Discursurile vor avea ca tema „Visul meu in cariera”. Fiecare discurs va dura maxim 5 minute ?i poate sa includa o poveste reala din experienta trecuta si obstacolele pe care le-ai depasit pentru a fi mai aproape de visul tau,  sau o poveste imaginara cu ce-ti doresti sa devi si ce esti pregatit sa faci pentru a ajunge acolo unde iti doresti.

Pentru a fi selectat, trimite o mostra a discursului, intr-o inregistrare video de maxim 2 minute. Nu este luata in considerare calitatea inregistrarii, ci numai calitatea discursului inregistrat. Inregistrarile vor fi incarcate pe youtube si veti trimite linkul. Impreuna cu linkul pentru inregistrarea video va fi nevoie sa trimiti si CV-ul tau.

Castigatorii vor primi  urmatoarele premii:
-participarea la un curs gratuit de public speaking sustinut de specialisti in domeniu;
-carti si audiobook-uri despre public speaking si prezentarile de succes
- posibilitatea de a participa la un internship/ stagiu de practica intr-o agentie de publicitate, o agentie de comunicare si relatii publice sau din alt domeniu de care sunt interesati;
- sa participe la inregistrarea de audio – book-uri – carti pentru copii si tineri pentru dezvoltare personala si profesionala
- diplome de participare

Criteriile de selectie vor fi:
-originalitatea discursului;
-corectitudinea discursului
-consistenta si firul logic al povestii
-capacitatea de a capta si de a mentine atentia publicului
-congurenta intre comunicarea verbala si cea non-verbala

Participantii vor fi tineri cu varste intre 16 si 30 ani

Va asteptam sa ne trimiteti inregistrarea video de 2 minute si CV-ul pe adresa office@youngoldfish.ro cu subiectul „Concurs yoU Speak 23 iunie” pana la data de 16 iunie, ora 16.00.
Detalii despre Festivalul Sono Chrom gasiti si pe site-ul http://sonochrom.com/index.php/en/
Organizatori ai concursului de public speaking:
Asociatia Young Goldfish www.youngoldfish.ro
Centrul Gifted Education www.giftededu.org

Va asteptam duminica 27.05, ora 12:30 la Casa Universitarilor pentru o noua editie SpeakUp.

Pentru cei ce nu au putut veni la speakup10, avem de facut un anunt important.

Incepand cu editia precedenta am inceput sa ne axam mai mult pe partea de comunitate, astfel speakup-ul incepe acum cu un grup deschis de discutii pe teme ce tin de vorbitul in public.

Urmeaza apoi partea de exersare si imbunatatire a abilitatilor de vorbit in public, prin care unii dintre participanti ne prezinta discursurile pregatit.

Toate persoanele care vor sa sustina un discurs trebuie sa completeze chestionarul urmator

Noi, ca organizatori, iti oferim consultanta pentru a fi siguri ca vei avea un discurs cat mai bun, si astfel sa reusesti sa treci peste emotiile initiale.

Apoi, la fata locului vei primi feedback (sau feedforward cum ne place noua sa il numim) pe discursul pregatit.

Acestea fiind spuse te asteptam cu drag duminica la Casa Universitarilor.

Aceasta este una din caile spre succes, devino cat mai autentic si sincer cu audienta ta si vei fi catalogat cu singuranta drept un speaker de calitate.

Imagineaza-ti, te rog, un speaker extraordinar ce prezinta un lucru revolutionar in industria lui, schimba slide-ul si incepe sa-ti vorbeasca despre cat de important este sa te schimbi, prezinta o schimbare mica de genul “sa te usuci cu un singur prosop de hartie” prin care poti salva o intreaga padure.

Speakerul e antrenant, iti mentine atentia in timp ce-ti explica toate detaliile si iti spune o poveste interesanta cand dintr-o data trebuie sa ia o pauza…

Sa plece pentru cateva secunde din fata ta si sa mearga in spate pentru a… SCHIMBA SLIDE-UL!

Imagineaza-ti acelasi speaker care doar continua, slide-urile se schimba la apasarea unui buton.

Vrei sa stii care-i lucru care-ti poate oferi un sentiment de libertate extraordinar? Si sa te simti si ca un mic Jedi ( ) )?

Investeste intr-un clicker, sau presenter… cum vrei sa-l numesti.

E instrumentul ce mi-a schimbat foarte mult perceptia asupra vorbitului in public. Din doua motive:

1. Sentimentul de libertate fata de laptop / calculator.

Pot sa ma plimb, sa ma duc pana in spatele salii, sa vorbesc cu lumea, sa-l bag in buzunar si sa-l scot doar cand am nevoie, sau pur si simplu sa-l las pe vreo masuta.

In momentul in care voi avea nevoie sa schimb slide-ul, totul se va intampla natural, fara nici o pauza in vorbire, fara nici o pauza in limbajul nonverbal, pur si simplu voi continua, apasand un buton.

Unde mai pui ca unele dintre acestea au si niste functii uimitoare.

Clicker-ul pe care-l folosim la speakup-uri are 2 functii foarte folositoare:

• cea de “black screen” – care este echivalentul apasarii tastei B, practic, iti afiseaza un ecran negru si tu poti fi in “raza” videoproiectorului si nu va fi nimic deranjant. Sau poti ascunde imaginea, diagrama, textul de pe ecran pentru a argumenta mai bine o idee sau a face un rezumat ad hoc. De precizat insa, ca aceasta functioneaza doar in powerpoint.
• TIMER! – iti poti seta timpul pentru prezentare si mereu il vei avea “in fata ta”; ba mai mult vibreaza atunci cand mai ai 5, 3 respectiv 1 minut ramas. Mi-ar placea foarte mult daca as putea programa cand acesta vibreaza insa, va trebui sa ma multumesc cu atat deocamdata.

2. Apropierea / conectarea cu publicul.

Nu poti face extrem de multe lucruri atunci cand esti legat de calculator si la fiecare slide trebuie sa fii cu ochii la tastatura.

Daca esti acolo vei avea si tendinta de a fi cu ochii in monitor, citind de pe ecranul respectiv slideurile. Nu stiu de ce se intampla asta, insa am trecut de multe ori prin aceasta experienta si tot ce pot sa-ti zic este: evita cu orice pret senzatia de lectura scolara. Cam asa arati in momentul in care stai la “pupitru” citind slide-urile.

Cu o astfel de telecomanda te poti apropia de oameni, te poti plimba printre ei, poti amplifica mesajul de pe slide prin deplasarea libera prin sala.

Ba mai mult daca esti la inceput de drum si esti emotionat: un astfel de instrument o sa-ti fie alaturi in momentele in care tremuri, transpiri si asa mai departe. Poti sa il strangi in mana si nu o sa se vada nimic, e un obiect asupra caruia poti sa-ti reversi emotiile si sa nu deranjezi (prea tare) audienta.

Vestea buna este ca aceste telecomenzi nu sunt atat de scumpe, poti gasi pe net tot felul de solutii creative, si ghidul de cum sa-ti faci unul.

Alternativa pe care am folosit-o si eu acum ceva timp a fost sa-mi transform telefonul in telecomanda. Nu mai stiu exact ce folosisem atunci insa am gasit o aplicatie pentru windows si una pentru android.

Doar cateva, foarte putine dintre ele, daca ai noroc sa le prinzi, iti ofera o EXPERIENTA COMPLETA, UNICA: te motiveaza, te inspira, iti ridica un pic valul de pe ochi si te ajuta sa vezi viata ta si a celor din jur dintr-o cu totul alta perspectiva.

Despre ce vorbesc? Despre experienta TEDx.

Pentru cei care nu au auzit de TED sau de evenimentele similare, organizate sub licenta sa la nivel local (TEDx), va invit sa urmariti acest video de prezentare:

Despre TEDx

De ce vorbim despre experienta de anul acesta, TEDxYouth@Bucharest 2012?

In primul rand pentru ca, daca vorbim despre public speaking, atunci trebuie sa vorbim si despre discusurile TED, care au devenit un standard in materie de discursuri de impact.

In al doilea rand pentru ca Pregateste-te a primit, cu mare drag, oportunitatea si in acelasi timp responsabilitatea unui parteneriat cu TEDxBucharest. Mai exact, am fost consultanti pentru speakerii editiei din acest an a TEDxYouth@Bucharest.

Ce am adus in proiect?

Trebuie sa recunosc ca TEDx a reprezentat inca de la inceput o piatra de incercare pentru noi. Tocmai pentru ca am crescut (profesional) si ne-am hranit (intelectual si emotional) atata timp cu discursurile TED, am simtit o mare responsabilitate fata de parteneriatul cu TEDxBucharest. Si am adus in „slujba” acestui eveniment toate cunostintele si experientele noastre acumulate de-a lungul anilor in calitate de: speakeri, traineri si, mai nou, membri fondatori/organizatori ai comunitatii de vorbit in public SpeakUp.

Si am muncit. Am muncit mult! Zile si nopti, nu pierdute ci castigate.

Ce am primit?

Sunt atat de multe ca nici nu stiu cu ce sa incep …

In primul rand ne-am ales cu experienta unei colaborari excelente cu organizatorii evenimentului, pe care ii salutam cu aceasta ocazie si ii felicitam: Adina Soneriu, Victor Georgescu, Andrei Nica si Anca Nicoara. A.K.A „InCUB”. Si pentru ca nu ne-am saturat unii de altii, am stabilit ca vom colabora si in toamna pentru TEDxul cel mare.

In al doilea rand, am primit oportunitatea de a ne testa si de a ne depasi limitele. Cum? Am ajutat speakerii sa isi puna in evidenta ideile: i-am ajutat atat la partea de structurare a discursurilor cat si la partea de livrare a acestora. Am fost pas cu pas langa ei in tot acest proces si am avut astfel ocazia unica a experientei „din interior” a discursului TEDx.

Nu cred ca vom putea vreodata sa exprimam complet, in cuvinte, emotiile de la repetitiile dinaintea evenimentului. Sau emotiile din ziua evenimentului, traite pentru fiecare speaker in parte. Ai fi zis ca noi tineam discursul pe scena, nu ei. J  Deci putem sa spunem ca am mai crescut un pic, nu numai profesional ci si emotional.

Si cu ce ne-am mai ales? Cu discursuri foarte bune, idei motivationale si inspiationale, multe cunostinte noi, multe contacte noi, cateva potentiale colaborari.

Acum asteptam cu nerabdare inregistrarile discursurilor pe care cu siguranta vi le vom arata si voua, cititorilor Pregateste-te.

Noi, „Pregateste-te”, am mai crecut un pic. Experienta TEDxBucharest a mai crescut si ea cu inca un eveniment de succes. Si ne dorim sa evoluam in continuare impreuna!

Sa luam cazul prezentarilor deschise, in cadrul carora participantii provin din domenii diferite. Din start trebuie sa te asiguri ca folosesti o “limba universala”. Bine, bine, dar cum poti afla care este nivelul celor din sala?! Fa-ti temele de acasa! Fa putin research dinaninte sa ajungi in sala. Daca ai la dispozitie formulare de inscriere lucururile sunt foarte simple. Dar ce te faci cand nu ai?

Gandeste-te la subiectul abordat si la targetul pe care il vizezi si ia in calcul extremele: cum te-ai adresa unei persoane cu experienta pe acel domeniu? Dar unui novice? Incearca sa gasesti apoi o cale de mijloc. Nu folosi foarte multi termeni specifici daca nu ai siguranta ca nivelul de experienta al auditoriului, in domeniul respectiv, este ridicat. Sau daca alegi sa folosesti astfel de termeni incearca sa-i explici (nu exagera nici cu termenii, nici cu explicatiile).

La fel de bine, daca te adresezi unei audiente experimentate nu este cazul sa folosesti un limbaj sub nivelul lor, nu evita termenii specifici si nici nu explica fiecare proces sau termen in parte.

O alta metoda pe care o poti folosi, daca timpul si spatiul iti permit, ia pulsul salii! Incearca sa stabilesti un contact cu publicul inaintea prezentarii, sa le afli nevoile si asteptarile.

Bineinteles, asta presupune ca trebuie sa-ti adaptezi discursul pe parcurs, desi daca ti-ai facut temele, asa cum spuneam mai sus, nu vor fi decat foarte putine, spre deloc, elemente de schimbat.

Daca nu poti face asta atunci adreseaza o intrebare de “start” : “Cati dintre voi sunt familiarizati cu…” La fel poti face si in timpul prezentarii. Sau urmareste comportamentul din sala. Daca observi ca oamenii (sau o parte) sunt agitati e posibil ca ceva din ceea ce faci tu sa nu fie bine. Descopera ce si schimba!

De ce este important sa tii cont daca publicul tau intelege sau nu ceea ce spui? In primul rand pentru ca nu vei parasi sala cu nesiguranta ca mesajul tau a ajuns acolo unde si cum trebuia. Apoi, pentru ca publicul este cel mai important. Lui ii livrezi informatia si el trebuie sa inteleaga! Nu esti acolo pentru tine. Am auzit un trainer, chiar ieri, folosind o expresie care mi-a captat atentia si pe care am retinut-o: “In timpul unei prezentari nu tu esti rockstarul de pe scena!” Tu ce crezi, e asa? Eu zic ca da, pentru ca e datoria ta sa te asiguri ca informatia a fost livrata si mai ales inteleasa.

De asemenea, daca reusesti sa gasesti acea cale prin care toti participantii din sala inteleg ce ai tu de spus, garantat nu vei avea o audienta plictisita si frustrata. Unii pentru ca deja cunosc toate informatiile pe care le spui si nu e nimic nou, altii pentru ca nu inteleg nimic din ceea ce spui si nu se pot concentra.

Asadar, inainte de a tine o prezentare nu presupune ca toti cei prezenti trebuie sa inteleaga ceea ce spui ci asigura-te ca faci tot ceea ce este in puterile tale sa se intample acest lucru.

Sa fiti intelesi!

Nu stiu despre experientele voastre din generala sau liceu, dar pe parcursul educatiei mele in invatatmanul preuniversitar, regula complexitatii se aplica intotdeauna pentru rezultatele cele mai bune. O poveste nu era niciodata apreciata destul de doamna invatatoare daca nu continea o multime de metafore si neologisme, multe dintre acestea adesea utilizate chiar prost. Frazele trebuiau sa fie cat mai lungi si mai alambicate. Ideile cat mai complexe si mai obscure. Aceeasi regula a complexitatii, a emfazei, a limbajului „sofisticat” ne urmareste pe unii dintre noi si in mediul universitar si in viata profesionala.

Desigur, aici parerile pot fi impartite. Dar experienta mea de pana acum in ceea ce priveste vorbitul in public (discursuri ascultate si tinute) m-a condus mai degraba catre regula simplitatii. Intotdeauna am apreciat mai mult un discurs aerisit, simplu si structurat care reusea sa transmita un mesaj puternic prin cele mai putine si simple cuvinte.

Pentru a argumenta „suprematia” simplitatii , as spune ca aceasta ne ajuta sa:

-          Ne facem structura si ordine in gandire. Adesea putem sa ne pierdem in argumente si exemple, in special atunci cand sustinem un discurs pe o tema care ne pasioneaza.  Si ne asteptam ca publicul sa proceseze toata aceasta cantitate de informatie si sa extraga singur mesajele cheie. Din pacate, acest lucru nu se intampla prea des. Si nici nu este „corect” fata de public. Nu as putea sa spun de cate ori i-am multumit in gand unui vorbitor care a reusit in timpul discursului sa formuleze exact fraza cu care vroia sa ma intorc acasa. Si de cate ori am plecat nemultumita de la un discurs cu gandul: „Asa … si?” Simplificarea ne ajuta sa structuram discursul exact in jurul mesajelor, argumentelor cheie si ne obliga sa mentinem discursul pe „traiectorie”.

-          Atingem cu mesajul nostru un public cat mai larg. Nu stiu despre voi dar eu recunosc ca m-am aflat de cateva ori in viata in fata unor persoane care vorbeau atat de complicat incat imi era dificil sa le urmaresc. Si eu la randul meu m-am aflat in situatii in care am folosit un limbaj mult mai complicat si mai greoi decat se cerea in context. Simplificarea mesajului si discursului ne scuteste de astfel de situatii incomode. Pana la urma, sunt atatea bariere in comunicare cu care trebuie sa ne confruntam (bariere fizice, diferente de cultura, starea de spirit a unor persoane din public) incat este contraproductiv sa mai adaugam noi inca o bariera peste acestea.

-          Scutim timp si stim cu totii, timpul costa. Scutim atat din timpul nostru pretios cat si din timpul publicului. Nimeni nu vine sa te vada intr-un exercitiu de emfaza.

Asa ca va sfatuiesc urmatoarele:

-          Inainte de a scrie discursul, insira toate argumentele pe care le ai intr-un document separat. Si elimina una cate una din ideile suplimentare pana ajungi la mesajele cu adevarat importante. Acelea fara de care discursul tau nu ar mai avea sens.

-          Structureaza discursul pe doua, maxim trei idei principale. Dezvolta fiecare idee prin alte doua, maxim trei argumente.

-          Foloseste un limbaj comun. Elimina cat mai mult din neologisme, din termenii specifici sau din figurile de stil. Adesea cuvintele cele mai puternice sunt si cuvintele cele mai utilizate in limbajul comun. Pentru ca publicul rezoneaza cel mai bine cu acestea si cu sensul lor.

5 luni si 8 intalniri (7 + 1 nonformala) in care am cunoscut oameni frumosi dar mai ales am vazut “niste razboinici”.

Prin “niste razboinici” ma refer la oameni care au inteles si acceptat ca le este frica sa vorbeasca in public insa, spre deosebire de marea majoritate, au ales sa faca un pas in fata si sa imbunatateasca acest aspect al personalitatii lor.

A fost o placere sa vedem cum cu fiecare speech tinut devin mai buni ca oameni, nu doar ca vorbitori in public.

Fara prea multe alte cuvinte, avem placerea sa te invitam Duminica, 1 aprilie, de la ora 12:30 in Casa Universitarilor pentru o noua editie SpeakUp.

Formularul de inscriere il gasesti aici:  SpeakUp 8

Precizam ca nu se percepe nicio taxa de participare.

In cazul in care te intrebi de ce ar trebui sa vorbesti in public sau care sunt primii pasi, te rugam sa citesti articolele deja prezente pe pregateste-te si sa ne vedem cu drag la casa universitarilor.

Sa crestem Public Speakeri mari si frumosi

Genul de prezentare pe parcursul careia te-ai simtit bine, ai zambit, poate chiar ai ras. A fost o energie buna in sala insa cum se termina ramane doar starea de spirit, si aia pentru doar 5-10 minute dupa.

Numesc aceste gen de prezentare, prezentarea flower power.

Te duci, te simti bine insa nu ramai cu nimic dupa. Cu nici o idee valoroasa de pus in practica.

De cele mai multe ori solutia anti folowerpower sta in 3 intrebari.

3 intrebari pe care daca ni le-am pune, speech-urile noastre ar deveni mult mai semnificative pentru ceilalti.

1. Care este scopul prezentarii? (What’s your point?)

Probabil cea mai simpla si “stupida” intrebare. Toti stim ca probabil cu aceasta ar trebui sa incepem si totusi de cate ori uitam?

De cate ori nu ti s-a intamplat ca la jumatatea “constructiei” unei prezentari sa uiti de ce o faci.

Intrebandu-ne de ce facem o anumita prezentare o sa putem gasi asa numita imagine de ansamblu, the big picture.

In functie de care mai tarziu putem sa stabilim o ordonare logica a ideilor si cunostintelor ce vor fi prezentate.

2. De ce conteaza?

Uneori, fiind atat de pasionati de un subiect uitam sa precizam de ce conteaza lucrurile respective, ce o sa se intample daca nu facem cum ni se spune (sau ceea ce ni se propune).

De ce e important lucrul despre care vom vorbi?

Uneori, ca prezentatori, suntem atat de apropiati de subiect, de pasionati de acesta incat intrebarea de ce ni se pare de la sine inteleasa. Uitam insa ca nu toti activeaza in domeniul nostru si poate nu vor fi in stare sa faca anumite paralele si/sau sa inteleaga anumite concepte.

Pot fi multe motive insa trebuie sa le alegem pe cele mai puternice si apoi sa le trecem printr-un alt filtru:

3. De ce ne-ar pasa?

Asta e probabil o intrebare pe care o uitam de-a dreptul in cadrul prezentarilor noastre.

De ce sa nu construim speech-ul astfel incat sa avem un impact. Sa ne construim speech-urile astfel incat ei, cei care sunt in audienta, sa fie atinsi de noi, intr-un mod sau altul.

Punandu-ne in locul audientei vom putea empatiza cu aceasta, vom aduce speech-urilor noastre emotie si persuasiune printr-o singura intrebare.

De ce mi-ar pasa mie, ca ascultator al tau, de subiectul pe care tocmai mi-l povestesti?

Suntem in fata unor oameni si avem, de fiecare data, ocazia de a schimba lumea, cate putin…

Cate o prezentare o data…

Mie mi s-a intamplat de nenumarate ori sa asist la o prezentare care mi-a dat programul peste cap, doar pentru ca nu s-a respectat timpul anuntat sau pentru ca cel care trebuia sa vorbeasca a inceput cu mare intarziere.

Timpul in care trebuie sau vrem sa ne incadram se exerseaza inainte de prezentarea propriu-zisa.

In primul rand, trebuie sa stii care este timpul alocat vorbitului, complet diferit de timpul alocat intregii prezentari. De ce? Pentru ca trebuie sa iei in considerare intervalul in care iti vor fi adresate intrebari dar si eventualele intarzieri, intreruperi etc.

Cat timp iti ia sa livrezi tot ceea ce ai pregatit? Doar in acest fel iti poti da seama de cat timp ai nevoie, altfel poti doar sa speri ca te vei incadra.

Multi speakeri calculeaza gresit timpul. Foarte gresit! Si ajung in felul acesta sa aiba o sala de oameni plictisiti, care nici macar nu-si amintesc despre ce e vorba in prezentare. Partea cea mai rea este ca un astfel de speaker nici macar nu realizeaza cat de mult depaseste timpul alocat unui punct din prezentarea sa. Daca il intrebi dupa 15 minute cat a vorbit probabil iti va spune vreo 5-6.

Cea mai simpla metoda de a-ti calcula timpul este sa te cronometrezi. Nu in ziua dinaintea prezentarii pentru ca s-ar putea sa realizezi ca ai prea multe de spus si prea putin timp. Salveaza timp si nervi!

Dupa ce ai aflat de cat timp ai nevoie sa spui tot ceea ce vrei fa un desfasurator al prezentarii. Ia fiecare moment si aloca-i un timp. Astfel, in timpul prezentarii vei sti exact cat timp mai ai pentru fiecare punct.

E indicat sa ai la indemana un ceas sau un cronometru. De unde sa stii ca ai sau nu timp daca nu stii cat e ceasul sau cat timp ti-a ramas? Asigura-te insa ca e un ceas la care te poti uita cu usurinta de la distanta, fara sa fii nevoit sa-ti intrerupi discursul pentru asta. De asemenea, exista dispozitive care te pot ajuta extraordinar de  tare. Acelea care au un cronometru si te atentioneaza cand ti-au mai ramas mai putin de 5 minute din timpul alocat.

Am vorbit pana acum despre cum sa-ti calculezi timpul, ce sa faci sa te incarezi in timp, cum sa te cronometrezi. Si totusi, unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le faci este sa nu intarzii! Incepe la timp.

Tine in acelasi timp si de bun simt si respect fata de cei prezenti. Avem tendinta de a ne ingrijora ca cei care intarzie vor pierde aspect importante din prezentare. Atunci nu incepe cu acestea. De ce sa-i pedepsesti pe cei care au ajuns la timp pentru cei care intarzie?

De asemenea, fii gata sa te adaptezi situatiei! Oricat de bine ti-ai pregati discursul si timpul in care sa te incadrezi ai toate sansele sa depasesti timpul. Solutia nu este sa vorbesti mai repede! Gandeste-te din timp la ce ai putea sa renunti daca apare o astfel de situatie.

Nu intra in panica si nu le arata celor prezenti ca te preseaza timpul.

Daca mai ai alte sugestii, care te-au ajutat pe tine sa te incadrezi, le asteptam.

Ai zice ca dupa trei ani de dezbateri structurate, teama de vorbit in public dispare. Adevarul este ca teama nu ne paraseste niciodata complet, doar invatam sa o gestionam si sa o transformam in energie pe scena, in motivatie si in respect fata de publicul din sala. Si din toata experienta acumulata in acesti ani si ulterior in alte contexte, as vrea sa va vorbesc despre unul dintre secretele pe care prea putin il iau in considerare: emotia nu se vede atat de tare pe cat o percepi tu.

Una dintre cele mai frecvente replici pe care un vorbitor o are dupa finalizarea unui discurs este: „Doamne, cate emotii am avut!”. Iar raspunsul vine invariabil: „Serios? N-as fi zis!”.

Cand esti pe scena, mai ales daca iti lipseste experienta vorbitului in public sau atasezi o importanta simbolica crescuta discursului, emotia se manifesta fizic:

-          Transpiri

-          Iti tremura mainile si picioarele

-          Iti tremura vocea si ti se usuca gura

-          Inima iti bate tare

-          Unii au chiar stari de greata si de ameteala

Secretul: foarte putine din aceste simptome sunt observabile si de cele mai multe ori devin vizibile doar pentru ca le atasam o importanta prea mare, in felul acesta accentuandu-le… Cat de bine ar fi fost sa imi spuna si mie cineva secretul asta inca de la inceput! Cate clipe am pierdut in timpul discursului gandindu-ma: „Oare se vede ca transpir si ca imi tremura vocea? Uita-te la mainile mele cum tremura! Ce o sa zica lumea?”. Clipe pe care as fi putut sa le petrec studiind publicul, creand contact vizual.

Explicatia? Publicul nu poate sa perceapa decat ceea ce vede sau aude.

-          Desi poate iti simti bataile inimii in gat, publicul aflat la o distanta de cel putin un metru de tine nu aude nimic.

-          Desi iti simti mainile reci, numai o persoana care te tine de mana in timpul discursului ar putea sa realizeze asta.

-          Desi simti ca ai vata in gura si nu poti sa propunti cuvintele decat cu extrema dificultate, publicul care nu te cunoaste si nu iti cunoaste timbrul vocal nu va avea termen de comparatie si nu iti va percepe vocea ca fiind iesita din comun.

-          Tremuratul mainilor si picioarelor sunt de asemenea reactii fizice care nu se observa de la distanta. Noi ne cunoastem corpul in stare de relaxare si automat ne imaginam ca tremuratul este la fel de vizbil in exterior precum este pentru noi.

De ce este important sa contientizam ca anxietatea nu este vizibila pentru public?

Pe cat este de adevarat ca publicul nu poate percepe reactiile fizice ale emotiei noastre, pe atat atat de adevarat este ca teama poate avea efecte vizibile, dar in alt plan: coerenta discursului, limbajul corpului si miscarea scenica.

Atunci cand ne imaginam ca toate reactiile fizice ale emotiilor sunt perfect vizibile pentru public, amplificam sentimentul de teama si:

-          Pierdem sirul ideilor, devenim incoerenti sau sarim peste intregi fragmente din discurs. Asta pentru ca acordam mai multa atentie tremuratului si timbrului vocal si uitam sa ne mai concentram pe continutul discursului, cel care conteaza defapt. De asemenea avem tentatia sa acceleram pasul, pentru a termina cat mai repede („Sa scap cat mai repede si sa fug de pe scena”). Tremuratul vocii nu se va simti dar incoerenta in discurs cu siguranta.

-          Ne hotaram sa folosim cat mai putin scena pentru a nu amplifica reactiile fizice. In loc sa ne plimbam pe scena, sa folosim tot spatiul pus la dispozitie, impietrim intr-o singura pozitie, eventual cu privirea fixata intr-un singur punct tot restul discursului. Tremuratul picioarelor nu se va observa dar lipsa de miscare cu siguranta va fi perceputa de public.

-          Ne ascundem in spatele hartiilor pentru ca audienta sa nu observe transpiratia excesiva. Broboanele de sudoare cel mai probabil ar trece neobservate dar coala A4 care ne tine loc de fata nu poate sa fie trecuta cu vederea.

Emotia nu este perceputa de catre public la aceeasi intensitate la care o percepi tu. Atunci cand vezi o lebada pe lac, tu vezi doar cum aluneca pe suprafata apei, nu si bataile energice din labe sub apa. La fel este si cu vorbitul in public. Publicul va percepe doar ce lasam sa se vada in exterior, nu si trairile si reactiile noastre interioare.

]]> http://ps.pregateste-te.ro/ai-avut-emotii-n-as-fi-zis/feed/ 0