Amar de Zi

Lumea minunată a fotbalului feminin

Someone — Mon, 09 Nov 2009 23:20:52 +0000

Bumbescu era mic copil*:

__________
* pentru cititorii mai tineri: Bumbescu era un fundaş al anilor ‘80, alintat de adversari cu porecla amabilă de “Ucigaşu’”. A marcat 5 goluri în 15 ani. Numărul tibiilor spulberate n-a fost consemnat.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Vreau un referendum – dar pe bune

Someone — Sun, 08 Nov 2009 22:29:00 +0000

Nu sunt specialist în drept constituţional, dar mi se pare evident că actuala Constituţie şi-a atins limitele.

Dacă partidele din această ţară ar avea cât de cât o viziune în privinţa viitorului României (adică una în interesul cetăţenilor, vreau să zic, că altfel sunt plini de viziuni despre ei înşişi ca porcul de băşini) ar declanşa o dezbatere serioasă asupra modelului de republică pe care ar trebui să-l adoptăm. Cu sistemul acesta, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum, n-ajungem departe.

Oricum ar fi, ar trebui să decidem dacă dorim să trăim într-o ţară care are fie un preşedinte puternic, fie un parlament puternic. Potrivit principiului că, în situaţii de criză, orice decizie e mai bună ca nici o decizie, ar trebui să facem alegerea şi să mergem mai departe.

Dacă apele astea nu se despart, blocajul complet din ultimele săptămâni s-ar putea repeta oricând. În fond, procedura de intrat în fundătură tocmai a fost scrisă şi verificată.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Repetiţia

Someone — Sun, 08 Nov 2009 10:16:35 +0000

Formidabil:

(via Palatul Şuţu)

PS – la aceeaşi categorie de jenă maximă intră şi declaraţia PNL-istului Ludovic Orban, apropo de votanţii dlui Băsescu. Cred că Orban ar trebui împins cu mopul afară din politică după o asemenea porcărie.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Costul imediat al crizei politice

Someone — Sat, 07 Nov 2009 12:16:38 +0000

guest-post de Moise Guran

Vineri, delegaţia FMI a plecat de la Bucureşti exact aşa cum a venit – şi, împreună cu ea, şi cele ale Băncii Mondiale şi Uniunii Europene. Statul român aştepta cu înfrigurare un miliard şi jumătate de euro cât mai repede, a treia tranşă din împrumutul de criză, dar nu îl va primi anul ăsta. Banii nu ni-i dă nimeni, pentru că nu avem guvern. Fără fondurile de la FMI, pentru plata pensiilor şi a salariilor guvernul va trebui să se împrumute acum mai scump. Doar din diferenţa de dobândă statul va plăti în plus peste 100 de milioane de euro, pe care-i va lua din buzunarele fiecăruia dintre noi.

Decizia celor de la FMI era, de altfel, inevitabilă. Ei au venit la Bucureşti chemaţi de preşedintele Traian Băsescu într-un moment în care era evident că nu au cu cine discuta. Un guvern interimar nu poate angaja România şi, chiar dacă prin absurd, delegaţia ar fi găsit toate bune la Bucureşti, o propunere de eliberare a banilor pentru o ţară fără guvern n-ar fi primit nici măcar avizul departamentului juridic al FMI. Pur şi simplu nimeni nu poate lua de bună promisiunea unui guvern interimar.

Negociatorul pentru România al FMI, Jeffrey Franks, a spus vineri că “ar fi nevoie de o rezolvare rapidă a crizei politice pentru ca Fondul să elibereze a treia tranşă în decembrie”.

Tot vineri, înaintea plecării FMI, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, remarca faptul că, în această perioadă, “logica dominantă din discursul public nu este, din păcate, logica financiară, nici cea economică, este cea politică şi electorală.”

Rareori cei de la FMI fac aprecieri politice. La fel de rar ca şi Isărescu. Acum mesajul lor este clar – politica a dat totul peste cap iar românii vor plăti pentru asta.

De ce s-au mai deranjat atunci cei de la FMI până la Bucureşti? În momentul în care preşedintele Băsescu a insistat ca delegaţia să vină, deja criza începuse iar ei îşi amânaseră vizita. I-a chemat înaintea nominalizării lui Croitoru şi le-a promis că nu vor pierde vremea. Altfel nici FMI-ul nici Banca Mondială n-ar fi răspuns.

Aceste instituţii serioase au şi departamente de analiză politică, iar departamentele respective avertizaseră că guvernul Boc va cădea. N-au fost totuşi în stare să prevadă faptul că preşedintele unei ţări democratice ar putea nominaliza de două ori un premier fără şanse de a obţine votul parlamentului. Pentru aceste instuţii, o astfel de situaţie reprezintă o imposibilitate logică.

Atunci ce ce a mai chemat atunci preşedintele Traian Băsescu cele mai importante instituţii financiare ale lumii la Bucureşti?

Fără voia lor, experţii lui Jeffrey Franks au jucat un rol în evoluţia crizei politice. S-au plimbat de la Finanţe la BNR, pe la Cotroceni şi pe la partide, încercând să obţină un acord politic, o promisiune, ceva. Băsescu şi-a jucat cartea cu un cabinet Croitoru, iar experţii financiari au făcut fără voia lor o presiune pentru jocul lui Băsescu. Vineri s-a jucat ultima carte. După două săptămâni în România, Jeffrey Franks trebuie să fi înţeles cum stă treaba. Dacă Traian Băsescu l-ar fi nominalizat pe Klaus Johannis experţii nu ar fi plecat, căci formarea guvernului devenea o chestiune de zile. După ce preşedintele a desemnat din nou un premier fără şanse, Franks şi-a luat echipa şi dus a fost. Mesajul pentru politicienii de la Bucureşti a fost aproape sarcastic – vă mai sunăm noi.

În absenţa banilor de la FMI şi de la Banca Mondială, guvernul se va împrumuta acum de la băncile din România, la dobânzi mai mari. Asta înseamnă că doar pentru plata pensiilor şi salariilor în acest sfârşit de an guvernul va plăti suplimentar între 100 şi 150 de milioane de euro. Acesta este costul financiar imediat al crizei politice.

Moise Guran este realizator al emisiunii de actualităţi şi analiză economică Bizbazar, de la Antena 3.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Postaca Nutzi

Someone — Fri, 06 Nov 2009 21:48:12 +0000

În (deja) faimoasa poveste cu telefonul Elenei Udrea la emisiunea la Turcescu, ridicol nu este că:

1. A sunat la radio să-şi spună părerea (e dreptul ei).
2. A sunat la radio să-şi susţină şeful (e nu doar dreptul, ci probabil şi datoria ei).
3. A sunat la radio să-şi susţină şeful, pozând în anonim binevoitor (e treaba ei ce fişă de post are).

Ridicolă este următoarea secvenţă, când Turcescu se prinde cu cine vorbeşte, de fapt:

Turcescu: Doamnă, eu m-am născut cu oareşce ureche muzicală. Nu sunteţi cumva Elena Udrea?
Doamna: Nu, dl. Turcescu. Semăn cu doamna Elena Udrea la telefon?
Turcescu: Da, foarte mult, să ştiţi.
Doamna: Bun… a… asta este bine, pentru că…
Turcescu: Mea culpa, mă rog…
Doamna: …eu chiar o simpatizez… pentru că şi dânsa se luptă aşa cum aş face şi eu dacă aş avea o poziţie publică.

Momentul, la min 01.08. (via)

Ah, dar ce simpatică e Nutzi

Altele asemenea pe Amar de Zi

Ar fi vesel, dacă n-ar fi tragic

Someone — Fri, 06 Nov 2009 10:07:13 +0000

1. Preşedintele constată (în sfârşit!) că există o majoritate parlamentară, care-l susţine pe Klaus Johannis şi care asigură trecerea unui guvern.

2. Preşedintele este informat de FMI, BM şi UE că vor reveni pentru discuţii privind finanţarea României după ce ţara va avea un guvern stabil, care să aibă încrederea Parlamentului.

3. În consecinţă, preşedintele îl desemnează pe Liviu Negoiţă, de la PDL.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Hai băieţii

Someone — Thu, 05 Nov 2009 22:00:02 +0000

Am trăit s-o văd şi p-asta:

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Preşedintele executiv al FC Dinamo, Cristian Borcea, a declarat, joi, la finalul partidei cu Galatasaray, pierdută cu scorul de 0-3 [...] “nu poţi să vii şi să te prezinţi în aşa hal în faţa lui Galatasaray. Este nesimţire şi indolenţă din partea jucătorilor. Ar trebui să se uite şi ei la jucătorii Unirii Urziceni“.

Păi da.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Un majur la Cotroceni

Someone — Wed, 04 Nov 2009 18:32:38 +0000

Cred că fiecare jurnalist acreditat vreodată la Cotroceni şi-a încasat porţia lui de îmbrânceli, buşituri şi vânătăi în încercarea de a se apropia de şeful statului. Face parte din meserie, atunci când eşti jurnalist în România.

Băieţii înalţi de la SPP au o plăcere anume să bruscheze presa. Ştiu exact cum să trăsnească în coaste cu cotul. Mai ştiu şi să te trosnească peste laba piciorului cu tocul de la pantofii lor de ştoc. Operatorilor le pocnesc abil camerele, taman când vizează – unui coleg de-al meu i-au învineţit ochiul. Unii, mai pricepuţi la tehnica modernă, au învăţat, nu demult, să smulgă cablurile de sunet din consolă. Eu, unul, am avut a-mi coase o canadiană după ce garda preşedintelui Iliescu a considerat că eram prea aproape de “obiectiv”.

Dar, cum spuneam, face parte din meserie, să te întâlneşti cu astfel de musculoşi nepricepuţi, care nu ştiu să ţină presa la distanţă decât dând la oase.

Însă asta era, totuşi, doar treaba SPP, nu şi a preşedintelui. Ce mai poţi spune când însuşi şeful statului bruschează reporterii? Ce preşedinte e ăsta, majur de pluton sau lider naţional?

Ah, mă scuzaţi, am uitat. Nu este cumva acelaşi preşedinte care a smuls telefonul unei jurnaliste? Care l-a făcut găozar pe altul? Care a invitat-o pe alta să se suie pe masă? Care…