Amar de Zi

2012 – dacă ăsta e finalul, atunci vreau banii înapoi

Someone — Sat, 21 Nov 2009 23:05:59 +0000

A dracului Apocalipsă, nu mai poate crăpa planeta fără ca un scenarist bolnav de clişeisme să ne strice ultimul chef global. Mayaşii cred că s-ar sinucide în masă de ruşine, dacă ar mai trăi acum, cu doi ani înainte de sfârşitul calendarului lor – şi în anul premierei acestei super-producţii de placă video.

Ştiţi ceva? Scuzele mele, dar n-am nimic a scrie despre filmul ăsta. Nu merită decât un sfat amical din partea mea – NU.

Altele asemenea pe Amar de Zi

După dezbatere

Someone — Fri, 20 Nov 2009 19:59:03 +0000

Concluziile mele*:

1. Crin Antonescu a jucat pentru turul I.
2. Mircea Geoană a jucat pentru turul II.
3. Traian Băsescu a stat în defensivă.

1. Crin Antonescu

Pro: părerea mea e că a înţeles cel mai bine cine priveşte dezbaterea şi că s-a adaptat cel mai bine formatului. Dl. Antonescu a punctat aproape la fiecare intervenţie, cu fraze uşor de înţeles, scurte, memorabile (în televiziune se spune că “a vorbit în sincroane”). A evitat greşeala uzuală în asemenea întâlniri – şi anume, să deschidă discursuri ample, pe teme complicate, adânci şi de mare greutate. Desigur că asta l-a menţinut într-o zonă superficială, dar pentru publicul larg cred că a fost cel mai uşor de digerat. “A trecut sticla.”

Contra: Indisciplinat de multe ori, agresiv doar de dragul agresivităţii, alteori. N-a propus practic nimic concret (în afara, poate, a parodiei cu Podul de la Mărăcineni la nivelul unui întreg judeţ). Replica rapidă, repetată de prea multe ori, l-a transformat înspre finalul dezbaterii într-un factor de parazitare a dezbaterii, de unde la început era cel care o făcea inteligibilă pentru public.

Per total: dl. Antonescu şi-a jucat ultima carte. Ţinta lui este să intre în turul II, de aici atacurile permanente şi agresivitatea generală. Trebuia să fie neapărat prezent în dezbatere, chiar cu riscul de a-i enerva pe unii. Măcar va fi ţinut minte, până duminică, la vot.

Dl. Antonescu are şanse reale dacă reuşeşte să intre în turul II.

2. Mircea Geoană

Pro: cu multe rezerve – jocul de conciliere, poziţionarea de personaj public care aduce consensul. Dpdv al votului, interesantă reţinerea de a-i ataca pe liberali, cât şi osanalele pentru PF patriarh Daniel (sâmbătă, duminică, lumea se duce la biserică).

Contra: cel mai slab adaptat la format, discurs adesea greoi, fraze lungi, greu de urmărit, de genul acelora pe care publicul le califică aproape automat drept “fraze goale”. A încasat-o de mai multe ori, atât de la dl. Antonescu, cât şi de la dl. Băsescu. Nimic memorabil, nimic înălţător.

Per total: Dl. Geoană are memorie bună, a învăţat perfect discursul de început, în care a folosit corect acuzativul (”pe care”). Apoi, a revenit la ale lui. Fără replică, aparent intimidat şi depăşit de miza întâlnirii.

Dl. Geoană riscă să fie încă o dată masacrat de Traian Băsescu în turul II.

3. Traian Băsescu

Pro: a reuşit, spre sfârşitul dezbaterii, porţiuni de discurs ferm şi ofensiv. Reiterarea condiţiei de “capitulare fără condiţii” îi fidelizează o dată în plus electoratul. Bătăios, s-a străduit să nu lase nici o lovitură ne-ntoarsă. Din acest punct de vedere, a fost constant – alegătorii ştiu la ce să se aştepte din partea sa în cazul unui nou mandat.

Contra: a avut nevoie de o oră să se-ncălzească – timp mort, în televiziune o oră e o eternitate. A părut realmente surprins de atacurile directe împotriva lui şi a avut nevoie de timp preţios ca să compună replici. Se vede acut că, timp de 5 ani, nu a intrat în dialog cu nimeni şi că toate confruntările au fost de la distanţă. Nu a adus nimic nou în discurs (acelaşi proiect “jos sistemul”) iar în prima parte a dezbaterii s-a plasat într-o zonă complet neinteligibilă pentru public (mai ales prin referirile la coroborări între articole de lege, sinergii, etc).

Per total: Dl. Băsescu are acelaşi proiect din 2004 dar nu mai are nimic din prospeţimea pe care o manifesta în 2004.

Pericol mare pentru dl. Băsescu în turul II dacă intră cu dl. Antonescu.

În final: câştigător la puncte al dezbaterii tv, Crin Antonescu, urmat de Traian Băsescu.

Aştept audienţele cumulate pe staţiile care au transmis dezbaterea. După tot circul din ultimele zile cu “uite-o nu e”, cred că a fost o audienţă mare şi e posibil să se fi schimbat câteva zeci/sute de mii de voturi în seara asta.

Later Edit: Audienţele de ieri seară – am făcut o captură, sper să se vadă. Cred că Petrişor Obae va face o analiză completă zilele acestea. Eu remarc doar că au fost audienţe mari pe cele 3 staţii despre care ştiu sigur că au transmis dezbaterea (probabil că au mai fost şi altele, precum N24 sau B1, dar n-am verificat). Iată captura:

(e selectată măsurătoarea all-urban, nu 15-54, şi este audienţa, nu cota de piaţă; 1 pct de audienţă egal aprox 120.000 de persoane)

_______________
* din punct de vedere al performanţei televizionistice. Candidaţii s-au adresat publicului, nu analiştilor politici.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Măcar atât

Someone — Thu, 19 Nov 2009 19:09:42 +0000

Bucureşti, 19 nov /Agerpres/ – Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac încalcă regulile profesiei de jurnalist în momentul în care propun unui demnitar nepublicarea unor informaţii de interes public. Mai mult, Sorin Roşca Stănescu oferă în mod explicit demnitarului protecţie mediatică, au concluzionat membrii Comisiei media (CRP+AJR), întrunită, joi, în calitate de organism de autoreglementare în domeniul bunelor practici jurnalistice.

Comisia a discutat cazul dialogurilor dintre Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chirieac şi Cătălin Macovei, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, aşa cum reies din stenogramele publicate de ziarul ‘Curentul’ în săptămâna 10 – 16 noiembrie [...].

În documentul citat se arată că Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac ajung la o înţelegere cu un demnitar cu scopul explicit de a denatura adevărul, iar în urma acestei înţelegeri cei doi îşi pierd imparţialitatea şi independenţa.

De asemenea, potrivit Comisiei media, Bogdan Chirieac oferă servicii de influenţă, care sunt interzise de regulile conduitei jurnalistice. [...]

În consecinţă, comisia consideră că instituţiile de presă care colaborează cu Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac pentru prestaţii jurnalistice sau de management editorial riscă să compromită nu numai propriul prestigiu, ci şi credibilitatea profesiei.

De aceea, Comisia media recomandă instituţiilor de presă şi jurnaliştilor să nu îi mai prezinte pe cei doi drept jurnalişti sau cu orice altă titulatură care face trimitere la această meserie. AGERPRES/(Daniel Popescu)

Altele asemenea pe Amar de Zi

Prea mult, prea puţin

Someone — Wed, 18 Nov 2009 23:38:07 +0000

Apropo de eşecul dezbaterii televizate programate pentru ieri seară: mie mi se pare că, în ultima vreme, televiziunile discută prea mult cu politicienii şi-i intervievează prea puţin.

Dar, pe de altă parte, poate că nici nu mă pricep la “jurnalismul” ăsta modern.

Altele asemenea pe Amar de Zi

Încă un viral

Someone — Wed, 18 Nov 2009 15:04:34 +0000

Poate cel mai bine produs viral de până acum:

Altele asemenea pe Amar de Zi

Pe cine înjurăm

Someone — Tue, 17 Nov 2009 10:11:20 +0000

La Antena 3, deputatul PNL Antonel (sic!) Tănase declară: “greva de la metrou este manipulată politic de dl. Berceanu”. Afirmaţia este citată pe burtieră. Sigur că da, noi vom crede orice, dacă e scris.

Sau nu.

În privinţa manipulării politice a grevei de către dl. Berceanu, eu n-am dovezi. Am doar o constatare de făcut: Ion Rădoi, liderul sindicaliştilor de la Metrorex, a fost senator PSD în legislatura 2004-2008. N-a trecut de uninominal, aşa că a rămas fără imunitate parlamentară, dar cu funcţia de la partid. El este şeful organizaţiei PSD Giurgiu.

Ce solicită sindicaliştii lui Ion Rădoi? Potrivit ministrului Transporturilor, încă o creştere salarială, de 23%, după ce au mai încasat una, de 26%, anul trecut. Dacă nu ştiaţi, mai mult de jumătate din veniturile Metrorex provin din subvenţii. Radu Berceanu spune că astfel de creşteri repetate, mai ales în vremuri de criză, sunt inacceptabile.

Dacă asta e manipularea “politică” pusă la cale de ministrul Berceanu, atunci eu, unul, sunt alături de el.

PS – cât de tâmpit să fii ca, la 5 zile distanţă de alegeri, să aranjezi o zi de înjurături din partea tuturor bucureştenilor la adresa propriului partid?

Altele asemenea pe Amar de Zi

Ce nu mă interesează, ce mă interesează

Someone — Mon, 16 Nov 2009 23:53:57 +0000

Nu mă interesează, şi numai asta aud:

1. Ciorba reîncălzită cu Hayssam şi Profesorul. Ştiu deja.
2. SRS, Chireac şi Macovei. Ce e nou la părul lupilor?
3. Moguli, privatizări, nefericiri. Aceeaşi marotă.
4. Geoană la Moscova. Nici acolo nu l-a băgat nimeni în seamă.
5. Mitingurile electorale pe liste de prezenţă. Pe cine dracu’ vor să convingă?
6. Sondajele. Să fim serioşi.
7. Promisiunile. Termen greşit, corect este “minciunile”.

Mă interesează, şi nu găsesc nicăieri:

1. Cursul leu/euro, peste 6 luni.
2. Câţi bugetari sunt în ţara asta, pe categorii.
3. Să văd un demnitar condamnat pentru corupţie.
4. Să dispară birocraţia de stat.
5. Fondurile europene, în sfârşit.
6. O autostradă.
7. Un plan pentru România.

Carevasăzică, e supraofertă de rahat şi penurie de firesc. Ce tâmpită economie politică trebuie să suportăm…

Altele asemenea pe Amar de Zi

Decât o Revistă

Someone — Sun, 15 Nov 2009 21:19:37 +0000

În discuţia cu Cristian Lupşa, la Săptămâna de Ştiri, am remarcat paradoxul situaţiei: vorbeam la tv, pentru un public de câteva zeci de mii de telespectatori (foarte probabil mai mult) despre o revistă pe care foarte mulţi n-o vor ţine niciodată în mână – pentru simplul motiv că are un tiraj de numai 1.500 de exemplare.

Moartea audienţei? Eu cred că nu. Mi s-a părut nu doar că lumea ar trebui să afle despre proiect, ci şi că aceia care au auzit câte ceva, până acum, vor să ştie mai mult. Ce m-a încurajat să-l aduc pe Cristian în studio a fost interesul evident pentru proiect manifestat pe Twitter, pe Facebook, pe bloguri. Reacţia colegilor din platou şi din regie, în timpul interviului de azi, a confirmat acest interes, constatat prin alte locuri.

Apoi m-am dus la lansare, duminică seară, la un club cam tenebros din centrul Bucureştiului, şi aproape n-am putut intra în spaţiul happeningului propriu-zis. Au fost foarte mulţi oameni – am fost, de fapt, foarte surprins de aglomeraţie.

Ce naiba, când s-a mai lansat o publicaţie într-o asemenea înghesuială?

Cred că sunt mai multe motive pentru interesul publicului. Printre acestea, nuanţa de exclusiv, de ediţie limitată, de colecţie; buzz-ul sympa de pe net; jucăuşenia titlului, anti-convenţionalismul fotografiei de copertă; poate şi unele dintre semnături.

Dar, peste toate, cred că factorul determinant a fost curăţenia ideii.

Cu Decât o Revistă, câţiva jurnalişti s-au declarat, de fapt, exasperaţi de comercializarea peste măsură a presei. Aveau opţiunea să bodogănească în surdină, ca toţi ceilalţi din breaslă, să-şi plângă pe umeri, reciproc. Au dorit să facă însă un pas în afara mârâielii fără finalitate – au decis să ofere publicului viziunea lor asupra genului de presă în care cred. Au scris, au desenat, au fotografiat şi au editat pentru plăcerea lor şi a publicului – nu pentru profit, nu pentru buget şi nici pentru cotă de piaţă. Au făcut-o gratis, n-au vândut publicitate, n-au dat socoteală nici unui board şi nici unui patron.

Să fim înţeleşi: DoR nu este vreo probă de genialitate jurnalistică; nu va face nici o gaură-n cer; nu va lua nici un Pulitzer. Dar nu e nici un bai – arareori presa deţine adevărul absolut, mai ales pe cel despre sine.

Dar DoR este în primul rând un demers curat – iar asta îi va scuza, până la urmă, majoritatea stângăciilor.

Încă ceva: prin interesul aşa de mare faţă de publicaţia aceasta independentă, publicul a exprimat şi el ceva – şi anume, că-şi doreşte să consume presă, dar presă curată.

Oamenii n-aveau de unde să ştie cum arată revista, cum sunt scrise textele, cum e paginată şi cum e redactată. Dar au crezut că, măcar într-o privinţă, pot fi siguri de ceva:

Că nimeni nu-i va păcăli.