paul Olteanu.

„I’ve learned” sau Scrisoarea pentru inceput de an

Olteanu Paul — Fri, 02 Jan 2015 09:04:16 +0000

Am descoperit gandurile de mai jos pe Facebook, la Bogdan. Se pare ca provin dintr-un email si ca persoana care le-a postat initial pe Facebook le citeste la fiecare inceput de an.

Le-am citit si recitit mai bine de 30 de minute. Mi-au dat de gandit si si m-au inspirat, asa ca m-am gandit sa le colectionez aici cu intentia de a le revedea la fiecare inceput de an.

[hr]

I’ve learned

I’ve learned-that you cannot make someone love you. All you can do is be someone who can be loved. The rest is up to them.

I’ve learned-that no matter how much I care, some people just don’t care back.

I’ve learned-that it takes years to build up trust, and only seconds to destroy it.

I’ve learned-that it’s not what you have in your life but who you have in your life that counts.

I’ve learned-that you can get by on charm for about fifteen minutes.
After that, you’d better know something.

I’ve learned-that you shouldn’t compare yourself to the best others can do.

I’ve learned-that you can do something in an instant that will give you heartache for life.

I’ve learned-that it’s taking me a long time to become the person I want to be.

I’ve learned-that you should always leave loved ones with loving words. It may be the last time you see them.

I’ve learned-that you can keep going long after you can’t.

I’ve learned-that we are responsible for what we do, no matter how we feel.

I’ve learned-that either you control your attitude or it controls you.

I’ve learned-that regardless of how hot and steamy a relationship is at first, the passion fades and there had better be something else to take its place.

I’ve learned-that heroes are the people who do what has to be done when it needs to be done, regardless of the consequences.

I’ve learned-that money is a lousy way of keeping score.

I’ve learned-that my best friend and I can do anything or nothing and have the best time.

I’ve learned-that sometimes the people you expect to kick you when you’re down will be the ones to help you get back up.

I’ve learned-that sometimes when I’m angry I have the right to be angry, but that doesn’t give me the right to be cruel.

I’ve learned-that true friendship continues to grow, even over the longest distance. Same goes for true love.

I’ve learned-that just because someone doesn’t love you the way you want them to doesn’t mean they don’t love you with all they have.

I’ve learned-that maturity has more to do with what types of experiences you’ve had and what you’ve learned from them and less to do with how many birthdays you’ve celebrated.

I’ve learned-that you should never tell a child their dreams are unlikely or outlandish. Few things are more humiliating, and what a tragedy it would be if they believed it.

I’ve learned-that your family won’t always be there for you. It may seem funny, but people you aren’t related to can take care of you and love you and teach you to trust people again. Families aren’t biological.

I’ve learned-that no matter how good a friend is, they’re going to hurt you every once in a while and you must forgive them for that.

I’ve learned-that it isn’t always enough to be forgiven by others. Sometimes you have to learn to forgive yourself

I’ve learned-that no matter how badly your heart is broken the world doesn’t stop for your grief.

I’ve learned-that our background and circumstances may have influenced who we are, but we are responsible for who we become.

I’ve learned-that just because two people argue, it doesn’t mean they don’t love each other And just because they don’t argue, it doesn’t mean they do.

I’ve learned-that we don’t have to change friends if we understand that friends change.

I’ve learned-that you shouldn’t be so eager to find out a secret. It could change your life forever.

I’ve learned-that two people can look at the exact same thing and see something totally different.

I’ve learned-that no matter how you try to protect your children, they will eventually get hurt and you will hurt in the process.

I’ve learned-that your life can be changed in a matter of hours by people that don’t even know you.

I’ve learned-that even when you think that you have no more to give, when a friend cries out to you, you will find the strength to help.

I’ve learned-that credentials on the wall do not make you a decent human being.

I’ve learned-that the people you care about most in life are taken from you too soon.

I’ve learned-that it’s hard to determine where to draw the line between being nice and not hurting people’s feelings and standing up for what you believe.

You may share this with all the people you have faith in and more as…

„The smallest deed always exceeds the grandest of intentions”

The toughest thing to learn….

Which bridges to cross and which to burn…

Si iata si video-ul pe care imi propun sa ma trezesc in fiecare dimineata

Articolul „I’ve learned” sau Scrisoarea pentru inceput de an apare prima dată în Paul Olteanu.

Business cu Personalitate

Olteanu Paul — Thu, 04 Dec 2014 14:18:26 +0000

BUSINESS CU PERSONALITATE

În urmă cu mai mulți ani am terminat facultatea de marketing și îmi amintesc că unul dintre primele lucruri despre care învățam acolo erau cei 4P – Produs, Preț, Promovare și Plasament – descriși de Philip Kotler în cartea “Marketing Management”.

Deși în februarie 2011 lucrarea de mai sus a ajuns la cea de-a 14-a ediție (da, ați citit bine), ea omite în continuare să pună în perspectivă „un P” extrem de important și anume People, sau dacă e să fim și mai specifici, Personality.

De 10 ani lucrez transformări personale sau organizaționale, iar în ultimii doi m-am folosit puternic de un instrument care m-a fascinat: Process Communication Model – o teorie de personalitate și comunicare premiată, folosită la NASA și în pregatirea comunicațională a președinților americani.

În timpul ăsta am avut prilejul și privilegiul să învăț din varietatea clienților mei: organizații mari sau mici, naționale sau multinaționale, for profit sau non profit. Mai jos, vreau să împărtășesc cu voi 3 idei pe care le consider de maximă importanță, desprinse din munca și provocările acestor ultimi 8 ani:

E despre cum, nu despre ce

Toată educația noastră academică e despre ce. Fie că vorbim de gimnaziu, liceu sau facultate, focusul cade pe a memora și reproduce conținut. În școală, cum facem ce facem este marginal. Dacă vreți să explorați ideea, vă invit să urmăriți clipul de mai jos:

Iar apoi intrăm în business, ca angajați sau antreprenori și aici totul se schimbă. Aici, aproape totul este despre cum: cum vorbim, cum prezentăm, cum ne înțelegem pe noi înșine și cum ne înțelegem clienții, cum gestionăm crize, cum colaborăm și cum armonizăm echipe.

Iar cum-ul, la nivelul său cel mai intim, își are rădăcina în structura personalității noastre. Organizațiile ar trebui să mute din ce în ce mai mult focusul de pe „ce”, pe „cum”, pentru că dacă “cum”-ul e bun, “ce”-ul vine de la sine.

Personalitate vs. Competențe vs. Cunoștințe

Să știu în teorie cum să conduc o mașină = cunoștințe.
Să pot să o conduc fără să mă mai gândesc la fiecare pas din proces = competențe.
Cum anume o conduc astfel încât cineva alege să meargă cu mine în locul altuia, amprenta mea personala asupra condusului = personalitate.

În lumea în care trăim personalitatea a ajuns să devină cel mai puternic diferențiator. Personal sau profesional.

Internetul ne asigură accesul la toate cunoștințele posibile (lucru radical diferit în urmă cu 10-20 de ani).

Programele de formare, coaching sau mentorat ne sprijină în internalizarea cunoștințelor și în transformarea lor în competențe. Orice om și orice organizație poate avea acces la cele de mai sus.

În timp ce, în final, personalitatea determină felul în care oameni cu cunoștințe și competențe similare vor aborda o provocare.

Culturile organizaționale eficiente, acest Sfânt Graal al zilelor noastre, nu sunt altceva decât excelenta armonizare a personalităților diferite într-o organizație în slujba unei viziuni și a unor obiective și valori comune.

Plante, nu piulițe

Abordarea organizațională tradițională, aidoma procesului de educație formală, este să formăm oameni (piulițe) care să se potrivească mecanismului (organizației). Oricând unul “se defectează”, el poate fi înlocuit cu relativ mare ușurință și minime pagube.

Ne concentrăm pe “ce” trebuie să facă oamenii și atunci când nu le vine la îndemână “ce”-ul nostru, intrăm în micro-management și îl facem noi în locul lor, sau petrecem zeci sau sute de ore explicându-le cum să obțină rezultate în stilul nostru.

În timp ce abordarea aceasta era perfect validă și justificată într-o perioadă în care ponderea muncii era de rutină și nu presupunea în niciun fel creativitate sau inovație, în zilele noastre povestea asta arată radical diferit.

Astăzi, cele mai performante organizații sunt cele care înțeleg că potențielul oamenilor lor reprezintă cel mai puternic vector de creștere de care dispun. Iar cultivarea individualităților și armonizarea lor reprezintă diferențiatori extrem de puternici și una din singurele forme de sustenabiltate organizațională pe termen lung.

Liderii organizațiilor descrise mai sus (extrem de puține la număr) se comportă ca niște grădinari iscusiți, care înțeleg că potențialul fiecărui om iese la iveală și produce valoare atunci când este cultivat în modul corespunzător. Acești lideri observă și cultivă, în loc să măsoare și să taie.

Pentru că înțeleg că businessurile cu personalitate au la baza personalitatea oamenilor care le compun.

Articolul Business cu Personalitate apare prima dată în Paul Olteanu.

Discurs de multumire: Kevin Durant castiga premiul MVP

Olteanu Paul — Thu, 08 May 2014 21:44:19 +0000

Discursul de mai jos este cel mai frumos exemplu de emotie, autenticitate si umilinta pe care l-am vazut intr-un discurs de multumire. Vorbitorul, Kevin Durant – un jucator de baschet profesionist – castiga premiul pentru „Most Valuable Player” (cel mai prestigios premiu din NBA) in sezonul 2013-2014.

0:15 – Introducere vulnerabila si autentica

Suntem obisnuiti sa credem ca emotia in discurs este distructiva, dar in cazul lui Kevin emotia cu care isi incepe speech-ul face toata interactiunea cu publicul mult mai autentica. Vulnerabilitatea unui vorbitor capteaza atentia si de cele mai multe ori si simpatia audientei.

0:30 – „Higher purpose”

Dupa ce isi cere scuze pentru emotii, Kevin incepe prin a ii multumi lui Dumnezeu pentru ca i-a schimbat viata. Efectul acestui „I want to thank God for changing my life (…)” face ca intregul discurs sa fie despre mai multe decat un premiu pentru cariera sa de baschetbalist.

Kevin spune ca Dumnezeu l-a ajutat sa-si dea seama despre ce e viata lui de fapt si anume ca baschetul este pentru el doar o platforma prin intermediul careia sa inspire oamenii. – discursul devine despre o filosofie de viata si niste principii iar asta strange prima tura de aplauze.

0:52 – Poveste personala

Kevin impartaseste cu publicul faptul ca atunci cand era mic locuia impreuna cu mama si cu cei doi frati intr-un mic tinut de langa Washington. Iar la vremea respectiva visul sau era sa devina antrenor si sa ajute copiii din cartier.

Apoi, din nou, cu o vulnerabilitate seducatoare, impartaseste ideea cum ca iubea baschetul si ca atunci cand era mic nu si-a imaginat niciodata ca o sa reuseasca sa ajunga la facultate si apoi in NBA. „E un sentiment ireal”…

1:40 – „Am avut parte de atat de mult ajutor”

Aici incepe sa treaca in revista toate persoanele care l-au ajutat sa fie cine e si sa ajunga cel mai valoros jucator de baschet din lume. Vorbeste despre oamenii care au crezut in el atunci cand el insusi n-a facut-o si despre oamenii care s-au indoit de el, motivandu-l astfel sa demonstreze mai mult.

Ce este cu adevarat fermecator la tot acest pasaj al multumirilor este emotia cu care o face. Totul este fraged, crud, autentic si nemijlocit. Iar asta este extrem de seducator si impresionant pentru public.

Cateva momente de efect si lucruri care merita mentionate:

2:04 – il compleseste plansul vorbind despre vremurile grele prin care a trecut alaturi de familie, iar apoi spune cu tipicul „glass-half-full” american: „But I’m still standing”. Doar ca, din nou, emotia si vulnerabiliatea fac momentul asta unul cu totul special.
2:40 – povesteste cum a ajuns sa se indragosteasca de baschet
3:10 – multumeste in mod concret si specific oamenilor care l-au sprijinit. Ce este cu totul aparte in acest sir de multumiri este faptul ca in relatie cu fiecare persoana pe care o numeste are o poveste; o intamplare petrecuta intre el si respectiva persoana, din care extrage ulterior un principiu / o idee generala / o pilda. Concretetea, specificitatea si trecerea de la o poveste traita la un principiu de viata dau si mai mult farmec si credibilitate discursului.

4:58 – „And last, my mom…”

Aici are loc cel mai frumos si vulnerabil moment dintre toate, in care se adreseaza direct mamei sale.

Kevin trece in revista tot ce a facut ea pentru el si fratii sai, iar apoi cu vocea tremuranda incheie cu „You’re the real MVP (most valuable player)” – lucru care ridica toata sala in picioare.

In concluzie

Analiza de mai sus este facuta sa va ajute sa construiti discursuri de multumire (sau incheiere) mai bune.

Pe scurt, ceea ce putem invata de la Kevin ar fi ca:

emotia nu este mereu distructiva. Atunci cand exprima autenticitate si deschidere emotionala, ea poate fi seducatoare.
povestile zugravesc cel mai clar si puternic o imagine.
cand vreti sa multumiti cuiva, numiti-l si amintiti ceva relevant din ce ati trait impreuna / pentru ce vreti sa-i multumiti.
pastrati pentru final cel mai puternic element (poveste, marturisire, imagine, etc.)

Cu toate astea, ceea ce a reusit Kevin Durant nu este usor de reprodus. Forta discursului sau vine din faptul ca simte tot ceea ce spune. Traieste fiecare cuvant si fiecare amintire pe care o rosteste.

Iar pentru simtamant si modestia autentica a unui sportiv care a muncit toata viata sa ajunga aici nu exista reteta sau training.

Mult succes!

Articolul Discurs de multumire: Kevin Durant castiga premiul MVP apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce ne invata muzica lui John Butler despre discurs public

Olteanu Paul — Sun, 27 Oct 2013 21:56:12 +0000

Am descoperit piesa Oceans de John Butler in urma cu aproximativ un an si de atunci o ascult obsesiv. Cred ca nu trece o saptamana in care sa nu ruleze macar de 2-3 ori pe repead si o am pe cel putin 3-4 CD-uri in masina.

Eu si „Oceans” am trecut prin toate stadiile unei relatii: am descoperit-o si am simtit nevoia sa le povestesc tuturor prietenilor despre ea; am inceput sa petrecem mai mult timp impreuna si asta ne-a ajutat sa ne cunoastem; a fost alaturi de mine la bine si la rau; am avut parte de o multime de drumuri si experiente impreuna, etc.

Si, de curand am constatat ca, exact ca intr-o relatie, timpul aduce o noua perspectiva asupra partenerului: de curand, mi-am dat seama ca felul in care John Butler canta „Oceans” rezuma multe dintre credintele mele despre vorbirea in public. Dar mai intai, va invit sa faceti cunostinta cu piesa care mi-a fost alaturi, la bine si la rau, in ultimul an:

6 lectii despre discurs public si livrat prezentari pe care le invatam de la John Butler

1) Mai multe corzi, mai multe optiuni

Mai multe corzi, mai multe optiuni – mai multe cuvinte, mai multe optiuni. In discurs ajuta sa ai cuvintele la tine: ajuta sa citesti, sa vorbesti si generc vorbind sa ai o tolba cat mai bogata cu optiuni lingvistice.

Piesa asta nu poate fi cantata decat pe o chitara cu 12 corzi, pentru ca frumusetea ei vine si din subtilitatea diferentelor dintre note. La fel se intampla si in discurs sau prezentari: uneori, detaliile cuvintelor noastre conteaza cel mai mult si cum spunem ceva e uneori mai important decat ce spunem.

2) Incepe jos, termina sus

La fel ca si in piesa, in discurs sau prezentari e util sa construiesti un crescendo a ceea ce vrei sa transmiti. John incepe cu ciupeli si cu un tempo linistit, iar apoi, pe parcursul celor 12 minute creste in intensitate.

Crescendoul ajuta foarte mult pentru ca genereaza suspans si creste tensiunea si interesul pentru subiect. Publicul se intreaba „what happens next” si ramane conectat la discurs si la vorbitor.

3) Rupe ritmul

Un lucru pe care il apreciez in mod particular la piesa si care stiu ca functioneaza de minune in discurs si prezentari este ruperea ritmului. Daca livrezi prea mult in acelasi registru, mintea publicului paraseste incaperea. Daca vrei sa captezi atentia si sa tii auditoriul conectat, e foarte util sa schimbi ritmul si registrele: de la cuvinte la imagini, de la teorie la povesti, de la seriozitate la umor, de la statistici la studii de caz, etc.

Varietatea e captivanta si tine publicul alaturi de tine pana la final.

3) Energia e seducatoare

Atat in muzica, cat si in discurs, energia e seducatoare. Cu cat un vorbitor e mai energic si mai pasionat de ce spune, cu atat e mai placut si mai captivant de urmarit. Incearca sa traiesti ce spui, asa cum traieste John cele 12 minute din Oceans.

Aspectul asta – al energiei, este unul din cele mai de impact componente discursive si de prezentare pe care le-am observat in ultimii ani de cand predau public speaking. Nu cunosc nici un vorbitor care sa fie energic si sa fie plictisitor pentru public.

4) Construieste un punct culminant

John o face intre minutul 7:40 si 9:00. In discurs, asta e momentul de apogeu energetic; e momentul decisiv de persuasiune si influentare al auditoriului. Asta e momentul in care publicul, in cazul ideal, ar trebui sa simta fiori de emotie.

5) Incheie in forta

Dan Ariely povesteste in „Predictably Irrational” despre „The Colonoscopy Experiment” – un experiment care demonstreaza ca felul in care o experienta sa incheie, dicteaza perceptia noastra generala despre experienta in sine. De exemplu: daca ai o intalnire care decurge ok, dar se incheie prost, senzatia generala despre experienta e mai degraba proasta si vice-versa – daca intalnirea decurge asa-si-asa dar se incheie placut, senzatia generala e ca a fost mai degraba bine.

La fel se intampla si in discurs: incheierea dicteaza senzatia generala cu care va ramane auditoriul. Investeste timp si energie in a o pregati si a o face memorabila.

6) Practica e mama invataturii

Sau, practice makes perfect. De cand am ascultat Oceans prima data mi-am dorit sa o invat. In urma cu 3 ani mi-am cumprat o chitara si am incercat sa invat, dar nu am fost suficient de rabdator. Ma intreb cate ore (mii sau zeci de mii) a investit John in a ajunge sa cante asa. Si ma intreb de cate ori a cantat piesa asta pana sa-i iasa asa.

La fel se intampla si in cazul vorbirii in public. Practica si exercitiul te vor face din ce in ce mai bun si mai increzator. In timp, placerea si adrenalina constructiva vor lua locul emotiilor si tracului. Important e sa continui si cand te dor degetele 😉

Articolul Ce ne invata muzica lui John Butler despre discurs public apare prima dată în Paul Olteanu.

Process Communication Model

Olteanu Paul — Tue, 17 Sep 2013 19:29:26 +0000

PROCESS COMMUNICATION MODEL

DESPRE PCM

Process Communication Model este o teorie de personalitate si comunicare premiata cu aplicabilitati in autocunoastere, dezvoltarea echipelor, comunicare si relationare, negociere, vanzari, rezolvarea conflictelor, coaching si psihoterapie.

De la descoperirea sa in 1976, PCM a fost folosit cu succes la NASA in programul de selectie si pregatire a echipelor, cat si in pregatirea comunicationala a presedintilor americani.

Bill Clinton spunea despre Taibi Khaler (inventatorul PCM): „Taibi Kahler is a genius. He knows more about personality dynamics than anyone else in the world.„

Pana in prezent, metodologia Process Communication Model are in spate 40 de ani de cercetare si rafinare, iar validarea sa a fost realizata cu peste 1.000.000 de profile lucrate.

Process Communication Model – infografic

(metodologie, aplicabilitati, beneficii, diferentiatori si feedbackul participantilor)

Sau, daca preferati, va inivit sa urmari mai jos o prezentare video (4 min) a modelului PCM:

Process Communication Model – video

Analiza comparativa intre Process Communication Model si cele mai utilizate teorii de personalitate din lume

Feedbackul celor care folosesc Process Communication Model

[block id=”testimoniale-all”]

[gap height=”40px”]

Tematica celor 3 zile de training in Process Communication Model

ZIUA 1

Introducere in Process Communication Model: ce este PCM, cum a aparut, aplicabilitatile si rezultatele modelului
Setarea asteptarilor: calibrarea cursului (a studiilor de caz si componentei practice) la nevoile participantilor
Neurostiinta si Sisteme perceptuale: intelegerea modelului prin care oamenii isi reprezinta mental realitatea si identificarea celor 6 sisteme perceptuale descoperite de dr. Kahler (ganduri, opinii, emotii, actiuni, reactii, reflectii)
Arhitectura personalitatii si Tipuri de personalitate: definirea si intelegerea celor 6 tipuri de personalitate care alcatuiesc structura personalitatii noastre
Personality Pattern Inventory – participantii primesc rezultatele chestionarului care indica structura personalitatii fiecaruia

ZIUA 2

Stiluri de management: prezentarea celor 4 stiluri de management cu avantaje si dezavantaje specifice, in relatie cu fiecare Tip de personalitate
Moduri de comunicare: descrierea celor 4 energii (cuvinte, ton, gestica, mimica, postura) folosite de oameni in comunicare si corelarea lor cu Tipurile de personalitate
Canale de comunicare: calibrarea diferitelor Moduri de comunicare anterior descrise pentru a avea parte de comunicare si relationare eficiente
Preferinte de mediu: descoperirea mediilor preferate si a celor lipsite de productivitate pentru fiecare Tip de personalitate
Motivatie si Nevoi psihologice: descoperirea celor 8 motivatori psihologici fundamentali si corelarea lor cu fiecare Tip de personalitate

ZIUA 3

Fazarea: intelegerea dinamicii ce guverneaza modificarile si evolutia comportamentelor noastre si a Nevoilor psihologice
Secvente de stres / Managementul conflictelor: intelegerea celor 3 secvente de stres specifice fiecarui Tip de personalitate si descoperirea celor mai eficiente moduri de a gestiona potentiale conflicte
Strategii de interventie: intelegerea abordarilor comunicationale si de management potrivite in functie de fiecare structura de personalitate

Daca sunteti interesati sa invatati PCM, sa il folositi in organizatia voastra sau sa deveniti traineri sau coachi certificati in PCM, va invit sa imi scrieti.

Articolul Process Communication Model apare prima dată în Paul Olteanu.

Dezvoltare organizationala: 12 lucruri importante pentru peste 1 milion de angajati

Olteanu Paul — Tue, 27 Aug 2013 22:11:00 +0000

First Break All the Rules este o carte foarte interesanta care are la baza doua studii „mamut” realizate de Gallup care incearca sa raspunda la doua intrebari foarte utile pentru dezvoltare organizationala:

Care sunt lucrurile de care au nevoie cei mai talentati angajati din partea angajatorului lor (studiu realizat pe peste 1 milion de profesionisti din tari, industrii si nivele ierarhice diferite)
Cum reusesc cei mai buni manageri din lume sa gaseasca, sa pastreze si sa tina focusati angajatii cu potential

Descoperirile sunt multe si interesante, dar o sa ma concentrez pe cele pe care eu le-am gasit cele mai valoroase.

In primul rand, principala descoperire pe care pun accent autorii este ca oamenii talenteti, angajatii cu potential maxim, poate ca vin intr-o organizatie pentru salariu, pozitie, liderii carismatici si perspective, dar raman intr-o organizatie in virtutea relatiei lor cu managerul direct.

Apoi, iata ce conteaza pentru ei (plus cateva cuvinte cheie, relevante pentru fiecare intrebare):

12 intrebari pe care le considera importante peste 1 milion de angajati

Stiu precis ce se asteapta de la mine? / Imi e clar ce trebuie sa fac in aceasta organizatie? (specificitate / claritate)

Am materialele si echipamentul de care am nevoie ca sa-mi fac treaba cum trebuie? (resurse / proceduri)

Am eu oportuniteatea sa fac lucrurile la care performez / la care am talent in fiecare zi? (utilizarea omului potrivit la sarcina potrivita / maximizarea potentialului)

In ultimele 7 zile am primit recunoastere sau validare pentru munca bine facuta? (validare / recunoastere)

Exista cineva in birou (fie managerul meu direct, sau altcinve) caruia sa ii pese de mine ca om? (recunoastere la nivel personal / empatie)

Exista cineva la birou care sa-mi incurajeze dezvoltarea? (perfectionare /sustinere / progres personal)

Opiniile si convingerile mele conteaza pentru careva de la birou? (recunoasterea opiniilor)

Ma ajuta misiunea sau viziunea organizatiei mele sa simt ca munca mea e importanta? (scop inalt)

Sunt colegii mei dedicati sa faca o munca exceptionala? (nevoia de performanta colectiva / excelenta)

Am un prieten la birou? (sprijin emotional / conexiune)

In ultimele 6 luni, am discutat cu careva despre progresul / cresterea mea? (feedback si proiectarea unui traseu de dezvoltare personal)

In ultimul an, locul meu de munca mi-a oferit oportunitati de invatare si crestere? (autodezvoltare)

Articolul Dezvoltare organizationala: 12 lucruri importante pentru peste 1 milion de angajati apare prima dată în Paul Olteanu.

Presentation Skills: 7 intrebari esentiale despre publicul tau tinta

Olteanu Paul — Mon, 12 Aug 2013 04:30:51 +0000

Tema abilitatilor de prezentare (presentation skills) este un lucru care a ajuns sa ma preocupe foarte mult in ultima vreme, pentru ca realitatea profesionala in care traim demonstreza ca de abilitatea noastra de a face prezentari depinde de multe ori succesul demersurilor noastre.

Ganditi-va putin: indiferent de industria in care lucram, contractele, vanzarile, pitchurile, parteneriatele, aliantele si asa mai departe, se incheie de cele mai multe ori in urma unor prezentari live. Astfel, fie ca vrem sau nu, prezentarile au ajuns sa fie, fara echivoc, unul din cele mai puternice instrumente de business pe care le folosim.

In contextul asta, am inceput sa citesc de curand cartea Slide:ology – The art and science of creating great presentations. Si dupa ce am parcurs o treime din ea, marturiesc deschis ca mi se pare una din cele mai valoroase carti de public speaking / presentation skills pe care le-am citit. E clara, bine structurata, frumos ilustrata si plina de exemple si studii de caz relevante.

Și iată ceva ce mi s-a părut în mod particular valoros și util pentru public speakerii și prezentatorii din lumea de business românească: 7 intrebari despre publicul tau tinta la care trebuie sa raspunzi inainte de a te apuca sa construiesti prezentarea / discursul.

1) Cine / cum e audienta mea?

Informatiile demografice si psihografice sunt un inceput bun, dar nu sunt suficiente. Pune-te in pielea oamenilor din fata ta. Incearca sa-ti imaginezi cum sunt si intelege-i la nivel personal.

2) De ce sunt aici?

De ce crezi ca se afla in fata ta? De ce au venit? Ce crezi ca asteapta sa primeasca la finalul prezentarii / discursului tau? Au venit de buna voie sau sunt obligati sa fie in fata ta? Fa analiza situatiei ca sa intelegi motivatia prezentei lor.

3) Ce-i tine treji noaptea?

Ce problema / ce probleme au? Ce-i framanta cel mai tare? Fa audienta sa inteleaga ca ii cunosti si intelegi problemele. Empatizeaza cu ei, legat de ce e important pentru ei.

4) Cum poti sa le rezolvi problema?

Celebrul „What’s In It For Me” – mie ce-mi iese? De ce te-as asculta? Ce poti sa faci pentru mine? Cum poti sa-mi faci viata mai buna?
Personal, consider ca asta e una din cele mai importante intrebari la care trebuie sa raspunzi pe parcursul unui discurs / al unei prezentari.

5) Ei ce trebuie sa faca?

Asigura-te ca inteleg care e „action point”-ul. Spune-le care e rolul lor in ce le propui si fi sigur ca inteleg ce au de facut.

6) Cum / cu ce e posibil sa se impotriveasca?

Oamenii sunt reticenti la schimbare si uneori chiar si la actiune. Gandeste-te care ar putea fi motivele pentru care audienta ta s-ar putea impotrivi propunerii tale. Anticipeaza argumentele / motivele lor si taie-le de la radacina.

7) Care / cum e contextul optim prin care ii poti face sa te asculte?

Da publicului tau ce vrea (intrebarile 3,4,5), in felul in care o vrea. Asigura-te ca le creezi contextul ideal ca sa te asculte (de la cum arata sala, la cum curge informatia, la temperatura din camera, la eliminarea obstacolelor, etc.). Totul e important si fiecare secunda de atentie conteaza.

Concluzie

Cred că atât în marketing, cât și în public speaking sau în arta construcției prezentărilor, publicul țintă este lucrul pe care trebuie să-l avem mereu în minte. Așadar, fie că proiectăm un serviciu, un produs, un discurs sau o prezentare, sunt sigur că dacă răspundem la întrebările de mai sus, relația noastră cu oamenii din față o să fie mult mai bună.

Succes!

Articolul Presentation Skills: 7 intrebari esentiale despre publicul tau tinta apare prima dată în Paul Olteanu.

An Amazing responsive and Retina ready theme.

Olteanu Paul — Sun, 11 Aug 2013 16:35:51 +0000

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Nam sed eleifend risus, sit amet porttitor massa. Ut vulputate felis at mauris ultrices sodales. Phasellus in leo ornare, vulputate purus eget, iaculis tellus. Donec sed laoreet orci. Praesent faucibus feugiat velit a iaculis. Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos. Morbi turpis mauris, consequat laoreet metus non, dictum fringilla sem. Vestibulum ante ipsum primis in faucibus orci luctus et ultrices posuere cubilia Curae; Nulla ornare malesuada ultricies. Nulla luctus velit diam, at lacinia odio aliquam nec. In adipiscing, arcu elementum dictum eleifend, mi velit sodales nisi, a semper tellus magna sed justo. Ut mauris velit, tristique id nulla eget, euismod consequat lacus. Vestibulum varius dapibus lacus et vestibulum.

Ut eu imperdiet arcu. Vestibulum ante ipsum primis in faucibus orci luctus et ultrices posuere cubilia Curae; Cras interdum porttitor quam at tempus. Sed quis rutrum lorem.

Ut eu imperdiet arcu. Vestibulum ante ipsum primis in faucibus orci luctus et ultrices posuere cubilia Curae; Cras interdum porttitor quam at tempus. Sed quis rutrum lorem. Mauris vitae dui ut neque pulvinar mattis. Mauris sed tincidunt nisi. Ut porta quis lorem at consectetur. Mauris elementum vulputate metus, ut cursus felis dictum non. Sed in nulla metus. Pellentesque habitant morbi tristique senectus et netus et malesuada fames ac turpis egestas. Phasellus at nunc eget ligula tristique scelerisque in et urna.

Pellentesque imperdiet, nunc id scelerisque scelerisque, nisi arcu hendrerit leo, vel volutpat arcu mi in risus. Vestibulum iaculis molestie venenatis. Donec faucibus elit quis enim porta, id fringilla lectus feugiat. Sed et diam fermentum, elementum elit et, placerat nisi. Sed vehicula nibh sed tellus elementum condimentum. Fusce laoreet lorem ipsum, vitae aliquam arcu gravida gravida. Nunc eget tristique sem, eu ornare ligula.

Pellentesque facilisis lobortis volutpat. Etiam non suscipit velit, vitae ornare eros. In hac habitasse platea dictumst. Phasellus eu auctor metus, et porta justo. Vivamus suscipit fermentum ante, eu dignissim orci. Proin faucibus quis orci a dictum. Nulla ac nibh neque. Curabitur eu justo massa.

Articolul An Amazing responsive and Retina ready theme. apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs Public Speaking – 16,17,18 august – București

Olteanu Paul — Mon, 29 Jul 2013 10:19:56 +0000

DISCURS PUBLIC / ABILITĂȚI DE PREZENTARE“

„În viziunea mea, vorbirea în public reprezintă “înotul” disciplinelor sociale, întrucât exersează numeroase abilităţi şi solicită cunoştinţe din mai multe domenii de expertiză, precum: dicţie, comunicare nonverbală, elemente de psihologie a comunicării, tehnici teatrale, managementul timpului, tehnici de persuasiune și influențare etc.

Capacitatea de a vorbi în public este astazi o abilitate indispensabilă, pentru că de fluența discursului nostru și de capacitatea acestuia de a convinge depind de multe ori reușitele noastre profesionale și personale.

În trainingurile și programele de consultanță pe care le ofer valorific în discurs unicitatea și personalitatea fiecărui client, concentrându-mă totodată pe a îi susține cu concepte și aplicații practice din varii discipline. Scopul final este acela de a îi transforma în comunicatori puternici, percutanţi şi memorabili.”

DETALII ORGANIZATORICE

Perioada: 16, 17, 18 august
Desfasurare: vineri (16) de la 18:00 la 21 / sambata (17) de la 10:00 la 15:00 / duminica (18) de la 10:00 la 15:00
Pret: 130 Euro + taxe / participant / 3 zile.
Inscrieri / Informatii: până pe 12 august la training [at] paulolteanu [punct] ro

TEMATICA / CONTINUT

IMPORTANȚA DISCURSULUI PUBLIC

De ce e vital să vorbim bine în public
Exemple / Studii de caz

FRICA DE A VORBI ÎN PUBLIC / CONTROLUL EMOȚIILOR

De ce ne e teamă când vorbim în public
Unde / cum căpătăm această frică
Tehnici și metode de canalizare a emoțiilor

TIPURI DE DISCURS (EXEMPLE)

Discursul care informează
Discursul care convinge
Discursul care emoționează
Discursul care amuză
Discursul care îndeamnă la acțiune
Discursul care pune pe gânduri

PREGĂTIREA DISCURSULUI – CE VORBESC

Planificarea
Scrierea / Construirea
Revizuirea

CALIBRAREA LA PUBLIC – CU CINE VORBESC

Analiza și evaluarea audienței
Captarea atenției
Crearea cadrului optim pentru interacțiune
Rezolvarea situațiilor dificile (cu detractori)

LIVRAREA – CUM VORBESC

Comunicare nonverbală și paraverbală (gestică / mimică / intonație)
Mișcare scenică
Dicție

MESAJUL ȘI STRUCTURI DE DISCURS

Introduceri cu impact
Încheieri memorabile
“The Golden Circle” (Ce / Cum / De ce)
“Made to Stick” (Simplitate, Surpriză, Concretețe, Credibilitate, Emoție, Poveste)

CARISMĂ ȘI PREZENȚĂ PUBLICĂ

Prezență
Putere
Căldură

STUDII DE CAZ

Discursuri de business
Discursuri politice
Discursuri din conferinte / evenimente
Prezentări din România și internaționale

VIDEOGRAFIE ȘI BIBLIOGRAFIE

CUM LUCRĂM?

25% teorie aplicată (fundamentele teoretice ale vorbirii în public și elemente de psihologie a comunicării)
25% studii de caz (vizionarea de discursuri și analizarea lor având la bază conținutul teoretic menționat anterior)
25% practică (exersarea discursului public: discurs filmat + feedback)
25% întrebări și răspunsuri punctuale pe spețele aduse în discuție de participanți

Articolul Curs Public Speaking – 16,17,18 august – București apare prima dată în Paul Olteanu.

Personal Innovation Challenge

Olteanu Paul — Wed, 29 May 2013 14:25:43 +0000

Oferta de workshop-uri/conferințe etc cu tematici din cele mai diverse este din ce în ce mai mare. Un program care sună interesant, prin simplul fapt că îmbină „tabără” și „inovare personală”, este unul propus de Fundația Friends For Friends.

Programul se numește Personal Innovation Challenge și este o tabără intensivă de creativitate și inovație.

Se adresează profesioniștilor din orice domeniu, iar motivele pentru care v-ați înscrie, ar fi următoarele – așa cum le propune FFFF:

să descoperi ce să faci când nu mai e nimic de făcut: PIC face bine la gândirea oblică, îmbunătățește puterea de asociere, flexibilitatea și fluiditatea mentală
să îți identifici superputerile personale
să pleci cu A-ha-uri și soluții referitoare la planuri de acțiune concrete pentru proiecte personale sau situații de la job
vei avea 20 de exerciții practice testate în industriile creative pe care le poți folosi ulterior ca să găsești soluții și noi rezolvări la situațiile de zi cu zi.

Ca timing și locație, va avea loc între 12-16 iunie, în Bulgaria (la 7 km de Vama Veche), iar înscrieri se mai fac până pe 4 iunie.

FFFF pune la bătaie și o bursă care acoperă costurile programului complet de training.

Dacă vă sună bine până aici, aflați restul de detalii direct de la FFFF.

Articolul Personal Innovation Challenge apare prima dată în Paul Olteanu.

11 exemple și modele de discurs public

Olteanu Paul — Wed, 22 May 2013 13:40:44 +0000

Iată o listă cu unele din cele mai bune modele de discurs pe care le-am văzut la TED, atât la nivel de conținut, cât mai ales la nivel de livrare.

Vorbitori exemplari, care livrează idei memorabile.

Fiecare din speech-urile de mai jos sunt un exemplu grăitor pentru câte un element din arta vorbirii în public. O să vedeți exemple de:

introduceri care captează atenția auditorilui
încheieri care emoționează sau trimit la acțiune
calibrare exepțională la public și raport cu auditoriul
construcție de mesaje simple și memorabile
utilizarea poveștilor personale și a metaforelor în discurs
bună utilizare a umorului în speech
structura de discurs
stil personal aplicat în discurs public
excelente abilități de time management

11 modele de discurs public exemplar de la TED

Do schools kill creativity? – Ken Robinson (2006)
Bring on the learning revolution – Ken Robinson (2010)
How to escape education’s death valley – Ken Robinson (2013)
The power of vulnerability – Brene Brown
The way we think about charity is dead wrong – Dan Pallotta
The surprising science of motivation – Daniel Pink
Are we in control of our own decisions? – Dan Ariely
On passion and music – Benjamin Zander
On our mistaken expectations – Daniel Gilbert
Why are we happy? – Daniel Gilbert
How great leaders inspire action – Simon Sinek

mai multe modele de discurs

Articolul 11 exemple și modele de discurs public apare prima dată în Paul Olteanu.

Generația care o să reconstruiască România

Olteanu Paul — Wed, 10 Apr 2013 12:56:48 +0000

Cine și cum sunt tinerii din România de astăzi?
Cum e să fii tânăr în România zilele astea?
Ce-o să facă și ce o să se aleagă de „generația asta”?

Astea sunt întrebări pe care și le pune toată lumea: companiile (care vor să le vândă lucruri tinerilor), profesorii (care vor să-i ajute și nu știu mereu cum), părinții (care își fac griji pt. viitorul lor) și uneori… chiar și ei între ei.

Avem tot felul de încercări de abordare ale subiectului: emisiuni TV, conferințe, specialiști, prezentări, cărți și câte și mai câte.

Articolul pe care îl citiți nu se dorește a fi nici una din cele de mai sus.

Articolul ăsta este omagiul pe care încerc să-l aduc oamenilor în care cred. Este o dovadă a respectului și admirației pe care li le port colegilor mei de generație, care fac lucrurile să se întamplă (nu doar celor din prezentarea de mai jos, ci tuturor celor care le împart credințele, viziunea și profilul). Este un simplu și sincer „mulțumesc”, spus în felul meu.

Și este totodată o constatare strategică și o recomandare pentru oamenii care vor să-i înțeleagă mai bine și să comunice pe limba „tinerilor din România”. Mai exact pe limba acelor tineri din România, care – în felul lui și cu tribul lui – contribuie la a schimba lumea din jur și țara în care trăiesc.

Prezentarea de mai jos este despre oamenii care îmi dau speranță și care mă fac să cred că o să fie bine. Prezentarea de mai jos este despre motivul principal pentru care nu plec din România.

În încheiere, rezum cu două gânduri care vorbesc despre nucleul dur al acestei generații:
– people don’t buy what you do, they buy why you do it.
– Never doubt that a small group of committed citizens can change the world. Indeed, it is the only thing that ever has.

Articolul Generația care o să reconstruiască România apare prima dată în Paul Olteanu.

„Job in marketing” sau cum e să lucrezi în industrie

Olteanu Paul — Wed, 20 Feb 2013 18:50:26 +0000

La momentul la care scriu acest post, în fiecare lună, în România se fac 110 de căutări pe Google pentru sintagma „Job in marketing”. Și probabil că avem mai mulți studenți / absolvenți de marketing decât de o grămadă de alte facultăți / specializări la un loc.

Să fie asta bine? Sau rău? Depinde cum te uiți.

Teama mea, exprimată ieri în postarea despre consiliere în carieră, este că mulți tineri își aleg facultatea și drumul ăsta mai mult sau mai puțin la nimereală. Fără introspecție și fără prea mare legătură cu talentele, pasiunile, valorile sau motivațiile lor. Și implicit, asta duce la profesioniști slabi, plictisiți, demotivați sau, și mai rău: deprimați. Iar asta se vede peste tot: la interviuri, în muncă zi de zi și în rezultatele muncii de zi de zi.

Personal, cred că marketingul nu este pentru oricine.

Cred că marketingul este ceva ce înveți stând de vorbă cu prietenii la o bere și observând ce fac. Și pe ce dau banii. Și cum. Și când. Și mai ales de ce.
Cred că marketingul este ceva ce trăiești pe pielea ta când încerci (în final) să cucerești (strategie de marketing) fata (publicul țintă) pe care o placi în secret de jumătate de an (timp în care ai făcut cercetare de piață și câteva focus grupuri cu toți prietenii tăi și dacă ai baftă și cu câteva din prietenele ei).
Personal cred că marketingul e ceva ce nu se învață la școală (deși lipsa ei e dureroasă).
Cred că e despre „nou” și „diferit„, iar lucrurile astea prin excelență se găsesc mai degrabă în acțiune și experiențe trăite decât în săli de seminar sau cărți.
Și mai cred că marketingul este despre întrebări, oameni și emoție. De fapt, cred că despre asta e cel mai mult.

Dacă ar fi să încerc o definiție, pentru mine marketingul este despre a (îți) pune întrebările potrivite care să te ajute să construiești povești și momente care să-i miște pe cei din jur. Preferabil spre tine, produsul sau serviciul tău.

Cred că marketingul este despre bucurie, despre râs cu lacrimi, despre fiori și piele de gâină, despre momente în care zici „mamăăăă! ce tareeeee!”, despre zâmbete în colțul gurii și despre butonul de replay.

Și când mă uit la marketing ca cel de mai jos, mă bucur că lucrez în industria asta.

Și cum oamenii și emoția sunt peste tot, la fel e și marketingul. Chiar și în recrutări.

Iar acum în încheiere, tot ce pot să-mi doresc este să avem din ce în ce mai mulți colegi precum cei care au gândit activările de mai sus și din ce în ce mai mulți clienți precum echipele Heineken care le-au aprobat.

Și dacă tot e listă de Crăciun… și din ce în ce mai multe bugete ca cele alocate campaniilor de mai sus.

Așa să ne-ajute Dumnezeu 🙂

Articolul „Job in marketing” sau cum e să lucrezi în industrie apare prima dată în Paul Olteanu.

Consiliere in cariera

Olteanu Paul — Tue, 19 Feb 2013 12:52:38 +0000

În ultimii 6-7 ani am întâlnit foarte mulți oameni. Elevi, studenți, tineri, adulți, oameni aflați la început de carieră și oameni care porneau al 2-lea sau al 3-lea business. Angajați și antreprenori deopotrivă.

Și în majoritatea acestor întâlniri, mai ales pe măsură ce m-am apropiat de unii sau alții, mi-am dorit să le pot arăta acest clip:

Mi-aș dori din tot sufletul ca un număr cât mai mare de tineri să începă să-și construiască un plan de educație, de carieră și mai ales de viață în jurul întrebării „Ce aș face, dacă banii nu ar conta?” / „Ce aș face dacă aș avea toți banii din lume și n-ar mai trebui să muncesc niciodată pentru ei?„. Sigur, pentru mulți, răspunsul la îndemână este: „aș călători” – pentru că e ceva ce toți ne dorim și foarte puțini reușim să facem. Dar răspunsul meu ar fi: „ok. Și pe urmă?”. O să călătorești un an, doi, trei, cinci… o să vezi tot ce e de văzut…. și apoi?

Ce iubești să faci?
La ce ai talent? Ce faci bine în mod natural?
Pentru ce te apreciază cei din jur?
În ce mediu îți place să lucrezi?
Cum îți place să se poarte cei din jur cu tine?
Îți place să lucrezi singur, sau în echipă?
Îți plac proiectele lungi sau implicările punctuale?
Ce te motivează? Ce vrei să primești la finalul zilei / săptămânii / lunii / anului?

Astea sunt doar câteva din întrebările prin care cred că ar trebui să treacă orice tânăr… orice om, când începe să se gândescă la educația, cariera și viața sa. Astea sunt lucrurile despre care ar trebui să discutăm la orele de dirigenție și la întâlnirile din jurul mesei în familie.

Dar din păcate asta se înâmplă prea rar. Și putem să ajungem aici:

Și e foarte trist, pentru că ăsta e principalul motiv pentru care avem tineri buimaci și nelămuriți de roulul lor în viața lor, profesioniști deprimați care au nevoie de alcool sau psihoterapie ca să treacă peste ce trăiesc zi de zi la birou și în general…. oameni care se raportează la munca lor ca la chinul de care scapă doar 20-21 de zile pe an în concediu, că weekendul e oricum prea scurt și câte-odată muncesc și în ăla.

Și până când apare o soluție sistemică la problema asta, fiecare face ce poate și exemplele de bună practică încep să apară: aici, aici, aici sau aici. Și ei sunt doar câțiva.

În 2012 am pornit Asociația Good Start alături de colegul și prietenul meu Mircea Stăiculescu. Împreună ne-am propus să ajutăm oamenii să trăiască vieți aflate la intersecția dintre talente, pasiuni, valori și motivații. Ne-am propus să facem asta prin traininguri cu tineri, cu părinți și prin sesiuni de coaching individuale în care să-i ajutăm și pe unii și pe ceilalți să se înțeleagă mai bine și apoi să crească și să construiască vieți și cariere în congruență cu ei.

Și azi mai facem un pas în direcția asta.

Vrem să oferim 3 burse pentru consiliere în carieră (în București)

Bursele vor consta într-un program de 4-7 săptămâni de consiliere 1 la 1 cu Mircea.
Programul se va desfășura în întâlniri săptămânale care vor dura aproximativ o oră, în București.
Vor exista o serie de etape: informare, evaluare, stabilirea obiectivelor, revizitarea obiectivelor (in caz ca se schimba ceva), stabilirea planului de actiune, etc.
Tot procesul este non-directiv: adică, persoanelor consiliate nu li se vor da sfaturi, ci mai degrabă li se va facilita un proces prin care ei singuri să-și poată da seama de lucruri.

La final, scopul programului este acela de a ajuta oamenii:

să afle la ce sunt buni / la ce au talent
să afle ce-i pasionează și ce le-ar plăcea să lucreze
să descopere o serie de traiectorii profesionale care li se potrivesc
să afle ce-i motivează și în ce mediu le place să activeze
să își lămurească opțiunile de creștere și dezvoltare profesională

Dacă ești interesat să începi un proces de consiliere cu un profesionist și un om de excepție, te invit să completezi formularul de mai jos. Cele mai bune 3 aplicații vor fi alese și anunțate pe data de 28.02.2013.

Loading…

Articolul Consiliere in cariera apare prima dată în Paul Olteanu.

TV: despre Body Language si Comunicare Nonverbală la Digi24

Olteanu Paul — Wed, 13 Feb 2013 10:30:38 +0000

Pe 3 februarie am vorbit în cadrul emisiunii Bonton de la Digi24 despre body language si comunicare nonverbală, alături de Mihaela Stroe (expert in comunicare nonverbala), Dragoș Muscalu (actor improvizație), maestrul Mihai Mălaimare (actor) și Sabin Gâlceavă (negociator).

Abordarea emisiunii mi s-a părut cu atât mai interesantă cu cât prezintă 5 perspective diferite asupra limbajului trupului și a felului în care comunicăm fără cuvinte:

perspectiva specialistului în prezență publică
perspectiva actorului de improvizație
perspectiva expertului în limbaj nonverbal
perspectiva actorului profesionist
perspectiva negociatorului

Articolul TV: despre Body Language si Comunicare Nonverbală la Digi24 apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce e carisma și cum să fii carismatic

Olteanu Paul — Mon, 28 Jan 2013 00:17:59 +0000

„ce e carisma?” , „te nasti cu ea sau se dezvolta in timp?” , „cum pot sa fac sa fiu mai carismatic?” – fie ca avem pozitii de leadership in diferite organizatii, fie ca vorbim des in public sau ca tinem prezentari, fie ca vrem sa fim mai atragatori pentru persoanele din jur sau sa ne facem mai usor ascultati, cu siguranta toti ne-am pus intrebarile astea la un moment dat.

Olivia Fox Cabane – autoarea „The Charisma Myth” e de parere ca da, carisma este invatabila si descopune comportamentul carismatic in 3 factori primi:

prezenta – sa fii 100% conectat la persoana sau publicul pe care le ai in fata.
putere – sa fii perceput ca fiind capabil să influentezi lumea din jurul tau (generic, sau in relatie cu persoana din fata ta).
caldura – oamenii trebuie sa simta ca iti pasa de ei si ca te preocupa binele lor.

In prezentarea de mai jos, Olivia vorbeste despre fiecare din cele 3 componente si explica cum pot ele fi manifestate si cultivate.

Un alt studiu foarte interesant vorbeste despre caraterul dobandibil al carismei si vine cu urmatoarele recomandari practice.

7 lucruri care te fac să fii mai carismatic

Frazeaza si comunica folosind metafore
Foloseste povesti si anecdote (daca sunt personale sunt cu atat mai puternice cu cat demonstreaza si experienta de viata)
Demonstreaza ca ai principii / convingeri morale (e important pentru oameni sa simta ca ai lucruri in care crezi / caracter puternic)
Sensibilitate la emotiile colectivitatii (sa ai capacitatea sa simti starea si energia unei multimi)
Sa ai asteptari / tinte inalte (probeaza viziune si putere de munca, ambele trasaturi atragatore)
Sa comunici (cu) incredere (poate ca cel mai atragător atribut de personalitate, mai ales la barbati)
Sa folosesti o paleta ampla de artificii oratorice precum liste, contraste si intrebari retorice, alaturi de un bun uz al comportamentului nonverbal si paraverbal precum mimica vie, tonalitate variata, etc.

Articolul Ce e carisma și cum să fii carismatic apare prima dată în Paul Olteanu.

Despre a fi bine, tu cu tine.

Olteanu Paul — Thu, 04 Oct 2012 16:53:31 +0000

Astăzi m-am întâlnit cu un om minunat, cu care lucrez la un curs de public speaking pentru liceeni. Inevitabil, am ajuns la o discuție despre școală, educație și în general despre felul în care ne descoperim (sau nu) talentele, pasiunile, valorile și motivațiile. Și despre ce se întâmplă cu oamenii din noi în procesul de dezvoltare al profesionistului din noi.

Și în contextul ăsta, Medeea mi-a făcut cunoștință cu poezia „If” de Rudyard Kipling, pe care mărturisesc că nu o știam.

„If” de Rudyard Kipling

Când nu-ţi pierzi capul dacă toţi din jur
Şi l-au pierdut pe-al lor şi te-nvinovăţesc,
De ai încredere în tine când ceilalţi se-ndoiesc
Dar iei în seamă şi necredinţa lor în tine,
De poţi s-aştepţi fără să oboseşti
Sau, dacă eşti minţit, nu minţi
Sau, detestat fiind, nu te laşi pradă urii,
Şi nici s-arăţi prea bine, să pari prea înţelept,

De poţi visa – făr’ a te închina la vise,
De poţi să cugeţi – nu doar ca să te-afli-n treabă,
De vei primi triumful şi dezastrul
Ca pe doi fraţi amăgitori,
De poţi s-asculţi cum adevărurile tale
Vor fi răstălmăcite de cei răuvoitori
Sau dacă vei vedea cum ce-ai avut se sfarmă
Şi cu smerenie vei reclădi-napoi,

De poţi să-ţi strângi averea-ntr-o grămadă
Şi să o joci pe-un ban zvârlit spre cer,
Să pierzi şi să o iei de la-nceput
Fără să pomeneşti vreodată ce-ai avut,
De-ţi poţi sili şi sufletul şi trupul
Să te ajute când tocmai te-au trădat,
Dacă rezişti când nu mai vezi nimic în tine
Decât voinţa să le spună: Hai!,

Cu oamenii de rând de-ţi vei păstra virtutea,
Cu regii de vei bea şi nu te vei mândri,
Când nimeni tu te va putea răni,
Nici buni prieteni, nici străini,
Dacă vei şti să ţii la toţi
Dar nu la unii mai presus,
Dacă ai folosit cu vrednicie
Fiece clipă ce-a apus,
Atunci Pământul, cu tot ce are-n el, va fi al tău;
Mai mult decât atât, vei fi un Om, băiatul meu!

Iar poezia asta m-a dus cu gândul la „Rugăciunea Gestalt” pe care am citit-o prima dată în clasa a 10-a la un curs al programului LMT.

Gestalt Prayer

I do my thing and you do your thing.
I am not in this world to live up to your expectations,
And you are not in this world to live up to mine.
You are you, and I am I,
and if by chance we find each other, it’s beautiful.
If not, it can’t be helped.

(Fritz Perls, „Gestalt Therapy Verbatim”, 1969)

Poeziile astea două mi-au plăcut foarte mult, m-au pus pe gânduri și mi-au întârit o convingere și anume că: înainte de a fi ok cu cei din jur, trebuie să învățăm să fim ok cu noi înșine. Trebuie să învățăm să ne respectăm, să ne apreciem și să avem încredere în noi, pentru că doar așa vom putea beneficia de respectul, aprecierea și încrederea celor din jur.Iar asta nu se învață la școală.

* Mulțumesc Alexandru Dan pentru traducere.

Articolul Despre a fi bine, tu cu tine. apare prima dată în Paul Olteanu.

Viața se mută online

Olteanu Paul — Thu, 27 Sep 2012 15:22:00 +0000

Tatăl meu n-a suportat să aibă șefi așa că pe la începutul anilor 90 s-a hotărât să „se privatizeze”.

De-a lungul anilor a făcut multe lucruri, mai toate antreprizele sale fiind cumva înaintea timpului lor. Şi printre ele s-a numărat şi Electroplus – o companie care prin 1995 a devenit primul furnizor de internet (evident prin dial-up) din Ploiești. La vremea respectivă toată „țeava de net” din oraș avea 64 kB / sec. Cu alte cuvinte, toată viteza de net din Ploieşti de la începutul anilor 90 s-ar fi chinuit câteva minute să încarce conţinutul blogului ăsta.

Eu am crescut practic printre servere (zise şi „cratițe”), limbaje de programare, Linux, rețelistică şi aşa mai departe. Şi în tot procesul ăsta, pe lângă faptul că am învăţat lucruri pe care le folosesc şi azi, cel mai interesant a fost că am văzut cu ochii mei evoluţia internetului şi a tehnologiei în .ro:

Cum arăta internetul pe la jumătatea anilor 90

Îmi amintesc de primele site-uri în HTML, care se împodobeau cu .gif-uri animate ca pomul de Crăciun.

Îmi amintesc de primele topuri (gen Top100.ro) în care creşteai dacă aveai cât mai multe voturi. Şi ţin minte că deşi aveam vreo 11 ani învăţasem cum să îmi votez site-ul cu proxy-uri ca să ajung cât mai sus şi să-mi crească traficul.

Îmi amintesc de mIRC şi de canalele de pe Undernet. Îmi amintesc cum stateam conectat cu câte 5 useri ca să pot înregistra un canal.

Îmi amintesc cu arăta eMag la început şi cât de sărac era.

Îmi amintesc de motoarele de căutare dinaintea Google şi chiar dinaintea Yahoo: Dogpile şi Altavista.

Îmi amintesc de primele forumuri şi primele directoare de site-uri pe care intram şi încercam să-mi fac prieteni în alte ţări trimiţându-le mailuri. Şi de cele mai multe ori oamenii erau amabili şi răspundeau.

Îmi amintesc până şi de primele agregatoare de webcam-uri pe care stăteau o grămadă de dubioşi perverşi care-mi scriau că sunt drăguţ şi mă întrebau dacă nu vreau să merg la ei în Germania (true story).

Asta se întâmpla pe internet în România pe la jumătatea anilor 90. Eram puţini, iar prezenţa acolo era mai degrabă un privilegiu.

Cum arată internetul azi

Cam aşa, în general:

Cam aşa în particular:

Şi cam aşa de Crăciun:

Internetul s-a schimbat şi odată cu el şi viaţa noastră

Azi prezenţa on-line nu mai e un privilegiu, e o necesitate. Şi o realitate. Fie că vrem, fie că nu, oamenii caută produse, servicii, persoane, distracţii, vacanţe şi aproape orice altceva pe internet.

Azi, primul lucru înainte (sau după) un interviu de angajare cineva îţi caută numele pe Google. Şi ce apare, aia eşti.

Azi, primul lucru când mergi să prezinţi o idee sau nişte servicii, lumea îţi cere un site unde să vadă mai mult.

Pe scurt, azi, fie că eşti one-man-business sau o mare corporaţie, viaţa şi piaţa se mută încet dar sigur pe internet. Şi pentru a putea supravieţui (şi de ce nu, prospera) într-o lume ca asta trebuie să reînvăţăm să comunicăm. Şi trebuie să înţelegem că internetul este noua piaţa de desfacere şi noul loc de întâlnire pentru oameni şi idei. Iar armele cu care o să câştigăm teren în lumea asta se cheamă: Personal Branding, SEO, Page Rank şi aşa mai departe.

Articolul Viața se mută online apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs de Branding Personal în 2-3 noiembrie

Olteanu Paul — Wed, 19 Sep 2012 09:34:15 +0000

Într-o lume în care noile cărţi de vizită sunt căutările pe Google şi notorietatea, iar rețeaua de contacte profesionale valorează deseori mai mult decât diploma din facultate, brandingul personal ar trebui să fie o preocupare de bază a oricărui profesionist.

Brandingul personal devine astfel nu un lux rezervat doar directorilor de multinațională şi antreprenorilor, ci o necesitate specifică oricărui om ce îşi doreşte să fie găsit, recunoscut şi remunerat pentru ce ştie să facă cel mai bine.

În trainingurile şi programele de consultanță pe care le ofer, mă concentrez pe a ajuta fiecare client să își descopere și valorifice pasiunea, talentul, valorile și motivațiile personale, iar apoi calibrat la individualitatea fiecăruia, lucrăm la potențarea acestor descoperiri astfel încât ele să devină interesante, uşor de găsit şi monetizat.

De ce merită să participi?

O să afli și / sau o să îți clarifici care îți sunt talentele, pasiunile, motivațiile și interesele personale.
O să înveți cum să le aliniezi într-o construcție clară și coerentă, ușor de comunicat.
O să înveți cum să devii o persoană mai interesantă și mai atrăgătoare pentru cei din jur.
O să înțelegi ce trebuie să faci ca să devii relevant pentru potențialii tăi clienți și parteneri.
O să înveți despre rolul internetului în creșterea ta profesională și în dezvoltarea afacerii tale.
O să vezi cum poți să folosești Social Media în Branding Personal.
O să vezi studii de caz și o să ai ocazia să pui întrebări sau să soliciți feedback personalizat.

Ce lucrăm / despre ce e vorba?

Conținut și tematică:

Definiții și fundamente teoretice de branding personal
Scopul brandingului personal
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Talente
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Pasiuni
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Valori, Principii, Motivații
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Public(uri) țintă
Cum se formează un brand personal
Diferențiatori
Poziționare
Percepții
Comunicare personală
Prezență On-line
10 legi ale Brandingului Personal
+ Studii de caz
+ Bibliografie și videografie
+ Resurse și instrumente pt. Branding Personal on-line

Cum lucrăm?

Cursul se va desfășura pe durata a 2 zile (aproximativ 4 ore în fiecare zi) în următoarea formulă:

40% teorie aplicată (teorie de branding personal, diferențiatori, poziționare, formarea și comunicarea brandului personal)
30% introspecție și aliniere personală (talente, pasiuni, valori, principii, motivații personale)
30% studii de caz și discuții aplicate individual (bune practici în branding personal, analiză pe brandul participanților, întrebări și răspunsuri)

Din rațiuni de eficiență și focus maxim pe nevoile fiecărui participant, grupele nu vor depăși 15 persoane.

Programul

Cursul se desfășoară în perioada 2 – 3 noiembrie (2 zile) după cum urmează:

Vineri (2 noiembrie) de la 18:00 la aproximativ 21:00.
Sâmbătă (3 noiembrie) de la 10:30 la aproximativ 16:00 (cu o oră pauză de masă).

Locația

Va fi comunicată celor înscriși în săptămâna dinaintea trainingului.

Prețul

[button color=”red” link=”https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dHFJUnBJY3RGQlpmMnl4dXNTNTA2UlE6MA#gid=0″]

Pachet Basic (400 RON)

[/button]

Două zile de training.
Suportul de curs.

[button color=”red” link=”https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dHFJUnBJY3RGQlpmMnl4dXNTNTA2UlE6MA#gid=0″]

Pachet Basic + Style (500 RON)

[/button]

Două zile de training.
Suportul de curs.
Seminar de 2 ore pe Stil Masculin (susținut de DapperGents.ro – seminar pentru bărbați)

[button color=”green” link=”https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dHFJUnBJY3RGQlpmMnl4dXNTNTA2UlE6MA#gid=0″]

Pachet Exclusive (550 RON)

[/button]

Două zile de training.
Suportul de curs.
Sesiune de consultanță individuală de 2 ore.

[button color=”red” link=”https://docs.google.com/spreadsheet/viewform?formkey=dHFJUnBJY3RGQlpmMnl4dXNTNTA2UlE6MA#gid=0″]

Pachet Exclusive + Style (650 RON)

[/button]

Două zile de training.
Suportul de curs.
Sesiune de consultanță individuală de 2 ore.
Seminar de 2 ore pe Stil Masculin (susținut de DapperGents.ro – seminar pentru bărbați)

Reduceri

Grupurile de 2 sau mai multe persoane beneficiază de o reducere de 10%.
Participanții la alte cursuri susținute de Paul Olteanu beneficiază de o reducere de 10%.
Studenții beneficiază de o reducere de 10%.

În cazul în care vă încadrați în mai multe din categoriile de mai sus, reducerile se aplică cumulativ.

Înscrierea

Vă puteți înscrie dând click pe oricare din pachetele de mai sus, folosind formularul de mai jos, sau trimițând un mail pe training [at] paulolteanu [punct] ro până pe 25 octombrie 2012, în limita locurilor disponibile.

* Iar pentru orice întrebări sau nelămuriri scrieți cu încredere pe training [at] paulolteanu [punct] ro.

Articolul Curs de Branding Personal în 2-3 noiembrie apare prima dată în Paul Olteanu.

„Mi-e scârbă!” sau despre implicarea tinerilor în politică

Olteanu Paul — Tue, 19 Jun 2012 15:27:03 +0000

Postul ăsta e scris pentru tine. Pentru tânărul deștept și implicat. Pentru activistul devotat cauzei în care crede. Pentru specialistul dedicat. Pentru antreprenorul vizionar. Pentru orice om care face cu pasiune ceva în care crede.

Și postul ăsta e despre politică. Despre cum o vedem și despre cum ne raportam la ea.

La momentul la care scriu acest articol am 3345 de prieteni pe Facebook și cred că majoritatea lor sunt oameni tineri. Undeva între 20 și 40 de ani. Iar restul, cred că sunt părinți de oameni tineri.

În fiecare zi citesc cum se raportează prietenii mei, cei 3345, la politică, la oamenii politici și la impactul pe care îl au ei în viața noastră, a tuturor.

Cum se raportează prietenii mei la politică?

Cei mai mulți dintre prietenii mei sunt furioși. Fiind inteligeți, au un nas fin pentru minciună, pentru demagogie și pentru prostie. Le detectează rapid și le sancționează cu post-uri, like-uri și share-uri. De cele mai multe ori supapa asta a „împărtășaniei cu alții” și a finei ironii la adresa a ce ne deranjează e suficientă cât să îi calmeze. Asta până mâine… când o iau de la capăt.
Unii dintre ei devin de-a dreptul revoltați și în cazul fericit își canalizează furia și revolta în ceva productiv: încep mișcări, proiecte alternative realității din sistem, fac networking, încearcă să strângă o masă critică și cumva, una peste alta, încearcă să-și construiască o bulă (ferită de infecția sistemului) și să trăiască în ea.
Și mai sunt unii care pur și simplu ignoră politica. Îți văd de treabă, muncesc, construiesc, inovează și speră să aibă cât mai puțin de-a face cu lumea politică.

Ce înseamnă pentru prietenii mei politica?

Mizerie, murdărire, corupție, oameni corupți și incompetenți. (asta pt. majoritatea)
Un impediement, o complicație, un sac fără fund. (asta pt. antreprenori)
Cel mai rău lucru de pe pământ. (asta pt. fataliști)
O sursă de divertisment (asta pt. telespectatori)

Și lista poate continua. Politica e de rău. Niciodată de bine. Politica e ceva de care nu vrem să ne atingem și cu care nu vrem să avem de a face.

Dragi prieteni, adevărul e că…

politica și oamenii politici ne influențează și ne afectează viața fie că vrem, fie că nu. Depindem de ei și de deciziile pe care le iau mai mult decât ne dorim să recunoaștem.

Depindem cu educația, cu sănătatea, cu afacerile și cu siguranța. Depindem cu nervii, cu răbdarea, cu speranța și cu resemnarea.

Și nici o bulă, sau nici o izolare, oricât de bune ar fi nu vor schimba situația asta.

Să spui că tu nu vrei să ai de-a face cu lumea politică pentru că îți face scârbă, e ca și cum ai spune: băi, eu nu vreau să pun mâna pe motorul ăsta stricat că o să mă murdăresc. Mai bine stau aici pe marginea drumului și critic mașina… și mecanicul… și motorul… Și dacă-mi rămâne timp și energie după înjurat, poate mai stau puțin…. și sper la ceva mai bun.

Dar nu! Sub nici o formă, eu nu vreau să pun mână. Că mă murdăresc… că mi-e scârbă.

Dar dacă nu vine nici un mecanic providențial?

Sau, dacă mecanicul care vine e copilul mecanicului care a făcut și ultima dată treabă de mântuială?…

Fuga, ignoranța, izolarea sau resemnarea nu sunt sub nici o formă soluții. În fapt, ele sunt, probabil, cea mai mare problemă.

De ce?

Pentru că în România sunt o grămadă de tineri impresionanți, tineri cu minte, cu performanțe, cu resurse și cu putere, care nu ajung niciodată în locurile de unde chiar ar putea schimba lucrurile. Și cauza pentru care nu ajung acolo e, de cele mai multe ori, din vina lor!

Pentru că sunt oameni care pierd bătăliile înainte să le înceapă… pentru că le e prea scârbă să se apropie de câmpul de luptă.

Vă invit, să ne încercăm mintea și lozul la un trai mai bun, construit de noi, pentru noi. Și dacă o să eșuăm cu asta, atunci măcare ne vom fi câștigat dreptul la protest și la nemulțumire.

Cine nu încearcă să schimbe ceva, chiar și în murdara lume a politcii, nu are dreptul să vorbească. Pentru că e ușor să stai pe margine și să dai soluții (și like-uri și share-uri), dar este infinit mai greu să pui mâna pe motor și să te apuci de reparat.

Și da, o să ne murdărim. Și da, o să facem sacrificii de ordin personal. Dar eu nu văd altă cale strategică.

Dacă toți tinerii și toți oamenii valoroși fug de politică, atunci actuala ei clasă o să fie înlocuită de oameni exact la fel, sau mai rău. E simplu și e logic.

E ăsta un îndemn de „intrați în politică!”… ?

Nu. Dar e un îndemn pentru toți tinerii care vor o țară „ca afară” să înțeleagă că doar ei o pot construi.

Vrei schimbări în educație? Intră în educație. Inovează în educație. Fă ceva!

Vrei schimbări în sănătate? Intră în sănătate și fă ce zicea Ghandi: fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.

Vrei schimbări în administrație? Întră în administrație.

Blamul și critica sunt niște supape eficace, dar sunt pentru oameni slabi. Ele nu sunt valoroase decât dacă sunt acompaniate de acțiune.

Nimeni nu o să te ajute la nivel personal, dacă nu o s-o faci tu primul. Și nimeni nu o să schimbe o clasă politică, dacă nu începe cineva.

Și sunt unii care au început…

În numărul 7 al Decât O Revistă, Vlad Mixich a scris un articol despre Monica Macovei al cărui final mi-a rămas în minte.

Dar Macovei nu vrea să fie doar atât. Ea vrea să lupte, să schimbe, să împingă lucrurile înainte. „Eu încerc”, mi-a spus la plecarea din Vama Veche. „Cât pot și cât mi-e dat. Măcar să spun lucruri, dacă nu pot să determin schimbarea. Dar și alții trebuie să facă asta. Nu sunt singură. Dar nu suntem încă destui.”

Eu sper ca, încet, încet să schimbăm politica noastră personală de „oameni scârbiți de politică”, cu una care, într-o bună zi, să ne ajute să îndeplinim profeția din spatele acelui „încă” din spusele Monicăi Macovei. Pentru că suntem mai mulți decât cred ei… 🙂

Articolul „Mi-e scârbă!” sau despre implicarea tinerilor în politică apare prima dată în Paul Olteanu.

Diferența dintre Jurnalism și Relatii Publice (PR) după George Orwell

Olteanu Paul — Thu, 14 Jun 2012 08:37:56 +0000

În PR și în jurnalism sunt multe lucruri comune. Dacă v-ați întrebat vreodată care e diferența, iată o variantă foarte frumos exprimată de George Orwell.

Articolul Diferența dintre Jurnalism și Relatii Publice (PR) după George Orwell apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs Personal Branding în 6-7 iulie

Olteanu Paul — Wed, 13 Jun 2012 08:07:50 +0000

Într-o lume în care noile cărţi de vizită sunt căutările pe Google şi notorietatea, iar rețeaua de contacte profesionale valorează deseori mai mult decât diploma din facultate, brandingul personal ar trebui să fie o preocupare de bază a oricărui profesionist.

Brandingul personal devine astfel nu un lux rezervat doar directorilor de multinațională şi antreprenorilor, ci o necesitate specifică oricărui om ce îşi doreşte să fie găsit, recunoscut şi remunerat pentru ce ştie să facă cel mai bine.

În trainingurile şi programele de consultanță pe care le ofer, mă concentrez pe a ajuta fiecare client să își descopere și valorifice pasiunea, talentul, valorile și motivațiile personale, iar apoi calibrat la individualitatea fiecăruia, lucrăm la potențarea acestor descoperiri astfel încât ele să devină interesante, uşor de găsit şi monetizat.

De ce merită să participi?

O să aflii și / sau o să îți clarifici care îți sunt talentele, pasiunile, motivațiile și interesele personale.
O să înveți cum să le aliniezi într-o construcție clară și coerentă, ușor de comunicat.
O să înveți cum să devii o persoană mai interesantă și mai atrăgătoare pentru cei din jur.
O să înțelegi ce trebuie să faci ca să devii relevant pentru potențialii tăi clienți și parteneri.
O să înțelegi ce trebui să faci ca să te remarce angajatorii și cum să procedezi ca să te aleagă în pofida competiției.
O să vezi studii de caz și o să ai ocazia să pui întrebări sau să soliciți feedback personalizat.

Ce lucrăm / despre ce e vorba?

Conținut și tematică:

Definiții și fundamente teoretice de branding personal
Scopul brandingului personal
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Talente
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Pasiuni
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Valori, Principii, Motivații
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Public(uri) țintă
Cum se formează un brand personal
Diferențiatori
Poziționare
Percepții
Comunicare personală (live, în presă și on-line)
10 legi ale Brandingului Personal
+ Studii de caz
+ Bibliografie și videografie
+ Resurse și instrumente pt. Branding Personal on-line

Cum lucrăm?

Cursul se va desfășura pe durata a 2 zile (aproximativ 4 ore în fiecare zi) în următoarea formulă:

40% teorie aplicată (teorie de branding personal, diferențiatori, poziționare, formarea și comunicarea brandului personal)
30% introspecție personală (talente, pasiuni, valori, principii, motivații personale)
30% studii de caz și discuții aplicate individual (bune practici în branding personal, analiză pe brandul participanților, întrebări și răspunsuri)

Din rațiuni de eficiență și focus maxim pe nevoile fiecărui participant, grupele nu vor depăși 15 persoane.

Programul

Cursul se desfășoară în perioada 6 – 7 iulie (2 zile) după cum urmează:

Vineri (6 iulie) de la 18:00 la aproximativ 21:00.
Sâmbătă (7 iulie) de la 10:30 la aproximativ 16:00 (cu o oră pauză de masă).

Locația

CROS Learning House
Str. Intrarea Mihai Eminescu, Nr. 5, București

Prețul

Prețul pentru cele două zile de curs este de 250 RON / persoană.
În cazul grupurilor de 2 persoane, prețul devine 210 RON / persoană, pentru cele două zile de curs.
În cazul grupurilor de 3 sau mai multe persoane, prețul devine 180 RON / persoană, pentru cele două zile de curs.
Pentru studenți prețul este de 150 RON / persoană pentru cele două zile de curs.

Înscrierea

Vă puteți înscrie folosind formularul de mai jos, sau trimițând un mail pe training [at] paulolteanu [punct] ro până pe 3 iulie 2012, în limita locurilor disponibile.

* Iar pentru orice întrebări sau nelămuriri scrieți cu încredere pe training [at] paulolteanu [punct] ro.

Articolul Curs Personal Branding în 6-7 iulie apare prima dată în Paul Olteanu.

Charlie Chaplin – În ziua în care m-am iubit cu adevărat

Olteanu Paul — Tue, 12 Jun 2012 09:20:58 +0000

Astăzi am citit ceva pe blogul Andreei și deși nu-mi stă în fire să preiau content, ăsta mi s-a părut prea frumos și prea valoros să nu-l public și la mine. Așadar, mulțumesc Andreea.

Este vorba despre un text, scris aparent de Charlie Chaplin pe 16 Aprilie 1959, cu ocazia aniversării sale de 70 de ani.

În ziua în care m+am iubit cu adevărat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

Zilele astea citesc Flow (de Mihaly Csikszentmihalyi) şi Authentic Happiness (de Martin P. Seligman).

Sunt două cărţi care mă ajută să înţeleg şi să decodific ce anume ne face fericiţi, ce ne face să performăm emoţional şi ce ne face să ne simţim împliniţi. Mărturisesc că încă nu le-am terminat de citit, dar, din ce-am parcurs până acum, cuvintele rostite de Charlie Chaplin la 70 de ani rezumă foarte frumos calităţile umane necesare pentru „The Good Life”, aşa cum le-au descoperit cercetătorii în sute de teste şi pe durata a zeci de ani de studii.

Şi cred că lecţia (sau recomandarea) cea mai bună, care transpare din tot ce-am citit, văzut şi trăit până acum este că pentru a putea să fii ok cu alţii, trebuie să fii ok cu tine. Pentru a putea înţelege pe alţii, trebuie să te înţelegi pe tine. Şi pentru a putea iubii pe alţii, trebuie să te iubeşti mai întâi pe tine.

Articolul Charlie Chaplin – În ziua în care m-am iubit cu adevărat apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs de Public Speaking în 22 – 24 iunie

Olteanu Paul — Sat, 12 May 2012 17:10:21 +0000

Concept

În viziunea mea, vorbirea în public este înotul disciplinelor sociale, întrucât exersează numeroase abilităţi şi solicită cunoştinţe din mai multe domenii de expertiză, precum: dicţie, comunicare nonverbală, elemente de psihologie a comunicării, tehnici teatrale, managementul timpului, tehnici de persuasiune și influențare etc.

Capacitatea de a vorbi în public este astazi o abilitate indispensabilă, pentru că de fluența discursului nostru și de capacitatea acestuia de a convinge depind de multe ori reușitele noastre profesionale și personale.

În trainingurile și programele de consultanță pe care le ofer, valorific în discurs unicitatea și personalitatea fiecărui client, concentrându-mă totodată pe a îi susține cu concepte și aplicații practice din varii discipline. Scopul final este să îi ajut să devină comunicatori puternici, percutanţi şi memorabili.

Ce lucrăm / despre ce e vorba?

Conținut și tematică:

Psihologia discursului public
Structuri de discurs
Formularea și frazarea mesajului
Controlul și direcționarea emoțiilor
Captarea atenției
Calibrarea la public
Dicție
Limbaj nonverbal
Adaptarea vestimentației la discurs
+ Studii de caz
+ Bibliografie și videografie

Inserturi conceptuale:

Analiză Tranzacțională (AT)
Programare Neuro Lingvistică (NLP)
Process Communication Model (PCM)
+ Elemente de psihologia comunicării

Cum lucrăm?

33% teorie aplicată (fundamentele teoretice ale vorbirii în public și elemente de psihologie a comunicării)
33% studii de caz (vizionarea de discursuri și analizarea lor având la bază conținutul teoretic menționat anterior)
33% practică (exersarea discursului public: discurs filmat + feedback)

Din rațiuni de eficiență și focus maxim pe nevoile fiecărui participant, grupele nu vor depăși 14 persoane.

Programul

Cursul se desfășoară în perioada 22 – 24 iunie (3 zile) după cum urmează:

Vineri (22 iunie) de la 18:30 la aproximativ 21:00.
Sâmbătă (23 iunie) de la 10:30 la aproximativ 15:30 (cu o oră pauză de masă).
Duminică (23 iunie) de la 10:30 la aproximativ 15:30 (cu o oră pauză de masă).

Locația

CROS Learning House
Str. Intrarea Mihai Eminescu, Nr. 5, București

Prețul

Prețul pentru cele trei zile de curs este de 300 RON / persoană.
În cazul grupurilor de 2 persoane, prețul devine 260 RON / persoană, pentru cele trei zile de curs.
În cazul grupurilor de 3 sau mai multe persoane, prețul devine 220 RON / persoană, pentru cele trei zile de curs.
Pentru studenți prețul este de 200 RON / persoană pentru cele 3 zile de curs.

Înscrierea

Vă puteți înscrie folosind formularul de mai jos, sau trimițând un mail pe training [at] paulolteanu [punct] ro până pe 15 iunie 2012, în limita locurilor disponibile.

* Iar pentru orice întrebări sau nelămuriri scrieți cu încredere pe training [at] paulolteanu [punct] ro.

Loading…

Articolul Curs de Public Speaking în 22 – 24 iunie apare prima dată în Paul Olteanu.

„Tinerii de azi, guvernanții de mâine” sau cum m-am îndrăgostit

Olteanu Paul — Tue, 08 May 2012 21:54:07 +0000

Când eram într-a zecea, a intrat cineva la mine în clasă care mi-a schimbat viața.
Dacă vă așteptați la o fată, ei bine, îmi pare rău să vă dezamăgesc.

Era Eddie Ezeanu, un băiat slăbuț, care venise să ne vorbească despre un program de educație nonformală numit Liderii Mileniului Trei. Eu eram plictisit și fără nici un chef să ascult ce avea el de zis, dar a pronunțat cuvintele care mi-au stârnit interesul: „(…) nu seamănă cu școala. E total altceva… (…)”.

Cuvintele astea au fost lucrul care m-au adus la primul training din viața mea și care mi-au schimbat fundamental traiectoria. Și tot acolo, la primul training, m-am îndrăgostit.

M-am îndrăgostit de învăţare

Era fascinant. Profesorii autoritari şi atotştiutori erau înlocuiţi de un om deschis, cu expertiză, care ne căştiga încrederea prin ce ştia şi cum era şi nu prin frica de note sau absenţe.

În loc să învăţăm din manuale, învăţam unii de la ceilalți și împreună, căutam soluții la probleme din lumea reală.

Acolo, să întrebi „de ce” era firesc. În afară, prea multe „de ce-uri” te scoteau la tablă pentru că dadeai de înţeles că n-ai învăţat.

M-am îndrăgostit de oameni

Pentru prima dată în viaţa mea, eram înconjurat de tineri care aveau un orizont de aşteptări, de planuri şi de aspiraţii care depăşea următoarea teză sau băuta din seara următoare.

Am cunoscut acolo oameni care aveau pasiuni, talente, valori şi motivaţii. Şi care le foloseau în slujba unor proiecte mai mari decat propria lor persoană.

Atunci, în trainingurile de la LMT, mi-a venit prima dată ideea că şi eu aş putea schimba ceva.

M-am îndrăgostit de comunicare

Tot atunci, a fost prima dată în viaţa mea când am putut să mă compar cu tineri din alte licee şi de la alte profile la ceva care nu avea legătura cu capacitatea noastră de a memora materie.

Eu n-am fost niciodată un elev de 10 pe linie şi atunci a fost prima dată când mi-am dat seama că asta nu e o problemă.

Mi-am dat seama că meşteşugul meu e comunicarea: oamenii mă ascultau, câştigam argumente şi în general aveam capacitatea de a convinge oamenii.

Şi de atunci şi până azi, nu trece nici o săptămână în care să nu lucrez la capacitatea asta: fie că citesc, fie că ţin training, fie că studiez discursuri, fie că vorbesc în public, nu trece nici o săptămână fără să încerc să îmi îmbunătăţesc capacitatea de a mă dezvolta prin comunicare.

Comunicarea este pasiunea şi talentul meu.

M-am îndrăgostit de schimbare

şi am început să lupt pentru ea. Schimbarea în care eu cred cel mai tare este schimbarea de la rădăcină. Schimbarea care vine din noi; din felul în care gândim şi în care ne purtăm. Schimbarea şi transformarea felului în care ne educăm şi a felului în care învăţăm.

Iar cu pasiunea mea pentru comunicare şi cu nevoia pentru schimbare, am făcut toate lucrurile de aici. Şi continui să le fac.

Dar în tot parcursul ăsta, cel mai de preţ lucru pe care l-am primit a fost…

că am cunoscut nişte oameni excepţionali. Am cunoscut nişte oameni în interacţiunea cu care m-am construit pe mine însumi; nişte oameni fără de care eu nu aş fi cum sunt astăzi.

Iar motivul pentru care scriu acest post, este că Centras – Centrul de asistenţă pentru organizaţii neguvernamentale, a scos un document intitulat „Tinerii de azi, guvernanţii de mâine”, care mi-a adus aminte de tot acest parcurs şi de toate lucrurile de care m-am îndrăgostit.

Vă invit să-l răsfoiţi şi să faceţi cunoştinţă cu unii din oamenii ale căror idei şi proiecte schimbă România zi de zi, om cu om, persoană cu persoană. Este o onoare pentru mine că sunt pe aceeaşi pagină cu ei:

Tinerii de azi, guvernantii de maine

Din cuprins:

România pe bune începe cu Şcoala pe bune – de Marian Staş
Voluntariatul – un mod de viaţă – de Alexandra Martin
Jurnalism Transformaţioanl – de Cristian Lupşa
Voluntariatul este o şansă – de Gabriela Solomon
1+1 fac mai mult decât 2! – de Paul Olteanu
ORICUM, schimbare prin industrii creative – de Răzvan Crişan
Schimbarea înseamnă efort colectiv – de Anca Haraga
Motivaţia ca necesitate – de Dragoş Preda
Pas cu pas, dialog pentru schimbare – de Doru Frănţescu
Informaţiile pozitive şi schimbarea în bine – de Irina Negrilă
Ideile bune pot face diferenţa – de Alexandra Pode

Şi mi se pare potrivit să închei acest articol cu un citat din Margaret Mead pe care probabil că o să-l ţin minte toate viaţa:

Never doubt that a small group of thoughtful, committed citizens can change the world. Indeed, it is the only thing that ever has.

Articolul „Tinerii de azi, guvernanții de mâine” sau cum m-am îndrăgostit apare prima dată în Paul Olteanu.

Despre emoție constructivă în discurs public: Nicușor Dan, candidat independent la Primăria București

Olteanu Paul — Sat, 05 May 2012 16:33:06 +0000

În general, oamenii cu care mă întâlnesc la cursurile de discurs public sau în sesiunile de consultanță îmi spun că și-ar dori să scape de emoții atunci când vorbesc în public. Și e de înțeles.

De cele mai multe ori, emoțiile ne fac să uităm ce vrem să spunem, să nu fim coerenți, să părem neprofesioniști. Dar soluția nu este să scăpăm de ele. Soluția nu este să învățăm să vorbim fără emoție.

Pentru că din ea, din emoție, vine puterea unui discurs.

Emoția trebuie controlată și dirijată, niciodată eliminată.

Emoția dă miza unui discurs. Emoția face un vorbitor să pună preț și suflet pe ce zice. Emoția convinge și emoția transmite.

Mai jos, puteți urmări un exemplu foarte frumos de emoție constructivă. Oratorul este Nicușor Dan, președintele asociației Salvați Bucureștiul, un om care candidează independent la Primăria București.

Urmărind discursul nu pot să nu observ cât de utile și puternice pot fi modestia și simplitatea într-un discurs. Mi-aș dori să văd cât mai mulți politicieni care înțeleg și practică asta. Și la nivel de discurs, dar mai ales la nivel de atitudine.

Dar, cum am învățat să nu am așteptări prea mari de la actuala clasă politică, tot în Nicușor Dan îmi pun baza. Și deși eu nu pot să-l susțin prin vot, căci nu am buletin de București, am ales s-o fac donând pentru campania sa.

Și invitația mea, pentru voi toți cei care vor schimbare de jos în sus și care cred în buturuga mică, este să faceți la fel.

Later edit:

Apropos de atenție oferită fiecărui donator / votant. Iată mesajul pe care l-am primit de la echipa lui Nicușor Dan, după ce am făcut o donație campaniei sale via PayPal. Autoreply sau nu, e de apreciat și mă face să simt că am făcut ce trebuie donând.

Buna ziua Domnule Paul,

Am primit notificarea celor de la PayPal cu donatia pe care ati facut-o pentru campania lui Nicusor Dan. Va multumim !

Nicusor Dan se bucura ca ati inteles ca aceasta campanie care incepe in curand este in primul rand a voastra, oameni cu bun simt – este nevoie sa fiti activi si sa va exprimati cat mai mult.

Gestul dvs este apreciat si va ajuta campania lui Nicusor Dan sa mearga mai departe.

Cu prietenie,

Echipa Nicuşor Dan

www.nicusordan.ro

Articolul Despre emoție constructivă în discurs public: Nicușor Dan, candidat independent la Primăria București apare prima dată în Paul Olteanu.

Discursul public: cea mai mare frică din lume (interviu)

Olteanu Paul — Thu, 26 Apr 2012 21:45:32 +0000

În revista Unica, numărul din aprilie 2012, am avut plăcerea să dau un interviu care are ca tema „Frica de a vorbi în public”.

Ce a ieșit, puteți vedea mai jos:

Discursul public: cea mai mare frica

Și dacă vă doriți să deveniți vorbitori publici mai buni, mai încrezători și mai percutanți, vă recomand unul dintre cursurile de public speaking pe care le țin ocazional.

Și dacă nu sunteți încă pregătiți pentru curs, puteți consulta articolele pe tema vorbirii în public care sunt sigur că vă vor ajuta.

Articolul Discursul public: cea mai mare frică din lume (interviu) apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs de Branding Personal în 15-16 iunie

Olteanu Paul — Mon, 23 Apr 2012 09:25:51 +0000

Într-o lume în care noile cărţi de vizită sunt căutările pe Google şi notorietatea, iar rețeaua de contacte profesionale valorează deseori mai mult decât diploma din facultate, brandingul personal ar trebui să fie o preocupare de bază a oricărui profesionist.

Brandingul personal devine astfel nu un lux rezervat doar directorilor de multinațională şi antreprenorilor, ci o necesitate specifică oricărui om ce îşi doreşte să fie găsit, recunoscut şi remunerat pentru ce ştie să facă cel mai bine.

În trainingurile şi programele de consultanță pe care le ofer, mă concentrez pe a ajuta fiecare client să își descopere și valorifice pasiunea, talentul, valorile și motivațiile personale, iar apoi calibrat la individualitatea fiecăruia, lucrăm la potențarea acestor descoperiri astfel încât ele să devină interesante, uşor de găsit şi monetizat.

De ce merită să participi?

O să aflii și / sau o să îți clarifici care îți sunt talentele, pasiunile, motivațiile și interesele personale.
O să înveți cum să le aliniezi într-o construcție clară și coerentă, ușor de comunicat.
O să înveți cum să devii o persoană mai interesantă și mai atrăgătoare pentru cei din jur.
O să înțelegi ce trebuie să faci ca să devii relevant pentru potențialii tăi clienți și parteneri.
O să înțelegi ce trebui să faci ca să te remarce angajatorii și cum să procedezi ca să te aleagă în pofida competiției.
O să vezi studii de caz și o să ai ocazia să pui întrebări sau să soliciți feedback personalizat.

Ce lucrăm / despre ce e vorba?

Conținut și tematică:

Definiții și fundamente teoretice de branding personal
Scopul brandingului personal
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Talente
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Pasiuni
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Valori, Principii, Motivații
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Public(uri) țintă
Cum se formează un brand personal
Diferențiatori
Poziționare
Percepții
Comunicare personală (live, în presă și on-line)
10 legi ale Brandingului Personal
+ Studii de caz
+ Bibliografie și videografie
+ Resurse și instrumente pt. Branding Personal on-line

Cum lucrăm?

Cursul se va desfășura pe durata a 2 zile (aproximativ 4 ore în fiecare zi) în următoarea formulă:

40% teorie aplicată (teorie de branding personal, diferențiatori, poziționare, formarea și comunicarea brandului personal)
30% introspecție personală (talente, pasiuni, valori, principii, motivații personale)
30% studii de caz și discuții aplicate individual (bune practici în branding personal, analiză pe brandul participanților, întrebări și răspunsuri)

Din rațiuni de eficiență și focus maxim pe nevoile fiecărui participant, grupele nu vor depăși 15 persoane.

Programul

Cursul se desfășoară în perioada 15 – 16 iunie (2 zile) după cum urmează:

Vineri (15 iunie) de la 18:00 la aproximativ 21:00.
Sâmbătă (16 iunie) de la 10:30 la aproximativ 16:00 (cu o oră pauză de masă).

Locația

CROS Learning House
Str. Intrarea Mihai Eminescu, Nr. 5, București

Prețul

Prețul pentru cele două zile de curs este de 250 RON / persoană.
În cazul grupurilor de 2 persoane, prețul devine 210 RON / persoană, pentru cele două zile de curs.
În cazul grupurilor de 3 sau mai multe persoane, prețul devine 180 RON / persoană, pentru cele două zile de curs.
Pentru studenți prețul este de 150 RON / persoană pentru cele două zile de curs.

Înscrierea

Vă puteți înscrie folosind formularul de mai jos, sau trimițând un mail pe training [at] paulolteanu [punct] ro până pe 5 iunie 2012, în limita locurilor disponibile.

* Iar pentru orice întrebări sau nelămuriri scrieți cu încredere pe training [at] paulolteanu [punct] ro.

Articolul Curs de Branding Personal în 15-16 iunie apare prima dată în Paul Olteanu.

Cum să mă vând – ghid practic

Olteanu Paul — Mon, 23 Apr 2012 08:43:38 +0000

Urmărind statisticile din Google Analytics cu privire la căutările care aduc oamenii pe blogul meu, am observat că destul de multe persoane ajung aici căutând „Cum să mă vând” sau şi mai interesant „Cum să mă vând curs„.

Mi s-a părut intrigantă şi interesantă dorinţa oamenilor de a înţelege cum să se vândă, aşa că am compilat mai jos un ghid practic pentru cei care doresc fix asta: să afle cum se pot vinde.

1) Renuţă la ideea de a te vinde

Exact. Scoateţi-o din cap. Nevoia de „a te vinde” presupune că tu eşti „un produs” insuficient de interesant încât oamenii să te caute. Dacă ai căutat pe Google „cum să mă vând” înseamnă că ceva nu se întâmplă exact cum ţi-ai dori. Corect? Fie că nu ai un job încă, fie că ai unul şi nu-ţi place, fie că vrei o mărire de salariu şi ai nevoie să „te vinzi mai bine” pt. asta sau fie că nu ai destui clienţi pentru afacerea ta, toate sunt un semn destul de clar că ceva lipseşte.

De push pe vânzare au nevoie, în general, produsele care fie nu sunt suficient de bune, fie nu sunt suficient de cunoscute, fie au o concurenţă foarte mare.

Şi

Propunerea mea: renunţă pentru totdeauna la ideea de a te vinde şi înlocuieşte-o cu ideea şi dorinţa de a îi face pe ceilalţi să te caute şi să te cumpere. Fă tu clienţii şi angajatorii să te caute! Fă-ţi tu şefii să-şi dorească să te păstreze cu orice preţ!

Cum?

2) Transformă-te într-un „bun rar”

În economie, bunurile rare sunt cele mai căutate şi sunt cele pentru care oamenii sunt dispuşi să se lupte. Tu trebuie să devii unul.

Cum?

În primul rând dă-ţi seama cine eşti şi ce ai de oferit. În procesul ăsta îţi recomand să îţi pui 4 întrebări:

La ce am talent? – respectiv, ce faci bine în mod natural?
Ce te pasionează? – respectiv, în ce îţi place să investeşti timp şi energie?
Care sunt valorile tale? – respectiv, cum faci ce faci? (ex. cu integritate, cu răbdare, cu structură, cu meşteşug etc.)
Ce te motivează? – respectiv, pentru ce te dai jos dimineaţă din pat? (ex: vrei recunoaştere? putere? bani? să ajuţi oamenii? să laşi ceva în urmă? să te bucuri de viaţă? etc.)

Procesul de lămurire cu tine, bazat pe întrebările de mai sus, poate să dureze ore, zile, săptămâni şi… în unele cazuri, chiar ani. Dar pot să-ţi garantez un lucru: odată ce îţi vei răspunde la cele 4 întrebări şi te vei simţi confortabil cu răspunsurile, the sky is the limit. Viaţa şi cariera ta vor începe să arate altfel.

O să devii un om care îşi foloseşte talentele, în slujba a ceva ce îl pasionează, în congruenţă cu valorile sale, spre un scop care îl motivează mai tare decât orice altceva. Iar asta o să te ajute să:

fii din ce în ce mai bun la ce faci.
fii motivat şi să munceşti fără să simţi că munceşti.
ai energie.
fii o prezenţă plăcută, ba chiar inspiraţională pentru colegi, clienţi şi parteneri.

Şi-acum gândeşte-te dacă, fiind cum am descris mai sus, o să mai ai vreodată nevoie să „te vinzi”.

Dacă răspunsul tău e „Nu! Nu mai am nevoie să mă vând pentru că toată lumea o să mă caute” nu ai încă dreptate. Lumea nu o să te caute chiar dacă eşti cum am descris mai sus pentru că… lumea încă nu ştie cine eşti şi cu ce te ocupi.

Aşa că, fiind un bun rar, următorul pas este…

3) Pune-te pe piaţă

Ajută oamenii să afle despre tine, despre ce faci şi (foarte important) despre cum faci ce faci.

Comunicarea este esenţială în tot acest proces pentru că degeaba eşti excepţional, degeaba faci ce-ţi place şi o faci excelent, dacă nimeni nu ştie de tine.

Pentru a te pune pe piaţă îţi recomand să începi cu 2 lucruri:

fă networking – mergi la conferinţe, la petreceri, la evenimente sociale sau activităţi de voluntariat. Cunoaşte oameni noi. Spune-le ce faci şi dacă te-ai ocupat cum trebuie de pasul 2 din acest mic ghid, pasiunea şi energia din discursul tău o să-i impresioneze şi o să te facă memorabil pentru ei. Indiferent cu ce te ocupi, ori să te ţină minte. Şi, într-o zi, când ei sau prietenii lor vor avea nevoie de cineva care face ce faci tu, te vor căuta. S-ar putea să treacă luni, sau ani, dar se va întâmpla.
construieşte-ţi o prezenţă on-line – în viitor dacă nu eşti pe Google, nu exişti. Am scris pe larg despre asta aici.

1 + 2 + 3 = concluzia

Renunţă la a te vinde şi începi să fii cumpărat.
Abandonează focusul pe ceilalţi şi mută-l pe tine. Nimeni nu a făcut vreodată ceva excepţional cu sine gândindu-se la aşteptările celorlalţi.
Investeşte timp şi energie în a te face cunoscut. Merită!

Articolul Cum să mă vând – ghid practic apare prima dată în Paul Olteanu.

Transformarea educației, proiectul nr. 1 al generației mele

Olteanu Paul — Thu, 19 Apr 2012 20:42:00 +0000

În ultimii 7 ani am făcut parte din multe organizații și m-am implicat în și mai multe proiecte.

Am făcut-o și continui să o fac pentru că eu cred, cu fiecare celulă din corpul meu, că educația este vehiculul care o să ne ajute să construim o lume mai bună și mai civilizată.

Cred din tot sufletul că tot binele din lume (dar, din păcate și tot răul) pleacă din și de pe băncile școlii și din relația noastră cu educația și învățarea.

În urmă cu aproape doi ani, mergeam alături de Vlad la Business Responsibility la Money Channel să vorbim despre nevoia și importanța unei revoluții educaționale și despre cum ne propuneam noi să punem umărul la povestea asta. Dacă ați ratat emisiunea atunci, puteți vedea înregistrarea mai jos (de la minutul 12:30):

Doi ani mai târziu, prietenii de la CROS (5 oameni care au avut o idee într-o seară pe o bancă) își numără bobocii:

2 facultăți alternative (HR-Emotion și New Media School)
116 studenți
10 companii care susțin modelul alternativ de învățare
20 de coachi profesioniști care lucrează pro-bono cu studenții
40 de mentori din varii domenii
45 de consilieri pentru autonomie în învățare

Miza generației noastre este să facem din transformarea educației la nivel de sistem proiectul public numar 1 în România în următorii 20 de ani. O să fie greu, dar nu există altă opțiune. Lumea s-a schimbat și educația a uitat s-o facă odată cu ea. Iar dacă vrem să avem un viitor ~~de care să nu ne fie frică,~~ atunci hai să începem să ne concentrăm pe cea mai importantă resursă din lume: copii noștrii.

Iar în această încercare, ei au făcut un pas. Și-au propus ca în 2012 să lanseze prima Universitate Alternativă din România.

Dacă vrei să aflii mai multe, urmărește-l pe Vlad în clipul de mai jos:

Articolul Transformarea educației, proiectul nr. 1 al generației mele apare prima dată în Paul Olteanu.

Public Speaking: Abilitatea indispensabilă lumii în care trăim și diferențiatorul profesioniștilor de azi

Olteanu Paul — Mon, 02 Apr 2012 10:56:08 +0000

Capacitatea de a vorbi bine in public este astazi o abilitate indispensabila, pentru ca de fluenta discursului nostru si de capacitatea acestuia de a convinge depind de multe ori reusitele noastre profesionale si personale.

In viziunea mea, discursul public este inotul disciplinelor sociale, intrucat exerseaza numeroase abilitati si solicita cunostinte din varii domenii de expertiza, precum: dictie, comunicare nonverbala, elemente de psihologie a comunicarii, tehnici teatrale, managementul timpului, tehnici de persuasiune si influentare etc.

Discursul public, filtru si diferentiator pentru profesionistii zilelor noastre

Fiecare dintre noi suntem pusi saptamanal in situatia de a asculta o sumedenie de oameni vorbind in public: politicieni, parteneri de afaceri, colegi, profesori, activisti etc.

Unii ne plac. Altii nu. Unii ne conving. Altii nu. Iar in acest proces, talentul lor oratoric face diferenta.

Traim intr-o lume care ne bombardeaza cu mesaje din toate partile, iar acest tratament ne-a determinat sa devenim mult mai selectivi cu privire la ce si pe cine ascultam.

Astfel, constatam ca am ajuns intr-un punct in care „cum” spunem ceva este de multe ori mai important decat „ce” spunem. Astazi, inainte sa fiu atent la ce spui, trebuie sa ma faci atent si curios prin cum o spui. Inainte de a ma convinge, trebuie sa ma faci sa te ascult.

Scoala, locul unde uiti cum sa vorbesti in public

Va invit la un exercitiu: ganditi-va la vremea cand erati elevi. De cate ori cand ati fost rugati sa va ridicati in picioare in fata clasei vi s-a intamplat ceva bun? De cate ori ati fost laudati sau aplaudati?

In experienta mea si a cursantilor de la trainingul meu de Public Speaking asta nu se intampla aproape niciodata: aproape niciodata in scoala, cand ne ridicam in picioare, nu era „de bine”. Mereu urma sa fim certati, ascultati (critic si evaluativ) sau controlati.

Dupa 8-10 ani de astfel de tratament, ajungem sa ancoram emotional starea de stres, tensiune si neliniste experientei de ridicat in picioare si „vorbit in fata clasei”. Doar ca acum clasa e board-ul, clientul sau invitatii de la conferinta.

Ne nastem buni la vorbire in public, dar ne pierdem aceasta abilitate pe masura ce trecem prin scoala.

Abilitatea oratorica e vitala, dar mi-am pierdut-o in scoala. Ce fac?

Inveti sa vorbesti din nou. Inveti ca n-ai de ce sa te temi si incet, incet incepi sa te bucuri de ipostazele tale de comunicator public.

Investesti timp, rabdare si energie, poate chiar si bani in a iti genera cat mai multe experiente de discurs public posibile. Vorbitul in public, asemeni inotului, este un lucru la care devi din ce in ce mai bun pe masura ce practici.

Si daca inca nu crezi ca e important sa lucrezi la capacitatea ta de comunicare publica, gandeste-te ca primul presedinte de culoare al Statelor Unite a fost ales, probabil, intr-o proportie de mai bine de 60% pe criterii de calitate a discursului sau public.

Din perspectiva asta, inclin sa spun ca abilitatea oratorica trebuie sa intre in ADNul profesionistilor lumii de astazi, intrucat de ea depinde accesul ideilor lor in mintea publicului.

E imposibil sa convingi pe cineva sa cumpere de la tine, sau sa ti se alature intr-o afacere, daca nu esti capabil sa comunici clar si coerent ce ai in cap si in suflet.
Articol apărut în Business24 în data de 31 martie 2012.

Articolul Public Speaking: Abilitatea indispensabilă lumii în care trăim și diferențiatorul profesioniștilor de azi apare prima dată în Paul Olteanu.

Personal Branding: reguli de comunicare personală online

Olteanu Paul — Thu, 29 Mar 2012 07:40:46 +0000

In ultimul articol am vorbit despre importanta prezentei on-line si explicam cum, in timp, probabil ca internetul va fi principala piata de desfacere pentru cerere si oferta, nevoi si solutii, anagajatori si viitori angajati.

Va recomandam in acel articol sa va construiti prezenta on-line si va propuneam 3 lucruri simple:

Cumparati-va un domeniu
Instalati un blog si incepeti sa scrieti pe el
Faceti-va cont pe toate retelele sociale importante

In articolul de astazi o sa vorbim despre: cum comunicam online in contextul brandingului personal.

Esti ceea ce comunici

Daca ar fi sa retineti un lucru si numai unul din acest articol, va rog sa retineti urmatorul adevar: simplu si puternic… suntem ceea ce comunicam despre noi. Cum adica? Exact asa: suntem totalitatea perceptiilor pe care publicul nostru tinta le are despre noi. Iar perceptiile acestea se formeaza prin interactiunea cu noi si prin expunerea la comunicarea cu / sau despre noi.

Companiile investesc sute de mii, milioane sau zeci de milioane de euro in comunicarea brandurilor lor. Oamenii, din pacate, nu investesc aproape nimic. De ce?

Pentru ca unii dintre noi avem senzatia ca e suficient sa fim foarte buni la ceva, sa facem o munca valoroasa si de calitate. Credem ca daca facem asta, o sa avem clienti si o sa fim pe harta lumii.

Daca ganditi asa, va pun urmatoarea intrebare: credeti ca Coca-Cola, cel mai vechi si valoros brand din lume a supravietui mai bine de un veac pentru ca are un produs exceptional, sau pentru ca investeste miliarde de euro in comunicare si in a ramane in mintea oamenilor?

3 reguli de comunicare in online

1) Scrie pe subiect. Scrie din domeniul pe care iti doresti sa fii cunoscut si platit.

Alege-ti o nisa. Alege-ti subiectul / domeniul care te pasioneaza, pentru care vrei sa fii cunoscut si platit si produ continut (text, foto, video etc.) in directia respectiva.

Exemplu: daca te-ai hotarat ca vrei sa fii cunoscut drep un formidabil expert in resurse umane, atunci recomandarea mea este ca macar 70% din continutul pe care il postezi (fie pe blog, sau pe retele sociale) sa aiba legatura cu resursele umane. De ce? Pentru ca oamenii care te urmaresc, te vor asocia cu domeniul respectiv si asta e un pas important in constructia brandului tau personal.

Scrie despre lucrurile pentru care vrei sa te caute lumea.

Celelalte procente din comunicarea ta personala pot fi despre orice altceva vrei, atata timp cat continutul auxiliar nu dauneaza bazei imaginii tale. Exemplu: daca lucrezi in investment banking si vrei sa construiesti un brand personal care sa genereze incredere, recomandarea mea este sa nu ai poze pe blog sau pe Facebook cu tine la pariuri, casino sau pe masa in club. (O sa radeti, dar sunt cazuri reale.)

2) Fii relevant. Rezolva probleme.

Odata ce ti-ai ales un domeniu, scrie lucruri relevante pentru publicul tau tinta. Posteaza continut care sa fie solutii la problemele pe care acesta le are.

Incearca sa filtrezi tot ce scrii prin 2 intrebari, puse in ordinea urmatoare:

Ceea ce urmeaza sa postez, ajuta pe cineva cu ceva? Rezolva vreo problema din domeniul meu de expertiza?
Iar daca nu, ce urmeaza sa postez adauga ceva util despre mine in mintea oamenilor?

Exemplu: incerci sa construiesti un brand personal in zona de consultanta financiara – scrie un articol despre „5 metode prin care orice firma isi poate eficientiza cheltuielile”. Sau, incerci sa iti construiesti un brand personal ca antrenor de fitness – scrie un articol despre „ce sa mananci ca sa ai energie toata ziua si sa arati bine”.

Relevanta inseamna sa adresezi nevoi dureroase ale publicului tau tinta. Scrie despre lucruri care-l dor si ofera-i solutii. O sa aiba incredere in tine si o sa cresti in utilitate si interes.

3) Scrie constant

Ochii care nu se vad se uita, iar brandurile care nu comunica se inlocuiesc.
Scrie (pe blog) si posteaza (pe Facebook, Twitter si / sau alte retele sociale) cu frecventa. In felul asta ai garantia ca publicul tau tinta e alimentat constant cu comunicare targetata si relevanta din partea ta, iar asta te mentine prezent in mintea oamenilor.

Iti recomand sa postezi macar odata pe saptamana pe blog si macar odata pe zi pe Facebook si / sau Twitter.

Mai mult decat orice altceva, trebuie sa intelegi ca in lumea de astazi in care suntem bobardati cu informatii din toate partile si in care concurenta se dubleaza de la o zi la alta, „Gandesc, deci exist!” nu mai e maxima zilei.

Astazi, traim in lumea lui: „Gandesc SI COMUNIC, deci exist!”

Articol apărut în Business24 în data de 24 martie 2012

Articolul Personal Branding: reguli de comunicare personală online apare prima dată în Paul Olteanu.

Public Speaking: 5 lucruri esențiale în discursul public (interviu)

Olteanu Paul — Sun, 25 Mar 2012 22:31:10 +0000

În urmă cu câteva săptămâni, Paul Ardeleanu (yes, Olteanu și Ardeleanu 🙂 ) mi-a făcut plăcerea să-mi ia un interviu despre „5 lucruri esențiale în Public Speaking”.

Deși nu cred în top-uri (mai ales când vine vorba de vorbirea în public) m-am străduit să găsesc 5 lucruri care, dacă sunt făcute cum trebuie, îmbunătățesc semnificativ viața vorbitorului și experiența publicului.

Puteți asculta interviul mai jos, sau îl puteți downloada de aici.

Iată câteva lucruri interesante din interviu și la ce minut le puteți asculta:

00:00 – 01:20 – Introducere
01:21 – 05:14 – Prima mea experiență de vorbire în public, alături de Familia Regală, Cosmin Alexandru și Dragoș Bucurenci (funny)
05:15 – 13:15 – 5 lucrui esentiale despre vorbitul in public
13:16 – 18:45 – Frica de a vorbi in public
18:46 – 22:00 – Ce inseamna pregatirea unui discurs
22:01 – 23:05 – Naturaletea si personalitatea in vorbitul in public
23:06 – 26:17 – Emotiile in vorbitul in public
26:18 – 27:58 – Incheiere

Articolul Public Speaking: 5 lucruri esențiale în discursul public (interviu) apare prima dată în Paul Olteanu.

Comunicare on-line, indispensabilă pentru branding personal.

Olteanu Paul — Mon, 19 Mar 2012 15:59:25 +0000

Oare chiar am nevoie sa comunic pe internet?

Da! Ai! Foarte tare chiar. Iata un argument pe cat de simplu, pe atat de adevarat: In viitor (nu mai mult de 5-6 ani) cine nu o sa aiba o prezenta on-line bine construita, o sa inceteze incet (dar sigur) sa existe.

Pe pamant? Nu. Dar unde? In mintea clientilor, partenerilor sau potentialilor angajatori. Adica acolo unde conteaza cel mai tare in business.

Cum asa?

Putina istorie:

Radioului i-au trebuie 38 de ani ca sa atinga 50.000.000 de utilizatori.
Televiziunii i-au trebuit 13 ani ca sa atinga 50.000.000 de utilizatori.
Internetului i-au trebuit doar 4.
Iar Facebook a adaugat 100.000.000 de utilizatori in mai putin de 9 luni.

Asadar, on-line-ul este canalul de comunicare cu cea mai rapida expansiune din istoria omenirii. Creste mai repede si mai puternic decat orice alt mediu de pana acum.

In Romania exista in jur de 8.000.000 de utilizatori de internet. 8.000.000 de utilizatori de internet dintr-o populatie de (aproximativ) 20.000.000. Adica, peste 1 din 3 romani sunt utilizatori de internet.

Ce inseamna asta pentru tine? Inseamna ca daca nu comunici on-line cine esti si ce faci, pierzi automat 8.000.000 de clienti. Pierzi 1 / 3 din toti oamenii pe care ii vezi pe strada.

Ok. M-am convins. De unde incep?

Cumpara-ti un domeniu

Cumpara un domeniu fie .ro , fie .com sau .net.

Daca publicul tau tinta e cu precadere roman si tu iti desfasori activitatea cu precadere in Romania, atunci .ro

Daca ataci o piata globala si e important sa te cunoasca oameni de peste tot din lume, atunci .com sau .net

Recomandarea mea este ca denumirea domeniului sa fie de forma www.prenumeNume.ro .
Ratiunea din spatele acestei recomandari sta in faptul ca de cele mai multe ori, oamenii pe care ii vei intalni, te vor cauta pe Google (si pe alte motoare de cautare) dupa prenume + nume.

Daca iti cumperi domeniul www.prenumeNume.ro (sau inversarea) ai garantia ca esti primul rezultat pe care publicul tau tinta il gaseste.

Incepe un blog pe domeniul tau de expertiza si interes.

Acum ca ai un domeniu, iti recomand sa instalezi un blog pe el.

Frumusetea blog-urilor este ca sunt simple si versatile. Se instaleaza usor, necesita foarte putine cunostinte tehnice si pot servi o mare paleta de functii si nevoi.

Odata ce ai rezolvat partea tehnica, apuca-te sa produci continut (fie el text sau multimedia). Scrie pe domeniul tau de expertiza, scrie despre pasiunile tale, scrie despre proiectele in care te implici si despre cauzele pe care le sustii.

Fa-ti conturi pe retelele de socializare importante

Sunt retele sociale canale de comunicare importante? Da. Foarte. Iata un exemplu: in Romania exista 4.000.000 de utilizatori de Facebook. Adica, jumatate din toti cei care folosesc internetul la noi in tara au un cont de Facebook.

Daca esti prezent acolo, ai sanse si de doua ori mai mari sa ajungi la publicul tau tinta, sa-l ajuti sa te cunoasca si sa lucreze cu tine. Daca ai cont pe Twitter, ai sanse de trei ori mai mari. Pe LinkedIn… de treil ori mai mari si asa mai departe.

Fa-ti conturi pe toate retelele de socializare relevante pentru domeniul tau de activitate si pentru publicul tau tinta, dar fa-ti cont neaparat pe Facebook, Twitter si Linkedin. Aceasta sfanta treime a retelelor sociale reprezinta un conector extraordinar de puternic intre tine si potetiali clienti, parteneri sau angajatori.

Articol apărut în Business 24 în data de 19 martie 2012.

Articolul Comunicare on-line, indispensabilă pentru branding personal. apare prima dată în Paul Olteanu.

Personal Branding: setarea așteptărilor

Olteanu Paul — Mon, 12 Mar 2012 10:08:27 +0000

In ultimul articol am vorbit putin despre ce este un brand personal si la ce foloseste. Acum, va invit la un articol despre setarea asteptarilor. Adica: ce o sa ni se intample si ce nu o sa ni se intample intr-un proces de branding personal.

Si vom incepe cu…

Ce nu o sa se intample intr-un proces de branding personal

Nu o sa inveti sa „te vinzi”

Brandingul personal nu este despre a construi o imagine atat de buna incat oricine sa zica „vreau sa cumpar”. Este mult mai degraba despre a construi o imagine clara si coerenta bazata pe abilitati si pe valoare intrinseca.

Este despre a te formula pe tine insuti intr-un fel care sa explice clar oamenilor cine esti, la ce esti bun si la ce se pot astepta daca te cumpara. Este despre cumparare pe baza de incredere si nu despre vanzare agresiva.

Nu o sa ai mai multi clienti peste noapte

Increderea se construieste in timp. Un potential client, cand incepe sa se gandeasca sa lucreze cu tine sau cu compania ta, va cauta sa afle cat mai multe inainte sa ia o decizie.

Asta e momentul in care un brand personal construit pe baza de autenticitate poate face minuni. De ce? Pentru ca tot ce-a gasit potentialul client despre tine pe internet, sau in presa se va potrivi perfect cu ce va intalni in persoana. Si congruenta genereaza incredere.

Cu toate astea, congruenta vine in timp asa ca ofera acestui proces rabdarea pe care o cere. O sa merite.

Nu o sa devi celebru sau persoana publica

Cel putin, nu in mod obligatoriu. Celebritatea poate sa vina daca industria in care activezi e una de natura publica (de ex. televiziune, jurnalism, etc.) sau daca publicul tau tinta este unul general (ex. toti romanii).

Altfel, brandingul personal actioneaza targetat. Adica, te vor cunoaste si vor ajunge sa aiba incredere in tine oamenii pe care ti i-ai ales ca public tinta. Si cu cat publicul este mai bine definit, cu atat o sa-ti fie mai usor sa te faci cunoscut lor si sa-i faci sa aiba incredere in tine. Si desigur, sa cumpere ce ai de vandut.

Nu poti controla totul

Desi poate ai crede altfel, brandul tau personal si evolutia lui nu tin doar de tine.
In constructia sa conteaza toti oamenii cu care te intalnesti; toti oamenii care citesc ce scrii sau asculta ce vorbesti; toti oamenii care cumpara ceva de la tine sau care pur si simplu stau de vorba cu tine.

Brandingul personal este un proces cat se poate de social, in care imaginea ta se faureste in mintea altora din tot ce aud si vad despre tine.

Iar sursele de informatie si opinie despre tine inceteaza sa se mai rezume doar la persoana ta din momentul in care ai postat prima data pe blog, sau vorbit prima oara la televizor sau intr-o conferinta.

Am ilustrat mai sus 4 lucruri la care nu se vor intampla intr-un proces de branding personal. Hai sa ne uitam acum la…

Ce o sa se intample intr-un proces de branding personal

O sa te chinui sa te cunosti

O componenta puternica in definirea brandului personal o are introspectia. Momentul asta, cand incetezi sa te mai gandesti la ce vor crede si cum te vor vedea altii, sta la baza procesului de branding personal.

Faza asta, de identificarea a miezului tau dur (talent, pasiune, valori, motivatii, interese personale) poate sa dureze zile, luni sau chiar ani, in functie de cat de bine te cunosti si de cata experienta ai.

O sa fie greu pentru ca nu suntem obisnuiti sa ne punem intrebari grele. In 15 ani de scoala probabil ca nu ne-a intrebat nimeni, niciodata ce ne place sa facem si ce e important pentru noi.

Un lucru e clar totusi: merita efortul si fara procesul asta, fara sa stii la ce esti bun, ce te pasioneaza si ce ai valoros de oferit nu are sens sa continui. Nici in branding si nici in cariera.

O sa te caute cu precadere clienti care te plac si care s-au hotarat ca vor sa faca business cu tine

Daca o sa comunici bine lucrurile de mai sus, vei atrage in jurul tau oameni care rezoneaza cu persoana ta, cu experienta si competentele tale si care vor fi deja intr-o mare masura convinsi ca vor sa lucreze cu tine.

In cazul asta, brandingul personal actioneaza ca un filtru. Iti aduce aproape clienti care te plac si care au incredere in tine si ii indeparteaza pe cei care nu rezoneaza cu ce comunici si care apreciaza altceva.

In ambele cazuri, tu castigi.

O sa devii un om mai interesant si un exemplu pentru cei din jur

Prin extenso, brandurile personale bine construite functioneaza uneori ca niste simboluri. In timp, daca investesti energie, rabdare si atentie in branding vei ajunge sa ii inspiri pe oamenii din jurul tau: colegi, prieteni, clienti.

Asta se intampla pe deoparte pentru ca procesul de introspectie o sa te ajute sa te pui in ordine cu tine si implicit sa devii mai calm, mai increzator si mai puternic, pe de alta parte pentru ca procesul de comunicare personala o sa iti construiasca o aura de succes si de reusita.

Pracic, pentru cei din jur, vei arata mereu in cea mai buna forma a ta, fara sa fii in nici un fel impostor.

Articol apărut în Business24 în 11 martie 2012

Articolul Personal Branding: setarea așteptărilor apare prima dată în Paul Olteanu.

Brandingul personal: ce este și la ce folosește?

Olteanu Paul — Sat, 03 Mar 2012 20:12:29 +0000

Inainte de a citi randurile de mai jos, am o veste buna si una proasta: cea proasta este ca, fie ca vreti, fie ca nu, aveti un brand personal. Cea buna este ca daca el devine o preocupare constienta, pe care o cultivati si in care investiti energie, poate sa va aduca incredere, bani si reputatie.

Acestea fiind spuse…

Ce este un brand

Inainte de a vorbi despre branduri personale, hai sa vorbim putin despre branduri in general. Pana la urma, ce este un brand?

Iata doua definitii simple si interesante. Una mai tehnica (data de un om de strategie) si una mai plastica (data de un director de creatie):

„Un brand reprezinta totalitatea perceptiilor pe care un public le are despre un subiect” si „A brand is the most valuable piece of real estate in the world: a corner of someone’s mind”.

Ok. Si atunci ce este un brand personal

Un brand personal reprezinta totalitatea perceptiilor pe care un public le are despre cineva.

Incercati sa va ganditi la un brand personal ca la o constructie din caramizi: fiecare noua interactiune (fie ea live sau virtuala) cu persoana respectiva contribuie cu niste caramizi (perceptii) la constructia finala (brandul personal).

In final, poate sa iasa un castel interesant in care toata lumea sa-ti doreasca sa intre si pentru care sa fie dispusa sa plateasca sau, poate sa iasa o baraca darapanata in care oamenii nu ar intra nici daca sunt platiti.

La ce foloseste un brand personal si de ce ne-am dori unul

In ultimii ani mi-am intrebat cursantii de la trainingurile de marketing personal de ce vor sa inceapa un proces de branding personal; de ce investesc timp, energie si bani in acest proces?

Raspunsurile sunt variate, dar am sa va listez cateva din cele mai frecvente:

Ca sa ma vand mai bine.
Ca sa am o imagine profesionista.
Ca sa afle lumea cu ce ma ocup.

Toate trei sunt raspunsuri posiblie si nici unul nu e gresit. Un brand personal poate duce la toate lucrurile de mai sus.

Totusi, daca descompunem nevoia noastra profesionala in factori primi o sa observam ca motivul principal pentru care ne dorim un brand personal este ca sa generam incredere.

Vrem ca publicul nostru tinta, oricare ar fi el, sa aiba incredere in noi. Asta ne straduim sa facem in intalniri, prezentari si conferinte: ne straduim sa-i facem pe oamenii din fata noastra sa aiba incredere in noi suficient de mult cat sa ne plateasca pentru ceea ce avem de oferit.

Un brand personal bine construit ne poate scuti de efortul asta, pentru ca oamenii pe care ii vom intalni for stii deja cine suntem, cu ce ne ocupam si pentru ce ne pot plati.

Despre ce este si despre ce nu este un brand personal

Am auzit de multe ori, fie in conversatiile expertilor, fie in asteptarile clientilor, cum ca brandingul personal este un proces de fabricare de imagine. Un proces legat mai degraba de forma, decat de fond; mai degraba de imagine, decat de continut.

Parerea mea pe acest subiect este simpla si categorica: nimic mai fals.

Brandingul personal facut asa cum trebuie te ajuta sa-ti dai seama de miezul tau ca profesionist si ca om: te ajuta sa-ti constientizezi talentele, sa-ti descoperi pasiunile, si sa realizezi care sunt valorile, interesele si motivatiile personale cu care operezi.

Abia dupa ce fondul este limpede, incepe provocarea de a alinia lucrurile de mai sus intr-o constructie clara si coerenta ce poate fi comunicata catre publicul tinta.

Deci, brandingul personal este despre descoperirea si diferentierea fondului si despre comunicarea lui prin forma. Este un exercitiu foarte personal si de durata si este un exercitiu care poate sa schimbe felul in care ne raportam la propria realitate si viata profesionala.

Brandingul personal nu este despre impostura si fabricare de imagine nefondata si nici despre castig imediat sau tabloidizare.

Personal, cred ca cea mai mare provocare pentru profesionistii lumii de azi este sa inceapa sa constientizeze ca succesul durabil in afaceri se cladeste pe autenticitate personala si pe un fond sanatos, in loc de falsa competenta si grija pentru aparente.

Abia atunci vom incepe sa construim relatii si afaceri bazate pe incredere reciproca si vom vedea in jurul nostru o tara mai degraba populata cu castele interesante, decat cu baraci darapanate.

Articol apărut în Business 24 în 3 martie 2012.

Articolul Brandingul personal: ce este și la ce folosește? apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs de Branding Personal in 20 – 21 aprilie

Olteanu Paul — Mon, 27 Feb 2012 20:50:30 +0000

Acest curs se va ține în perioada 20-21 aprilie.

Într-o lume în care noile cărţi de vizită sunt căutările pe Google şi notorietatea, iar rețeaua de contacte profesionale valorează deseori mai mult decât diploma din facultate, brandingul personal ar trebui să fie o preocupare de bază a oricărui profesionist.

Brandingul personal devine astfel nu un lux rezervat doar directorilor de multinațională şi antreprenorilor, ci o necesitate specifică oricărui om ce îşi doreşte să fie găsit, recunoscut şi remunerat pentru ce ştie să facă cel mai bine.

În trainingurile şi programele de consultanță pe care le ofer, mă concentrez pe a ajuta fiecare client să își descopere și valorifice pasiunea, talentul, valorile și motivațiile personale, iar apoi calibrat la individualitatea fiecăruia, lucrăm la potențarea acestor descoperiri astfel încât ele să devină interesante, uşor de găsit şi monetizat.

De ce merită să participi?

O să aflii și / sau o să îți clarifici care îți sunt talentele, pasiunile, motivațiile și interesele personale.
O să înveți cum să le aliniezi într-o construcție clară și coerentă, ușor de comunicat.
O să înveți cum să devi o persoană mai interesantă și mai atrăgătoare pentru cei din jur.
O să înțelegi ce trebui să faci ca să te remarce angajatorii și cum să procedezi ca să te aleagă în pofida competiției.
O să vezi studii de caz și o să ai ocazia să pui întrebări sau să soliciți feedback personalizat.

Ce lucrăm / despre ce e vorba?

Conținut și tematică:

Definiții și fundamente teoretice de branding personal
Scopul brandingului personal
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Talente
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Pasiuni
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Valori, Principii, Motivații
Instrospecție personală / Fundamente de branding: Public(uri) țintă
Cum se formează un brand personal
Diferențiatori
Poziționare
Percepții
Comunicare personală (live, în presă și on-line)
+ Studii de caz
+ Bibliografie și videografie

Cum lucrăm?

Cursul se va desfășura pe durata a 2 zile (aproximativ 4 ore în fiecare zi) în următoarea formulă:

40% teorie aplicată (teorie de branding personal, diferențiatori, poziționare, formarea și comunicarea brandului personal)
30% introspecție personală (talente, pasiuni, valori, principii, motivații personale)
30% studii de caz și discuții aplicate individual (bune practici în branding personal, analiză pe brandul participanților, întrebări și răspunsuri)

Din rațiuni de eficiență și focus maxim pe nevoile fiecărui participant, grupele nu vor depăși 14 persoane.

Programul

Cursul se desfășoară în perioada 20 – 21 aprilie (2 zile) după cum urmează:

Vineri (20 aprilie) de la 18:00 la aproximativ 21:00.
Sâmbătă (21 aprilie) de la 10:30 la aproximativ 15:30 (cu o oră pauză de masă).

Locația

CROS Learning House
Str. Intrarea Mihai Eminescu, Nr. 5, București

Prețul

Prețul pentru cele două zile de curs este de 220 RON / persoană.
În cazul grupurilor de 2 persoane, prețul devine 190 RON / persoană, pentru cele două zile de curs.
În cazul grupurilor de 3 sau mai multe persoane, prețul devine 150 RON / persoană, pentru cele două zile de curs.
Pentru studenți prețul este de 150 RON / persoană pentru cele două zile de curs.

Înscrierea

Vă puteți înscrie folosind formularul de mai jos, sau trimițând un mail pe training [at] paulolteanu [punct] ro până pe 17 aprilie 2012, în limita locurilor disponibile.

* Iar pentru orice întrebări sau nelămuriri scrieți cu încredere pe training [at] paulolteanu [punct] ro.

Articolul Curs de Branding Personal in 20 – 21 aprilie apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs de Public Speaking în 30 martie – 1 aprilie

Olteanu Paul — Sat, 25 Feb 2012 21:09:50 +0000

Conceptul

În viziunea mea, vorbirea în public este înotul disciplinelor sociale, întrucât exersează numeroase abilităţi şi solicită cunoştinţe din mai multe domenii de expertiză, precum: dicţie, comunicare nonverbală, elemente de psihologie a comunicării, tehnici teatrale, managementul timpului, tehnici de persuasiune și influențare etc.

Capacitatea de a vorbi în public este astazi o abilitate indispensabilă, pentru că de fluența discursului nostru și de capacitatea acestuia de a convinge depind de multe ori reușitele noastre profesionale și personale.

În trainingurile și programele de consultanță pe care le ofer, încearc să valorific în discurs unicitatea și personalitatea fiecărui client, concentrându-mă totodată pe a susține aceste lucruri cu concepte și aplicații practice din varii discipline. Toate pentru a îi ajuta să devină comunicatori puternici, percutanţi şi memorabili.

Ce lucrăm / despre ce e vorba?

Conținut și tematică:

Psihologia discursului public
Structuri de discurs
Formularea și frazarea mesajului
Controlul și direcționarea emoțiilor
Captarea atenției
Calibrarea la public
Dicție
Limbaj nonverbal
Adaptarea vestimentației la discurs
+ Studii de caz
+ Bibliografie și videografie

Inserturi conceptuale:

Analiză Tranzacțională (AT)
Programare Neuro Lingvistică (NLP)
Process Communication Model (PCM)
+ Elemente de psihologia comunicării

Cum lucrăm?

33% teorie aplicată (fundamentele teoretice ale vorbirii în public și elemente de psihologie a comunicării)
33% studii de caz (vizionarea de discursuri și analizarea lor având la bază conținutul teoretic menționat anterior)
33% practică (exersarea discursului public: discurs filmat + feedback)

Din rațiuni de eficiență și focus maxim pe nevoile fiecărui participant, grupele nu vor depăși 14 persoane.

Programul

Cursul se desfășoară în perioada 30 martie – 1 aprilie (3 zile) după cum urmează:

Vineri (30 martie) de la 18:00 la aproximativ 21:00.
Sâmbătă (31 martie) de la 10:30 la aproximativ 15:30 (cu o oră pauză de masă).
Duminică (1 aprilie) de la 10:30 la aproximativ 15:30 (cu o oră pauză de masă).

Locația

CROS Learning House
Str. Intrarea Mihai Eminescu, Nr. 5, București

Prețul

Prețul pentru cele trei zile de curs este de 270 RON / persoană.
În cazul grupurilor de 2 persoane, prețul devine 220 RON / persoană, pentru cele trei zile de curs.
În cazul grupurilor de 3 sau mai multe persoane, prețul devine 180 RON / persoană, pentru cele trei zile de curs.
Pentru studenți prețul este de 180 RON / persoană pentru cele 3 zile de curs.

Înscrierea

Vă puteți înscrie folosind formularul de mai jos, sau trimițând un mail pe training [at] paulolteanu [punct] ro până pe 28 martie 2012, în limita locurilor disponibile.

* Iar pentru orice întrebări sau nelămuriri scrieți cu încredere pe training [at] paulolteanu [punct] ro.

Loading…

Articolul Curs de Public Speaking în 30 martie – 1 aprilie apare prima dată în Paul Olteanu.

Curs de Marketing Personal în 17 și 18 februarie

Olteanu Paul — Wed, 15 Feb 2012 13:19:06 +0000

„Trebuie să înveți bine și să ai note mari ca să intri la un liceu bun.

Apoi, trebuie să înveți iar bine și să ai note mari ca să iei BACul cu notă cât mai mare.
Apoi, trebuie să înveți și mai bine ca să intri la un facultate bună…
…unde trebuie să înveți iar bine și să ai note mari ca să ai șanse la angajare.”
Și dacă vreme de 12-13 ani faci lucrurile astea așa cum trebuie și așa cum ți se cere, poți spera la un loc de muncă plătit suficient de bine cât să poți trăi decent de la o lună la alta. Apoi…

…trebuie să faci ce ți se spune, cum ți se spune, până când ți se spune ca să fii un angajat bun.
Trebuie să fii un angajat bun ca să ai șanse la o promovare…„

– și povestea continuă.

O viață minunată, nu?

Dacă te-ai săturat să trăiești pe pilot automat, îți propun să întorci roata și să schimbi pentru totdeauna felul în care te raportezi la viața ta profesională.

Dacă vrei să faci ce-ți place, făcând uz de talentele tale, in congruență cu valorile și motivațiile tale… și în plus să primești pentru asta banii pe care ți-i dorești, e vremea să-ți construiești un brand personal și să începi un proces de personal marketing.

În contextul ăsta, te invit la….

Cursul de Marketing Personal din 17-18 februarie.

Împreună, o să răspundem la întrebări esențiale de genul:

la ce sunt bun? (care sunt talentele mele?)
ce îmi place să fac? (ce mă pasionează?)
ce mă motivează și ce e important pentru mine? (ce-mi doresc de la viață?)

Apoi, având răspunsurile de mai sus ca fundație, o să intrăm într-o conversație despre formarea brandurilor personale. Acest lucru o să vă ajute să înțelegeți:

cum puteți deveni mai interesanți pentru prieteni, familie și lume în general.
cum puteți determina angajatorii să vă caute ei pe voi în loc să-i căutați voi pe ei.
cum puteți să fiți atrăgători pentru oamenii din jur, purtându-vă autentic.

Următorul pas este despre comunicarea brandurilor personale și construcția unui plan personal de marketing.

O să învățăm despre:

bloguri și de ce sunt ele importante pentru profesioniștii lumii de azi
rețele sociale (Facebook, Twitter, Picasa / Flicker, Youtube / Vimeo) și cum ne pot ele ajuta sau împiedica în carieră
SEO și cum internetul este ca un cazier virtual
ce salariu e ok să cereți
ce prețuri puteți pune pe ce vindeți

Programul

Cursul durează 2 zile, iar programul zilnic se stabilește împreună cu participanții:
17 februarie: de la 18 la aproximativ 21.
18 februarie: de la 10 la 15 (cu o oră, pauză de masă)

Prețul

Prețul pentru este de 150 RON / ambele zile.
Dacă veniți în grup (2 sau mai multe persoane) prețul devine 100 RON / ambele zile / persoană.
Plata se poate face fie la începutul cursului (vineri), fie prin virament bancar in contul RO 73 ING B 0000 9999 014 375 25.

Înscrierile

Se fac pe mail la training@paulolteanu.ro până pe 16 februarie (joi) 2012 la ora 20.

Înainte să vă înscrieți puteți să:
– citiți mai multe informații despre trainer.
– să vedeți care a fost experiența participanților de la edițiile anterioare.

Articolul Curs de Marketing Personal în 17 și 18 februarie apare prima dată în Paul Olteanu.

România de IMPACT (un exemplu de spot social foarte bun)

Olteanu Paul — Wed, 30 Nov 2011 09:57:20 +0000

Am descoperit astăzi spotul de mai jos al prietenilor de la Fundația Noi Orizonturi. Este un spot de fundraising pentru programul lor „Impact”.

Mi se pare un exemplu excelent de eficiență: un spot făcut cu zero fonduri, dar care vorbește franc, clar și percutant despre importanța programului și despre cum poți să îl susții. Alegerea lui Tudor Chirilă pentru spot mi se pare și ea foarte inspirată întrucât Tudor este un actor carismatic și are o preocupare autentică pentru educație și susținerea tinerilor.

Ce mi se pare cel mai interesant la spot este naturalețea discuției. Cred că asta îl face și foarte personal pentru oricine îl privește. Oricare din noi am putea fi acolo pe scaun, discutând cu Tudor.

Sunt curios ce fonduri o sa atragă FNO cu spotul, pentru că execuția mi se pare excelentă. Felicitări!

Articolul România de IMPACT (un exemplu de spot social foarte bun) apare prima dată în Paul Olteanu.

Trainingurile de sfârșit de an și trei invitații la o super conferință

Olteanu Paul — Wed, 02 Nov 2011 16:07:10 +0000

Training

În noiembrie și decembrie, calendarul meu de training arată așa:

12 – 13 noiembrie: Public Speaking la The Hobby. Află mai multe și Înscrie-te aici.
25 – 26 noiembrie: Marketing Personal la FDSC. Află mai multe și Înscrie-te aici.
17 – 18 decembrie: Marketing Personal la The Hobby. Află mai multe și Înscrie-te aici.

Iată feedback-ul participanților cu care am lucrat până acum.

În trainingurile de mai sus, vorbesc des spre importanța memorabilității, a diferențierii și a capacității de a cominica clar, consistent și constant.

Conferință

În contextul gândului de mai sus, prietenii de la Decat O Revistă organizează pe 26 noiebrie la Universitatea Româno-Americană, coferința The Power of Storytelling – The First Annual Bucharest Narrative Journalism Conference. La eveniment vor participa 4 vorbitori excepționali, câștigători ai premiului Pulitzer, care vor ajuta participanții să înțeleagă cum pot spune povești excepționale și memorabile.

Training + Conferință

Dacă sunteți interesați să participați la conferință, eu ofer 3 invitații celor care se înscriu în noiembrie sau decembrie la vreunul din trainingurile mele. Invitația este valabilă pentru sesiunea plenară cu cei 4 vorbitori. Ea nu acoperă workshopurile.

Dacă vreți să intrați în concurs pentru o invitație, pe lângă înscrierea la training, trimiteți-mi un mail (paul [punct] olteanu @ gmail [punct] com) cu răspunsul la întrebarea: „La ce mai sunt bune poveștile în zilele noastre?”

Deadline-ul: este luni, 21 noiembrie. Până atunci aștept mailurile voastre, pe care le voi verifica cu înscrierile la training. Cele mai bune răspunsuri (pe care le voi public pe blog) primesc invitațiile la conferință.

Articolul Trainingurile de sfârșit de an și trei invitații la o super conferință apare prima dată în Paul Olteanu.

How to lead clever people

Olteanu Paul — Mon, 10 Oct 2011 08:07:07 +0000

De curând, Iashido mi-a trimis articolul ăsta în care prof. Rob Goffee vorbește despre cum poți conduce oameni inteligenți.

Lucrez într-o agenție de publicitate și conduc un departament de comunicare într-o Universitate și nici nu pot să vă explic cât de util mi se pare rezumatul de mai jos:

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe pe subiect, încercați cartea scrisă de prof. Goffee: Clever: Leading Your Smartest, Most Creative People

Articolul How to lead clever people apare prima dată în Paul Olteanu.

Despre monden și emisiunile TV de azi, în stil de stand-up

Olteanu Paul — Fri, 16 Sep 2011 21:53:51 +0000

Teo, fost debater și actual stand-up comedian (unul f bun daca mă întrebați pe mine) vorbește în emisiunea „It’s show time” de la Antena 2 despre monden și despre emisiunile TV de azi.

Biata Oana Mareș, care după cum zice chiar ea – „încearcă doar să se adapteze”, e încolțită și lăsată fără replică în fața unor argumente de cel mai mare bun simț:

Televiziunea, astăzi, în marea ei majoritate, PROSTEȘTE.
Omul (în speță realizatorul TV) a ajuns să fie sclavul ratingului.
Omul (în speță omul de media) se complace în situația asta.

Scriam aici despre „Cum am tâmpit poporul cu televizorul” (articol care conține și dovada științifică pentru faptul că mesajele de la TV dăunează grav) și mă bucur că Teo reușește s-o spună în video mult mai clar și mai articulat. Enjoy:

partea a 2-a, a 3-a și a 4-a.

Dacă v-a plăcut Teo și dacă vreți să-l vedeți și într-o altfel de ipostază, încercați interviul ăsta cu el (interviu realizat de unul din foarte puținii oameni din România care mai fac jurnalism adevărat).

Articolul Despre monden și emisiunile TV de azi, în stil de stand-up apare prima dată în Paul Olteanu.

Comunicare pentru ONG-uri (exemplul Greenpeace)

Olteanu Paul — Thu, 15 Sep 2011 14:15:18 +0000

Uite un exemplu superb de comunicare a esenței unui ONG, realizat de Greenpeace.

Dacă sunteți familiari cu organizația, înțelegeți imediat cum toate momentele de tensiune, crispare, disperare și furie de pe chipul diferiților oameni din clipul de mai sus, sunt foarte graitoare pentru cine e Greenpeace.

Uitându-ma la spotul ăsta, îmi reamintesc cât de important este ca ONG-urile românești să-și ia timp și să se gândească cine sunt și care e stindardul lor. Mai exact, care e misiunea pe care o poartă, cum vor s-o înfăptuiască și ce-i diferențiază de celalte ONG-uri.

Spun asta pentru că, la fel ca și în cazul marketingului personal, văd (prea) multe organizații care încearcă să facă de toate pentru toți și sfârșesc prin a face mai nimic pentru nimeni.

Mai multe despre astea, într-un post viitor.

Articolul Comunicare pentru ONG-uri (exemplul Greenpeace) apare prima dată în Paul Olteanu.

Câte site-uri / domenii .ro exista?

Olteanu Paul — Tue, 13 Sep 2011 10:37:06 +0000

Lucrând pentru un pitch, Mircea m-a întrebat dacă știu câte site-uri / domenii .ro există. Bună întrebare. Nu mă gândisem niciodată.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să intru pe ROTLD, pentru că ei se ocupă de înregistrarea și administrarea domeniilor .ro. Am căutat pe site și n-am găsit nici o statistică sau vreun track record.

După care mi-am adus aminte de James Surowiecki si a lui „The Wisdom of Crowds„. „Din cei 2209 de prieteni pe care-i am pe Facebook, sigur unul din ei mă va putea ajuta.” – mi-am zis.

Și surpriză! În nici 2 minute de când am postat întrebarea, pam-pam:

Multumesc Marius Corîci. Până în prezent (13.09.2011), în România au fost înregistrate 553,232 de site-uri / domenii .ro

Articolul Câte site-uri / domenii .ro exista? apare prima dată în Paul Olteanu.

Imnul de bun-simț al României

Olteanu Paul — Mon, 12 Sep 2011 08:02:19 +0000

Așa cum povesteam aici, cred foarte tare în puterea comunicării și a mesajelor pe care ea le poartă. Din cauza asta, cu tot respectul pentru autorul lor și pentru contextul istoric în care au fost scrise, versurile imnului nostru par a purta azi în ele germenele unor comportamente care nu pot decât să ne facă deservicii la nivel de poziționare în propria noastră viață și în propria noastră țară.

Nu mi se pare deloc potrivit un imn în care mesajul veșnic este… să ne trezim. Pentru că, prin implicație, asta înseamnă că suntem mereu adormiți.

Nu mi se pare deloc potrivit un imn care ne îndeamnă să ne croim mereu altă soartă. De ce? Pentru că tocmai din cauza nestatorniciei și a dorinței de „mai bine, mai repede” stăm cum stăm. Uite… și el și-a croit altă soartă, dar în ziua în care toți o s-o facem așa, țara asta va înceta să existe.

Nu mi se pare deloc potrivit să dăm vina pe „barbarii de tirani” pentru „somnul de moarte” în care ne aflăm. Trebuie să înțelegem, odată pentru totdeauna, că nu e mereu vina altora! România arată după chipul și asemănarea noastră. Și ține de noi, de fiecare dintre noi, să facem ceva ca să arate altfel.

Și lista poate continua…

Mai jos puteți urmări o variantă de imn făcut de băieții de la Happy Fish, care pare că vorbește mai adaptat la nevoile românului din secolul în care trăim. Și deși imnul lor nu poate fi un substitut pentru imnul național, nu pot să nu mă întreb: ce s-ar întâmpla și cum ar arăta România dacă toți românii ar urma îndemnurile lor?

Articolul Imnul de bun-simț al României apare prima dată în Paul Olteanu.

Download de pe Youtube sau Vimeo

Olteanu Paul — Tue, 23 Aug 2011 11:16:13 +0000

Ascultând asta mi-am dorit să pot să descarc MP3-ul pentru că piesa e mult prea faină. Și grație Alexei am aflat despre site-ul ăsta, cu care poți să descarci MP3-uri din clipuri de pe YouTube. (evident având CD-urile cumpărate).

Later edit: Și între timp am descoperit și Tubeminator care îți dă voie să downloadezi din aproape orice rețea de vide sharing în aproape orice format (mp3, mp4, avi, etc.)

Later edit: Și am mai descoperit și FLV2MP3.com care face același lucru (și încă foarte bine).

Articolul Download de pe Youtube sau Vimeo apare prima dată în Paul Olteanu.

Move. Learn. Eat. – o viață în trei cuvinte

Olteanu Paul — Mon, 22 Aug 2011 15:36:47 +0000

3 băieți, 44 de zile, 11 țări, 18 curse cu avionul, 38.000 de mile, un vulcan care a erupt, 2 camere de filmat și aproape un terabyte de material video. Iată ce a ieșit mai jos.

Move.

Learn.

Eat.

Trei cuvinte care fac rezumatul unor lucruri pe care încercăm să învățăm să le facem corect și congruent cu noi toată viața. Superb.

Articolul Move. Learn. Eat. – o viață în trei cuvinte apare prima dată în Paul Olteanu.

Cum să te angajezi în publicitate?

Olteanu Paul — Wed, 27 Jul 2011 21:52:49 +0000

Era o vreme când mai toți prietenii, colegii sau (generic) tinerii cu care vorbam și care văzuseră „What women want” vroiau să lucreze în publicitate. Unora le-a trecut, altora nu.

Dacă vreunii dintre voi vă numărați printre cei care vreți să vă angajați în publicitate, uite mai jos două metode foarte crative și ieftine de a face asta.

Prima metodă e folosind Twitter și nu costă nimic.
A doua e via AdWords și a costat 6$.

Ambele sunt exemple superbe de creativitate și de (ceea ce numim academic) proactivitate – adică de cum să pui mâna singur să-ți faci bine, în loc să aștepți ca cineva să descopere talentul tău indispensabil… 🙂

Articolul Cum să te angajezi în publicitate? apare prima dată în Paul Olteanu.

Care e cel mai cunoscut brand din lume?

Olteanu Paul — Tue, 19 Jul 2011 11:15:37 +0000

Sunt sigur că mulți dintre voi ați spune Coca-Cola, sau Apple, sau Nike. Așa am fost și eu tentat să zic, până când prietenii de la Headvertising mi-au pus în mână „Hegarty On Advertising – Turning Intelligence into Magic„.

Citind, m-am convins că de departe cel mai cunoscut/ faimos brand din lume este biserica.

Dacă sunteți curioși să vedeți argumentarea splendidă făcută de John Hegarty, o aveți mai jos în 3 pagini.

Articolul Care e cel mai cunoscut brand din lume? apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce este un brand?

Olteanu Paul — Tue, 19 Jul 2011 10:42:57 +0000

Uite două răspunsuri (1 ro, 1 en) care mie mi-au plăcut foarte mult la întrebarea „Ce este un brand?”

1. „Un brand reprezintă totalitatea percepțiilor pe care un public le are despre un subiect.” – zice un om de strategie.

2. „A brand is the most valuable piece of real estate in the world: a corner of someone’s mind.” – zice un om de creație.

Simplu, clar și la obiect. Sper ca într-o zi să le predea așa și la facultate.

Articolul Ce este un brand? apare prima dată în Paul Olteanu.

Despre organizații studențești, la Gala CS-URA

Olteanu Paul — Mon, 11 Jul 2011 12:05:53 +0000

Pe 19 mai am avut plăcerea să particip la Gala Clubului Studenților din Universitatea Româno-Americană.

Clubul este o organizație tânără, care de mai bine de 3 ani se străduiește să facă viața studenților din Universitatea Româno-Americană mai bună și mai interesantă. În acest timp au organizat diferite traininguri și teambuildinguri, au făcut proiecte sociale, au gândit programe de coaching pentru studenții pasionați de antreprenoriat, ba chiar… au făcut „Treasure hunt” și „Eco Picnic„.

Eu am avut plăcuta și onoranta surpriză să fiu invitat de prietenii din Club să le adresez câteva cuvinte în cadrul Galei.

Înainte de a vă invita să vedeți discursul mai jos, trebuie să vă spun că am vorbit ultimul și că antevorbitorii mei au avut emoții foarte foarte mari. Eu cred că s-au simțit așa emoționați pentru că în toate proiectele de care v-am spus mai sus sunt părți din ei și din sufletul lor.

Vizionare plăcută:

Și dacă încă nu sunteți convinși că organizațiile studențești sunt cea mai bună parte din facultate, aruncați un ochi pe CROS.ro și vorbim apoi.

Articolul Despre organizații studențești, la Gala CS-URA apare prima dată în Paul Olteanu.

Două discursuri memorabile

Olteanu Paul — Fri, 08 Jul 2011 10:56:08 +0000

Pasionat fiind de vorbirea în public, pe parcursul timpului am făcut o mică colecție de discursuri care dintr-un motiv sau altul mi s-au părut excepționale.

Mai jos vreau să vă arăt două dintre ele, ținute de absolvenți de seamă ai unor Universități de primă mână. Mie îmi plac și mă inspiră atât din punct de vedere al formei (introduceri excepționale, structură bine gândită, umor, etc.) cât și al fondului (ideile vehiculate).

1. Conan O’Brien – 2011 Dartmouth College Commencement Address

2. Steve Jobs – 2005 Stanford Commencement Address

Dacă ați prins gustul și vreți să vedeți mai multe astfel de discursuri uitați aici un top 25.

Articolul Două discursuri memorabile apare prima dată în Paul Olteanu.

Comunicare şi comunităţi în social media, studiu de caz: Universitatea Româno-Americană

Olteanu Paul — Fri, 03 Jun 2011 15:41:37 +0000

Acum 3 luni când am venit la Universitatea Româno-Americană ca să construiesc departamentul de comunicare şi PR am găsit încredere şi deschidere din partea conducerii. Atât. Nimic altceva.

Nu exista nimic in social media: nici facebook, nici twitter, nici blog, nici nimic. Practic, cu excepţia site-ului, nu prea exista nici o metodă de comunicare on-line cu studenţii.

De ce era asta foarte rău?

Pentru că nu aveai cum să transmiţi anunţuri rapid studenţilor.
Pentru că nu aveai cum să comunici mulţimea de evenimente şi proiecte faine pe care le face Universitatea.
Pentru că nu aveai în jurul la ce să construieşti o comunitate.
Pentru că nu aveai cum să obţii feedback de la oameni.
Pentru că… mă opresc aici.

După 3 luni, povestea stă aşa: avem facebook, avem twitter, avem blog, avem picasa şi linkedin, iar scorurile arată aşa:

Dincolo de cifre, câteva din reuşitele comunicării în social media sunt că acum:

avem cum să generăm conversaţii şi să primim feedback, lucru care ne ajută să înţelegem mai bine nevoile şi dorinţele studenţilor.
putem să le arătăm studenţilor lucruri pe care nu le ştiau despre viaţa la Universitate şi putem să îi invităm să ia parte la ele.
studenţii nu mai trebuie să caute informaţia; informaţia vine la ei.
comunicarea dintre şcoală şi studenţi se întâmplă mult, mult mai repede şi implicit uşurează viaţa ambelor părţi.

Pe scurt, social media a ajutat Universitatea Româno-Americană să devină un loc mai atrăgător, mai ofertant şi mai interesant atât pentru proprii studenţi, cât şi pentru potenţialii studenţi.

Articolul Comunicare şi comunităţi în social media, studiu de caz: Universitatea Româno-Americană apare prima dată în Paul Olteanu.

Care sunt criteriile după care suntem recrutaţi?

Olteanu Paul — Tue, 31 May 2011 11:49:55 +0000

Am auzit de foarte mult ori întrebarea: „de ce ţineţi cont la interviu?” sau „la ce vă uitaţi când angajaţi pe cineva?.

Pentru cei curioşi să afle răspunsul, am primit ceva interesant pe Facebook de la Dragoş Butuzea. Este vorba despre o cercetare realizată de Results Development pe 110 manageri români (35,5% din companii naţionale şi 64,5% din multinaţionale).

Iată concluziile la intrebarea „Care sunt criteriile după care suntem recrutaţi?”:

Primele lucruri pe care le cauta managerii la noi, cand mergem la un interviu sunt atitudinea si motivatia, cu alte cuvinte, lucrurile care nu se vad par sa conteze mai mult pentru managerii romani decat cele pe care le putem cuantifica. Ce atitudine vom avea fata de o sarcina de serviciu noua si complexa? Cat de motivat(a) suntem atunci cand va trebui sa ne implicam intr-un proiect de echipa? Cum ne raportam la o situatie noua?

Al doilea lucru cautat cand mergem la un interviu il reprezinta competentele comportamentale, mai ales in companiile multinationale.

Surprinzator este ca nu suntem intrebati de cunostintele pe care le dobandim, mai ales din facultate. Nici un manager nu a declarat ca, la un interviu, sunt importante cunostintele. E nasol. Facem facultatea degeaba? Nu ne ajuta la nimic mai departe?

Ceea ce inseamna ca e important ce facem si cum facem decat ce stim.

Articolul Care sunt criteriile după care suntem recrutaţi? apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce-mi doresc eu mie

Olteanu Paul — Tue, 24 May 2011 10:24:51 +0000

… aşa, că tot împlinesc 23 de primăveri, uite un wishlist pentru prelungirea vieţii şi scurtarea căutărilor. Aşa… ca să vedeţi că ţin la voi şi ca să vedeţi şi voi cum puteţi să ţineţi la mine. 🙂

Paul îţi doreşte:

Sănătate
Oameni dragi în jur
Noroc

Şi acum, toate celelalte pentru care există Mastercard:

Pentru deplasat: clar astaaaaa!
Pentru lucru şi distracţii: astaaaa! (mulţumesc Iulian pt. pont)
Pentru vorbit: asta + asta.
Pentru scris: asta (preferabil în portocaliu).

That’s all folks!

I’m a simple man, with simple needs! 🙂

Articolul Ce-mi doresc eu mie apare prima dată în Paul Olteanu.

Am blog, deci exist!

Olteanu Paul — Wed, 11 May 2011 05:04:31 +0000

„De ce să îmi fac blog?”, „La ce mă ajută să scriu pe el?”, „Despre ce ar trebui să scriu?„, „Cât de des ar trebui să scriu?„, „Ce domeniu să aleg?„, „Să fie .ro sau nu?” sunt câteva din întrebările pe care le aud des la trainingurile de marketing personal pe care le ţin.

În postul de faţă o să răspund la fiecare dintre ele, dar mai întâi vă invit să vedeţi clipul de mai jos (it’s a must!):

De ce să îmi fac blog?

Pentru că trăim într-o lume în care cea mai mare parte a căutărilor, fie ele de oameni (headhunting), produse, servicii, destinaţii sau pur şi simplu de informaţii, se întâmplă pe net.

Asta înseamnă că dacă nu eşti pe net, pentru un număr foarte mare de oameni (mai mare decât îţi permţi) nu exişti. Dacă nu eşti pe net, în România pierzi aproximativ 7 milioane de potenţiali clienţi.

Blogul este noua carte de vizită. Şi din fericire, este unul din cele mai versatile şi ieftine mijloace de marketing personal.

La ce mă ajută să scriu pe el?

În primul rând te ajută prin faptul că îi ajută pe ceilalţi să afle cum eşti şi ce ştii să faci iar asta duce la încredere.

De ce e asta important? Pentru că ne dorim să lucrăm şi să intrăm în relaţii cu oameni despre care ştim şi în care avem încredere.

Un blog bine şi congruent scris poate să vorbească pentru tine şi să convingă cititorii că ştii ce spui şi că eşti bun la ce faci.

Despre ce ar trebui să scriu?

Despre tine şi despre ce te pasionează. Mai exact, despre partea din tine pe care vrei să o cunoscă şi alţii şi despre lucrurile care îţi plac.

De cele mai multe ori, lucrurile care ne plac sunt cele pe care încercăm să le facem cât mai mult timp şi implicit sunt lucrurile la care devenim cei mai buni. Iar oamenii pasionaţi şi cei mai buni la ce fac sunt exact cei pe care ni dorim.

Iată şi câteva lucruri despre care eu nu vă recomand să scrieţi:
– lucruri personale care vă pot pune într-o lumină proastă profesional.
– lucruri irelevante pentru cititori. (ex: ce mâncaţi, cum aţi dormit, etc.)
– lucruri în antiteză cu ce faceţi şi cu lucrul pentru care vreţi să fiţi plătiţi (ex: lucraţi în finanţe şi povestiţi cum v-aţi pierdut toţi banii la bursă)
– subiecte sensibile pentru diferite publicuri ţintă (ex: texte rasiste, legate de sex, religie, etc.)

Cât de des ar trebui să scriu?

Suficient de des cât să intraţi în mintea publicului vostru ţintă şi cât să vi-l fidelizaţi. Odată ce se întâmplă asta, trebuie să scrieţi suficient de des cât să rămâneţi acolo.

Ce înseamnă asta în număr de postări? Depinde foarte mult de calitatea lor, de publicul ţintă în discuţie, de concurenţa pe nişa aleasă şi de capacitatea de a vă circula postările în diferite reţele sociale. Totuşi cu un minim de 1-2 postări pe săptămână sunteţi relativ în siguranţă.

Ce domeniu să aleg?

În general, oamenii care vor fi interesaţi să afle mai multe despre voi vă vor căuta pe Google după formula „Prenume Nume”.

În consecinţă, cea mai bună alegere pentru numele domeniului este prenumenume.ro/com/net/etc. pentru că o să vă crească şansele ca blogul vostru să apară primul în Google pentru căutarea după numele vostru.

Să fie .ro sau nu?

Dacă vă aşteptaţi ca majoritatea cititorilor voştrii să fie din România, da. Din cel puţin 2 motive:
– domeniile .ro apar mai sus în Google pentru căutările care vin din România.
– domeniile .ro costă aproximativ 200 RON şi încă se pot cumpăra pe viaţă. (şi se pot cumpăra de aici)

Dacă în schimb vă aşteptaţi să aveţi cu precădere cititori internaţionali, atunci prenumenume.com sau prenumenume.net sunt alegeri mai bune, pentru că îi vor ajuta pe aceştia să ajungă mai uşor pe blogul vostru.

În concluzie: blogul (alături de celalte canale online de comunicare) înseamnă un pas important în personal marketing, pas ce dacă e făcut cum trebuie poate duce la un drum de succes încununat cu prieteni şi clienţi câştigaţi, recunoaştere şi oportunităţi.

Articolul Am blog, deci exist! apare prima dată în Paul Olteanu.

Cum să ai 36.000.000 de vizualizări pe YouTube

Olteanu Paul — Thu, 05 May 2011 18:43:42 +0000

De curând am început să lucrez alături de prietenii de la Headvertising la un experiment creativ prin care încercăm să producem conţinut „forwardabil”. Adică lucruri pe care-ţi vine să le dai mai departe… „virale” cum ar zice limba de lemn a marketingului.

Şi iepurele inspiraţiei a sărit de unde mă aşteptam mai puţin: În debutul conferinţei GreenBizForum de ieri, Marta Uşurelu, redactorul şef al Biz, a pus clipul de mai jos pe care vă invit să-l ascultaţi la căşti sau cu boxele cât mai tare!

Eu nu-l ştiam pe Matt, nici cum a început povestea de mai sus şi surpriză: totul a început dintr-o joacă uploadată pe YouTube.

Totul a început când Matt şi un prieten erau într-o călătorie şi făceau fotografii, când prietenul i-a spus lui Matt: „De ce nu te duci acolo şi să faci dansul ăla şi eu înregistrez”.
Câţiva ani mai târziu cineva a descoperit înregistrarea pe net şi a dat-o mai departe, până când ea a ajuns la cei de la StrideGum. Lor li s-a părut interesantă şi l-au întrebat pe Matt dacă nu vrea să facă un tur prin lume şi să înregistreze un clip nou. Matt i-a întrebat dacă ei vor plăti pentru asta şi ei au zis „da”.

În 2006, Matt a făcut o călătorie de 6 luni prin 39 de ţări, pe toate cele 7 continente.

Cum să ai 36.000.000 de vizualizări?

Există trei constante pe care le au cele mai multe clipuri cu zeci, sute de mii sau milioane de vizualizări.

1) Prima constantă este că transmit emoţie. Uitaţi-vă la Matt şi o să înţelegeţi.

2) A doua este că sunt personale. Mie mi s-a întâmplat de multe ori să rămân uitându-mă la un clip care nu e în nici un fel interesant (ba uneori e chiar idiot), doar pentru că pot să văd o fărâmă din viaţa cuiva. Un exemplu în online este „Doru de la Bacău„. Alte exemple la TV sunt programele gen „Big Brother”, „Noră pentru mama” and company. Ele nu fac altceva decât să ne arate cele mai personale colţuri din viaţa oamenilor, colţuri în care în mod normal nu avem acces şi în legătură cu care suntem curioşi, indiferent despre cine ar fi vorba.

Tot sub constanta „personalului” stau şi clipurile cu care relaţionăm şi la care ne uităm pentru că am putea fii chair noi în locul protagoniştilor.

3) A treia este că majoritatea clipurilor ăstora arată ceva excepţional. Prezintă o întâmplare, un eveniment sau nişte gânduri pe care nu le vezi / auzi în mod normal. Un om dansând în locuri publice, altul care ne arată unde doarme şi cum arată WCul lui… sunt exemple de situaţii ieşite din comun care fie că sunt inspiraţionale, fie că sunt de-a dreptul penibile penibile, tot ne atrag atenţia.

Gândiţi-vă la clipurile pe care le-aţi văzut de cele mai multe ori şi care vă plac cel mai mult şi o să vedeţi că nici unuia din ele nu-i lipseşte fie emoţia, fie personalitatea, fie excepţionalul.

Dacă găsiţi vreunul, îl aştept cu interes pe poşta redacţiei 🙂

La mulţi fani!

Articolul Cum să ai 36.000.000 de vizualizări pe YouTube apare prima dată în Paul Olteanu.

Două evenimente la care merită să mergi în mai

Olteanu Paul — Fri, 29 Apr 2011 13:26:41 +0000

În mai, se întâmplă două evenimente foarte faine la care vă invit cu mare drag să participaţi.

Primul este despre ecologie, businessuri verzi, sustenabilitate şi dezvoltare durabilă. Este vorba despre Green Biz Forum ediţia a 5-a, care se întâmplă pe 4 mai, de la 9:00 la Howard Johnson.Vorbitorii sunt din domenii diferite: corporaţii, cercetare de piaţă, agenţii de comunicare, ONGuri locale sau internaţionale. Unii dintre ei au vorbit şi anul trecut şi sunt curios dacă s-au mai vitalizat, pentru că la ediţia anterioară multe discursuri au fost fie triste, fie plictisitoare.Eu o să merg pentru că sunt curios să aflu cum se mai pune problema în comunicarea proiectelor şi iniţiativelor verzi în România lui 2011. Dacă ajungeţi şi voi, daţi un tweet la @paulolteanu.
Al doilea eveniment este Conferinţa Parteneriatului Public – Privat în Educaţie, organizat de Fundaţia Dinu Patriciu, pe 12 mai la pavilionul C de la Romexpo.Aici, pe lângă tema pe care o găsesc de mare interes personal şi de şi mai mare utilitate naţională, vor fi printre vorbitori şi Marian Staş, Mihaela Feodorof, Alex Ghiţă şi Cosmina Frîncu pe care nu i-am văzut niciodată la aceeaşi masă.
Sunt convins că o să fie o discuţie foarte interesantă şi cunoscându-i pe cei de mai sus, nu m-aş mira să se lase şi cu rezultate post conferinţă.

Ceva ce aştept cu mare interes în egală măsură este discursul lui Mihai Prisacariu, reprezentantul Unităţii pentru Parteneriat Public Privat a Guvernului României. Eu habar n-aveam că există o asemenea structură, poate şi pentru că nu i-am simţit efectele, dar de-abia aştept să aud mai multe despre activitate şi rezultate ei.

Şi aici, dacă ajungeţi, daţi-mi un buzz la @paulolteanu.

Până atunci, spor în toate şi s-auzim de bine!

Articolul Două evenimente la care merită să mergi în mai apare prima dată în Paul Olteanu.

Cel mai bun moderator TV pentru România

Olteanu Paul — Thu, 28 Apr 2011 16:00:26 +0000

Eu am renunţat să mă mai uit la talkshow-uri de ceva vreme. Am renunţat parţial din cauza invitaţiilor şi a lipsei de conţinut valoros, dar într-o mare măsură şi din cauza moderatorilor care nu sunt în stare să conducă discuţiile.

Aş vrea să vă dau un exemplu, dar ar fi inutil. Le puteţi găsi şi voi uitându-vă la aproape orice emisiune românească, ce implică dialog. Şi cu siguranţă la toate emisiunile politice.

Mai jos, vă invit să urmăriţi o confruntare între moderatorul Jeremy Paxman şi conservatorul Michael Howard.

Mi se pare un exemplu perfect de incisivitate decentă şi profesionalism şi cred că moderatorii şi realizatorii de talkshow-uri politice din România ar avea multe de învăţat de la Paxman, care cu ceea ce aţi văzut mai sus a făcut istorie.

Sigur… şi politicienii români au multe de învăţat de la versatilitatea şi ascuţimea oratorică a lui Michael Howard.

Mai jos avem alternativa românească:

Cu moderatori ca Paxman si politicieni ca Howard poate ca nu am avea neaparat o viaţă mai bună, dar cu siguranţă ar fi una mai decentă.

Articolul Cel mai bun moderator TV pentru România apare prima dată în Paul Olteanu.

Interviu în oglindă în Stud-Life, alături de dl. Prof. Ovidiu Folcuţ, Rectorul Universităţii Româno-Americane

Olteanu Paul — Wed, 13 Apr 2011 20:12:22 +0000

Mai jos puteţi citit un interviu realizat de Mihaela Georgescu, pentru revista Stud-Life.

Este o mare plăcere pentru mine şi o onoare să răspund la întrebări alături de dl. Profesor Ovidiu Folcuţ, Rectorul Universităţii Româno-Americane.

Articolul Interviu în oglindă în Stud-Life, alături de dl. Prof. Ovidiu Folcuţ, Rectorul Universităţii Româno-Americane apare prima dată în Paul Olteanu.

Conferinţa „Performanţă. Leadership. Personalitate”

Olteanu Paul — Fri, 08 Apr 2011 11:34:55 +0000

Pe data de 14 aprilie 2011 va avea loc la JW Marriott Bucuresti conferinta „Performanta. Leadership. Personalitate.” Evenimentul este adresat managerilor de top precum si tuturor profesionistilor de resurse umane implicati in proiectarea si implementarea strategiilor de management al talentelor.

Cu acesta ocazie, Yourway Counseling a fost implicata in studiul „Lectia de leadership in ONG-uri” care analizeaza ce parte din personalitatea tinerilor lideri de ONGuri este diferita fata de cea a restului lumii.

Conferinta va aborda teme precum :
• Atragerea si dezvoltarea talentelor
• Succes vs esec in leadership
• Cultura organizationala si leadership

Pe parcursul prezentarilor si a discutiilor panel, vorbitorii vor aduce raspunsuri la intrebari precum:

• Este Leadership-ul o moda in HR sau un aspect critic al oricarei organizatii?
• Cum identificam si dezvoltam talente si lideri pentru a asigura continuitatea eficientei pe toate nivelurile ierarhice din companie?
• Cum punem in practica sintagma “omul potrivit la locul potrivit”, cu scopul de a atinge obiectivele organizatiei si a face fata
• conditiilor economice actuale?
• Cum reusim sa integram schimbarile organizationale tinand cont de cultura specifica a fiecarei companii?

Moderator: Simona Podgoreanu HR Manager Agricover

Speakeri din mediul de business local si international ce vor participa in cadrul conferintei sunt:
Rostislav Benk Managing Director, Executive Coach
Prof. Dr. Lavinia Rasca Director General EXEC-EDU
Carmen Tanasie CEO, Omnicom Media Group
Francois Debergh Director General, Acvatot
Franck Morineau Site Director, GlaxoSmithKline
Mihaela Feodorof Managing Partner, Yourway Counseling
Zsolt Feher Managing Partner, Assessment Systems
Iulia Dobritoiu HR Director, GlaxoSmithKline
Monica Botocan HR Leader, Merck Sharp & Dohme Romania
Anca Alexe HR Manager, Acvatot
Manuela Gorunescu Director de Proiect, CN Transelectrica SA
Mihaela Stroe Presedinte JCI Romania
Rodica Obancea Executive Coach, SuccessCoaching

Numar de locuri limitat.
Taxa de participare: 120 euro/persoana + TVA.
Discount-uri oferite pentru mai mult de trei participanti din partea aceleiasi companii.

Vă invit cu mare drag la aceasta conferinta intrucat ea va raspunde unor intrebari esentiale despre cum arata talentul si tinerii cu „high potential” intr-un studiu fara precedent realizat in parteneriat cu Yourway Counseling.

Articolul Conferinţa „Performanţă. Leadership. Personalitate” apare prima dată în Paul Olteanu.

Paul Olteanu – cel mai tânăr coordonator de PR din România

Olteanu Paul — Mon, 04 Apr 2011 08:58:12 +0000

„Are 22 de ani, este adeptul educaţiei non-formale şi îl întrezăreşti pe holurile Universităţii Româno-Americane. Nu în bănci, ci la birou. Recent, el a devenit Head of PR în cadrul acestei universităţi, fiind cel mai tânăr ocupant al acestei poziţii în România.

Definiţia succesului la 22 de ani – Paul Olteanu, Head of PR al Universităţii Româno-Americane – PR-România„

Mulţumesc Fundaţia CODECS pt. Leadership, Club LMT, ORICUM, MaiMultVerde, ERISMA, Yourway şi CROS pentru cum sunt şi ce ştiu să fac.
Mulţumesc Universităţii Româno-Americane pentru încredere şi deschidere.
Mulţumesc PR-România pentru asta.

Articolul Paul Olteanu – cel mai tânăr coordonator de PR din România apare prima dată în Paul Olteanu.

Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii

Olteanu Paul — Wed, 16 Mar 2011 09:07:10 +0000

Astăzi, Mircea Staiculescu mi-a împrumutat cartea „It’s not how good you are, it’s how good you want to be.” de Paul Arden. Trebuie să recunoscă, că dincolo de recomandarea lui Mircea, titlul cărţii m-a captivat de la prima citire.

Cred foarte tare în faptul că oamenii ar trebui să încerce necontenit să fie din ce în ce mai buni în ceea ce fac şi în cum sunt unii cu ceilalţi. Cred că mulţumirea de sine e drumul sigur către plafonare.

Vă recomand cu drag toată cartea (celor preocupaţi de advertising şi business) şi vreau să vă reproduc mai jos fragmentul care mi-a plăcut cel mai mult. Titlul este „Have you noticed how the cleverest people at school are not those who make it in life?„:

„WHAT you learn at school are facts, known facts.

Your job at school is to accumulate and remember facts. The more you can remember, the better you do.

Those who fail at school are not interested in facts; or maybe the facts are not put to them in a way they find interesting.

Some people simply don’t have a great faculty for memory.

It doesn’t mean they are stupid. It means their imagination hasn’t been fired up by academic tuition.

People who are conventionally clever get jobs on their qualifications (the past), not their desire to succeed (the future).

Very simply, they get overtaken by those who continually strive to be better than they are.

As long as the goal is there, there is no limit to anyone’s achievement.”

Vouă cum vi se pare ideea lui Arden?

Articolul Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii apare prima dată în Paul Olteanu.

Superman e român

Olteanu Paul — Tue, 15 Mar 2011 13:59:20 +0000

Superman e român şi îl cheama Toma Coconea – singurul român care a participat vreodată la X-Alps.

Mulţumesc Mircea pt. recomandare.

Articolul Superman e român apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce aş schimba în educaţie, în 2 minute

Olteanu Paul — Sat, 26 Feb 2011 17:02:16 +0000

Pe 1 decembrie anul trecut am fost invitat la Radio România Actualităţi să îmi exprim punctul de vedere legat de educaţia din România, în cadrul unei serii de interviuri cu români care fac lucruri în ţara asta.

Iată, în 2 minute, câteva din gândurile mele legate de felul în care (nu) funcţionează educaţia din România şi legate de ce soluţii avem:
Radio Romania Actualitati – Paul Olteanu despre educatie

Asculta mai multe audio traditionala

Românii au o poziţionare de victime, în propria lor viaţă.

La concluzia asta am ajuns, după ce în 2010 am ascultat o sală plină cu 120 de olimpici care vroiau să plece din ţară. Întrebaţi „de ce?„, aproape toate răspunsurile rostite au fost îmbibate de pasivitate şi reactivitate: să ni se facă, să ni se dea, să ne ajute, să primim, etc.

Mai mult, pasivitatea noastră ca naţie şi nevoia noastră de a ni se spune ce să facem este documentată de un foarte interesant studiu, din care am preluat imaginea de mai jos. România este ţara a cărei cetăţni au cea mai mare înclinaţie către control din Europa. La polul opus, stau evident (după dezvoltare şi nivelul de trai) Danemarca, Germania, Elveţia & co.

Lipsa autonomiei, cultivată de mai toate sistemele educaţionale din lume, este călăul proactivităţii. Un om lipsit de autonomie este un om asistat. Este genul de angajat căruia mereu trebuie să-i spui ce şi cum să facă. Şi… evident, este genul de angajat pe care nimeni nu şi-l doreşte.

Investiţia* în profesori este principalul lucrul care ar propulsa educaţia românescă spre bine

Aceasta nu este doar concluzia mea, ci şi a celei mai renumite companii de consultanţă în management din lume – McKinsey.
Consultanţii de la McKinsey au prezentat în cadrul Forumului Educaţiei din 2010 un studiu realizat la nivel mondial care arată că profesorii sunt resursa care poate produce cele mai mari schimbări în bine într-un sistem educaţional.

*Profesorii motivaţi, bine plătiţi, cu un plan de carieră şi dezvoltare potrivit lumii în care trăim, îmbunătăţesc actul educaţional mai mult decât termopanele, uşi noi, calculatoare, softuri educaţionale şi alte lucruri foarte necesare, dar în nici un caz la fel de importante.

Soluţii? Poftiţi, vă rog!

Pe subiectul autonomiei în învăţare, găsiţi câteva aici.

Pe subiectul investiţiei în profesori şi a transformării educaţiei ca sistem, găsiţi câteva aici.

Articolul Ce aş schimba în educaţie, în 2 minute apare prima dată în Paul Olteanu.

De ce aleg România?

Olteanu Paul — Wed, 23 Feb 2011 14:51:59 +0000

Cu ocazia aniversării proiectului Lume Bună (iniţiat de Mihail Muşat) am primit o invitaţie care mi-a dat multe de gândit.

Prietena Irina Negrilă a scris că ar fi curioasă să audă „de ce aleg eu România?”. Şi după multe zile de gândit, mi-am dat seama că în principal aleg să rămân în România pentru un singur lucru…

10 motive pentru care aleg România:

el şi cu ea nu m-ar urma, dacă aş pleca.
pentru că aici este ea.
pentru că el spune că „România este ţara în care totul este de făcut„… şi are dreptate.
pentru că nu sunt nici pe departe la fel de bun ca el, ea, el, sau el.
pentru că ei şi ei sunt abia la început şi eu pot să-i ajut mult.
pentru că locuiesc aici.
pentru că am început asta şi sper să mai încep câteva. Şi pentru că în doar 22 de ani am reuşit să fac asta.
pentru că în România trăiesc oamenii care au făcut asta, asta, asta, asta, asta, asta, asta şi asta.
pentru că în ciuda tuturor şanselor, a vârstei şi a lipsei de resurse, în România am reuşit să fac asta.
Şi mai ales, pentru că nu cred în abandon, înainte de a face tot ce stă în puterea mea să fie bine.

…în primul rând, aleg să rămân în România pentru oamenii din ea şi din mine.

Articolul De ce aleg România? apare prima dată în Paul Olteanu.

Bilanţul responsabilităţii sociale pe 2010

Olteanu Paul — Wed, 16 Feb 2011 23:15:16 +0000

În 2008, Dragoş Dehelean m-a invitat să răspund la “Bilanţul Responsabilităţii Sociale pe 2008”. În 2009 nu s-a mai întâmplat Bilanţul, dar acum revine şi odată cu el şi invitaţia lui Dragoş.

“Contextul actual, al crizei şi al bugetelor restrânse sau tăiate, va face diferenţa între cei care fac CSR pentru că e la modă şi cei care fac asta responsabil şi pe baza unor credinţe si valori propri”. – ziceam în 2008

Suntem în 2011 şi îmi vine să încep tot cu “contextual actual, al crizei şi al bugetelor restrânse sau tăiate (…)” dar n-am s-o fac.

Am să răspund scurt şi la obiect la:

Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Locul 1 cu felicitări (pentru sustenabilitate): UniCredit Ţiriac Bank pentru că alături de MaiMultVerde a dat bucureştenilor Cicloteque – prima reţea de bike sharing din România. Îi apreciez de departe cel mai mult pentru că (cel puţin din companiile şi proiectele ştiute de mine) a investit constant într-un proiect de CSR până când acesta a devenit un business social, care se autoîntreţine.
Mi-aş dori să văd din ce în ce mai multe companii care investesc pe termen lung în parteneriate şi care işi ajută partenerii să inveţe să devină independeţi financiar.

Tot în spiritul sustenabilităţii a investit şi Ernst & Young cărora le mulţumesc pentru că nu au lăsat pădurea plantată la Ploieşti să moară şi au sprijinit MaiMultVerde în întreţinerea ei.

Şi dacă tot suntem aici, în 2010 a fost prima dată când am fost împăcat şi (chiar) mulţumit că BRD a amânat un parteneriat propus de mine, cu CROS, pe motivul că au proiecte de tradiţie în educaţie în care vor să continue investiţia.

Locul 2 (pentru educaţie): CEZ pentru EcoChampions. Pentru că nu cred că proiectele de plantare şi împădurire vor schimba lumea, dar cred că educaţia în spiritul ecologiei s-ar putea să da.

Locul 3 (pentru încredere, curaj şi viziune): Fundaţia Dinu Patriciu alături de Unilever şi Omnicom Media Group pentru că susţin CROS şi Universitatea Alternativă pe care aceştia vor să o construiască.

Spun pentru încredere, curaj şi viziune pentru că aceste organizaţii sprijină un proiect care nu are rezultate vizibile pe termen scurt (cum are Cicloteque) şi nici indicatori de performanţă măsurabili după criteriile corporatiste. Are în schimb o echipă cu o pasiune de neegalat şi o miză mare pe termen lung: transformarea educaţiei din România ca sistem.

Spun doar locul 3, pentru că investiţiile acestor organizaţii în CROS sunt relativ mici şi nu văd o garanţie a unui commitment pe termen lung.

Menţiune:
Raiffeisen Bank pentru asta. Unul dintre parcuri a fost făcut chiar în faţa blocului în care am copilărit, în Ploieşti. Mulţumesc! 🙂

În ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

În suficientă măsură pentru perioada economică traversată şi pentru priorităţile curente. Au continuat să investească şi să susţină proiecte, doar că au fost mult mai selective şi mai pretenţioa. Lucru care nu mă miră şi care cred că va duce la o mai bună calitate a proiectelor şi după ce bugetele se vor revigora.

Ce lasă de dorit din punctul meu de vedere este înclinaţia companiilor spre a îşi educa şi sprijini partenerii în procesul lor de învăţare. Cunosc mai multe situaţii în care sponsori şi-au sistat finanţarea fără să încerce înainte să işi educe partenerii în sensul sustenabilităţii si al antreprenoriatului social.

Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Nu am aşteptări. Am în schimb 2 mari dorinţe.

Să investească mai mult în educaţie şi în proiecte cu caracter educaţional, pentru că e singurul domeniu transformaţional.
Să işi ajute partenerii ONG să înveţe să devină sustenabili financiar. Spun asta pentru că îmi doresc să văd din ce în ce mai multe proiecte de antreprenoriat social, realizate de din ce în ce mai mulţi oameni care învaţă să gândească şi să acţioneze sustenabil.

Am în acelaşi timp aşteptarea ca liderii ONGurilor să înţeleagă cum funcţionează un business şi să înveţe şi ei să facă modele de business sustenabile pentru organizaţiile lor.

Ce eşti dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

Consultanţă gratis. 🙂
Cumpăr de la cine face bine. Vorbesc de rău pe cine face rău.
Eu cred că explozia social media şi interesul tot mai mare al românilor pentru voluntariat şi activism oferă un bun mecanism de motivare pentru companii.Cele care investesc suficient de mult timp în CSR şi care chiar fac proiecte de impact pentru societate, sunt repede premiate în materie de PR şi loialitate. În schimb, companiile care oferă servicii proaste şi care dau dovată de iresponsabilitate primesc de la aceeaşi activişti şi lideri de opinie, un PR pe care mai ales în această perioadă nu cred că şi-l permit.

Articolul Bilanţul responsabilităţii sociale pe 2010 apare prima dată în Paul Olteanu.

Cum dai un brief şi cum spui „nu!”

Olteanu Paul — Wed, 16 Feb 2011 21:34:13 +0000

În ultimii ani am făcut multe vizite la client, am făcut şi mai multe prezentări şi am fost de multe ori presat să spun „da” când bunul simţ şi dorinţa mea de a nu-mi pune colegii de la Project Management în cap dictau un „nu” clar.

În seara asta am două mulţumiri şi două dedicaţii.

Mulţumesc Bogdan Theodor Olteanu şi mulţumesc Bogdana Butnar.

Later edit: Şi mulţumesc Şerban Alexandrescu.

Dedicaţie şi iar dedicaţie pentru toţi cei din departamentele de CSR, PR şi Marketing care vă doriţi gânduri călduroase de sărbători, colaboratori care să vă respecte sincer şi muncă făcută cu pasiune. (care evident duc la măriri de salariu pt. voi)

Şi dedicaţie, pentru toţi cei care lucraţi cu cei de mai sus şi care vă doriţi pace şi prosperitate la birou şi acasă (pentru că nu mai ajungeţi la 22:00 în fiecare zi).

Articolul Cum dai un brief şi cum spui „nu!” apare prima dată în Paul Olteanu.

Prezentarea care mi-a schimbat viaţa

Olteanu Paul — Tue, 01 Feb 2011 19:37:09 +0000

(expoziţiune)

În 2008 se făcea că eram încă preşedinte al Clubului Liderilor Mileniului Trei şi colega mea Gabriela Solomon tocmai mă anuţase că am fost invitaţi să vorbim despre Branding Romania la conferinţa IAA despre Branding de Ţară.

În seara dinaintea vorbirii am făcut prezentarea asta şi nu am putut să dorm.

Branding Romania by Club LMT

View more presentations from Paul Olteanu.

(intriga)

Urma să fie una din primele mele vorbiri în public şi gândul ăsta mă chinuia cu atât mai mult cu cât evenimnetul urma să fie la Marriot iar antevorbitorii mei erau oameni precum Sashi Tharoor, Andrei Gheorghe şi Cosmin Alexandru.

(desfăşurarea distracţiei)

„Trebuie să găsim bani pentru Branding. Fundraising.” – ăsta era gândul cu care eu şi Găbiţa ne-am aşezat cuminţi la una din mesele din sală.

Pe tot parcursul celorlalte discursuri mi-am creionat câteva idei pe agenda pe care o primisem de la organizatori, în timp ce aşteptam cu picioarele tremurând sub masă să fiu invitat să mă adresez publicului.

Spre finalul conferinţei, unul dintre organizatori merge la pupitru şi spune:

“(…) acum că ne apropiem de sfârşitul discuţiei noastre, aş vrea doamnelor şi domnilor….”

Gata! Cu calm…. cu metodă…. totul o să fie OK îmi spuneam în timp ce mă pregăteam să-mi aud numele.

“…să invit să vă vorbească un reprezentant al tinerilor, al oamenilor care fac ceva în sensul celor pe care tocmai le-am discutat…”

(param pam pam)

Eu începusem deja să mă ridic şi să-mi adun de pe masă hârtiile pe care aveam ideile la care muncisem toată conferinţa când…

“…aşa că îmi face mare plăcere să o invit în faţa dvs. pe colega mea Gabriela Solomon!” (sala aplaudă)

Eu mă uit la Gabi, Gabi la mine şi în disperarea din privirile noastre apare totuşi licărirea ideii providenţiale: “Hai să mergem amândoi!”. În felul ăsta nici nu o făceam pe organizatoare de râs (că a anunţat pe cine nu trebuie) şi puteam să încercăm să spunem împreună discursul care era doar în capul meu.

Am urcat la pupitru.
Prima a vorbit Gabi cu glasul tremurând despre cum ne-a venit ideea şcolii de vară Branding Romania.
În timpul ăsta mie-mi tremurau mâinile lângă ea, uitându-mă la zecile de oameni din faţa noastră.
Apoi, când ea a terminat, eu am citit vorbele din slide-urile de mai sus şi trebuie să recunosc că asta e tot ce ţin minte.

Când am coborât de la pupitru simţeam că am terminat un meci de volei de 5 seturi în care eu am servit pentru punctul victoriei. Eram extenuat.

Dar greul trecuse şi acum era momentul să capitalizăm urcarea noastră pe scenă prin a merge la invitaţi şi a le cere date de contact, pentru ca ulterior să vorbim cu ei despre bani pentru Branding.

Unul dintre invitaţii la care am mers, a fost Cosmin Alexandru. “Bună ziua dl. Alexandru… ăăăă… aş vrea.. ăăă… dacă aveţi timp… ăă… săă… vă vorbesc despre…ăăă (…)”.
Cosmin mi-a întins o carte de vizită şi mi-a spus să-l caut. Eram sigur că nu o să primesc nici un răspuns pentru că mai auzisem “dă-mi un mail… (…)” de câteva ori.

(deznodământus)

La 2 zile de când i-am scris, mi-a răspuns şi m-a invitat la el la birou să vorbim.

Deşi nu ne-a putut ajuta cu bani, a venit ca vorbitor la Branding iar pe mine m-a recomandat pentru o bursă la programul de Leadership Creativ – Erisma, o şcoală care costa de 3-4 ori cât toţi anii mei de facultate.

Cum a fost prezentarea care mi-a schimbat viaţa?
înfricşătoare, plină de emoţii şi de necunoscut, cu insomnii, cu greşeli, penibilă din partea mea dar mai ales: frumoasă, neaşteptată şi generatoare de înâlniri de destin.

Morala: vorbiţi în public despre ce vă pasionează, despre lucrurile de care vă pasă atât de mult că nu puteţi dormi noaptea… că nu se ştie niciodată!

Articolul Prezentarea care mi-a schimbat viaţa apare prima dată în Paul Olteanu.

Paul Olteanu – prahoveanul anului

Olteanu Paul — Thu, 27 Jan 2011 16:21:54 +0000

În 2009 (când eram încă Marketing & Fundraising Manager la MaiMultVerde) s-a întâmplat Cursul de Plantagistică. Adică, voluntarii MaiMultVerde alături de angajaţii Ernst & Young au plantat 50.000 de puieţi pe centura de est a Ploieştiului, lângă rafinăria Luk Oil.

În 2010, tot alături de colegii de la MaiMultVerde, l-am convins pe Andrei să facă prima plantare din ţara lui, tot în Ploieşti. Şi astfel, centura de vest a Ploieştiului s-a îmbogăţit cu peste 10.000 de puieţi.

Ecuaţia arată aşa:

[(Ernst & Young + MaiMultVerde) + (Ţara lui Andrei + MaiMultVerde)] x SGU Ploieşti = peste 60.000 de puieţi plantaţi în oraşul aurului negru.

Şi pentru isprava asta, am aflat azi cu foarte plăcută surpriză că am câştigat titlul de Prahoveanul Anului 2010 la categoria ecologişti.

Fără discuţie, premiul ăsta ar trebui să meargă către:

Ernst & Young şi Petrom, fără de care n-ar fi existat ramură de copac.
Dan Ioniţă, directorul ADPP Ploieşti, un om cu care am avut o relaţie profesională de înaltă ţinută şi care ne-a ajutat cu mai mult decât era „în fişa postului”.
colegii mei de la MaiMultVerde pentru tot…

Şi un gând bun de mulţumire vreau să trimit şi către Radu Simionescu, cel care m-a nominalizat pentru acest concurs.
Semnez cu entuziasm şi mulţumire şi sper ca 2011 să fie anul în care alături de Inoveco Energy să contribui la realizarea primului green village din România, tot în / lângă Ploieşti.

Articolul Paul Olteanu – prahoveanul anului apare prima dată în Paul Olteanu.

Eminescu şi recitatorii

Olteanu Paul — Sat, 15 Jan 2011 19:05:47 +0000

Pentru că 15 ianuarie înseamnă Eminescu, chiar şi dacă nu l-aţi citit niciodată, vă invit să ascultaţi, să râdeţi (sau plângeţi), dar mai ales să vă gândiţi la ce spune Andrei Pleşu în inregistrarea de mai jos:

Andrei Plesu-Eminescu si recitatorii

Asculta mai multe audio diverse

Articolul Eminescu şi recitatorii apare prima dată în Paul Olteanu.

Cum am tâmpit poporul, cu televizorul

Olteanu Paul — Tue, 04 Jan 2011 16:11:43 +0000

De ceva timp am renunţat să mă mai uit la televizor.

Am renunţat, pentru că mai ales în ultimii 2 ani (cam de când cu criza) închideam televizorul aproape deprimat. Ştirile despre sărăcie, crime, violuri, atentate, sinucideri şi alte nenorociri aveau talentul să scoată toată energia din mine şi infinit mai rău: toată dorinţa de a mă trezi a doua zi să fac ceva.

Am conversat pe subiect cu câţiva oameni de TV şi cu alţi prieteni şi părerea unanimă a fost: “asta se vinde. La asta se uită lumea. Asta face rating.”

Cum înţeleg destul de bine raţiunile ce stau la baza oricărei companii (chiar şi o televiziune) am zis şi eu: you don’t fuck with that. Dacă asta generează profit, asta e.

Am zis că e scuzabil să liverzi mizerie, dacă publicul doar asta vrea să cumpere.

Există o teorie conform căreia oamenii se uita la nenorocirile de la TV pentru că, în comparaţie cu ele, viaţa lor pare brusc mult mai frumoasă. Şi aşa e: stă în firea şi în psihicul nostru să comparăm. Aşa s-a născut capra vecinului… din comparaţie. Doar că…
… de curând am citit despre experimentul ăsta în “Predictably Irrational” de Dan Ariely:

“(…) In one notably study, John Bargh, Mark Chen, and Lara Burrows had participants complete a scrambled sentence task, rearranging the order of words to form sentences. For some of the participants, the task was based on words such as aggressive, rude, annoying, and intrude. For others, the task was based on words such as honor, considerate, polite and sensitive. The goal of these two lists was to prime the participants to think about politeness or rudeness as a result of constructing sentences from these words (this is a very common technique in social psychology, and it works amazingly well).
After the participants completed the scrambled-sentence task, they went to another laboratory to participate in what was purportedly a second task. When they arrived at the second laboratory, they found the experimenter apparently in the midst of trying to explain the task to an uncomprehending participant who was just not getting it (this supposed participant was in fact not a real participant but a confederate working for the experimenter).

How long do you think it took the real participant to interrupt the conversation and ask what they should do next?

The amount of waiting depended on what type of words had been involved in the scrambled-sentence task. Those who had worked with the set of polite words patiently waited for about 9.3 minutes before they interrupted, whereas those who had worked with the set of rude words waited only about 5.5 minutes before interrupting.

A second experiment tested the same general idea by priming the concept the elderly using words such as Florida, bingo, and ancient. After the participants in this experiment completed the scramble-sentence task they left the room, thinking that they finished the experiment – but in fact the crux of the study was just beginning. What truly interested the researchers was how long it would take the participants to walk down the hallway as they left the building. Sure enough, the participants in the experimental group were affected by the “elderly” words: their walking speed was considerably slower that that of a control group who had not been primed. And remember, the primed participants were not themselves elderly people being reminded of their frailty – they were undergraduate students at NYU.”

Experimentul de mai sus ne arată cât de influenţabile sunt mintea şi comportamentul nostru.
Dacă încă aveţi îndoileli vă invit să priviţi şi exemplul de aici care foloseşte principii din NLP pentru acelaşi lucru ca şi experimentul de mai sus.

Şi cum în România televiziunea, această ultimă plăcere ieftină, este de departe cel mai puternic branşament informaţional al populaţiei să nu ne mire scenariul de mai jos:

TV: crime, violuri, sărăcie, prăpăd, inundaţii, catastrofe, ceartă, scandal, cocalari, emigrare, Becali, bani, etc.

La care se adaugă părinţii: disperaţi, concediaţi, nervoşi, neliniştiţi, furioşi, frustraţi, etc.

Asta nu poate duce decât la nişte copii şi respectiv, un viitor:
– fără valori;
– furios şi agresiv;
– dornic să facă bani repede şi să arate ca Mutu;
– intolerant;
– incult;
– care preferă să abandoneze o ţară decât să pună umărul la repararea ei.

Ce soluţie văd eu?

Simplu de zis, complicat de făcut: înlocuirea cuvintelor de mai sus, cu altele precum: valoare, integritate, filantropie, grijă, respect, muncă, pasiune, dedicare, etc.

Apariţia a cât mai multe Eugenii Vodă şi a câţi mai mulţi Cătălini Ştefănescu, care să scoată în faţa minţii noastre cât mai mulţi oameni asemenea cărora să ne dorim să fim.

Schimbarea lumii ăsteia pleacă de la cele mai simple lucruri.

Şi sper că dacă aţi citit până aici, este limpede şi pentru voi că schimbarea lumii ăsteia pleacă în primul rând de la ce punem în cap şi ce scoatem pe gură.

Articolul Cum am tâmpit poporul, cu televizorul apare prima dată în Paul Olteanu.

Încă două gânduri pentru 2011

Olteanu Paul — Fri, 31 Dec 2010 17:54:46 +0000

În completarea dorinţei mele ca în 2011 să întâlnesc cât mai puţine victime, mai am două dorinţe. Pentru că trei e cifra magică 🙂

Îmi doresc să întâlnesc cât mai puţini oameni ca cei din filmul ăsta (via Cosmin Alexandru)

Şi îmi doresc să întâlnesc cât mai mulţi oameni ca cel din acest scurt metraj excepţional

Articolul Încă două gânduri pentru 2011 apare prima dată în Paul Olteanu.

Un gând pentru 2011

Olteanu Paul — Fri, 24 Dec 2010 16:25:48 +0000

Viaţa m-a binecuvântat cu mulţi prieteni. Şi pentru toţi cei care mi-au făcut anul 2010 mai bun, dar şi pentru cei care mi l-au făcut mai greu şi m-au obligat să învăţ din tot şi toate… vă mulţumesc!

În 2011, dacă ar fi să am un gând şi numai unul pentru lumea în care trăim, atunci acela ar fi SĂ NU FIM VICTIME.

Să înţelegem că statul, guvernul, mama, tata, profesorii, şeful şi colegii sunt doar pretexte sub care ne camuflăm nemulţumirea faţă de propriile neputinţe.

Vă invit aşadar la un 2011 fără pretexte şi fără scuze. Vă invit pe toţi la un 2011 orientat către acţiune, în care mai întâi să facem şi apoi să cerem. Vă invit la un 2011 al bunului simţ şi al decenţei.

Totadată, vă invit să ţinem minte că bucuria şi împlinirea pornesc din noi şi se obţin din lucruri simple şi ele merg fix până unde suntem noi dispuşi să luptăm pentru ele.

Viaţa este pe atât de frumoasă sau de urâtă pe cât îi permitem noi, este pe atât de grea sau de uşoară pe cât ne-o facem şi în final… când tragem linia, cel mai important lucru este să fim împăcaţi cu propriile noastre persoane.

Aşadar, tot ce vă doresc pentru 2011 dragi prieteni este: un an împăcat cu voi înşivă!

Articolul Un gând pentru 2011 apare prima dată în Paul Olteanu.

Suntem predictibil iraţionali

Olteanu Paul — Wed, 08 Dec 2010 12:03:42 +0000

Graţie frigului şi ploii pe de o parte şi a dorului de a citi ceva interesant pe de alta, weekendul asta mi l-am petrecut cu „Predictably Irrational” de Dan Ariely.

Alături de Drive şi de Blink, mi se pare una din cele mai interesate şi utile cărţi pentru oamenii care lucrează în marketing, branding şi vânzări. Şi extins, pentru orice persoană care e curioasă să înţeleagă ce ne motivează şi cum luăm deciziile pe care le luăm.

Cu ce-am rămas din Predictably Irrational:
(cu multe dar astea sunt „best of”, după ce-am parcurs 25% din carte)

Totul e relativ şi fericirea e prin comparaţie: mulţumirea noastră (de salariu, loc de muncă, maşină, imagine, nevastă, etc.) e condiţionată excepţional de mult de termenele „de comparat”, decât de valoarea intrinsecă a obiectelor (, persoanelor, etc.) pe care le comparăm.Pe scurt, poţi fi mulţumit cu un salariu de 2000 de RON, până când alfii că un coleg de-al tău, într-o poziţie similară, câştigă 3000 RON.
Ne purtăm precum gâştele: atunci când se nasc, gâştele au tendinţa să se ataşeze de primul lucru pe care il simt mişcându-se de lângă ele. De cele mai multe ori, acest lucru este mama lor. Din acel moment, gâsculiţele o urmează pe Gâsca Mamă peste tot. Ariely numeşte acest proces „ancorare” (ca in NLP).La fel procedăm şi noi cu atribuirea preţului sau a valorii. Dacă „ancorăm” un preţ ca fiind preţul potrivit pentru un anumit produs, ulterior toate deciziile noastre cu privire la alte produse similare sunt în raport cu acel preţ.Adică, dacă ne-am hotărât că o pereche de ghete ar trebui să coste aproximativ 500 RONi, este foarte posibil să cumpărăm ghete care costa 400RONi sau 600RONi, în timp ce este foarte puţin probabil să cumpărăm ghete care costă 1000RONi.
Decidem pe baza a ce-am mai făcut, nu pe baza a ce ar trebui să facem: De cele mai multe ori, alegem să ne purtăm şi să luăm decizii pe baza experienţelor trecute în situaţii similare şi nu pe baza unei evaluări a situaţiei curente.Adică, dacă dimineaţa în drum spre birou avem poftă de cafea şi trecem pe lângă Strabucks, cel mai probabil este că vom intra la Starbucks şi ne vom cumpăra o cafea. Vom face asta fără să calculăm ecuaţia care implică: preţ, calitate, cafeaua gratis la birou, drumul până la birou, disponibilitate de bani, etc.Vom lua decizia în felul următor: „Am mai fost la Starbucks şi am cumpărat cafea şi mi-a plăcut. Aş putea să fac la fel şi acum…”.
Nu te pune cu GRATIS: Când auzi că ceva nu costă nimc, avem tendinţa naturală să „cumpărăm” lucrul respectiv chiar daca nu avem nevoie de el.
S-ar putea să vă întrebaţi cum poate să fie rău să primeşti ceva GRATIS. Şi eu m-am întrebat.
E rău în situaţia în care gratuitatea ne convinge să alegem ceva ce ne dorim mai puţin, sau e de mai proastă calitate, sau e pur şi simplu inutil pentru noi.
De exemplu, în situaţia în care ne dorim să cumpărăm o anumită maşină, care ne place din toate punctele de vedere şi care ne face să ne simţim bine. Dar când ajungem acolo, exista altă maşină, care ne place şi ea (totuşi nu la fel de mult ca prima) dar care are schimburi gratuite de ulei timp de 6 ani. Şi din dorinţa de a beneficia de ceva gratis, ceva ce ştim că maşina o sa tot aibă nevoie, o alegem pe ce-a de-a doua fără să fim raţionali şi să ne dăm seama că schimburile de ulei vor fi foarte rare la cât circulăm noi şi oricum valoarea lor este marginal mică.

De-abia aştept weekendul, semafoarele pe roşu şi drumurile cu metroul ca să mai aflu şi alte feluri în care suntem predictibili iraţionali.

Vă ţin la curent.

Articolul Suntem predictibil iraţionali apare prima dată în Paul Olteanu.

Parteneriat Yourway si International School of Bucharest

Olteanu Paul — Mon, 29 Nov 2010 21:07:33 +0000

Mă bucur foarte mult pentru că am reuşit să finalizăm un parneneriat între Yourway şi Şcoala Internaţională din Bucureşti.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că toţi elevii de la Şcoala Internaţională vor putea să:

se cunoastă mai bine, atât cu puncte forte cât şi cu puncte îmbunătăţibile;
afle care le sunt abilităţile naturale (talentele);
îşi facă un plan de studiu şi ulterior de carieră pe baza acestora;
beneficieze de rapoarte care le pot servi drept fundaţie pentru aplicaţiile la studii în străinătate;
beneficieze de rapoarte care să îi recomande profesional;

De ce mă bucur?

Mă bucur pentru că acest parteneriat este un excelent exemplu de bună practică în educaţie. Este un exemplu de management educaţional deschis şi centrat pe nevoile elevilor, este un prim pas în a ajuta din ce în ce mai multe persoane să afle care e rolul lor în viaţa lor.

Şi asta mă bucură şi îmi dă speranţă!

Articolul Parteneriat Yourway si International School of Bucharest apare prima dată în Paul Olteanu.

Cum facem revoluţia în educaţie

Olteanu Paul — Mon, 23 Aug 2010 13:59:57 +0000

Mai jos puteţi vedea înregistrarea emisiunii Business Responsability de la Money Channel, din data 14.08.2010, unde am vorbit alaturi de Vlad Atanasiu despre CROS, revoluţia educaţională şi modelul de învăţare pe care îl proiectam.

Discuţia proproiu-zisă începe după minutul 12:30.

Revoluţionare plăcută!
Video removed by owner

Articolul Cum facem revoluţia în educaţie apare prima dată în Paul Olteanu.

Casa Inoveco – casa fără costuri

Olteanu Paul — Mon, 09 Aug 2010 10:50:14 +0000

Liviu Olteanu, despre casa Inoveco la ProTV:

Casa pasiva. Proprietarul a reusit sa spuna adio facturilor!

StirileProTV.ro

Articolul Casa Inoveco – casa fără costuri apare prima dată în Paul Olteanu.

Liviu Olteanu despre Casa Inoveco

Olteanu Paul — Tue, 03 Aug 2010 11:12:34 +0000

Casa pasiva. Proprietarul a reusit sa spuna adio facturilor!

StirileProTV.ro

Articolul Liviu Olteanu despre Casa Inoveco apare prima dată în Paul Olteanu.

Cicloteque x 3

Olteanu Paul — Wed, 16 Jun 2010 14:49:14 +0000

În iunie anul acesta se împlineşte un an de când lucrez ca Fundraising & Marketing Manager la MaiMultVerde şi unul dintre proiectele noastre de care sunt foarte mândru este Cicloteque.

Început acum 2 ani cu susţinerea UniCredit Ţiriac Bank, Cicloteque a ajuns anul acesta la un numar de 3 centre situate în parcurile Tineretului, Herastrau şi la Facultatea de Drept (zona Kogalniceanu).

Mandria şi bucuria mea sunt duble: pe deoparte mă bucură faptul că acum oamenii în sfârşit pot închiria o bicicletă de la un centru şi o pot lasa la altul, lucru care ne aduce încet dar sigur printre capitalele civilizate ale Europei din punct de vedere al serviciului de bike sharing.
Pe de alta parte mă bucură enorm exemplul de bună practică al UniCredit Ţiriac Bank, care a înţeles unul din atributele forte ale CSR-ului şi anume, sustenabilitatea.

Odată cu înfiinţarea acestor 3 centre, MaiMultVerde îşi propune să dezvolte cu ajutorul lor o reţea de staţii de închiriat biciclete în toata capitala, astfel încat indiferent de domiciliu, oamenii să se bucure de transport velo.

Mai jos, puteţi urmări experienţa lansarii centrelor Cicloteque:

Articolul Cicloteque x 3 apare prima dată în Paul Olteanu.

La mulţi ani, casă autonomă

Olteanu Paul — Tue, 01 Jun 2010 13:34:25 +0000

De ziua ei care se apropie în curand, casa pasivă, independentă energetic a primit un nume: casa inovECO. Acest nume a fost ales in spiritul valorilor care au dus la construcţia ei:
– inovaţie;
– ecologie;
– economie;

Odată cu botezul, cei de la revista Cariere, s-au gândit să-i facă un cadou casei inovECO. Dacă sunteţi curioşi despre ce e vorba, click aici.

Articolul La mulţi ani, casă autonomă apare prima dată în Paul Olteanu.

Performance

Olteanu Paul — Tue, 11 May 2010 17:10:13 +0000

Interviu apărut în revista Performance a Universităţii Romano-Americane:

Open publication – Free publishing – More 2010

Articolul Performance apare prima dată în Paul Olteanu.

Binele ca afacere

Olteanu Paul — Thu, 04 Feb 2010 10:16:45 +0000

Revista Biz s-a preocupat luna aceasta de cum se face fundraising profesionist în Romania şi a cerut în acest sens părerea asociaţiilor „MaiMultVerde„, „Ovidiu Rom” şi „SOS Satele Copiilor în Romania„.

Mai jos puteţi citi articolul semnat de Alexandru Ardelean, în care am avut şi eu plăcerea să opinez, alături de Leslie Hawke şi Cristina Ionescu.

Articolul Binele ca afacere apare prima dată în Paul Olteanu.

Întâlnire cu Andrei Pleşu

Olteanu Paul — Tue, 26 Jan 2010 12:59:47 +0000

Eu cred cu tărie în întâlnirile de destin pe care viaţa mi le scoate înainte. Din acest motiv, sunt sigur că mult din cine sunt şi ce fac astătzi este un rezultat al interacţiunii mele, voite sau nevoite, cu oamenii din jur. Mai exact cu acei oameni care, intrând în viaţa mea, au mai adăugat un ingrediet / un condiment, la reţeta „Paul Olteanu”.

Îmi place mult să povestesc şi să mi se povestească. Îmi place să ascult fragmente şi întâmplări din viaţa altora, din care să învăţ şi care să-mi dea de gândit. Şi cred că din poveşti înveţi multe… Mai multe decât din cursuri, traininguri sau alte experienţe educaţionale. Poveştile au suflet – sufletul celui care le spune, iar când le asculţi, o parte din persoana respectivă ajunge să facă parte din tine.

Acum 2 ani (nici nu-mi vine să cred că a trecut atâta timp), am avut plăcerea să îl ascult povestind pe Horia Roman Patapievici în cadrul unui seminar de „Arta Cultivării”. Au fost 3 ore în care deşi nu am înţeles tot fundalul istoric al celor relatate, am fost sedus de ce auzeam… Asta fac poveştile şi povestitorii buni: te scot din tine şi te aşază în nişte experienţe pe care încă nu le-ai trăit.

Iar apoi, în cadrul Erisma am avut ocazia să văd un film cu Andrei Pleşu care povestea despre arta de a vorbi în public. Am râs şi am învăţat atunci pe săturate şi mi-am dorit foarte mult să-l văd şi să-l ascult pe viu. Şi acum am ocazia…

Pe 11 februarie de-abia aştept să merg la o conferinţă organizată de Asociaţia Erudio, avându-l ca vorbitor pe Andrei Pleşu.
Tema este: La ce (mai) e bună cultura?

Revin cu relatări de poveste… 🙂

Articolul Întâlnire cu Andrei Pleşu apare prima dată în Paul Olteanu.

Revelion 2009 – 2010

Olteanu Paul — Fri, 08 Jan 2010 13:57:24 +0000

Pentru mine revelionul de anul acesta a însemnat într-un cuvânt: „prieteni”. Prieteni noi, prieteni vechi, prieteni de incredere, prieteni buni.

Am fost 33 de oameni, într-o casă goală (la propriu), dar plină de energie şi bună dispoziţie.
Au fost în jurul meu prieteni din organizatii studenţeşti, din ONG-uri, din companii, din radio, chiar şi din procuratură. Un pastel interesant şi neomogen prin ocupaţii, vârstă sau pasiuni, care m-a încărcat cu energie şi cu frumuseţea firii fiecăruia dintre ei.

Acesta este mesajul meu de mulţumire vouă, dragilor, pentru o trecere dintre ani care m-a surprins bucuros, energic şi optimist. Şi când ne-o fi mai rău… aşa să ne fie!

Articolul Revelion 2009 – 2010 apare prima dată în Paul Olteanu.

Urmele lui 2009

Olteanu Paul — Wed, 06 Jan 2010 15:46:57 +0000

Îmi amintesc cu mare plăcere de semniarul de Arta Cultivării susţinut de Horia Patapievici, la care am participat în cadrul Erisma. Am vorbit atunci despre importanţa de a lăsa urme ale trecerii noastre pe acest pământ, despre importanţa de a marca, sub o formă sau alta traseul devenirii noastre: învăţăminte, bucurii, tristeţi, schimbări, reuşite şi decepţii, înâlniri, prietenii… toate lucrurile care ne fac să fim ceea ce suntem.

Şi eu m-am hotărât să(-mi) las cât pot de multe urme, pentru că îmi place tare mult să mă uit înapoi la ele.
Nu ştiu dacă este şi cazul unora dintre voi, dar eu când eram în şcoală aveam „ORACOL” (un caiet studenţesc cu întrebări) ! Şi eu alături de toţi nefericiţii pe care-i prindeam, completam în el lucruri de genul:
– care e parfumul tau preferat?
– îţi place cineva din clasă? (Dacă da, cine?)
– descrie-mi băiatul / fata perfectă
Şi aşa mai departe… Vă puteţi imagina ce drag mi-a fost când am descoperit un astfel de oracol la mai bine de 8 ani de când el a fost scris. Mi-am adus aminte cum eram şi cum gândeam atunci, de cine îmi plăcea şi ce făceam ca să mă fac plăcut…. Doamne doamne!

Oracolul respectiv a fost o urmă pe care mi-am lăsat-o fără să vreau. Dar mă bucur enorm că am făcut-o! Sper să-l mai am până când va avea şi fiul / fiica mea unul ca să le comparăm.

Iar acum, vreau să las o urmă cu ce a însemnat 2009 pentru mine.

Dacă ar fi să asociez un cuvânt acestui an, atunci acela ar fi „schimbare”.

În 2009:
– m-am mutat din Ploieşti unde am locuit vreme de 20 de ani, în prima casă independentă energetic din România.
– m-am mutat şi din Bucureşti din cartierul 1 Mai unde am locuit 2 ani, la o garsonieră în Dristor.
– am încheiat colaborarea cu MentorshipNET în calitatea de Sales&Development Manager şi am venit la MaiMultVerde ca Marketing&Fundrasing Manager.
– am fost de 1 decembrie la mare.
– am ajuns pe primul loc în Google la căutări după numele meu.
– am cunoscut mulţi mulţi oameni frumoşi şi interesanţi cu care sper să rămân prieten mult timp.
– am organizat un revelion cu 33 dintre ei.
– am interacţionat cu peste 600 de tineri elevi şi studenţi.
– am umplut o casă cu flori.
– nu am fost exmatriculat după ce am spus într-un discurs în faţa a 500 de tineri că eu le recomand să nu devină studenţi ai universităţii mele, cu rectorul si alţi profesori langa mine.
– am trăit bucuria lansării „la on-line” a 3 site-uri a unori prieteni dragi: CROS, YourWay şi CosminAlexandru.ro.
– am devenit trainer cu acte în regulă după ce am urmat programul de Formare de Formatori susţinut de Marian Staş şi acreditat de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
– am fost publicat.
Şi multe multe altele… care dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!

Dar cum o imagine face cât 1000 de cuvinte, mai jos sunt câteva fotografii cu momente speciale pentru mine, din anul ce s-a dus:

2009 a fost pentru mine un an bun, deşi de criză.
Criza e în economie şi la bugete, dar nu trebuie să fie şi în minte şi suflet.
Pentru 2010, un an tot de criză, eu îmi doresc doar atat: sănătate şi cel puţin la fel de multe momente memorabile alături de oamenii dragi din viaţa mea, ca în 2009.

Şi cum ce e mai bun trebuie lăsat la urmă, mai trebuie să(-mi) spun că începând cu 2009, zilele de 13-14 decembrie îmi vor fi tare tare dragi…

La mulţi ani!

Articolul Urmele lui 2009 apare prima dată în Paul Olteanu.

despre imposibilul frumos

Olteanu Paul — Thu, 27 Aug 2009 13:30:37 +0000

În mod normal aş scrie şi ceva conţinut pe lângă un film de pe Youtube, dar în cazul ăsta sunt lipsit de cuvinte.

Articolul despre imposibilul frumos apare prima dată în Paul Olteanu.

Mă mut, din mine

Olteanu Paul — Wed, 26 Aug 2009 15:28:01 +0000

De vreo două săptămâni încoace tot împachetez lucruri şi car saci, pentru că prima casă 100% independentă energetic din Romania se apropie de final. Şi undeva cam într-o lună, ar trebui să devin alaturi de ai mei, un locatar independent energetic.

Dar mutarea asta nu înseamna pentru mine numai un drum fizic de aici acolo, ci şi o călătorie în trecut şi în sine.

Am găsit cu ocazia împachetarilor lucruri vechi, lucruri dragi, dar de care uitasem cu desăvârşire.
Dacă cineva m-ar fi văzut impachetand, ar fi râs cu siguranţă de mine pentru că aduceam întrucâtva cu Rain Man. Rămâneam cu diferite obiecte în mână şi cu privirea fixata asupra lor preţ de secunde bune.

Iată câteva din lucrurile pe care le-am găsit:
– Un bileţel de dragoste, pe care i l-am scris primei mele prietene în clasa a 8-a. L-am găsit într-un penar (pe vremea aia aveam şi penar) cu „101 Dalmaţieni”. Citindu-l mi-am adus aminte cu mare drag de vremurile alea şi am râs de mine şi de noi. Ce-i mai făceam săracii fete: o pupam în ore după care mă certam cu profesorii care se legau de noi; aveam crize de gelozie când râdea cu alţi băieţi şi mimam stări semi-emo ca să mă bage în seama; îi cumparam flori ca în „Liceeni” şi i le puneam în bancă – doar, doar io-i mai răpi un zambet şi un sărut. Ehe! Şi câte şi mai câte…
– Felicitări de la aniversările mele, de la colegi, de la prieteni şi de la familie. A fost foarte interesant să văd ce mi s-a urat în fiecare an şi cum au evoluat în timp oamenii şi urările. Mi-a făcut în mod particular plăcere şi m-a făcut să zâmbesc un bilet de la o fostă colegă de clasă din 1-8, Larisa, care la aniversarea mea de 14 ani îmi scria: „Blondy iţi doresc multă sănătate şi iubire!” şi s-a semnat „Creatza ta 4 ever”.
Eu n-am fost niciodată cu Larisa, iar astăzi nu mai păstram legătura.
– O poză de la balul dintr-a 9-a cu prietena mea (aceeaşi căreia îi era adresat şi biletul de mai sus), care tocmai câştigase titlul de „Miss popularitate”. Am zâmbit cu satisfacţie amintindu-mi despre cum am „măsluit” votul, fiind în juriu alături de un coleg Radu şi de Roxana, profa de istorie cu care sunt prieten şi astăzi.
– Mai erau poze din cantonamentele de la Năvodari, unde la 7 dimineaţa Fane (numele de cod pentru domnul antrenor) ne scotea la alergare pe malul mării. Ne punea să alergăm două ture de plajă drep „încălzire” şi pe urmă treceam la treaba serioasă. Şi îmi aduc aminte că la sfârşit, deşi eram toţi rupţi de oboseală, niciunul nu mergea la odihnă. Porneam toţi „în oraş” la biliard, sau jucam cărţi, table sau sah (d-asta mai putini). Cel mai palpitant era de departe la “Adevar sau provocare”… Am fi făcut orice doar să nu pierdem din timpul pe care-l aveam unii cu alţii.
– Primele mele articole (printate se pare de mama), scrise pentru primul meu site. În clasa a şaptea, când mi-am dat eu seama că „profesorii ăştia nici nu mă ascultă şi nici nu mă iau in serios!” mi-am cumparat un domeniu: www.testament.ro. Aici urma să scriu tot ce aveam eu de spus şi nimeni nu vroia să asculte / să ia în serios. Era locul unde eu aveam ultimul cuvânt (de acolo şi numele domeniului). Şi îmi aduc aminte cu mare plăcere că în vreo doi ani site-ul ajunsese să fie cunoscut prin tot liceul şi era chiar să fiu exmatriculat pentru nişte poze publicate acolo cu o doamnă profesoară de biologie şi pentru articolul „Băcania domnului Băcan”, în care îl ironizam pe un profesor de sport numit Băcanu’ pentru că îmi furase adidaşii. Faptul că era să fiu exmatriculat mă bucura cel mai tare: însemna că lumea începuse să mă asculte şi să mă ia în serios.
– Am mai găsit certificatul de trainer LMT pe care l-am obţinut la 17 ani. Ăsta a fost obiectul cu care cred că am rămas cel mai mult în mână pentru ca el face trecerea între „viaţa mea de atunci” şi „viaţa mea de acum”…

Călătoria asta în trecut mi-a adus aminte de Horia-Roman Patapievici şi de ce a vorbit el la weekendul meu rezidenţial de la Erisma: ne-a învăţat atunci, pe mine şi pe colegii mei, cât e de important să lăsăm urme ale trecerii noastre pe acest pământ. Să lăsăm mărturii a cine am fost şi ce am facut, pentru ca în timp tot ce astăzi pare viu şi memorabil piere, dacă nu e consemnat.
Şi deşi sunt sigur că dumnealui se referea la lucruri mai de seamă decât un bileţel de dragoste, eu m-am bucurat pentru că astea au fost urmele pe care eu mi le-am lăsat mie. Sunt urmele devenirii mele: urmele care îmi arata că am crescut.

Articolul de faţă se cheamă „Mă mut din mine” pentru ca eu asta am simţit: ca m-am mutat din persoana care a scris biletul de dragoste şi care apare în fotografiile din cantonamente. Iar vizita pe care am făcut-o clădirii “Paul” din str. Oltenilor m-a făcut să intru cu mare plăcere în apartamentele de la numerele 14, 15, 16, 17 şi 18 dar, totodata m-a făcut să inţeleg că acum n-aş mai putea locui în niciunul dintre ele. Acum stau la numarul 21 iar la anul, pe 29 mai, planuiesc să ma mut la 22 şi nu e cale de întoarcere.
Dar în urma vizitei ăsteia am făcut un targ cu mine: să aduc la numerele la care stau, pentru atat cât mi-e dat să stau la ele, cât mai mulţi oameni frumoşi şi sa le decorez cu cât mai multe experienţe şi amintiri deosebite.

Miza târgului meu cu mine, este ca la sfârşit, când Dumnezeu nu mă va mai lăsa să urc încă un etaj, să ma uit în jos şi să spun zâmbind: “Paule, ai locuit într-o clădire tare frumoasă!”

Articolul Mă mut, din mine apare prima dată în Paul Olteanu.

Carieră, pasiune şi poveşti

Olteanu Paul — Sat, 18 Jul 2009 15:22:26 +0000

Întotdeauna am crezut că există o stransă legatură între cariera unui om şi pasiunile acestuia. Sau, dacă nu există, atunci ar trebui!
Personal, am incercat mereu să fac în cea mai mare parte a timpului, ce-mi place. Şi până acum am reuşit, în ciuda “prognozelor” mai sumbre pe care mi le mai făceau uneori părinţii sau profesorii (“În viaţă mai faci şi ce nu-ţi place!” sau “Din asta nu se poate trăi” şi celebra “O să vezi tu…”). Poate că o să văd, dar nu despre asta vroiam să scriu astăzi.

Cum spuneam, întotdeauna am crezut că e o strânsă legatură între carieră şi pasiune, dar abia de curând mi-am dat seama şi de rolul poveştilor în acest tablou.

La conferinţa Optimism 2009, Cristi Lupşa vorbeşte despre poveşti şi despre rolul lor în viaţa noastră. Vă invit să ascultaţi intervenţia sa aici (vorbeşte al doilea).

Ascultându-l pe Cristi, mi-am dat seama că felul în care mulţi tineri işi aleg astăzi locul de muncă şi domeniul de activitate, este pe baza unor poveşti. Adică, aud diverse poveşti despre cum e să lucrezi în publicitate sau în domeniul bancar şi se proiectează drept un personaj în cadrul respectiv. Işi imaginează ce job frumos este acela în care vi la birou, asculţi nişte muzică, vezi 2-3 clip-uri şi îţi vine o idee genială de spot TV. La fel se întâmplă şi cu actoria, avocatura sau alte profesii pe care deşi nu le cunosc direct, tinerii au la îndemână numeroase poveşti despre ele.

Un izvor foarte bun al acestora, sunt filmele. În filme, literalmente vezi cum e să lucrezi în publicitate sau cum e să fi editor sau jurnalist. Drept exemplu, vă dau filmul “What women want” cu Mel Gibson. Sunt sigur că filmul ăsta a modelat foarte multe percepţii despre ce înseamnă să fi Creativ într-o agenţie publicitară.

Aşadar, cred că în lipsa unor experienţe personale; a unor experienţe propriuzise de lucru, avem tendinţa să ne proiectăm în profesii care au poveşti frumoase. La o adică, până şi meseria de paznic de închisoare poate fi atragatoare dacă o privim aşa cum reiese ea din “The Green Mile”. Şi personal, mi-ar plăcea să fiu inspector ca Frederick Abberline şi să rezolv cazurile din “From Hell”.

Problema cu acest mod de a alege viitoare cariere constă în faptul că de multe ori, ele nu sunt ca în povesti. Un exemplu clasic şi amuzant totodată este cel al serialului Ally McBeal. Am mulţi prieteni care au vrut să dea la Facultatea de Drept pentru că işi imaginau meseria de avocat aşa cum este ea prezentată în serial: amuzantă, intensă, bănoasă şi mereu altfel.

Personal, cred că poveştile sunt minunate şi aşa cum spune şi Cristi în discursul său: alimentează optimismul şi fac viaţa frumoasă. Dar, mai cred că ar trebui să ne inspirăm din cele existente şi nu să le copiem, iar pe baza pasiunilor şi felului nostru propriu de a fi să trecem la scrierea propriilor noastre poveşti!
Astfel ne vom alătura galeriei de personaje despre care alţii vor spune: “aşa vreau să fiu când o să fiu mare!”

Articolul Carieră, pasiune şi poveşti apare prima dată în Paul Olteanu.

From: Paul, cu drag

Olteanu Paul — Wed, 15 Jul 2009 06:11:20 +0000

Eu fac fundraising, iar asta presupune să primesc şi să scriu multe mailuri.
Ajung dimineaţa la birou, după ce pe drum Blackberry-ul a vibrat de 7-8 ori – semn că a sosit poştaşul – şi pornesc Netbook-ul. Zece mailuri pe contul personal şi înca 12 pe cel de serviciu. Nu vă speriaţi: doar 12 pentru că e încă dimineaţă.

Dar nu numarul mi se pare problematic, ci tonul şi structura lor.
Sunt mecanice şi plictisite, cu formulări şablonate şi false. Dacă vorbim de un contract, ştiu deja din subiect la ce să mă aştept în mail. Dacă vorbim despre o propunere de întâlnire mă pot aştepta din start la ceva de genul: “Aşteptăm un semn din partea dvs. cu o propunere de loc şi data”. Şi lista poate continua…
Am senzaţia că nu vorbesc cu nişte oameni, care traiesc şi ei diferite lucruri, ci cu nişte automate care au o lista de mesaje predefinite, pentru diferite situaţii.

Pe de alta parte, eu scriu aşa cum sunt: cu mult entuziasm şi cu multă energie.
Îmi dau seama că stilul ăsta deschis, amical şi glumeţ, nu este pentru toată lumea. Mi s-au mai spus lucruri de genul: “Ai grijă… ăştia din corporaţii s-ar putea să nu fie receptivi la aşa ceva” sau “Vezi că stilul ăsta amical şi glumeţ s-ar putea să nu le placă”. E posibil să nu placă tuturor, sunt de acord. Dar măcar scriu viu. Pun sentimente şi clipe de viaţă în cuvintele pe care le trimit, la urma urmei, unui om.
Şi sunt sigur ca oricine, din orice companie işi doreşte ca alături de cafeaua pe care şi aşa o soarbe cu ghionturi dimineaţa, să citească vorbele unui OM. Nu pe cele ale unui robot, nu pe cele ale unui automat cu formulări şablonate şi cu răspunsuri predefinite.

Viaţa într-o corporaţie poate fi obositoare şi apăsatoare. Te poate stoarce. Am văzut asta la prieteni şi la colegi. Şi tocmai pentru că e greu şi rutinar, cred că e foarte important să nu uităm să trăim şi atunci când scriem. Să punem puţin din sufletul şi din emoţia noastră de zi cu zi, în vorbele pe care le trimitem.
Dacă suntem plini de viaţa şi energie, poate că o să îi bucurăm şi pe cei de la capatul @. Daca avem o zi mai puţin fericită, poate îi prevenim prin felul în care scriem şi ei se pot purta în consecinţă.

Personal, cred cu tărie în faptul că a scrie viu, creativ şi autentic e mult mai valoros decât a scrie “la sigur”, automat şi standardizat. Viaţa şi diferitul ne fac să zâmbim!
Şi asta îmi aduce aminte de un citat (deşi nu mai ştiu unde l-am citit) care spunea aşa: “If you see a friend without a smile, give him one of yours”.

Eu zic aşa: “If you know someone without a smile, mail them one of yours!”

Cu drag,
Paul

Articolul From: Paul, cu drag apare prima dată în Paul Olteanu.

de(spre) succes

Olteanu Paul — Fri, 03 Jul 2009 13:18:08 +0000

Dragoş Bucurenci mi-a dat-o! Asta după ce şi-a luat-o mai întai şi el de la Emi Gal. Mă refer la leapşa.

Problema pe care ne-a ridicat-o la fileu, mie şi lui Mitrana este: cum vedem noi succesul.
În primă fază m-am gândit că asta-i una din discuţiile alea care se poartă pe drum de seară, cu prietenii şi care ne face să uităm cât e ceasul şi a câta sticlă de vin tocmai s-a golit.
Dar gândindu-mă mai atent, mi-am dat seama că în viziunea mea lucrurile stau destul de simplu.

Şi-atunci, cu Camil Petrescu şi al său “Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întai” înainte, zic:

Eu plec de la premisa că toţi oamenii sunt diferiţi şi au nevoi şi dorinţe particulare. Cu alte cuvinte, ce mă mişcă pe mine s-ar putea să nu te mişte pe tine şi invers. Ce pasionează pe unul, s-ar putea să plictisească de moarte pe altul.

Pe urmă, succesul în accepţiunea mea, este strâns legat de obiective şi de o stare pe care o am pe parcursul atingerii lor. Cred, asemenea lui Dragoş, că a avea success înseamna a face ce ai (sau ţi-ai) promis că o să faci. Dacă îmi propun ca până în 2011 să am o maşină nouă şi reuşesc, eu raportez asta ca un success. Dacă îmi stabilesc un obiectiv să public o carte şi o fac, pot spune că am avut succes. Daca vreau să am program flexibil la job şi eu miercuri la ora 12 sunt la mare, tot succes se cheamă. Şi aşa mai departe.

Dar, pe lângă capacitatea de a atinge obiective, eu cred că mai există un element care trebuie luat în considerare într-o discuţie despre succes. Şi anume: cum ne simţim pe parcursul atingerii obiectivelor.

Pentru mine, este foarte important să fac cu plăcere şi cu pasiune ceea ce fac. E important să simt că sunt dedicat atingerii obiectivului pe care mi l-am stabilit şi că munca pe care o depun în acest sens, e facută cu plăcere.
Daca asta nu se intamplă, chiar dacă într-un final reuşesc să îmi ating obiectivul aducator de succes, eu nu o să mă simt “de succes”.

Pe scurt: Succesul pentru mine = fă ce(-ţi) spui că o să faci şi fă-o cu plăcere!

Eu, le-o dau mai departe celor de la CROS si Ralucăi. Mult succes! 😉

Articolul de(spre) succes apare prima dată în Paul Olteanu.

Invitaţie la autenticitate

Olteanu Paul — Wed, 24 Jun 2009 16:05:02 +0000

Un amic de-al meu care pornise la un moment dat o revistă on-line de branding, numită „Design Yourself” (a fost înaintea cărţii), a venit cu un tagline foarte interesant: „Be distinct, or extinct!„.

Mai toate alegerile noastre de zi cu zi se fac şi pe baza diferenţierii şi a autenticităţii. Cumpăram lucrurile care ne atrag atenţia şi care sunt, generic, diferite. Alegem să ne vedem şi căutăm compania oamenilor „altfel”, oamenilor frumoşi şi naturali. Întoarcem capul pe stradă după lucrurile care ies din tiparul gri, care întrerup ritmul şi cadenţa obişnuită.

Deaceea diferenţierea şi autenticitatea sunt, în opinia mea, indispensabile oricărui business ce se vrea a fi de succes. Mai mult, cred că ele devin indispensabile oricărui manager ce aspiră la succes.
In sustinerea acestei idei va invit sa vedeti urmatorul moment cu Andrei Plesu din deschiederea conferintei Funky Business, organizata de editura Publica:

Iar dacă amicala piruetă de mai sus v-a stârnit interesul pentru tema autenticităţii şi a diferenţierii vă invit să participaţi mâine, de la 13:00 la 15:00 la dezbaterea on-line organizată de Wall-Street: „Manager roman. Caut autenticitate.”
Specialiştii alături de care puteţi dezbate sunt: Mihaela Feodorof – Director Gestiune Individuală şi Recrutare – BRD – Groupe Societe Generale şi Mihaela Gînju, Director Executiv Erudio.

P. 🙂

Articolul Invitaţie la autenticitate apare prima dată în Paul Olteanu.

Bocăneală

Olteanu Paul — Thu, 04 Jun 2009 14:02:06 +0000

De aproximativ 2 luni imi tot calc problemele in picioare, si nu fac asta oricum ci bătând step. M-am apucat de asta din curiozitate si pentru ca mi se pare un stil de dans „altfel” iar acum, dupa 2 luni nu-mi pare deloc rau. Ba imi pare chiar bine si in spiritul bocănelii am mers ieri la Contraste cu Dana Cavaleru (profesoara mea) si Richard Bovnoczki. Iar astazi urmeaza sa merg la „Made in Romania” cu aceeasi 2.

Va recomand cu caldura!

Articolul Bocăneală apare prima dată în Paul Olteanu.

Cannon Rock by Jerry C

Olteanu Paul — Tue, 26 May 2009 10:16:16 +0000

Din seria melodiilor pe care merita sa te trezesti daca vrei sa-ti mearga bine toata ziua:

Articolul Cannon Rock by Jerry C apare prima dată în Paul Olteanu.

Jurnalul Oanei Pellea

Olteanu Paul — Mon, 25 May 2009 23:16:01 +0000

Am avut placerea si onoarea s-o am pe Oana profesoara de „Tehnici teatrale” in cadrul Erisma. Mai mult decat profesor mi-a fost o veritabila sursa de inspiratie! Nu se putea sa pleci trist sau abatut de la cursurile cu ea si cu Marian Popescu! Plecai mereu zambind si in cazul meu: convins ca poti sa stapanesc lumea daca intr-adevar asta mi-as dori!

Oana are darul de a te face sa vezi binele din tine si de a te ajuta sa-l scoti la iveala, iar joi de la 18:00 isi lanseaza Jurnalul in Cărtureşti. Iata cateva cuvinte minunate ale unui om minunat, despre prima ei carte:

Pe urmă a venit viaţa, întîmplarea, doamna Ioana Pârvulescu, propunerea de publicare, teama de publicare, asumarea de publicare. A trebuit să îl parcurg pentru ultima corectură înainte de a intra în tipar. Senzaţia e mai mult decît cutremurătoare. Voluptatea e surprinzătoare. Să-ţi pipăi cuvintele pe hîrtie e o experienţă aproape senzuală. E ca şi cînd îţi atingi inima cu propriile degete. Mai mult nu ştiu să spun. Decît că este pe hîrtie o bucată din viaţa mea, din carnea mea.

Eu d-abia astept sa tin inima ei in palma… si s-o rasfoiesc! Lectura placuta!

Articolul Jurnalul Oanei Pellea apare prima dată în Paul Olteanu.

MentorshipNET in Iulia Haşdeu

Olteanu Paul — Wed, 20 May 2009 23:27:23 +0000

Datele tehnice:
– Melania Medeleanu (prezenatoarea jurnalelor prime-time de la RealitateaTV);
– Dragoş Bucurenci (presedintele MaiMultVerde);
– Mihaela Feodorof (directoarea de recrutare si gestiune individuala de la BRD);
– eu ca moderator;

– in jur de 100 de tineri liceeni din Liceul Iulia Haşdeu din Bucureşti, numai unul si unul. Sau, mai bine zis: una si una!

Datele mai putin tehnice:
– Am petrecut o ora jumatate intr-o atmosfera deschisa care a stimulat interactiunea si discutia. Iar la sfarsit, cand am intrebat: „Cat timp mai avem?”, sala mi-a raspuns: „Oricat! Nu conteaza!”.
– In timp ce pe Dragoş (care nu s-a dezmintit nici de aceasta data) il stiam, la fel si pe Mihaela… surpriza zilei a fost in cazul meu Melania Medeleanu. Un om de o deschidere si naturalete seducatoare! Ma asteptam la rezervarea si duritatea feminina a moderatorului si prezentatorului de dupa sticla. Din contra: un om vesel, deschis, glumet si cu o poveste de viata de la care am avut ce invata cu totii!

– O mentiune speciala trebuie adusa tinerilor din Iulia Haşdeu si domnului profesor Florin Ioniţă: Va multumim si ati fost minunati! Domnul Ioniţă s-a dovedit a fi un dascal daruit si pasionat de dezvoltarea discipolilor sai… iar ei, discipolii: tineri dezghetati, respectuosi si FOARTE PUNCTUALI! Va multumesc!

Personal mi-a facut mare placere sa moderez conferinta MentorshipNET din Iulia Haşdeu, asa cum mi-a facut mare placere sa am prilejul de a asculta niste povesti de viata exceptionale si de a cunoaste niste tineri frumosi!

Articolul MentorshipNET in Iulia Haşdeu apare prima dată în Paul Olteanu.

Tom şi Jerry ar avea de ce să fie invidioşi

Olteanu Paul — Tue, 19 May 2009 23:33:36 +0000

De o lună şi ceva m-am apucat de step. Dana este o super profesoară şi un super om: vesel şi deschis! Vă invit s-o vedeţi în:

Contraste
un spectacol creat si jucat de Richard Bovnoczki si Dana Cavaleru.
durata 50 min.
Joi, 21 Mai, ora 20, La Scena, sos Calarasi 55

rezervari la tel 3203567

„Daca ar vedea aceasta piesa, Tom si Jerry ar avea de ce sa fie invidiosi” Iulian Tanase, Academia Catavencu

Distracţie plăcută şi poate o să fim colegi de bocăneală!

Articolul Tom şi Jerry ar avea de ce să fie invidioşi apare prima dată în Paul Olteanu.

"Love story" meets "Viva la Vida"

Olteanu Paul — Mon, 18 May 2009 22:24:50 +0000

via Emi Gal.
O sa-mi incep multe dimineti de-acum incolo cu melodia asta! Acultati-o… merita!

Articolul "Love story" meets "Viva la Vida" apare prima dată în Paul Olteanu.

Lansarea "Tineri Antreprenori" editia a 2-a

Olteanu Paul — Sat, 16 May 2009 12:07:03 +0000

Saptamana trecuta am primit invitatia de a vorbi despre MentorshipNET in deschiderea proiectului Tineri Antreprenori, editia a 2-a. Inainte de asta, am participat si la jurizarea aplicatiilor participantilor de anul asta.

A fost o experienta foarte interesanta. Mi-au placut mult pasiunea si devotamentul unora dintre oamenii care au aplicat la acest program! Au fost oameni veniti din toata tara, cu varsta cuprinsa intre 20 si pana peste 30 de ani. Cosmin Alexandru a spus intr-un articol in Esquire ceva foarte interesant: „Una din dramele ţării ăsteia nu e ca sunt mulţi care nu reuşesc, ci că sunt mulţi care nici nu încearcă!„. La Tineri Antreprenori eu am simtit ca cel putin in materie de incercat, nu vor fi probleme! Si sincer, cred ca unii dintre participanti vor si reusi in a isi pune pe picioare o afacere!

Mai jos aveti cateva poze de la evenimentul de deschidere:

Articolul Lansarea "Tineri Antreprenori" editia a 2-a apare prima dată în Paul Olteanu.

O fac cu pasiune

Olteanu Paul — Wed, 13 May 2009 10:29:59 +0000

Articol semnat de mine, aparut in StudLifeul din Aprilie:

[issuu layout=http%3A%2F%2Fskin.issuu.com%2Fv%2Flight%2Flayout.xml showflipbtn=true pagenumber=86 documentid=090420131811-b576e8b359214f1995aa3ff7133b9196 docname=revista_stud-life_-_aprilie username=bogdananton loadinginfotext=Stud-Life%20april%202009 showhtmllink=true tag=students width=420 height=304 unit=px]

Articolul O fac cu pasiune apare prima dată în Paul Olteanu.

Avem "Profi Tari"

Olteanu Paul — Mon, 11 May 2009 23:22:20 +0000

In acest weekend am fost, la invitatia prietenilor de la CROS, la Gala „Profi Tari” organizata de ANOSR.
Profi tari este un proiect menit sa premieze si (mult mai important) sa creeze o comunitate alcatuita din profesorii exceptionali pe care ii are Romania.

Fie ca ii numim profesori Bologna, sau pur si simplu Profi tari criteriile raman aceleasi:
– focalizarea si centrarea procesului educational pe student;
– pasiune si excelenta pedagogica;
– profesionalism si multa daruire;
Si poate cel mai important, toti profesorii pe care i-am vazut la Gala, sunt oameni carora LE PASA! Rarisima calitate la catedrele romanesti: le pasa de studenti, le pasa de proces, le pasa de rezultate!

Un eveniment organizat cu spirit de raspundere si mult profesionalism
ANOSR nu se dezice nici de aceasta data. Ateneul Roman a fost un loc excelent ales pentru amploarea si natura unui astfel de proiect. Programul a fost respectat. Moderatorii (Cristina Cristea si Vlad Atanasiu) au fost doi oameni cu vechime in ONGuri studentesti si multa experienta in ceea ce priveste felul in care se face educatia in Romania. Bravo din nou!
Printre vorbitorii care au tinut scurte cuvantari in deschiderea evenimentului se numara:
– Marian Stas (Presedintele Fundatiei CODECS pt. Leadership)
– Sorin Oprescu (Primarul general al Capitalei)
– Cezar Haj (Presedintele ANOSR)
– Traian Bruma (Fondator al CROS)

Mai zic de bine:
– timeline super digerabil;
– oameni foarte valorosi in sala;
– spatiu excelent ales;
– timp de socializare super!;

Dar si de mai putin bine:
– un eveniment parca prea rigid avand in vedere ca a fost facut de studenti, pentru profesori si studenti. Fratilor! Suntem tineri, doamna! (vb. lui Pittis) Hai sa ne purtam ca atare!
– acoperire media slaba. Cu exceptia Realitatea TV care era partener, nu stiu daca s-a mai vazut picior (sau picrofon) de televiziune acolo. Dar asta-i o problema generala a ONG-urilor mioritice si anume: nu prea stim sa imbracam evenimentele si proiectele pe care le facem intr-un ambalaj mediatizabil. Aici e de lucru clar!
– asta nu se poate imputa organizatorilor, ci participantilor: suntem prea combativi fratilor! Ascultam, privim si gandim mult prea combativ: erau oameni in spatele meu in sala care s-au legat de tot, de la imbracamintea, pana la cuvintele si emotiile profesorilor care au urcat pe scena. Sunt de acord: e greu ca la 105 sau 110 oameni care au fost pe scena sa mai gasesti ceva original… dar noi (studentii) i-am invitat acolo sa-i premiem pentru valoarea lor. Nu sa facem misto de faptul ca zic: „As vrea sa multumesc familiei mele!”. Hai sa fim mai oameni! Macar cand celebram ceva, daca nu putem sa fim asa in general.

Si cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, zic:

Si-alta dataaaa, si-alta dataaaa 🙂

Articolul Avem "Profi Tari" apare prima dată în Paul Olteanu.

Adopta un ONG

Olteanu Paul — Mon, 11 May 2009 21:44:25 +0000

via MaiMultVerde. Prea bun pentru a nu fi preluat!
Enjoy my ONGistic friends!

Articolul Adopta un ONG apare prima dată în Paul Olteanu.

Romania: The land of choice! So… chose!

Olteanu Paul — Sun, 03 May 2009 11:23:50 +0000

Votam pentru nr. 1? (The Land of Choice)

Sau pentru nr. 2? (The End of Choice)

Articolul Romania: The land of choice! So… chose! apare prima dată în Paul Olteanu.

Ziua care a distrust parerile preconcepute (MentorshipNET in RAU)

Olteanu Paul — Wed, 08 Apr 2009 10:54:20 +0000

MentorshipNET in Universitatea Romano-Americana: trebuie sa recunosc ca am fost reticent si sceptic vis-a-vis de succesul unui astfel de eveniment la mine in facultate. Dar, cum Ramona de la Raiffeisen a vrut si la fel si Mihaela de la BRD am zis: „De ce nu?”.

Mihai, viitorul presedinte (sper) al CS-URA m-a ajutat cu comunicarea evenimentului in facultate si mi-a facut cunostinta cu dna. prorector Doiniţa Ciocîrlan. Femeie mai deschisa si de treaba ca dumneaei, mai rar! In 10 minute a zis: „OK! Facem!”

07.04.2009, ora 12:00 peste 120 de oameni in sala:
Niciodata, la nici un curs, sau examen nu am vazut o sala amfiteatru din Romano-Americana plina pana la refuz. Toate locurile ocupate, chiar si primele randuri (ceea ce la examene/cursuri chiar nu vezi). Am ramas impresionat. Sincer impresionat. Si asta le-am spus si lor, tinerilor din sala: „Va multumesc in dubla calitate astazi! Atat ca organizator al acestui eveniment, cat si in calitatea de coleg al vostru. Prin prezenta voastra de astazi aici, ati demonstrat ca aceasta Universitatea nu e alcatuita numai din fiţe, şpagă si cocalari plini de bani!”.

Cel mai interesat si activ public de pana acum
In ciuda tuturor asteptarilor, oamenii nu au dormit. Au fost cuminti, linistiti si cel mai important: interesati. Au ascultat intrebarile mele catre Radu Topliceanu (Director credite pers. fizice la Raiffeisen Bank), Mihaela Feodorof (Director gestiune individuala si recrutare la BRD), Dragos Farmazon (Director marketing la ArtMark) si Ramona Badescu (HR la Raiffeisen).

Mai mult, la intrebarea: „Un student de la o universitatea particulara este dezavantajat in fata unuia de la o universitate de stat?” toata sala a aplaudat. Frate, incredibil: chiar le pasa de viitorul lor! Chiar le pasa de felul in care angajatorii ii privesc si de felul in care urmeaza sa evolueze profesional!

Am demonstrat profesorilor ca se poate sa ai un amfiteatru plin care la sfarsitul cursului sa aplaude!
Totul a durat o ora si 20 de minute. Ca un curs. Iar la sfarsit, cand am pus microfonul jos, toata lumea aplauda. Erau aplauze venite din suflet, caci se simte dupa intensitate si energie cand sunt doar de show si cand sunt sincere.

Pentru mine, ziua de ieri a meritat poate mai mult decat orice salariu sau orice recunoastere. Mie, ziua de ieri mi-a demonstrat ca pasiunea si daruirea invinge in fata ideilor preconcepute si invinge in fata ignorantei. Tot ieri mi-a fost clar ca ce-am zis pe twitter acum ceva timp si anume ca: „As face cursurile de public speaking obligatorii pentru toti profesorii din Romania!” este întemeiat! Cred ca pe langa calitatea oamenilor, diferenta a fost facuta si de nivelul discursurilor.

Asa ca: multumesc tuturor celor implicati si „La mai mare!”. Multumesc pentru ca mi-ati amintit de ce iubesc sa fac ceea ce fac!

Articolul Ziua care a distrust parerile preconcepute (MentorshipNET in RAU) apare prima dată în Paul Olteanu.

Eşti elev sau student, deci ai bani!

Olteanu Paul — Wed, 01 Apr 2009 21:02:51 +0000

Asta pare sa fie concluzia cocotelor care ne conduc. De ce? Iata ce zic prietenii de la ANOSR:

1. Ministerul doreste sa scoata fondul de transport in comun, adica SA SCOATA de totTRANSPORTUL GRATUIT pe RATB prin taierea banilor de decontare. Taierea banilor de RATB poate fi urmata oricand de foile de drum CFR. E careva fan sa dea DUBLU pentru tren? Nici noi…

2. Bursele ar trebui conform Legii Invatamantului din 1995, sa acopere costurile de cazare si de masa ale studentului. In clipa de fata, 80% din bursieri ar trebui sa se descurce pentru cazare si masa cu 6 lei pe zi, sau chiar mai putin! Cerem majorarea burselor cu minim 25% pentru a incepe sa punem de acord bursele cu realitatea.

3. Taxele cresc! In plina criza economica, ministerul vehiculeaza ca posibila solutie oferirea de CREDITE pentru studenti. Dupa saracia din timpul studentiei, vom avea “fericirea” de a plati rate o viata intreaga.

4. Calitatea invatamantului de care beneficiaza o mare parte din studentii din Romania este foarte slaba! Studentii nu sunt ajutati deloc, si multi absolventi de la universitati prestigioase ajung sa lucreze in supermarket!

5. Coruptia, nepotismul si servilismul raman o rana deschisa. Noi nu vrem sa pupam pe nimeni niciunde pentru a ajunge undeva! Vrem sa fim judecati dupa meritele reale.

Daca nu protestam acuma, ne putem pregati sa ne complacem in situatia de a ni se taia banii de transport, de a plati taxe mai mari, de a avea burse mai mici si de a fi in continuare trecuti cu vederea in orice facem!

Vă invit în stradă, la protest!
(o facem pentru noi!)

Articolul Eşti elev sau student, deci ai bani! apare prima dată în Paul Olteanu.

De la mine pt. voi

Olteanu Paul — Sun, 29 Mar 2009 10:36:00 +0000

Hai noroc dăguţă!

Am fost absent în ultimul timp. Ştiu. Ştiu…
Am avut 2 săptămâni care au scos untul din mine şi nu am mai găsit timpul şi energia să vă scriu. Ierare! Dar, weekendul ăsta m-am relaxat şi sper să mă aştepte o săptămână mai liniştită, în care să mai stăm şi noi la o poveste!

Din cuprins avem aşa:
– Poze de la FutureShorts;
– Concert OCS la Silver Church;
– Poze de pe la munte;
Restul e surpriză!
Vă pupă tata!

Articolul De la mine pt. voi apare prima dată în Paul Olteanu.

RoBlogFest 2009

Olteanu Paul — Fri, 13 Mar 2009 01:37:22 +0000

Am fost. Şi a fost frumos pt. că am fost cu Marina, Vlad, Cris şi alţi oameni mişto ale caror nume nu le mai reţin la această oră.

Personal nu m-a interesat câtuşi de puţin cine a caştigat şi la ce categorie. Am fost pentru atmosferă, oameni şi într-o mare măsură pt. a îi livra lui Igu McFish-ul promis 🙂

Iată cum a fost:

🙂 Somebody loves me 🙂

Articolul RoBlogFest 2009 apare prima dată în Paul Olteanu.

MentorshipNET în Kreţulescu

Olteanu Paul — Sat, 07 Mar 2009 02:02:25 +0000

Astăzi a fost de departe cea mai obositoare zi pentru mine, din seria de evenimente MentorshipNET. Dar a fost şi cea mai satisfacatoare.

Am ajus la Kreţulescu pe la 13:00, evenimentul urmând să înceapă la 14:00. Am ocolit circa 30 de minute pe straduţele din zonă, până să ajung la OMVul din bulevardul Corneliu Coposu unde se găsea mult-doritul sandwish cu schniţel de pui! Unul eu, unul Mihai (fotograful şi ajutorul meu de încredere; mersi Mihai!).

Aici l-am vazut pe Mircea Ţiplea, unul dintre minunaţii (la propriu) speakeri de azi şi pe Cosmin Alexandru, care cred că pleca spre Eforie Nord pentru Erisma #7.

Am ajuns la Kreţulescu pe la 14:00 fără 20 şi mi-am instalat laptopul, am scris întrebările, etc.

Invitaţi ne-au fost astăzi:
Mihaela Feodorof (Director Gestiune Individuala şi Recrutare la BRD)
Mircea Ţiplea (Chief Financial Officer la Coca Cola Hellenic)
Sandra Pralong (Chief Executive Officer la Synergy Communications… şi multe altele)

EX-CEP-ŢI-O-NALI! Oameni foarte diferiţi, profesional vorbind cât şi ca nivel energetic… dar, o combinaţie care simt eu că a caştigat atenţia şi poate pentru ceva timp, sufletele celor 50 de elevi din Kreţulescu, veniţi la prezentare.
Trebuie spus că ei, elevii, au fost de departe cei mai energici şi – drept vorbind – greu de controlat elevi din toate liceele în care am fost până acum, dar au fost şi cei mai activi şi receptivi.

Una peste alta a fost o zi frumoasă şi productivă. Şi iată pozele:

Mulţumesc din suflet Mihaela, Sandra şi Mircea!

Articolul MentorshipNET în Kreţulescu apare prima dată în Paul Olteanu.

Scrisoare către liceeni de Tudor Chirilă

Olteanu Paul — Fri, 06 Mar 2009 01:24:14 +0000

Mi s-a părut sincer, curat si impresionant. Cei care mă citiţi şi mă cunoaşteţi, vă rog, aveţi răbdare cu rândurile de mai jos până la sfârşit! Merită… Noi merităm!

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie.Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA?Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

In primul rand fereste-te de heroina ca de dracu’ / Si daca incepi sa bei nu iti rupe capu’ / Nu te apuca de furt, inselaciuni si japca / Ca tu ai sansa sa urmezi o cale mult mai dreapta

Eu, Paul, iţi mulţumesc şi te rog să dai aceste rânduri mai departe… Pentru mine si pentru tine astăzi, dar mai ales pentru „noi”ul de mâine!

Articolul Scrisoare către liceeni de Tudor Chirilă apare prima dată în Paul Olteanu.

Bush cântă

Olteanu Paul — Thu, 05 Mar 2009 16:07:39 +0000

Atât!

Articolul Bush cântă apare prima dată în Paul Olteanu.

Cel mai sexy intelectual român e ploieştean

Olteanu Paul — Thu, 05 Mar 2009 14:42:52 +0000

Marţi ascultam la Guerrilla despre Top 50 cei mai sexy intalectuali români, via Academia Caţavencu. Aud că Mircea Cărtărescu ar fi pe 5; mai aud: Pleşu (sexy?!?), Liiceanu (idem ?!?!), Patapievici (.) şi deja vreau să cumpăr ziarul! Dar uit. Miercuri văd pe blog la Bucurenci cum că el e pe locul 10 şi Hanno Hofer este pe 11. Clar cumpăr ziarul!

Şi azi, în ziua de graţie 5.03.2009 iau un Caţavenc din OMV-ul unde mănânc de obicei.
Surprinzător dar, am rezistat tentaţiei să văd direct cine este pe locul 1 şi în schimb, am răsfoit suplimentul cu mare curiozitate să văd pe cine mai găsesc: Nicoale Manolescu (locul 39), Cristian Mungiu (locul 30) coleg de pagină cu Florin Iaru (29). Mai avem Sever Voinescu de Ploieşti pe 32 şi Theodor Paleologu pe 35.
Mare plăcere mi-a facut să-l găsesc pe Liviu Papadima pe 28. Liviu mi-a fost profesor de vorbire î n public, la Erisma şi eram tare curios să aflu cum este ca persoană, ce pasiuni are, ce-a făcut în trecut, etc. Caţavencu mi-a lămurit câteva dintre curiozităţi şi m-a ajutat să-l văd pe Liviu mai complet: atât ca profesor cât şi ca om (nu de parcă cele 2 se exclud reciproc).
Sar peste celelalte locuri şi personalităţi interesante (cu recomandarea să cumpăraţi revista) şi cum zice melodia: „Let’s go straight to nr.1”!

Locul 1 este ocupat de Mircea Vasilescu, redactorul şef al revistei Dilema Veche şi un veritabil ploieştean (ca şi sus-semnatul). V-am povestit vreodaă teoria mea (empirică ce-i drept…) conform căreia ploieştenii vor ajunge să conducă lumea? A început ca o glumă, dar pe măsură ce văd din ce în ce mai mulţi oameni interesanţi, lideri de opinie sau de companie care vin de unde vin şi eu, încep să sper! Şi sunt mândru că m-am născut în acelaşi oraş pe unde umblau nu demult Caragiale sau Toma Caragiu… iar mai recent: Cosmin Alexandru, Marian Staş şi iată… Mircea Vasilescu.

Mulţi înainte Ploieşti! Şi un sincer „BRAVO!” Caţavencilor căci suplimentul ăsta îmi face minutele petrecute la semafor prin Bucureşti mult mai plăcute!

Amin.

Articolul Cel mai sexy intelectual român e ploieştean apare prima dată în Paul Olteanu.

MentorshipNET în Sf. Sava

Olteanu Paul — Wed, 04 Mar 2009 01:05:54 +0000

Iată-ne ajunşi şi în Sf. Sava.
Invitaţii: Mihai Gligor (Manager TIFF) şi Doru Mitrana (Director Executiv al MaiMultVerde).
Intiţial m-am temut. Recunosc. Sală micuţă (de fapt, era vorba despre bibliotecă), schimbari de ultim moment, agitaţie, telefoane, etc… Dar, până la urmă totul s-a aşezat foarte bine: profesori de treabă şi interesaţi, ajutoare de nădejde (mersi Dora, Mădă, Tudor şi Mihai) şi mulţi tineri!
Au fost în jur de 80 de elevi. Am făcut testul de personalitate, am râs puţin, am început povestea şi discuţiile s-au purtat deschis şi frumos. Singura problemă a fost că s-a terminat cu 30 de minute mai repede decât anticipam… dar na! Ce să faci? Am uitat că la şcoala se sună la „şi 20” şi la „şi 30”.

Iată cum a fost:

Articolul MentorshipNET în Sf. Sava apare prima dată în Paul Olteanu.

MentorshipNET în Mihai Viteazul

Olteanu Paul — Fri, 27 Feb 2009 21:19:57 +0000

Astăzi am moderat cel de-al doilea eveniment din seria MentorshipNET LIVE. Mi s-a părut interesant că ieri, Răzvan a moderat in Coşbuc, liceul de unde vine el. Astăzi, eu am moderat în Colegiul Naţional Mihai Viteazul, Bucureşti. Eu am terminat acelaşi liceu, doar că în Ploieşti!

Invitaţi au fost Cosmin Alexandru şi Răzvan. Aş putea spune că au fost oameni de-ai casei, dar mereu îmi face plăcere să-i ascult.
Au fost poveşti interesante, oameni de la care oricine are ce învaţa şi mulţi tineri interesa(n)ţi. S-o ţinem tot aşa!

Articolul MentorshipNET în Mihai Viteazul apare prima dată în Paul Olteanu.

MentorshipNET în Coşbuc

Olteanu Paul — Fri, 27 Feb 2009 00:32:48 +0000

Mi-aş fi dorit să fi avut parte de astfel de evenimente şi de astfel de oameni când eram şi eu în liceu… Dar, nu-i nimic: bine că am parte de asta acum!

Singura schimbare reala şi sustenabilă pentru ţara asta, este cea care vine din interior. Încet, încet, vom schimba lumea!

Articolul MentorshipNET în Coşbuc apare prima dată în Paul Olteanu.

Leapşa de la Doru

Olteanu Paul — Wed, 18 Feb 2009 10:18:02 +0000

🙂 Tocmai ce-am terminat-o pe cea de la Ralu, că a şi venit una de la Doru.

Tema zice-aşa: Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures. Pick the 4th picture in that folder. Explain the picture. Tag 4 people to do the same.

Poza este: E:\piC\je\DSC00074.JPG (in piC am 2007, 2008, 2009, je).

Povestea: Se făcea că dădeam BAC-ul acum 2 ani şi tocmai îmi comandasem un nou aparat foto: Sony W55. Achiziţie din fonduri proprii (aşa numeam atunci banii strânşi de la părinţi)! Prima chiar! Şi cum variantele la economie se dovedeau mult prea plictisitoare (8.66 la BAC la proba asta) m-am hotărât să fac o şedinţă foto alături de Leo, câinele meu. Poza este făcuta în curtea casei din str. Sinăii nr. 18, unde încă mai locuiesc. Pe masa din fundal se săvarşea sârguinciosul act de invăţare.

Să vedem cine mai are curaj. Eu invit pe: Ralu (back at’ya!), Alin, Laura şi Nane.

Articolul Leapşa de la Doru apare prima dată în Paul Olteanu.

Leapşa de la Ralu

Olteanu Paul — Wed, 18 Feb 2009 09:53:50 +0000

Imi placea mult sa joc leapşa când eram mic. Jucam in fata blocului, pe culori, pe cocotatea, pe animale, pe… orice 🙂 Si desi eram mai grasut, nu ma prindeau!

Acum am primit de la Ralu leapşa urmatoare:

Sunt: mulţumit şi nemulţumit de mine cel puţin odată pe zi.
Aş vrea: superputeri (şi sănătate, dar asta era inclusă în ele).
Păstrez: în primul rând amintiri, fie ele imagini, sunete, mirosuri, atingeri, senzaţii… Motiv pentru care sper să am o memorie bună cât mai mult timp!
Mi-aş fi dorit: ca lumea de azi să aibă energia şi tonusul Romaniei secolului 19.
Nu îmi plac: ipocriţii, limba şi toba (mâncarea), laşitatea, discutiile fade şi repetitive, monotonia, oamenii blazaţi, superficialitatea pretutindenara şi nu vreau să mă mai gândesc la ce altceva nu-mi mai place!
Mă tem: de suferinţa persoanelor dragi.
Aud: mai prost decât o făceam cândva.
Îmi pare rău: când rănesc sau dezamăgesc oamenii la care ţin.
Îmi plac: oamenii în general, terenul de la Hârsa, mama şi tata, muzica, ezoteria, Renaşterea, conversaţiile captivante, poveştile, cărţile, animalele, Andrei Pleşu, Oana Pellea, zodiile, bunătatea, ceaiul şi multe alte lucruri pe care le putem discuta la aşa ceva (ceai).
Nu sunt: Ba sunt!
Dansez: pentru amuzamentul celor din jur.
Cânt: când sunt singur, când conduc şi când mă strâng cu prieteni chitarişti.
Niciodată: nu spun niciodată, la nimic!
Rar: mă plictisesc…
Plâng: de ciudă când ştiu că am dreptate dar trebuie să cedez; de nervi când sunt desconsiderat de persoanele la care tin cel mai mult; de frustrare când sunt neputincios şi nu pot face nimic într-o priviinţă de care îmi pasa mult.
Nu sunt întotdeauna: tolerant şi atent.
Nu îmi place de mine: când mă fac de ras, când nu imi ţin promisiunile şi când dezamagesc oamenii la care ţin.
Sunt confuz: în ceea ce priveşte viitorul meu profesional şi a felului în care îmi doresc să-mi trăiesc viaţa.
Ar trebui: să fiu mai tolerant şi mai înţelept uneori, să fiu mai structurat şi puţin mai răbdător, să fiu mai conştiincios şi perseverent, dar mai ales să preţuiesc mai mult unele lucruri şi mai ales unii oameni.

Sper că v-aţi distrat cu acest exerciţiu de marketing personal, pe care tocmai l-am executat mai sus. Glumesc :). Am spus adevărul.

De la mine la: Cris , Traian , Găbiţa, Andrei , şi Adriana.

Articolul Leapşa de la Ralu apare prima dată în Paul Olteanu.

Vreau să fiu hobbit

Olteanu Paul — Tue, 17 Feb 2009 00:33:16 +0000

De când eram mic mi-a plăcut atmosfera de basm, cu lumini difuze şi zile aflate la amurg… Mai târziu, când mi-am dat seama că din păcate nu pot trai într-o casuţă în pământ, sau în copac, făcută numai din lemn şi piatră, mi-am transferat pasiunea pentru atmosfera de „Dumbrava minunată” în decoraţiuni interioare posibile: lampadare cu pânză, mobilier din lemn masiv şi închis la culoare, canapele cu o anumită textură, şeminee şi biblioteci vechi, etc.

Cu alte cuvinte, lucruri realizabile şi pe care le puteam avea.

Dar… cineva se pare că mi-a demonstrat că aş putea avea o locuinţă cum visam când eram mic:
Şi asta cu numai 3000 de lire şi 1500 de ore de muncă! Başca mai e şi ecologică şi alimentată cu energii alternative!

Cinste lui Simon Dale (fotograf şi designer) !

Articolul Vreau să fiu hobbit apare prima dată în Paul Olteanu.

Marketing: anul 2, semestrul 2

Olteanu Paul — Sat, 14 Feb 2009 17:36:41 +0000

Cu ceva timp în urmă vă povesteam cu ce note am trecut semestrul întai.

Acum vreau să vă arăt ce materii urmează să am în semestrul 2:
– Comportamentul consumatorului (sună interesant! sper să trateze aspectele psihoeconomice);
– Tehnici de studiere a pieţei (sper să nu fie cu matematică);
– Eficienţa investiţiilor (sună plictisitor si neinteresant);
– Politici şi strategii de marketing (sună interesant, dar cred că va fi plictisitor din lipsă de actualitate);
– Modelare si simulare cu aplicaţii în marketing (nici nu stiu de unde s-o iau: o fi pe calculator?!?; oricum, sună interesant!);
– Marketingul serviciilor (sună interesant! Dar sunt curios cât de actualizat e cursul);

Şi ca să vă explic cum stă treaba cu frecvenţa:
– are seminar: mă duc măcar odată la 2 săptămâni;
– e cu matematici speciale: nu mă mai duc decât la examen, unde merg la noroc;
– e potenţial interesant: mă duc şi la cursuri odata la 2 săptămâni;
– e potenţial interesant dar cu conţinut neactualizat: mă duc cât să mă ştie la faţă;
– am seminarişti competenţi: încerc să ajung la toate seminariile;

Eu în fiecare nou an / semestru încep să sper că o să-mi placă la şcoală… dar pe undeva după 2-3 săptămâni, mereu îmi trece şi revin la exerciţiul umilinţei.

Spor vouă!

Articolul Marketing: anul 2, semestrul 2 apare prima dată în Paul Olteanu.

Romanian profanity

Olteanu Paul — Tue, 10 Feb 2009 21:31:35 +0000

Citeşte asta!

Pe mine mă uimeşte cât de academic este scris.

Articolul Romanian profanity apare prima dată în Paul Olteanu.

Prima casă 100% ecologică din România

Olteanu Paul — Sun, 08 Feb 2009 23:56:13 +0000

Energie verde. Panouri solare. Randament. Aport la încălzire. Eficienţă energetică. Izolare. Orientare spre Sud.
Acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care le tot aud de câţiva ani. Tatăl meu activeaza de ceva timp în domeniul energiilor regenerabile (da, celebrele energii „verzi” de care tot auzi la TV. Da! Alea pt. care zice statul că suportă 90% din investitie). Mai exact de prin 2000.

Şi acum, a venit momentul să înceapă construcţia la noua noastră casă. Terenul este splendid! Este exact ce-mi doream (pădure si mult spaţiu, dar aproape de oraş) de când eram mic.

Am batut şi stâlpii de demarcaţie ai terenului.

În aproximativ jumatate de an, aici va fi prima casă 100% „eco” din România. Şi când spun asta, nu mă refer la o casă care să aibă 2-3 panouri solare agaţate de ea. Mă refer la o construcţie gândită integral şi din start să fie independentă energetic. Să mă explic: pa Electrica; pa Distrigaz; pa facturi!

Pentru cei care nu cred că aşa ceva este posibil, revin cu poze pe masură ce avansăm. Şi pe urmă, vă invit la showroom mine acasa la un ceai verde!

Articolul Prima casă 100% ecologică din România apare prima dată în Paul Olteanu.

Bilanţul Responsabilităţii Sociale pe 2008

Olteanu Paul — Sat, 07 Feb 2009 09:46:25 +0000

Lucrez de aproape 4 ani în domeniul ONG, iar de un an mă ocup de dezvoltarea unor proiecte precum MentorshipNET şi Filter Design Festival. Totodata, mă ocup şi de atragerea companiilor în calitate de parteneri în aceste proiecte. Am făcut acest scurt istoric nu din motive laudative, sau autobiografice ci pentru ca Dragoş m-a invitat să răspund la asta. Şi vreau să răspund, făcând referire exculsiv la experienţa mea şi la interacţiunea pe care am avut-o cu companiile şi mediul CSR din România.

CSR în România (o privire de ansablu):
Ceea ce a început iniţial ca o modă, ca un „bling bling” corporatist cred că devine incet incet o stare de fapt şi (sper) de normalitate. Mă refer aici la CSR, la implicarea RESPONSABILA a corporaţiilor în dezvoltarea mediului din care fac parte. Contextul actual, al crizei şi al bugetelor restrânse sau tăiate, va face diferenţa între cei care fac CSR pentru că e la modă şi cei care fac asta responsabil şi pe baza unor credinţe si valori proprii. La fel, cred că acum se va face diferenţa între cei care fac CSR bine şi cei care fac asta ineficient. O să mă explic cu ajutorul întrebărilor ce urmeaza:

În ce măsură marile companii din Romania au raspuns în 2008 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate?

O să comentez asta în dublă perspectivă:
Cantitativ: este clar că „fenomenul” CSR a crescut. Am simţit în aceşti ultimi ani efervescenţa şi prezenţa în creştere a campaniilor (fie sport, educaţie, cultură, etc.) în Romania. Deci cantitativ, consider că CSRul o duce bine: companiile investesc, proiecte apar din ce in ce mai multe (cel putin pe hârtie) şi toată concurenţa este spre binele final al cetăţeanului, al beneficiarului final: al nostru.

Calitativ în schimb: aici e buba. În 2008 ca şi în 2007 am simţit o oarecare iraţionalitate în felul în care au fost direcţionate bugetele de CSR. Investiţii mari, în proiecte care generau mai mult un beneficiu de imagine companiei decât un beneficiu real, social. Aici consider că multe dintre corporaţii pică testul: văd în CSR în primul rând un instrument de publicitate în masă. „Sprijinim un proiect care atinge (fie doar vizual) 10.000 de oameni! Ce dacă doar 10 ne vor deveni clienţi? Măcar ne-a văzut lumea”. Eu cred că acest tip de logică este fundamental greşită şi trebuie inlocuită! Cu ce? Cu o viziune care să ţină cont atât de cantitatea oamenilor ajutaţi prin implicarea în proiect, dar şi de felul în care acele persoane relaţionează cu brandul meu. Eu (companie fiind) trebuie să inteleg că MAI ALES AZI (pe timp de criză), cantitatea si numarul de mash-uri pe care le am nu mai sunt la fel de eficiente în atragerea clienţilor cum erau acum 5 ani de ex. Astăzi diferenţa este facută de felul în care oamenii interacţionează cu brandul meu şi de senzaţia care le rămane apoi; nu de numărul de ori de care îmi văd sigla companiei în Bucureşti.

Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilitaţii sociale, în 2009?
Mă aştept să aleagă să susţină proiecte pe baza considerentelor mai sus enunţate: calitate + cantitate = responsabilitate şi noi clienţi!
Personal, sper să investească mai mult in educaţie! Educaţia nu rambursează pe loc şi ăsta este un motiv pentru care a ajuns un domeniu oarecum vitreg. Să vă dau un exemplu: dacă ai de ales între un proiect la nivel national în domeniul educaţiei (10.000 de tineri) şi un proiect la nivel naţional în domeniul mediului (10.000 de copaci) sunt şanse foarte mari, ca cel din domeniul mediului să primeze. De ce? Pentru că valoarea adaugată se vede imediat în cazul proiectului pe mediu: au apărut 10.000 de copăcei plantaţi. Pe când, în cazul unui proiect educaţional, valoarea este de altă natură şi cu alte variabile.
Mă aştept ca in 2009 să văd raţionalitate, eficienţa şi viziune pe termen lung în alegerile de susţinere a proiectelor CSR. Pentru că dacă este un lucru pe care ar trebui să-l învăţăm din actuala criză economică, atunci acesta este că: trebuie să învăţăm să gândim dincolo de „ce dau azi, sa câştig azi”!

Cum crezi că le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, şi în special pe cele de la care cumperi, să fie mai responsabile în 2009?
Eu personal le stimulez în mod natural aproape de fiecare dată când merg la cumpăraturi. Adică: în mod natural aleg să cumpăr de la o companie faţă de care am un sentiment bun, care m-a ajutat, care mi-a făcut plăcere intr-un mod sau altul, în pofida alteia care fie mi-e indiferentă, fie mă enervează. E logic si limpede! Când alegem un produs îl alegem atât pe criteriul utilităţii lui intrinseci, cât şi pe baza felului în care brandul respectiv ne face să ne simţim. Gândiţi-vă la iPod 🙂
Revin la cele iterate mai sus si spun: mai ales acum, în contextul crizei, cel mai bun mod prin care companiile pot câştiga clienţi este acela de a investi raţional şi eficient în proiecte care să genereze o reala stare de bine în jurul brandului lor! Fără agresivitate, fără prost gust. „Less is more and more is less!”.

Care sunt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea în societate şi de ce?
Aici răspunsul nu poate fi decât subiectiv. Şi răspunsul este următorul:
– Vodafone pentru că ne-a dat FutureShorts. Pentru că a ales să investească în ceva unic în România şi deci, a ales să rişte şi să nu meargă pe căi bătătorite. Totodată, este un exemplu foarte bun de proiect care are succes, este util, place şi îmbina o experienţă educaţională cu una fun.
– Cosmote şi Raiffeisen Bank pentru MentorshipNET. La Cosmote apreciez continuitatea (a investit în acest proiect şi în 2007) în calitatea de partener principal. La Raiffeisen apreciez raţionalitatea şi deschiderea de care dau dovadă: au ales să fie parteneri într-un proiect aflat la început dar cu potenţial excepţional şi totul în nu cea mai fericită perioadă economică posibilă. La ambele companii apreciez în mod deosebit preocuparea pentru domeniul educaţiei!

O să închei cu ajutorul unui citat dintr-o campanie simplă şi eficientă: „Pentru că România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate!„

Articolul Bilanţul Responsabilităţii Sociale pe 2008 apare prima dată în Paul Olteanu.

Am investit internaţional şi am terminat!

Olteanu Paul — Tue, 03 Feb 2009 11:14:25 +0000

Aşa arată finalul:

Scorurile:

Investiţii internaţionale: (câştigat) (aşteptam scorul)
Marketing: (câştigat) 9
Managementul calităţii: (câştigat) in tiebreak 5
Finanţe: (câştigat) 9
Engleză: (câştigat) 10
Dezvoltare durabilă: (câştigat in tiebreak) 5
Drept: (câstigat) 10
Econometrie: (blat… probabil pierdut, dar) aşteptăm scorul

Şi-am încalecat pe-o şa… Şi-acum că am terminat cu formalităţile: La treabă!

Articolul Am investit internaţional şi am terminat! apare prima dată în Paul Olteanu.

Viata ta in 4:40 min sau "Secretul fericirii"

Olteanu Paul — Fri, 30 Jan 2009 19:56:36 +0000

Credeţi că la voi va fi altfel? 🙂

Daca da, de ce ?

Articolul Viata ta in 4:40 min sau "Secretul fericirii" apare prima dată în Paul Olteanu.

LMT #10 Ploiesti

Olteanu Paul — Sun, 25 Jan 2009 21:47:12 +0000

Sunt mândru pentru că: sunt păpuşă, sunt hazliu şi sunt „mereu aproape”! – Mersi Corina

Şi-altă dată, şi-altă dată…

Am mai terminat 2 grupe: distracţie, exemple, lecţii, prietenii, sentimente, amintiri… Aşa trebuie să fie educatia!

Articolul LMT #10 Ploiesti apare prima dată în Paul Olteanu.

Debate demonstrativ la Cheile Gradiştei

Olteanu Paul — Fri, 23 Jan 2009 01:02:53 +0000

Negator 2 într-un debate demonstrativ la seminarul „Împreună pentru educaţie” de la Cheile Gradiştei. Am jucat pe moţiunea „Pot tinerii să schimbe sistemul educaţional din România?”. În sală erau elevi, profesori, studenţi şi specialişti în educaţie.
Time keeper: Marian Staş.
Printre cei amintiti: Vlad (Atanasiu).

A fost frumos, a fost spectacol si am castigat cu 28 la 7! Wohoo!

P.S: Dar staţi liniştiţi! Toţi cei din sală credeam că putem contribui la schimbarea sistemului educaţional.

Articolul Debate demonstrativ la Cheile Gradiştei apare prima dată în Paul Olteanu.

rezumatul meu

Olteanu Paul — Tue, 20 Jan 2009 18:00:59 +0000

Articolul rezumatul meu apare prima dată în Paul Olteanu.

Mi-am făcut un cadou de sărbatori

Olteanu Paul — Tue, 30 Dec 2008 13:12:39 +0000

Am vrut să văd cât de bolnăvior sunt 🙂 (m-a inspirat Dragoş)!

Personality Disorder Test Results

Paranoid	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	38%
Schizoid	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	34%
Schizotypal	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	42%
Antisocial	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	62%
Borderline	\|\|\|\|	18%
Histrionic	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	46%
Narcissistic	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	50%
Avoidant	\|\|\|\|\|\|	26%
Dependent	\|\|\|\|\|\|	22%
Obsessive-Compulsive	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	34%

Take Free Personality Disorder Test
personality tests by similarminds.com

Articolul Mi-am făcut un cadou de sărbatori apare prima dată în Paul Olteanu.

Mă gândesc să emigrez.

Olteanu Paul — Mon, 15 Dec 2008 18:40:17 +0000

Mă uit la televizor, pe Realitatea. Tocmai s-a zis „Pa dragă Stolo!” şi a fost numit ca premier desemnat Emil Boc. Eu n-am mari tangente cu politica, pentru că aleg să nu am. Mă uit cât să fiu informat; să ştiu ce mă aşteaptă. Şi de 2-3 săptămâni încoace mi-a încolţit în cap o idee pe care de multe ori am refuzat-o din start: să emigrez.
După alegerile parlamentare, la care oamenii care au facut ASTA au castigat, mă gândesc din ce în ce mai serios la emigrare. De ce? Păi să vă explic:
1. PSD (stânga) şi PD-L (dreapta) fac guvernul. Adio culoare, doctrină, demnitate, orice… politică.
2. Numirea premierului e ca la loteria vizelor. Azi avem, mâine n-avem. Noroc că fiind structuri optimiste, noi ne bucurăm de fiecare dată de surpriză.
3. Andrei Sava (PD-L), un nene despre care până la această campanie nu auzise nimeni, a iesit deputat de Prahova. Vezi Doamne, el aduce schimbarea, el reprezintă clasa politică tânară. Fiţi atenţi schimbare aici! Eu ştiu ca el este un omul care îmi întreba acum ceva timp un prieten: „Auzi, tu eşti singur la părinti?”. Prietenul meu raspunde: „Da.”. „Ce bine, atunci ţie o să-ţi rămână totul!” raspundea Sava. Voi vă daţi seama cine tocmai a intrat în parlament?

E trist fraţilor. E trist.
Am 20 de ani, sunt student şi sunt implicat în multe proiecte menite să schimbe această ţară. Niciodată nu m-am gândit s-o părăsesc, ci din contră, să fac tot ce pot ca să devină aşa cum îmi doresc să fie ţara în care m-am născut şi în care trăiesc. Dar, nu pot să nu simt ca mă apucă pesimismul si depresia când văd circul de prost gust care defilează zi de zi în faţa mea: la TV, la Radio, pe bannere, pe afişe, în cutia poştală, peste tot…
Nu pot să nu oftez când văd cum alegem si ce alegem. Şi mă gândesc la emigrare pentru că îmi e din ce in ce mai clar că „ne-o facem cu mâna noastră”. Anul acesta, prin uninominal, NOI am ales pe cine am trimis în Parlament. Şi eu sunt dezamagit pentru că… ne merităm din plin conducatorii!

Articolul Mă gândesc să emigrez. apare prima dată în Paul Olteanu.

Un motiv clar pentru care nu o să votez cu PD-L

Olteanu Paul — Mon, 17 Nov 2008 15:32:17 +0000

Ei cu ei… eu cu alţii!

Articolul Un motiv clar pentru care nu o să votez cu PD-L apare prima dată în Paul Olteanu.

Boogie si mândrie

Olteanu Paul — Tue, 23 Sep 2008 21:35:20 +0000

Am fost la Boogie si mi s-a părut super: am râs aproape de lacrimi la unele faze; m-a pus pe gânduri la altele. E un film inspirat din seva relaţiilor de cuplu şi eu am simţit acolo şi a little bit of middle age crisis! Mi-a plăcut!

De ce sunt mândru? Pentru ca sunt pasionat de zodii. Nu vedeţi legătura? Păi staţi aşa: Dragoş Bucur si Tudor Chirilă … după părerea mea doi artişti foarte valoroşi sunt Gemeni… ca si subsemnatul. Şi ce-i cu asta? Habar n-am, dar amândoi îmi dau o stare de bine si îmi plac ca oameni. Sunt genul de oameni la care spui: aşa vreau să fiu când o să fiu mare!

Noapte bună!

Articolul Boogie si mândrie apare prima dată în Paul Olteanu.

Ce mai „zice” viața mea – 23.09.2008

Olteanu Paul — Tue, 23 Sep 2008 12:22:48 +0000

Pentru cei care se miră de ţ-ul din titlu… da! Chiar este un ţ… nu un t. Adică, am inceput să scriu cu diacritice. Asta e o primă schimbare. De ce? Păi… surprinzator, dar nu din masochism!

îmi place să scriu şi in măsura timpului pe care-l am, incerc sa fac asta. Aşa că m-am gândit s-o fac bine: adică şi cu diacritice. Cum mi-a venit? Păi sincer… citindu-l pe Cristi Lupşa şi pe Dragoş Bucurenci. Puterea exemplului cum s-ar spune.

Hai să vă spun ce-am mai facut:
– am inceput Erisma. Ce rezultă de aici? Magie, intrebări existenţiale, oameni frumoşi, oameni eleganţi, oameni care mă inspiră… şi din păcate o silă nesfarsită pentru data de 1 octombrie când voi incepe facultatea. Mi-e groază cand mă gândesc că voi intra iar in clădirea strălucitoare de pe Bulevardul Expoziţiei. Strălucitoare pentru că in mare parte este placată cu sticlă la exterior. Mi-e sincer groază de „colegii” cu Biemdabăliu si Chiuşapte… şi mi-e milă de colegele cu botox şi silicoa(r)ne. Dar… de departe, cel mai groază mi-e de profesorii de la curs si de seminarişti. Nu de toţi ce-i drept. Mi-e groază de cei care s-au făcut profesori pentru ca n-au gasit alta rimă; de cei care vin la cursuri ca să-şi piardă timpul si… infinit mai rău, ca să-mi piardă mie timpul! Sper sa găsesc un echilibru, iar de nu, măcar o stare de indiferenţă latentă, in care să mă scufund cât o să fiu la facultate. Să treacă timpul mai uşor. Poate vă intrebaţi de ce zic asta tocmai acum, când sunt anul doi. O spun pentru că la Erisma am văzut ce inseamnă să te numeşti profesor; ce inseamnă meşteşugul predatului şi chimia dintre invaţat şi invăţăcel. Nu cred să găsesc anul ăsta aşa ceva la Romano-Americană.

– am inceput să citesc iar. Pe cât şi pe unde apuc: in metrou, in autobuz, la cozi, etc. Mă bucură mult asta, căci pentru mine cititul este un fel de terapie. Dacă am o carte peste ale carei rânduri să-mi plimb ochii, uit ce fac sau unde sunt… si in loc să întâlnesc privirile triste sau de-a dreptul „băga-mi-aş” din metrou sau autobuz, eu citesc. Spunea (nu ştiu cine, cred că Oana) la „tehnici teatrale” la Erisma că în Romania gravitaţia e mai puternică decât în restul lumii. Dovadă stau ridurile şi privirile ce cochetează cu asfaltul zi de zi. La noi, parcă şi privirea se supune mai strict legilor newtoniene… şi e amuzant si trist totodată.

– lucrez cu pasiune la Mentorship: am cam 2-3 întâlniri „de vânzări” pe săptămână. De fapt, eu nu le-aş spune „de vânzări” pentru că eu nu simt că vând ceva. Fie că e vorba de Heineken sau Adobe, Raiffeisen sau White Image… nu simt că mă duc să „le vând” ceva. A le vinde mi se pare, way down, ceva inşelător, ceva construit. Eu mă duc mai degrabă să le povestesc despre ceva în care cred; despre ceva ce mă pasionează şi ce cred că le-ar face viaţa corporatistă (şi pe termen lung viaţa pur şi simplu) mai bună.

– în seara asta mă duc la Mall Vitan să văd Boogie… sper sa merite: e primul film românesc pe care-l văd la cinema. La cinema în general n-am mai fost de jumătate de an. Mi-e ruşine, dar asta e.

– in 30 de minute mă duc să mănânc ceva la OMV-ul din Aviaţiei căci imi concertează stomacul. Mai am 80 RONi pt. 4 zile. Dar… măcar am o cămasa nouă si frumoasă!

Cam atat… aa… si:
– mi-a fost dor să fie toamnă… să simt aerul rece şi mirosul de toamnă. Îmi aduce aminte de acum un an pe vremea asta când „porneam la drum” cu toate proiectele, cu facultatea, cu Bucurestiul ca rezident.

Mă bucur tare mult de tot ce am realizat! Sper să o ţin tot aşa!

Articolul Ce mai „zice” viața mea – 23.09.2008 apare prima dată în Paul Olteanu.

Mentorship – eu

Olteanu Paul — Mon, 08 Sep 2008 09:42:34 +0000

http://blog.mentorship.ro/2008/09/08/echipa-mentorship-7-paul-olteanu/

Haha!

Articolul Mentorship – eu apare prima dată în Paul Olteanu.

Sediu curat

Olteanu Paul — Mon, 08 Sep 2008 06:54:16 +0000

🙂 Azi am avut o frumoasa surpriza la sediu la ORICUM. Dupa… 2 ore pe Ploiesti-Bucuresti, in sf. ajung „acasica” la Poiana Narciselor Nr. 5, langa Conservator pt. cunoscatori… si surprise surprise: Noua aranjare a birourilor si SUPER CURATENIE 🙂 Am un feeling ca Razvan e de „vina” pt. asta…. asa ca, tre’ sa-l laud public. Check out the pics!

Articolul Sediu curat apare prima dată în Paul Olteanu.

Donald Trump vrea să cumpere transparența lui Barack Obama

Olteanu Paul — Sun, 24 Oct 2004 21:11:45 +0000

Filmul de mai jos e de departe cel mai trist lucru pe care l-am văzut săptămâna asta.

Donald Trump îi transmite un mesaj lui Barack Obama în care vrea să îi cumpere „transparența” cu 5 milioane de dolari.

Acum, dacă mă uit la asta ca trainer de public speaking și ca om de comunicare la povestea asta , e clar că Trump joacă foarte deștept și foarte murdar. De ce? Pentru că se face ambasadorul tuturor celor care vor caritatea lui de 5 milioane și il presează pe Obama cu asta. Cu alte cuvinte, vorbește în numele publicului și atrage-l de partea ta. Dacă Obama refuză, înseamnă că nu-i pasă de oamenii care puteau să primească banii. Dar dacă acceptă, riscă să piardă mult mai mult.

Pe de altă parte, dacă mă uit la povestea asta ca un om de bun simț, mi se pare josnic și trist. De ce? Pentru că unul din cei mai mari oameni de afaceri din lume, vrea să-l cumpere pe omul pentru care oamenii de mai jos au făcut asta:

Desigur, cel mai realist: miza mesajului ăsta e să-l facă pe Obama să-și antagonizeze oamenii care vor pomana lui Trump.

Articolul Donald Trump vrea să cumpere transparența lui Barack Obama apare prima dată în Paul Olteanu.