Imi amintesc cat de incurcata era pentru mine nutritia. O adunatura de informatii contradictorii culese de pe diverse bloguri sau din carti. Voiam sa slabesc. Sa pot mentine rezultatele. Sa inteleg de ce ma tradeaza corpul meu. Sa gasesc o cale, o linie de mijloc, un echilibru. In schimb, primeam teorii care se bateau cap in cap. Iar faptul ca nu intelegeam nimic ma facea sa ma simt… defecta. 

In cautarea acelui echilibru si a unor solutii pentru a iesi din ciclul de diete de tip Yo-Yo (slabire-reingrasare) m-am inscris la primul curs de nutritie. Iar acolo am gasit multe raspunsuri si… si mai multe intrebari. 

Asa mi-am facut intrarea intr-un vortex in care acumulam tot mai multe informatii care, de data aceasta, se legau intre ele. 

In acelasi timp, purtata de nou-gasita pasiunea pentru domeniu, pierdeam legatura cu acea simplitate dupa care tanjeam atat de mult. 

Asa se face ca, la putin timp dupa ce am devenit nutritionist, am lansat acest blog. Si aici, in acest spatiu ‘’doar al meu’’, fara sa imi dau seama, am inceput sa scriu articole… la fel de dense si lipsite de claritate ca cele pe care nu le intelegeam cu doar putin timp in urma. 

Cautam sa ofer informatie veridica, faceam research si verificarea datelor ore in sir, insa scapam din vedere faptul ca scriam pentru oameni, si nu proiecte la facultate sau lucrari de disertatie. 

De ce s-a intamplat asa? Experienta mi-a aratat, de-a lungul anilor, ca mi-a fost mai usor sa vorbesc complicat, folosind cuvinte de specializare, decat sa vorbesc simplu, folosind cuvinte pe intelesul oamenilor. Tine, pe de-o parte, de ego, care se imbraca mandru in cuvinte dificile si isi asuma o armura imbatabila prin aparenta inteligenta.

Iar, de cealalta parte, tine de faptul ca, ratacita printre informatii, uitam ca dincolo de ecran este un om care ma citeste, cu o intrebare mai mult sau mai putin dureroasa, care cauta raspunsuri si nu lectii de nutritie. 

La nivel profund, imi era greu sa inteleg si sa extrag doar esenta a ceea ce voiam sa transmit.

Din fericire, la putin timp am inceput sa lucrez cu oamenii, majoritatea femei, in context de 1 la 1. Partea frumoasa a muncii 1 la 1 era ca, avand un om in fata, aveam feedback direct legat de informatia pe care o prezentam. 

Zambesc acum in timp ce scriu si imi amintesc o clienta draga, o fata care avea putin peste 25 de ani si un chip atat de expresiv incat i se putea ‘’citi’’ orice stare pe fata. In ochii ei am vazut pentru prima data efectul pe care il aveau  informatiile dense pe care le ofeream. 

Desi facea eforturi ca sa ma asculte, puteam observa momentul exact in care privirea ei incepea sa ‘’plece’’ in alta parte, chiar in timp ce inca dadea aprobator din cap si parea sa ma asculte atent. 

Atunci a inceput sa imi pun intrebari despre felul in care interactionez cu clientele si felul in care scriam aici, pe blog. 

Intr-un moment de constientizare, mi-am amintit ca am fost si eu in aceeasi situatie ca si ea si ca, atunci cand ma aflam in ‘’chinurile’’ dietelor si a slabitului, ma ajutau foarte putin informatiile despre procesele metabolice sau aminoacizi. Mai degraba aveam nevoie de ceva clar, simplu si actionabil.

Asa a inceput o noua calatorie. Cea de a invata sa simplific si sa extrag esenta din tot ceea ce am invatat de-a lungul anilor impregnati de cautare si de pasiune. Inca invat, si inca mai am tendinta sa vin cu informatii irelevante. 

Insa stiu ca sunt pe calea cea buna pentru ca primesc foarte des feedback entuziast si mesaje de recunostinta pentru ajutorul si claritatea pe care o aduc in vietile oamenilor in context de 1 la 1, intalniri de grup sau aici, pe blog si in social media. 

Acesta este motivul pentru care, dupa ce saptamana trecuta am facut 2 zile consecutiv postari despre legumele in alimentatie, m-am intrebat daca imi scapa ceva si daca este posibil ca ceea ce scriu sa nu raspunda, cu adevarat, intrebarilor pe care le au oamenii din comunitate despre legume.

De aici a venit si aceasta intrebare, lansata pe social media si in newsletter: 

‘’Ce intrebari ai TU despre legume sau cum sa mananci mai multe legume?’’

M-a surprins numarul mare de mesaje primite, aratand un gol de informatie, de aceea am impartit intrebarile in 10 categorii si am extras cate o intrebare- exemplu din fiecare.

CUM SA MANANCI MAI MULTE LEGUME? 

1. ”Cum pot manca mai multe legume si fructe, dat fiind ca nu am voie sa mananc prea multe crude.” – Cristina

Inainte sa intram in raspunsul propriu-zis, e necesar sa precizez ca nu trebuie sa mancam toate legumele sub forma cruda pentru a beneficia de nutrienti, ci mai degraba, ideal ar fi sa mancam, in fiecare zi, atat legume crude, cat si gatite.

Legumele crude si gatite pot fi servite la aceeasi masa sau la mese diferite. 

Mai mult, exista legume de pe urma carora beneficiem intr-o masura mai mare atunci cand le consumam gatite (sfecla, morcovi, pastarnac etc). 

Astfel, pentru a raspunde la intrebare, trebuie sa avem in vedere 2 piloni:

1⃣ Ce legume sau fructe le poti manca crude fara nicio problema? Vei obtine o lista mai scurta sau mai lunga. Poti consuma aceste legume si fructe pe cat de des vrei si le poti tolera, in functiie de preferintele tale. 

2⃣ Restul legumelor sau fructelor le vei consuma gatite. 

Acestea pot fi adaugate in alimentatie in mai multe moduri:

1. Daca iti plac salatele, insa nu poti manca acele legume crude (spanac, valeriana, kale, ardei etc), le poti trece prin tigaie 2-3 minute, dupa care sa faci salata conform preferintelor tale. Experimenteaza cu asta si vezi daca ti se potriveste. Daca nu, elimina si incearca altceva.
2. Legumele pot fi gatite la aburi, saute, la cuptor, cu lichid (ciorba, supa-crema) sau blansate. 
3. Legumele pot fi gatite separat (mancarica de spanac, piure de mazare verde) etc) sau impreuna cu alte alimente (omleta cu spanac si ceapa verde, carne cu cartofi dulci si rosii cherry la cuptor, mancare cu ciuperci, tofu si marar etc). 
4. Ciorbele si supele-crema sunt o modalitate excelenta si foarte la indemana pentru a manca mai multe legume. 
5. Poti apela la conserve (ideal fara BPA si fara zahar), legume congelate (daca le tolerezi), chiar si sucuri, cum ar fi sucul de rosii neindulcit. 
6. Fructele pot fi consumate gatite minim sau sub forma de compot indulcit minim sau neindulcit, dulceata etc. De exemplu, poti adauga fructe proaspete sau congelate, aduse la temperatura fierberii, in terciuri de ovaz sau quinoa, budinca de chia sau smoothie-uri. Pot fi fructe de padure, mere, pere, ananas din conserva light etc.
7. Sucul de lamaie intra, si el, la categoria fructe. 
8. Poti adauga ghimbir sau suc de lamaie oricarei dintre mesele principale pentru a obtine mai multi nutrienti din mancare.

Si, in cealalta parte a spectrului, avem intrebarea:

2. ’’Nu pot manca legume gatite, ce ma fac?’’- Andreea

Desi ideal este sa obtinem zilnic o combinatie intre legume crude si gatite, daca din diverse motive nu poti manca legume gatite, gaseste modalitati creative de a te bucura de legumele crude in fiecare zi.

Poti porni avand in minte acesti 2 piloni:

1⃣ Ce legume sau fructe le poti manca gatite? Vei obtine o lista mai scurta sau mai lunga. De exemplu, cei mai multi oameni sunt ok cu a manca morcovi, sfecla sau cartofi dulci sub forma gatita.

Poti consuma aceste legume si fructe pe cat de des vrei si le poti tolera, in functie de preferintele tale. 

2⃣ Restul legumelor sau fructelor le vei consuma crude. 

Astfel, 

1. Identifica legumele crude care iti plac. Daca este prima data cand faci un efort constient de a manca mai multe legume, iti va fi dificil sa incepi cu ceea ce nu iti place. De aceea, un pas solid si primul pe care sa il faci este sa identifici legumele care deja iti plac si sa afli cum sa mananci mai mult din ele. Incepe cu o portie pe zi si creste, treptat, pana la 3.
2. Bucura-te de salate colorate, satioase, pline de gust si de nutrienti. Pentru a le face mai delicioase, experimenteaza cu dressing-uri care sa contina diverse ierburi aromate sau condimente. 
3. Incearca sa adaugi legumele in smoothie-uri. Poti adauga o mana generoasa de spanac, ruccola, valeriana, kale, castraveti etc. 
4. In acelasi fel, poti folosi legumele la prepararea sucurilor crude. Avantajul faptului ca le adaugi in sucuri sau in smoothie-uri este si ca sunt mai usor de digerat. 
5. Adauga condimente si ierburi aromate majoritatii meselor tale principale. Condimentele (turmeric, ghimbir, piper negru, boia de ardei dulce etc) si ierburile aromate (busuioc, patrunjel, marar, ceapa verde etc) contin o cantitate foarte mare de nutrienti pentru o cantitate mica de produs. 
6. Adauga suc de lamaie sau ghimbir cat mai des pentru ca, alaturate unei mese, va creste cantitatea de nutrienti absorbita.

3. Timpul/modul de pregatire al legumelor. In ideea daca le fierbem prea mult isi pierd din proprietati? Cum ne dam seama cand sunt gata?- Mihaela

Aici e foarte simplu: daca legumele au o textura atat de moale incat nu li se mai simte gustul (asa cum suntem obisnuiti in mod traditional sa le gatim) atunci ele sunt vlaguite de nutrienti.

Pentru a pastra cat mai multi nutrienti, consideram ca legumele sunt gata atunci cand exteriorul lor este putin crocant, iar in interior sunt putin moi. 

Unii numesc legumele gatite astfel legume Al Dente, venind de la expresia italiana care, tradusa, inseamna ”la dinte” (poate ai auzit despre fierberea Al Dente a pastelor sau a orezului).

 In general, dureaza intre 5 si 10 minute sa gatim legumele in acest fel (atat legumele crude, cat si congelate, atunci cand le gatim separat de alte ingrediente principale). 

Daca esti obisnuita sa mananci legumele foarte moi, iti va lua putin timp sa te obisnuiesti cu legumele gatite Al Dente, insa vei observa ca va deveni mult mai usor (si savuros) cu timpul. 

Spun asta pentru ca am observat, de-a lungul timpului, ca multi oameni afirma ca nu le plac legumele pentru ca nu stiu sa le gateasca corect si nu le-au mancat, niciodata, gatite corect. 

Atunci cand desopera gustul real al legumelor, multi oameni se indragostesc de legume pentru simplul motiv ca ele pot avea gusturi si texturi atat de diferite.

Acceseaza link-urile pentru a viziona video despre metodele de gatire: 

Cum fierbem legumele la aburi

Legume blansate 

Legume Al Dente

Legume saute

Legume gatite la cuptor

4. ’’Cum pot manca legume cand viata e atat de scurta?’’- Andrei

E amuzanta intrebarea si am ras atunci cand am citit-o, insa voi raspunde la intrebarea din spatele intrebarii:

Mananca legume TOCMAI pentru ca viata e scurta si probabil ca iti doresti sa prelungesti atat lungimea, cat si calitatea vietii tale. 

Aminteste-ti doar cat de mult ti se schimba perceptia asupra vietii atunci cand te imbolnavesti, chiar si daca faci o raceala banala. 

Devenim constienti de importanta unor lucruri atunci cand le pierdem sau suntem aproape sa le pierdem, insa avem sansa sa facem tot ce tine de noi pentru a preveni unele dintre problemele de sanatate care, altfel, ar deveni inevitabile odata cu varsta (scazand foarte mult calitatea vietii si rapindu-ne bucuria de a trai).

 

5. ”Cum fac legumele savuroase si gustoase – vreau sa introduc 2 zile de mancat vegetarian pe saptamana si copiii mei carnesc din nas cand vad legume in farfurie (cel mic de 7 ani, cel mare de 13 e OK), ieri am facut o tigaie mare cu legume (si putin porc – o singura portie feliata de ceafa de porc), dar cum sa fac o tigaie din asta mirobolanta fara porc?!”- Oxana

 Dat fiind ca e vorba despre copii, poti aborda situatia in mai multe feluri:

1⃣ Exista legume sau combinatii de legume pe care copiii tai le accepta cu usurinta? 

Unii copii au tendinta de a respinge gustul unor legume pana se obisnuiesc cu ele, de aceea poti incepe cu ceea ce stii deja ca e safe, sigur, pana se creaza obisnuinta de a avea zile fara carne. Avand o baza, poti experimenta, din cand in cand, cu altceva, pana se inmulteste numarul retetelor acceptate de toata lumea.

2⃣ Joaca-te cu ierburile aromate proaspete si uscate (busuioc, patrunjel, oregano, marar, menta etc), condimente (turmeric, curry, ghimbir, piper, boia de ardei etc) , dressing-uri (iaurt grecesc cu usturoi si marar, avocado cu lamaie, sare si piper, ulei de masline extravirgin cu lamaie, sare, piper, busuioc etc) si sosuri naturale (sos de rosii cu busuioc sau usturoi, sos pesto verde sau rosu etc).  Exista nenumarate combinatii care sa dea gust meselor voastre.

3⃣ In plus, poti introduce alimente care sa faca gustul mai interesant, cum ar fi capere, rosii uscate, suc de lamaie, ceapa verde, usturoi, fulgi de drojdie inactiva (denumiti si ‘’cascaval gena’’), cascaval razuit, ghimbir razuit, sos de soia light sau sos coconut aminos, pasta de masline, pasta tahini, unt de arahide natural etc.

4⃣ Incearca retete vegetariene si vegane care sa contina nu doar legume, ci si linte, naut, fasole, tofu sau lactate sau oua. 

Intr-o alimentatie vegetariana sanatoasa, este important sa existe atat legume, cat si surse de proteine (fasole, linte, naut, mazare, tofu, fulgi de drojdie inactiva, seminte de canepa, ciuperci etc). 

In plus, ne intereseaza sa existe si grasimi sanatoase, pe care le obtinem din seminte (seminte de in, chia, dovleac etc), nuci (nuci romanesti, de Brazilia, caju, migdale etc), ulei de masline extravirgin, masline, avocado etc). 

Retete savuroase, bogate in legume si proteine de sursa vegetala:

Supa-crema de morcovi si linte rosie

Naut cu legume la tigaie

Salata de fasole verde crocanta

Broccoli la cuptor cu taietei de orez

5⃣ Incearca retete care ‘’ascund’’ legumele. Poate fi o abordare riscanta pentru unele mame pentru ca un copil se poate supara daca descopera ca a fost mintit, insa daca gasesti o modalitate creativa sau jucausa de a prezenta masa, poate sa fie de real ajutor. 

Cateva astfel de retete:

Piure de cartofi cu conopida

Piure de cartofi cu morcovi si conopida

Sticks-uri de dovlecei, la cuptor

6⃣ Atunci cand mananci legumele, mananca-le cu o placere evidenta. Vorbeste despre cat de bine te simti dupa o astfel de masa, fara sa fii prea insistenta si intr-un mod cat poti de onest (adica doar in situatiile in care chiar ti-a placut ceea ce ai mancat si te-ai simtit bine). 

Fiind tentati sa descopere ceea ce tie, mama lor, iti place atat de mult, dar si prin procesul de modelare, copiii pot incepe sa se deschida mai mult catre o alimentatie bogata in legume. Va trebui sa ai rabdare, totusi, deoarece aceasta abordare da rezultate in timp, si nu imediat.

 

6. ‘’Vreau sa slabesc si am auzit ca exista legume problematice. Care sunt acelea?’’- Cristina

NU exista legume problematice, in general.

Ideea de ‘’legume problematice’’ este o mostenire din Cultura Dietelor, acea mentalitate focusata pe slabire, care este atat de axata pe calorii, incat pierde din vedere calitatea nutritiva a alimentelor. 

Cultura Dietelor are ca valoare principala slabirea rapida, chiar si daca intr-un ritm nesanatos, si este in cautarea alimentelor cat mai slabe dpdv caloric, chiar a caloriilor negative. 

Consideram ca un aliment are calorii negative atunci cand acesta are mai putine calorii decat foloseste corpul pentru a le digera, cum ar fi varza sau castravetii (probabil ca daca ai urmat cateva diete in trecut, stii despre ce vorbesc). 

In acest context, tot ce are cat de cat mai multe calorii este transformat in ‘’problema’’ sau ‘’dusman’’/’’villain’’. 

Exista situatii in care unii oameni, din diverse motive, nu pot manca anumite legume. In astfel de situatii, putem numi acele legume ‘’problematice’’ pentru ei. Dar, atat timp cat nu exista restrictii legate de sensibilitati, intolerante sau de perceptie, NU exista legume problematice. 

7. ‘’Cum arata un meniu in care exista cele 3 portii de legume pe zi?’’- Elena

Exemplu meniu:

Mic dejun: Ometa cu ciuperci sau Terci de ovaz cu fructe de padure (veg)

Pranz: Supa-crema de rosii cu o sursa de proteine (carne, peste, oua, tofu, fulgi de drojdie inactiva etc) si 2-3 felii de paine de secara

Cina: Salata de pui cu legume sau Mancare de linte rosie (veg) 

 

8. ‘’Nu am timp sa gatesc legume, mi se pare ca retetele cu legume sunt complicate. Totusi, as vrea sa mananc mai multe legume. Cu ce ma poti sfatui’’- Iulia

Contrar opiniei generale, legumele se gatesc foarte usor. Exista o multime de modalitati de a folosi legumele atat crude, cat si gatite intr-un timp cat mai scurt.

Mai mult, daca vrem sa beneficiem de nutrientii din ele, legumele necesita un timp minim de gatire. 

Cea mai usoara modalitate este de a adauga unei mese principale una sau doua portii de legume crude si spalate. 

Adica, pe langa carnea si piureul pe care le mananci deja, adauga un pumn de rosii cherry si/sau un ardei gras sau un castravete.

Da, va trebui sa renunti la o parte din piure. In schimb, vei obtine o masa mai bogata nutritiv, care sa aiba ca rezultat o digestie mai usoara si care sa contina mai putine calorii. 

Fa o salata. Cele mai multe salate de cruditati se prepara cu viteza luminii.

Adauga intr-un bol un pat generos de frunze (ruccola, spanac, valeriana), taie in doua cateva rosii cherry, taie felii o jumatate de ardei gras, adauga o sursa de proteina (tofu, naut din conserva,  mozarella, conserva de ton, sardine etc), o lingura de ulei de masline extravirgin, suc de lamaie, sare si piper. That’s it. 

Gasesti aici modelul pentru salata. 

 Gateste legumele in tigaie pentru 5-10 minute, cu foarte putin ulei de cocos sau masline (sau unt/ ghee), pe foc mic spre mediu, cu sare, piper si lamaie adaugata dupa ce ai stins focul. 

Verifica raspunsul de mai sus la intrebarea nr. 3 pentru a gasi cateva link-uri catre diverse metode de a gati legumele rapid. 

Incearca aceste variante si afla daca ti se mai pare ca ar consuma mult timp. 

Cu timpul, poate iti vei dori sa incerci retete mai complicate, insa pana atunci creezi spatiu pentru a te bucura, cu adevarat, de legume si de efectele lor benefice in alimentatia ta.

9. ‘’Eu mananc cel mai des in oras, la fast food sau autoservire, cum sa mananc mai multe legume? ‘’- Valentin

Este o situatie des intalnita. Avantajul nostru in 2023 este ca sunt foarte putine restaurantele sau autoservirile care astazi, in 2023, nu contin in meniu cel putin un fel de legume. 

Scriu asta in stiinta de cauza pentru ca, fiind vegetariana de la 15 ani, pentru mine mare parte din meniurile normale pur si simplu nu exista. Tot ce vad eu in meniuri sunt legumele si produsele care, in mod normal, ar fi considerate de post.

In ultimii 5 ani mi s-a intamplat o singura data sa nu gasesc absolut nimic de mancat intr-un meniu.

Iar daca nu gasesti legume in locurile unde mergi de obicei, merita sa explorezi alte optiuni de restaurante.

Studiaza cu atentie meniurile disponibile si alege o portie de legume (ciorba, supa, legume gatite ca garnitura sau salata din legume, proaspete sau murate).

In schimb, inlocuieste pe jumatate sau renunta la ceva ce mananci de obicei (de exemplu, poti manca doar o jumatate de portie de orez). Daca ti se pare ca este risipa, ia mancarea la pachet sau hraneste niste catei din apropiere. 

Pentru ca multi oameni isi cumpara mancarea gata facuta din supermarket-uri, vreau sa adaug ca putem gasi si acolo legume sau feluri de mancare care sa contina legume. In plus putem alege legume murate sau marinate, in conserve sau borcane. 

De exemplu, se poate gasi mai peste tot salata de vinete (alegem fara maioneza, daca putem), salata de varza, salata de sfecla, salata de ardei marinati, castraveti marinati etc). 

Iti sugerez sa ramai curios si sa explorezi de parca ai fi pe un teritoriu nou si ofertant. Traim in 2023 si avem multe beneficii de care putem profita, daca si doar daca ne dam voie sa iesim din zona de confort.

Zilele trecute am scris aceasta postare pe Facebook:

‘’Relatia cu mancarea reflecta relatia pe care o avem cu viata. ‘’

Dupa ce am facut postarea, au inceput sa curga mesajele, atat la sectiunea de comentarii, cat si in privat. Mesaje in care oamenii voiau sa afle mai multe despre aceasta idee, cu intrebari mai mult sau mai putin specifice sau, pur si simplu, glume despre propriul stil de alimentatie si ce inseamna asta pentru ei. Cum ar fi:

‘’Adica daca mananc mult dulciuri inseamna ca am o viata dulce?’’- Claudiu

sau

‘’Omg, eu chiar nu sunt un pofticios. E o problema, doctore?’’- Adrian

Tot acolo am primit si o rugaminte mai directa:

‘’Pentru cei care nu pot ajunge personal la un astfel de retreat, ai putea sa dezbati putin ideea scrisa mai sus? Multumesc ’’ – Delia

Aceste comentarii si mesaje mi-au aratat ca exista un interes real pentru acest subiect despre relatia cu mancarea si mi-au trezit inspiratia pentru a scrie articolul de astazi.

De unde pleaca ideea de mai sus?

In urma cu peste 4 ani am aflat pentru prima oara despre Teoria Atasamentului si tipurile de atasament in timp ce citeam cartea ‘’Emotional Eating Workbook- Caiet de lucru pentru Mancatul emotional’’, de Carolyn Coker Ross

Ca rezultat, am ramas captivata de aceasta tema nou-descoperita, insa nu am putut vedea legatura dintre modurile in care ne manifestam in relatiile interumane si mancatul emotional. 

Imi amintesc chiar o senzatie de uimire legata de faptul ca subiectul a aparut in contextul unei carti despre relatia cu mancarea. Desi nu puteam vedea inca legatura, informatia mi s-a parut fascinanta. Din acel moment, am inceput sa imi observ tiparul de atasament si modul in care acesta se manifesta in relatiile mele. 

Am cautat sa il inteleg pentru prima oara in relatia de cuplu. Mare mi-a fost surpriza atunci cand mi-am dat seama ca unele lucruri pentru care il acuzam pe sotul meu le faceam chiar eu. De exemplu, il acuzam pentru ca se indeparta de mine atunci cand simteam apropiere alaturi de el, atunci cand relatia noastra devinea mai intima. Ce am descoperit insa era ca si eu fugeam la fel de mult ca si el de aceasta senzatie de apropiere. 

Apoi, am explorat relatia cu cei din familia mea. Acolo, am descoperit ca tiparul de a ma ‘’ascunde’’ ii afecta pe ei in moduri pe care nu mi le-as fi imaginat inainte. 

Dupa aceea, am indraznit sa ‘’merg in lume’’ si sa-mi observ tiparul de atasament reflectat in relatiile de prietenie, colegialitate etc. Acolo, am inceput sa aplic ceea ce invatasem din celelalte relatii si am observat cum, rand pe rand, se schimba si se imbunatatesc relatiile mele, iar eu imi permit sa fiu din ce in ce mai deschisa si autentica. Deschiderea si autenticitatea mi-au daruit, in mod total neasteptat, senzatia de siguranta in relatii. Ceva ce nu mai traisem pana atunci. 

Chiar si asa, modul in care vedeam reflectat tiparul de atasament se extindea doar la relatiile interumane, de aceea am fost complet luata prin suprindere atunci cand, in timpul unei intalniri de coaching cu mentorul meu, acesta m-a privit cu o sclipire de recunoastere in ochii lui mari albastri-cenusii, prin fereastra de Zoom deschisa pe laptop-ul meu, si cu o voce joasa, apasata, a rostit aceste cuvinte:

‘’Tu ai un comportament de Evitant cu Facebook-ul.’’

Pentru o clipa, timpul a stat in loc. Ca intr-o imagine suprarealista, mi-am vazut intreaga viata si toate relatiile pe care le aveam, purtand aceeasi amprenta. De data aceasta, insa, nu mai era vorba doar despre relatiile cu alti oameni. Descopeream ca era despre celelalte relatii, cum ar fi: relatia cu mancarea, cu corpul, cu business-ul, cu marketing-ul, cu Facebook, cu banii. Chiar si relatia mea cu mine. Mai mult, era vorba despre RELATIA mea CU VIATA. 

Ca o imensa spirala creata din niste piese de domino care se inclinau puternic in fata, fiecare piesa doborand-o pe cea din fata ei, imaginile din viata mea se potentau una pe alta pentru a forma, la sfarsit, o ampla constientizare:

‘’Am un singur mod de a trai o relatie si traiesc acest mod in mii de feluri.’’

Aceasta constientizare a trimis un val de liniste in intregul meu corp. Din acea zi am inceput sa explorez cu adevarat relatiile, de data aceasta la un nivel mult mai profund. 

Urmeaza sa discutam despre Teoria Atasamentului si cele 4 tipuri de atasament despre care se vorbeste cel mai des. 

Inainte sa intram in aceasta discutie, pentru ca vom aduce in discutia relatia dintre parinte si copil, vreau sa subliniez faptul ca modul in care se comporta un parinte nu este intotdeauna modul in care un copil traieste acest comportament.

Putem avea parinti iubitori care pleaca la munca dimineata, iar copilul traieste acest lucru ca abandon si neglijenta. Parinti care trec printr-o perioada mai stresanta, iar copilul simt asta ca fiind indepartare emotionala.

Sau parinti extrovertiti care, avand un copil introvertit, se asteapta de la el la un anumit comportament social, iar acesta se simte nevazut si neglijat in esenta lui. 

De aceea, rolul articolului nu este sa scoata in evidenta modurile in care parintii nostri au gresit fata de noi, ci sa ne ajute sa vedem unde ne comportam noi nesecurizant in relatii si astfel ne blocam pe noi insine si, mai mult, ‘’dam mai departe’’ acest comportament.

Parintii nostri nu ar fi putut sa ne dea ceea ce ei nu au avut. La fel, noi nu putem sa dam mai departe senzatia de siguranta in relatii daca noi nu o traim in interior.

Teoria atasamentului

Teoria atasamentului a fost dezvoltata de psihologul britanic John Bowlby. El a descris atasamentul ca fiind: 

‘’Modul in care ne conectam cu alti oameni.’’ 

Bowlby a devenit interesat sa studieze acest subiect pentru ca a observat ca bebelusii reactioneaza diferit atunci cand sunt separati de parintii sau ingrijitorii lor.

Ca rezultat a acestui studiu, Bowlby a ajuns la concluzia ca primele legaturi pe care bebelusii le formeaza cu ingrijitorii lor ajung sa aiba impact asupra intregii vieti.

Cu totii avem o predispozitie interioara de a forma atasamente cu ingrijitorii nostri. Prin modurile in care acesti ingrijitori raspund primelor nevoi ale noastre invatam daca suntem in siguranta alaturi de ei sau daca lumea este un spatiu periculos pentru noi si nevoile noastre.

Vorbim aici despre nevoile fizice (mancare, apa etc), dar si (si mai ales)  nevoile afective (iubire, grija etc).

Primele 2 conditii ale unui atasament de siguranta sunt grija si receptivitatea pe care bebelusii le simt de la parintii sau ingrijitorii lor.

Psihologul Mary Ainsworth a continuat in 1970 studierea atasamentului atunci cand a extins studiul catre copiii cu varste intre 12-18 luni. Ea a cautat sa observe modul in care acestia raspundeau atunci cand ingrijitorii ii lasau singuri si modul in care acestia reactionau atunci cand ingrjitorii reveneau.

Conform rezultatelor acestui studiu, Mary Ainsfowrth a propus primele 3 tipuri de atasament: securizant, ambivalent- nesigur si evitant- nesigur. 

Iar in 1986, cercetatorii Main si Solomon au adaugat in lista al 4-lea tip de atasament, si anume: cel dezorganizat.

Tipurile de atasament:

Atasamentul evitant

Acesti copii tind sa isi evite parintii sau ingijitorii si nu arata preferinte pentru ei fata de straini. E posibil sa ii perceapa ca fiind abuzivi sau neglijenti. Copiii care sunt pedepsiti pentru ca au nevoi dezvolta un astfel de atasament. Copiii carora nu li se permite sa aiba emotii sau sa isi exprime emotiile pot avea acest atasament. 

Daca observi un copil cu acest atasament, vei vedea ca nu raspunde in niciun fel atunci cand parintele pleaca sau se reintoarce.

Pentru ca acesti copii au fost tratati de parca ei nu aveau nevoie de ajutor, desi in realitate aveau nevoie de ajutor (doar erau copii), ei au crescut intr-un ‘’deșert emotional’’. 

Daca ai acest tip de atasament, e posibil sa nu-ti amintesti mare parte din copilaria ta. Adult fiind, e posibil sa ai probleme in relatiile intime, sa te simti deconectat de alti oameni si de corpul tau, si sa investesti foarte putina atentie relatiilor tale. E posibil sa te consideri ‘’foarte independent/a’’ si sa ai tentinta de a-ti suprima emotiile. 

In acelasi fel in care te simti deconectat/a in relatii, te simti deconectat/a de corp si poti avea dificultati in a te conecta cu nevoile tale corporale sau cu emotiile tale. Relatia cu mancarea este afectata pentru ca este posibil sa ignori senzatiile de foame sau satietate primite de la corpul tau. 

Intr-o extrema, unii Evitanti  tind sa uite de mancare, pentru ca sunt deconectati de senzatia de foame. In alta extrema, alti Evitanti tind sa manance prea mult pentru ca nu pot simti senzatia de satietate, nu isi dau seama daca sunt satui.

Daca te situezi aici, e posibil sa fii foarte slab (intr-o extrema) sau sau ai multe kg in plus (in celalta extrema).

Atasamentul ambivalent

Astazi mai este denumit si atasamentul anxios. Sunt copiii care sunt foarte deranjati atunci cand parintele pleaca. 

Parintii sau ingrijitorii au fost inconstanti- cateodata au raspuns deschis nevoilor tale, cateodata te-au neglijat. Este posibil sa fi simtit nevoia sa exagerezi nevoile tale sau sa ‘’creezi scene’’ ca sa te faci auzit. 

Atunci cand parintii tau plecau, chiar si pentru perioade scurte, imediat dupa plecare erai suparat/a sau furios/oasa, insa la reintoarcere aveai nevoie de timp pentru a te ‘’incalzi’’ din nou catre ei. 

Daca esti Ambivalent, ai crescut intr-un fel de ‘’ceata emotionala’’. Ca adult, e posibil sa fii perceput a fi mai putin competent decat esti in realitate. E posibil ca oamenii sa se ofere sa te ajute atunci cand tu nu ai nevoie de ajutor. E posibil sa simti ca relatiile sunt stresante, cer foarte mult efort si iti faci multe griji pentru ca banuiesti ca partenerul tau nu te iubeste. 

Intri foarte repede in relatii si ramai dezorientat atunci cand relatiile se termina. Poti fi perceput/a ca fiind needy, cu nevoi emotionale puternice. 

Pentru tine, emotiile si senzatiile corporale sunt coplesitoare si e posibil sa folosesti mancarea ca modalitate de a le amorti. Mancarea iti da o senzatie de comfort pentru ca iti aduce alinarea pe care nu stii sa ti-o aduci altfel. Acest lucru afecteaza relatia cu mancarea si poate duce la mancat emotional si ingrasare.

Atasamentul dezorganizat

Este rezultatul unei situatii in in care parintele are comportament infricosator pentru copil sau se formeaza atunci cand exista un parinte care se asteapta sa ai grija de el prin parentificare (schimb de roluri intre parinte si copil, atunci cand copilul este responsabil pentru bunastarea emotionala sau fizica a parintelui). 

Ai fi putut dezvolta atasament dezorganizat daca ai avut parinti care te-au neglijat sau te-au abuzat. Este posibil sa iti fi fost frica de unul sau ambii parinti si sa fi avut o senzatie de confuzie legata de modurile in care ai fi putut sa te apropii de ei. 

E posibil sa fi crescut deconectat/a de emotiile tale sau sa te disociezi atunci cand emotiile par puternice si coplesitoare. Ca adult, e posibil sa ai simptome de PTSD (stres post-traumatic) sau simptome cauzate de trauma si pierdere. 

Memoriile si senzatiile corporale legate de evenimente din trecut se pot simti de parca se intampla chiar acum si nu in trecut. Senzatiile corporale si emotiile pot declansa flashbacks (amintiri ce se simt foarte reale in prezent).

Atunci cand te disociezi, te simti detasata de mediul in care esti, de corpul tau si de emotiile tale. Se poate simti ca si cum ai privi o situatie de undeva din afara ta. Poate exista senzatia de a nu avea control asupra ta. Poti avea momente cand simti ca lumea nu este reala, este plata si fara culori emotionale. 

E posibil sa te simti foarte deconectata de corpul tau. 

Din cauza acestor lucruri, te simti stresata sau coplesita cu usurinta. Iar asta poate duce la mancat pe fond de stres. Daca te disociezi, e posibil sa mananci o cutie de prajituri fara sa observi. 

Persoanele care trec prin traume majore in adolescenta sau pana la 21 de ani pot dezvolta tiparul dezorganizat, desi pana atunci aveau altul. Vorbim despre traume ca: abuz sexual, abuz fizic, abuz emotional, decesul cuiva drag, dezradacinarea (plecarea intr-un alt oras sau o tara straina, fara familie sau suport), accidente etc. Asa s-a intamplat si in cazul meu, iar rezultatul este ca in adolescenta am trecut de la avea un alt tip de atasament la unul dezorganizat. 

Daca ai atasament dezorganizat, citeste atent descrierele pentru celelalte 2 tipuri pentru ca ai tendinta sa te comporti in ambele feluri, in functie de situatie. Adica, poti manifesta atat comportament de Ambivalent, cat si comportament de Evitant, in aceeasi relatie (chiar si in relatia cu mancarea). 

Ca nota aparte, acesta este motivul pentru care mentorul meu mi-a oglindit comportamentul de Evitant, desi in realitate am atasament dezorganizat.

Atasamentul securizant

Te-ai intrebat vreodata de ce unii copii sunt afectati de critici sau idealurile promovate de media (de exemplu, modele foarte slabe) si altii nu? Raspunsul ar putea fi gasit in tiparul de atasament securizant dezvoltat pe timpul copilariei.

Copiii care se simt in siguranta alaturi de parintii lor arata suparare atunci cand acestia pleaca si bucurie atunci cand acestia se intorc. Desi sunt suparati la plecare, ei au senzatia ca vor fi in regula pentru ca ingrijitorii lor se vor intoarce. 

Ei se simt in siguranta sa isi exprime emotiile si nevoile. Ei invata de la parinti modalitati sanatoase de a-si accepta si exprima emotiile. 

Au un simt de identitate stabil si isi recunosc propria valoare. In copilarie, s-au simtit vazuti, auziti si valorificati. Se simt in siguranta sa se exprime autentic in relatii. Pentru ei, este in regula sa faca greseli. Nu simt nevoia de a fi perfecti pentru a fi iubiti. 

Atunci cand au nevoie de ajutor, nu ezita sa il ceara, fie de la parinti, fie de la partener, prieteni, colegi sau terapeuti. Raspund cu deschidere atunci cand oamenii cu care sunt in relatie le cer ajutorul. 

Isi pot regla sanatos emotiile pe masura ce apar si isi pot recunoaste fara probleme nevoile. Se simt motivati de obiective si nu ezita sa faca pasi inspre indeplinirea lor. Se simt confortabil sa fie singuri si folosesc acest timp pentru introspectie si pentru a se intelege mai bine. Sunt capabili sa observe efectele pe care le au asupra altor oameni in relatie si sa isi ajusteze comportamentul atunci cand nu le place ceea ce vad. 

Mentin o greutate sanatoasa pentru ca mentin relatia sanatoasa cu mancarea si isi respecta corpul suficient de mult incat sa aleaga sa ii dea ‘’combustibil’’ sanatos. Inteleg ca miscarea le face bine si aleg sa faca miscare, chiar si atunci cand nu au chef. 

Ai ajuns pana aici si nu stii ce tip de atasament ai? Atunci iti propun un test:

Test tipuri de atasamente

Conform lui Irvin Yalom, psihoterapeut si autor, tindem sa repetam acelasi tipar in orice relatie, chiar si in cele terapeutice, dupa perioada de inceput (atunci cand, de obicei, purtam mastile a cine ne-am fi dorit sa fim). 

Desi poate parea coplesitor, este un lucru bun pentru ca, lucrand la o singura relatie, le putem imbunatati, in timp, pe toate celelalte.

Se intampla cu ajutorul neuroplasticitatii, si anume datorita capacitatii creierului de a crea cai neuronale noi, ceea ce duce la transformare. Astfel, pentru ca schimbam tiparul de relationare, iesim din aceeasi bucla nesfarsita in care tindem sa ne tot invartim. 

Ca rezultat, putem crea o legatura securizanta cu un singur om (care poate fi inclusiv terapeut sau coach), o relatie securizanta cu propriul corp, relatia cu mancarea (atunci cand ne ascultam nevoile corpului, le acceptam fara sa le judecam si ne daruim ceea de ce avem nevoie, de cele mai multe ori), cu business-ul si cu banii (da, putem incepe si aici, este tot o metoda de dezvoltare personala) si, la final, cu VIATA. 

Un atasament securizant nu este creat peste noapte. Este foarte posibil sa ai nevoie de ajutor (terapie, coaching, carti, cursuri etc). In cazul meu, a fost nevoie de toate acestea. Am in spate ani de terapie si procese de coaching, pe langa cursuri si cartile citite.

Totusi, nu am lucrat neaparat pe relatia securizanta, ci mai degraba am cautat sa ma inteleg, sa ma accept, sa am curaj sa imi exprim parerile si nevoile, sa ma expun. Odata cu timpul, acestea au luat tot mai mult forma atasamentului securizant. 

La inceput, vor exista cazuri in care te comporti securizant, dupa care vei recadea in tiparele vechi. Insa, cu timpul, vei petrece tot mai mult timp intr-un spatiu securizant in interiorul tau, iar asta se va simti in jurul tau si in energia ta. 

Vei incepe sa fii tu acea conexiune securizanta pe care alti oameni isi regasesc autenticitatea. Nu e un lucru mic, nu-i asa? Dupa parerea mea, fiecare mic pas in aceasta directie merita facut pentru ca noi, oamenii, nu putem exista fara relatii. 

Tu ce parere ai: putem exista fara relatii? 

Si, ca nota aparte, ce tip de atasament ai identificat la tine? Ai putut observa legatura dintre comportamentele tale in relatiile cu alti oameni si cele legate de mancare?

Exista o tema recurenta in intalnirile de coaching pe care le fac cu oamenii, si anume autosabotare in slabire sau alte obiective legate de sanatate, frumusete sau fitness.

Autosabotarea e ca un cutit in mijlocul pieptului obiectivului tau. E ceea ce taie aripile pe care te chinui din greu sa le cresti. E ceea ce iti fura energie chiar si inainte sa ai curajul sa te aventurezi in proces.

Cel putin, asa s-a simtit pentru mine. 

Unele dintre clientele mele au descris senzatia asa:

‘’E ca si cum as privi intr-un vid unde nu se vede nimic. Aud doar o voce care rade de mine si-mi vorbeste urat.’’- Roxana

‘’Ca si cum as vrea sa prind avant, sa ma ridic, sa misc muntii din loc, dar ceva ma tine lipita de scaun si, cu cat incerc mai mult sa ma ridic, cu atat imi simt mai mult greutatea lipita de scaun.’’- Alina

‘’E ceea ce urla spre mine ‘’Tocmai tu?’’ in timp ce ma impinge inapoi in cusca cu care sunt obisnuita.’’- Mona

Privita asa, forta distructiva a acestei energii pare aproape mistica. E suficient sa recitim aceste marturii ca sa ne intrebam: ‘’Bine, dar, totusi, ce-i cu autosabotarea asta si de unde isi ia atata forta?’’

Iar raspunsul este pe cat de simplu, pe atat de inconfortabil: autosabotarea isi ia forta din propriul nostru subconstient. Cu alte cuvinte, tot noi ii dam putere, prin prisma tiparelor inconstiente si a incapacitatii de a distinge intre ce vrem cu adevarat si ceea ce credem ca ‘’ar trebui’’ sa vrem.

‘’Autosabotarea se intampla atunci cand ne distrugem fizic, mental sau emotional. Sau atunci cand ne impiedicam succesul in mod intentionat, minimizand sau neglijand obiectivele sau valorile personale.’’

‘’Autosabotarea este persistenta, profunda si universala. Forta tiparului de autosabotare vine din tiparele de gandire negativa.’’ (Brenner, 2015 si Berg, 2019)

Autosabotarea cronica ne face sa fim lipsiti de motivatie, sa avem stima scazuta si sa ne simtim confuzi, lipsiti de directie si autocritici.

Tiparul de autosabotare in slabire sau fitness apare atunci cand ne setam obiective care nu au legatura cu valorile noastre. 

Atunci cand discutam despre valori, e important sa mentionam faptul ca valorile noastre nu sunt ceea ce ne-am dori sa fie (‘’as vrea sa fiu sanatoasa’’), ci ceea ce facem practic, zi de zi (‘’n-as da pe nimic cele 2 ore de rontait in fata unui serial pe Netflix in fiecare seara’’)

De ce e important sa recunosti care sunt valorile tale? 

Conform Monicai Ion, expert in neurostiinte, pentru orice obiectiv care se afla printre valorile tale principale vei gasi energie, resurse sau bani ca sa le indeplinesti. Acolo esti sustinuta de mintea ta, constienta sau subconstienta.

Iar daca un obiectiv nu se afla printre valorile tale principale, vei da tot timpul peste obstacole care te vor darama, nu vei gasi motivatie sau vointa si vei cauta scuze ca sa te opresti din proces. 

Cum afli care sunt valorile tale principale?

Intreaba-te:

– Care e acel lucru pt care tot timpul am gasit bani, timp, resurse? 

– Care e lucrul pentru care am energie si chef atunci cand ma trezesc dimineata?

– Care e activitatea care, unde atunci cand dau de greu, nu ma demotivez, ba chiar mai mult, privesc situatia ca pe o provocare si caut solutii?

Daca raspunzi la aceste intrebari, ai o lista cu valorile tale principale. 

Motivul pentru care nu reusesti sa obtii celelalte obiective este pentru ca ele nu sunt pe cat de importante ti-ai dori sa fie pentru tine sau pentru ca ai credinte limitative legate de acea valoare. 

Exemplu: 

Daca eu imi propun sa fac mai multi bani, insa pentru mine banii nu sunt o valoare (‘’m-as simti prost sa spun ca banii sunt importanti pentru mine’’) sau am credinte limitative legate de bani (‘’banii sunt ‘’ochiul dracului’’, ‘’oamenii buni nu fac multi bani’’) atunci, oricat nu as munci eu sa fac mai multi bani, acest proces mi s-ar parea extenuant si nici nu as face banii pe care, teoretic, mi-i doresc. 

Asa se intampla si cu slabitul sau cu alte obiective legate de corp/frumusete/sanatate. Daca tu crezi ca ar trebui sa slabesti, dar practic iti este groaza sa renunti la toate deliciile pe care le poti manca acum, sau crezi despre ‘’femeile suple ca sunt rautacioase’’, iar ‘’femeile grasute sunt mai amuzante sau mai bune’’, atunci oricate eforturi nu ai depune ca sa slabesti, oricata vointa nu ai folosi, procesul va fi chinuitor si, in final, nu vei reusi sa slabesti sau vei pune kilogramele la loc.

Care-i solutia pentru a depasi tiparul de autosabotare in slabire sau fitness?

Conform lui Joseph O’Connor, unul dintre cei mai mari contributori in NLP (programare neuro-linvistica) pentru a reusi in ceea ce ne propunem, avem nevoie sa bifam 3 conditii. Si anume:

1. Vreau (nivelul valorilor)
2. Pot (nivelul credintelor limitative) 
3. Merit (nivelul de merit).

Pentru a depasi tiparul de autosabotare in slabire, e necesar sa lucram pe nivelurile discutate mai sus, si anume:

1. Nivelul valorilor- sa vrem cu adevarat sa facem acel lucru (sa fie printre valorile noastre principale).
2. Nivelul credintelor limitative- sa credem ca putem face acel lucru sau ca am putea invata sa il facem, cu ghidarea necesara.
3. Nivelul de merit- sa simtim ca, in adancul nostru, meritam sa obtinem acel rezultat.

Daca una sau mai multe dintre aceste conditii nu sunt indeplinite, tendinta este de autosabotare in slabire sau alte obiective pe care le avem.

Vestea buna este ca, desi e posibil sa nu indeplinesti aceste conditii in prezent, poti sa lucrezi la ele, astfel incat sa te poti alinia cu obiectivul tau pana la final. 

Cum faci asta? 

Exista strategii diferite pentru fiecare nivel.

Strategii pentru a depasi tiparul de autosabotare in slabire

1.Nivelul valorilor ( ‘’Vreau’’)

Pentru a aduce printre valorile tale obiectivul legat de sanatate/frumusete/wellness/fitness este necesar sa poti vedea cum anume obtinerea acestui obiectiv te va ajuta in domeniile vietii pe care tu acum le consideri cele mai importante, si anume in valorile tale principale.

Gasesti exercitiul pentru determinarea valorilor principale mai sus in articol, insa iti voi lasa si un link catre un test de valori propus de John Demartini.

https://drdemartini.com/values/

In momentul in care vei reusi sa identifici care sunt valorile tale principale, vei incepe sa observi ca unele dintre ele par a fi in conflict cu obiectivul tau (sau valoarea dorita de tine) si vei vedea mult mai clar de ce a aparut acest tipar de autosabotare in slabire in cazul tau.

Exercitiul pentru a aduce valoarea dorita printre valorile tale principale consta in a gasi 15-20 moduri prin care aceasta noua valoare, cea dorita de tine, te va ajuta in celelalte valori pe care le ai deja. 

Exemplu:

Daca pentru tine cele 3 valori principale sunt familia, munca si distractia, atunci cauta intre 15-20 motive pentru care a avea grija de sanatatea ta, te va ajuta sa petreci timp mai calitativ impreuna cu familia ta, te va ajuta sa iti imbunatatesti performantele la munca sau te va auta sa te distrezi mai mult. 

In momentul in care vei gasi 15-20 astfel de beneficii, in interiorul tau se va produce un declick care iti va da voie sa iti asumi faptul ca tu iti doresti, cu adevarat, sa faci lucrurile necesare pentru a fi sanatoasa, supla sau fit.

2. Nivelul credintelor limitative (‘’Pot’’)

Atunci cand nu suntem constienti de ele, credintele limitative influenteaza pana la 95% dintre deciziile pe care le luam. Ele formeaza modelul prin care ne vedem pe noi insine, dar si lumea din jurul nostru. Ele sunt etichetele pe care le purtam.

Credintele limitative iti vor spune ca ‘’nu poti sa faci asta’’, ‘’am incercat atatea in trecut si am esuat, sigur voi esua si in viitor’’, ‘’oamenii fit nu au viata sociala si nicio placere in viata’’, ‘’e obositor sa fii frumoasa’’, ‘’femeile slabe sunt rautacioase’’ etc. 

Depasirea credintelor limitative inseamna, in primul rand, sa acceptam ca avem aceste credinte si ca modul in care vedem noi realitatea acum s-ar putea sa nu fie modul in care realitatea este.

Mai mult, depasirea credintelor limitative cere sa vedem modurile in care pastrarea acestor credinte ne poate crea suferinta in viitor.

Credintele limitative sunt ca niste ochelari colorati pe care i-am purtat toata viata si nu concepem ca realitatea nu este gri, asa cum se vede prin ochelarii nostri.

De aceea putem spune despre credintele noastre limitative ca fac parte din identitatea noastra personala. Daca eu am vazut toata viata lumea fiind colorata in gri, imi va fi greu sa accept ca pentru alti oameni lumea este verde sau roz. Sau ca exista oameni care privesc lumea prin lentile aproape transparente.

„Ne formam sistemul de credinte inca de cand suntem niste copii foarte mici, apoi inaintam prin viata determinand producerea unor experiente care sa corespunda convingerilor noastre. Priveste inapoi in propria viata si observa cat de des ai trecut tu printr-una si aceeasi experienta.“ – Louise L. Hay

Pentru a depasi credintele limitative legate de slabire sau fitness, e necesar sa ne asumam un proces de introspectie, urmat de actiune. De cele mai multe ori, un astfel de proces va cere ghidarea cuiva specializat. 

Exercitiu pentru depasirea credintelor limitative:

1. Identifica credinta limitativa.

2. Recunoaste ca e doar o credinta limitativa si doar atat.

3. Provoaca credinta limitativa. Intreaba-te:

• Pe ce ma bazez atunci cand gandesc asa? 
• Exista fapte care sustin aceasta credinta? 
• Am gandit intotdeauna asa? 
• De cand am inceput sa gandesc asa? 
• Ce s-a intamplat atunci? 
• Ce as crede despre aceasta credinta daca as fi altcineva (cineva pe care il admiri si nu are aceasta problema)?

4. Recunoaste care sunt potentialele dificultati sau pierderi pe care le vei avea in viitor daca vei continua sa gandesti la fel.

5. Alege o credinta sustinatoare pe care sa o plasezi in schimb.

6. Actiune si practica. Adu aceasta noua credinta in viata ta. Gandeste ca un om care contine deja aceasta credinta sustinatoare.

3. Nivelul de merit (‘’Merit sa ma simt bine’’)

Nivelul de merit este scazut atunci cand avem acumulata multa vina si rusine pentru experiente din trecut. 

Nivelul de merit scade atunci cand avem un nivel de acceptare de sine scazut.

Nivelul de merit scazut este rezultatul unei stime de sine scazute.

Atunci cand avem un nivel de merit scazut, tindem sa ne ascundem de oameni, sa nu ne implicam in viata sociala, sa ne pedepsim prin comportamente distructive, sa nu incercam lucruri noi, sa evitam provocarile care ne scot din zona de confort.

Pentru a creste nivelul de merit:

1. Recunoaste ca exista lucruri in viata ta la care esti bun/a deja. Recunoaste ca a existat o perioada cand nu stiai sa faci acele lucruri, si totusi ai invatat sa le faci si acum chiar iti ies bine.
2. Fii bland/a cu tine. Incearca sa intelegi ca ai facut greselile din trecut pentru ca nu ai stiut mai bine de atat. Chiar si asa, meriti autocompasiune si acceptare. 
3. Inconjoara-te de oameni care te sustin, nu de oameni care te trag in jos. Chiar si un singur om care te sustine te poate ajuta sa incepi sa te vezi diferit.
4. Invata sa plasezi granite sanatoase. Multi oameni evita sa plaseze granite sanatoase de frica pierderii relatiilor importante si, in acest fel, se pierd pe ei insisi. Atunci cand inveti sa pui granite sanatoase, creste nivelul de incredere in sine si creste, in mod neasteptat, calitatea relatiilor tale. Granitele sanatoase sunt un mod de a crea siguranta in relatii, doar ca nu mai astepti ca aceasta siguranta sa vina de la altii, ci o creezi chiar tu. 
5. Provoaca-te mai des. Cauta sa te provoci prin actiuni mici, repetate, care sa te scoata din zona de confort si care sa iti arate ca esti capabila de mai mult decat crezi. Pentru a intelege mai bine cum faci asta, citeste ‘’Atomic habits’’.

In loc de sumarizare, iti voi adresa, din nou, cele 3 intrebari- cheie pentru schimbare. Si anume:

1. Vrei?
2. Poti?
3. Meriti?

Am o imagine in minte. O viziune. E despre ziua in care vei depasi obstacolele pe care le ai acum, vei integra toate lectiile si vei putea privi inapoi, cu un zambet prin care se revarsa pace si intelegere, pentru a vedea cu claritate ca orice obstacol din calea ta a servit, de fapt, drept o punte catre gasirea puterii tale personale si maturizare.

O viata traita dincolo de autosabotare e o viata in care iti realizezi potentialul. E o stare de eliberare, imputernicire, curaj si entuziasm. E modul in care ne dam voie sa fim noi insine, dincolo de toate limitarile impuse de viata si mediul in care traim. E acea imagine din oglinda catre care tinzi. Acel corp usor in care iti place sa traiesti. Acea bucurie de a afla ca vrei mai mult, ca meriti mai mult, ca poti mai mult. 

Vei merge oare pe aceasta cale? Raspunsul il poti gasi doar tu.

Curaj,

Carina

P.S. De multe ori nici nu pornim cu adevarat la drum pentru ca suntem blocati in ceea ce traim acum si in trecutul nostru. Nu putem avea energie daca nu avem directie si claritate, de aceea este important sa ne putem vizualiza in viitor, in acea zi in care ne vom trezi si vom sti, cu fiecare fibra a fiintei noastre, ca am ajuns acolo unde ne dorim. 

Da-ti voie sa visezi si lasa-mi in comentarii 1-3 cuvinte care sa descrie cum te simti tu in acea viziune. Care este starea ta in acea zi din viitor in care obiectivul tau este indeplinit?

Sta asezata pe marginea micii canapele albastre din cabinetul meu. Ma priveste cu niste ochi caprui rotunzi ce transmit o tristete adanca. Este inalta si pare sa aiba un corp frumos, cu rotunjimi feminine, camuflat sub o rochie neagra si lalaie ce arata de parca a fost conceputa pentru a se ascunde in ea.

Asa inghesuita cum sta in coltul canapelei, imi da impresia ca vrea sa se faca mica, sa se ascunda. Sa nu spuna cuvintele pe care le pot auzi rostite de vocea ei ce suna cand incet, palpaind ca o lumanare ce se stinge; cand agitat, parca vrand sa galopeze pentru a lasa cat mai repede in urma ceea ce imi spune:

”Nu mai pot asa. Nu mai pot! Nu inteleg de ce mi se intampla mie asta. Nu inteleg…”

Imi povesteste ca se trezeste in fiecare dimineata gandindu-se la ceea ce va manca. In fiecare dimineata are speranta si entuziasmul unui nou inceput de dieta. Mananca un mic dejun sanatos, isi pregateste pranzul la timp si cateodata apuca sa manance o cina sanatoasa. Insa apoi incepe ”dezmatul”. Este obosita si simte nevoia sa se rasplateasca dupa o intreaga zi de chin: serviciu, responsabilitati, dieta. Si de fiecare data cedeaza. De fiecare data crede. In fiecare seara se crede pe ea insasi atunci cand isi promite ca e ultima data, ca de maine nu va mai face asta. Crede atunci cand isi spune ca nu conteaza pentru ca este atat de obosita incat merita sa se rasplateasca ”cumva”, oricum.

Ii este foarte rusine pentru ca se ascunde sa nu o vada sotul. Ii este teama ca ar putea sa o respinga daca ar vedea cat de mult mananca.

”Cand stau langa el, nici nu mananc. Cand ma intreaba de ce nu mananc, ii spun ca nu mi-e foame. Dar cand sunt singura…  Problema nu este nici macar ca mananc pe ascuns, ci ca nu ma pot opri. Este ca un secret murdar despre mine, pe care il stiu doar eu. De fapt, despre asta este si vorba, ma simt murdara.”

Imi amintesc cat de singura ma simteam atunci cand treceam prin ceea ce a descris ea. Cat de ”defecta”. Lipsita de vointa. Neputincioasa.

Insa adevarul este ca, desi ne simtim singuri si credem ca trairile noastre sunt unice, comportamentele descrise de ea sunt foarte comune pentru cei ce au obiceiul de mancat emotional.

 75% dintre cazurile in care oamenii mananca excesiv se intampla din motive emotionale. Definitia tehnica pentru mancatul emotional este atunci cand folosim mancarea pentru a fugi, a amorti, a schimba sau pentru a amplifica intensitatea emotiilor pe care le simtim. De cele mai multe ori, mancam nu pentru ca ne este foame, ci pentru ca suntem plictisiti, stresati sau anxiosi”. -dr. Susan Albers, psiholog.

Cele 3 motive principale pentru care mananci emotional:

1. Anxietatea de moment (stresul sau emotiile negative pe care le simti)
2. Restrictiile alimentare (dietele restrictive repetate, malnutritia duc catre pierderea puterii interioare, de multe ori)
3. Mediul sau conditionarea (atunci cand oamenii traiesc intr-un mediu care incurajeaza mancatul excesiv sau sunt inconjurati de alti oameni care mananca excesiv sau emotional); concluzie exprimata de un studiu efectuat de NCBI; Mathes, Brownley, Mo and Bulik).

Putem spune ca mancam emotional atunci cand mancam in raspuns la foamea emotionala, si nu la foamea fiziologica.

De cele mai multe ori, mancam emotional pentru a reprima, suprima sau a alina emotiile pe care le simtim si nu stim cum sa le gestionam.

Obiceiul de a manca emotional poate fi cauzat de stres, oboseala, tristete, plictiseala, furie, o stima de sine scazuta, neacceptarea corpului, singuratate, probleme in relatii. Poate fi cauzat si de emotii pozitive: atunci cand sarbatorim ceva, cand ne simtim relaxati, cand ne dorim conexiune cu alti oameni si mancatul face parte din ”ritualul” conexiunii.

Atunci cand mancatul emotional devine un obicei efectuat des, acesta duce la ingrasare si o imagine de sine negativa, in cele mai multe cazuri. Majoritatea oamenilor care mananca emotional simt vinovatie sau rusine si cauta sa se ascunda atunci cand mananca.

Majoritatea celor ce mananca emotional cred ca fac asta pentru ca nu se pot controla sau nu sunt suficient de disciplinati, insa acesta este departe de a fi un adevar. Obiceiul de mancat emotional este un mod eficient de a gasi alinare temporara sau de a ne schimba starea atunci cand ceea ce simtim este inconfortabil. Este eficient tocmai pentru ca are un efect rapid si puternic, iar acesta este si motivul pentru care ne atasam atat de mult de acest obicei.

3 solutii pentru obiceiul de mancat emotional:

So, avem o ”problema”. Putem alege sa ramanem blocati in ea sau putem alege sa cautam solutii.

Iti propun 3 solutii la care am ajuns dupa cei peste 7 ani in care am avut sansa sa lucrez si sa discut din postura de ghid cu foarte multe femei. Solutii pe care daca le aplici, ai mari sanse sa incepi sa elimini mancatul emotional din viata ta.

Cele 3 solutii sunt inspirate din psihologia comportamentala si tin cont de modul in care putem face schimbari care sa dureze in vietile noastre.

1. Incepe cu o decizie (explorarea motivatiilor)

Pentru a putea sa eliminam mancatul emotional e necesar sa incepem cu ceea ce ne da o directie: sa luam o decizie clara.

La fel cum nu vei face drumul lung de 10 ore pana la munte decat daca ai luat o decizie puternica conform careia iti doresti sa ajungi la munte, nu ai putea ajunge in ”statia” denumita ”Libera de mancatul emotional” fara sa iei decizia de a parcurge acel drum cap-coada. Asa ca incepe prin a lua o decizie.

Daca vrei ca decizia sa aiba o putere reala, da-ti voie sa gasesti o semnificatie mai mare decat tine. In cartea ”Zen Habits: Maiestrie in arta schimbarii”, Leo Babauta vorbeste despre a lua o decizie care sa fie conectata cu ajutorarea altor oameni. Ca si exemplu, Leo povesteste despre dorinta lui de a se lasa de fumat, dorinta care nu a prins viata atat timp cat incerca sa o faca doar pentru propria sanatate.

Insa in momentul in care s-a nascut fiica lui, Leo a vazut altfel importanta propriei sanatati. A vazut ca sanatatea lui este importanta pentru sotia si fiica lui nou-nascuta. In acel moment, decizia de a se lasa de fumat nu a mai fost atat de dificila.

In alt colt al ringului, iti pot da un exemplu personal. In anii de lupta cu mancat emotional, imi tot faceam promisiuni ca ”de maine” voi renunta la asta. Si, bineinteles, promisiunile mele nu aveau cu adevarat putere, tinand cont ca am repetat acelasi scenariu ani la rand.

In tot acel timp, in afara de faptul ca eram masochista in interior si ma autoflagelam cu ganduri negative obsesive legate de infatisarea mea, acest mod de  a gandi a inceput sa se ”scurga” in afara mea.

La un moment dat, mi-am dat seama ca modul meu de fi ii afecta pe oamenii dragi mie. Am observat ca prietenele mele devenisera mult mai critice cu propriul corp.

Una dintre ele, care a fost o slabuta toata viata si nu isi facea deloc probleme legate de numarul de calorii din farfurie, mi-a spus intr-o conversatie: ”M-am hotarat sa slabesc pentru ca te-am auzit pe tine vorbind despre cat de urat arata grasimea pe care o ai pe solduri si mi-am dat seama ca eu am mai multa grasime decat tine acolo”.

Auzind-o vorbind asa mi-am dat seama ca atitudinea mea plina de venin fata de mine insami a determinat-o sa se vada pe ea insasi prin niste ”lentile” negative pe care nu le avea pana atunci. Stupefiata, am inceput sa observ ca ea nu era singura pe care am influentat-o in acest fel.

In momentul in care m-am trezit fata in fata cu acest adevar, am luat o decizie: orice-ar fi, voi gasi o modalitate de a iesi din acest ciclu de diete si mancat emotional.

Atat timp cat credeam ca imi fac rau doar mie, nu aveam o motivatie reala sa ma opresc  pentru ca, in interior, credeam ca eu merit sa sufar. Insa atunci cand am constientizat ca ceea ce imi fac eu mie le provoaca rau altor oameni, s-a trezit in mine dorinta de a ma lupta.

Decizia luata mi-a adus claritate si a deschis oportunitati despre care nu stiam in acel moment ca ar exista, insa care au aparut in fata mea tocmai pentru ca am stiut clar ca ”orice-ar fi” eu voi ajunge acolo unde imi doresc.

Este perfect in regula daca nu esti inca in spatiul in care sa renunti la acest obicei din motive altruiste, insa ce vreau sa subliniez este ca avem nevoie de o motivatie reala, o motivatie puternica, o motivatie legata de ceva mai mare decat noi atunci cand luam o decizie de schimbare.

Primul pas in directia asta este sa iti raspunzi la o intrebare, pe hartie:

De ce vrei sa scapi de mancatul emotional?

Pur si simplu lasa cuvintele sa curga, nu te gandi la forma in care scrii – pentru ca raspunsul nu este pentru ochii altcuiva. Raspunsul este doar pentru tine.

O a doua intrebare, secundara, dar importanta si ea – este:

Cum arata o zi din viata ta, atunci cand nu mai mananci emotional (cand ai trecut peste acest obicei)?

La fel, pe foaie, lasa cerneala sa curga si sa te vindece, intr-un final.

2. Pune pofta pe pauza (eliminarea mancatului emotional)

Mancatul emotional este un obicei.

Ca orice obicei, pentru a incepe sa fie ”derulat”, exista o serie de procese neurologice si fiziologice care se intampla. Exista:

• un moment declansator care apoi cauzeaza
• o crestere de dopamina  care mareste motivatia de a efectua obiceiul, dupa care
• intram in ”bucla”  pe pilot automat.

Pofta intensa este cauzata de 3 motive:

1. Momentul declansator vine cu o incarcatura emotionala. Simti emotii sau ai nevoi pe care nu stii sa le gestionezi si, in lipsa altor solutii, creierul a gasit o modalitate eficienta de a le satisface- mancand in exces. Cu cat sunt mai puternice emotiile sau nevoile, cu atat mai puternica va fi pofta.

2. Cresterea nivelului de dopamina. Dopamina este asa-numitul ”hormon al motivatiei” . Daca iti amintesti ultimul moment in care te-ai simtit foarte motivata sa faci ceva, atunci ceea ce iti amintesti este cresterea de dopamina. Cu cat esti mai motivata sa faci ceva, cu atat cresterea este mai mare si cu atat mai puternica este senzatia de motivatie. Astfel, o pofta puternica este modul prin care creierul ne ”motiveaza” sa repetam obiceiul de a manca emotional.

3. Dependenta fizica a corpului fata de obiceiul format. Joe Dispenza vorbeste despre asta in ”Breaking the habit of being yourself- Distruge obiceiurile nocive”. De fiecare data cand exersam o anumita activitate, creierul, sistemul nervos si corpul sunt activate intr-un anume fel. Adica, folosim in mod automatizat aceleasi cai, ca si cum am merge pe o cararusa bine batuta pentru ca e acolo si pentru ca pare ca nu existe alte optiuni.

Cu cat  efectuam mai des o activitate, cu atat devine mai eficient corpul si sistemul nervos in repetarea acelei activitati. Adica ”cararusa” (caile neuronale si musculare),  devine din ce in ce mai evidenta. Astfel, in momentul in care vrem sa alegem o alta ”cararusa”, vom intampina greutati si ne va lua o perioada destul de lunga de timp sa gasim o ”cararusa” noua.

Daca vrem sa eliminam mancatul emotional, trebuie sa putem recunoaste pofta pentru ceea ce este: doar o pofta, iar intensitatea ei este cauzata de puterea unui obicei bine format.

Pentru a pune pofta pe pauza,

in prima faza iti sugerez sa o amani, pur si simplu. In practica, asta va arata asa:

1. simti o pofta puternica
2. recunosti ca iti este pofta si ca este doar o pofta
3. iti promiti ca vei manca ceea de ce iti este pofta intr-un moment din viitor stabilit dinainte
4. faci altceva in timp ce  iti dai voie sa stai cu pofta (ideal ar fi ceva care sa iti ofere satisfactie)

Pentru ca cel mai des mancam emotional seara, ne putem promite ca vom manca ceea de ce ne este pofta a doua zi, la micul dejun sau la pranz. Iar daca ne trezim si ne este in continuare pofta, e important sa ne dam voie sa mancam ceea de ce ne este cu adevarat pofta, fara vreo senzatie de vina sau rusine pentru ca ceea ce facem este o alegere constienta.

Subliniez aici ca este necesar sa tinem promisiunile pe care le facem fata de noi insine.

Desi pare contraintuitiv in prima etapa, ne ajuta mai mult sa mancam acea prajitura la micul dejun decat sa facem un efort de vointa pentru a ne abtine de la ea.

Am scris pe larg despre modul in care am ajuns sa aplic aceasta solutie aici: O solutie neobisnuita pentru mancatul emotional

3. Concentreaza-te pe a-ti ingriji corpul (conectarea cu corpul)

Un corp deprivat de nutrienti este un corp care iti va da o senzatie crescuta de foame. Un corp deprivat de nutrienti este un corp care isi va cere drepturile.

Invata sa te hranesti in mod sanatos cu intentia de a-ti hrani corpul. Adauga in alimentatie o cantitate suficienta de proteine, minim 3 portii de marimea unui pumn inchis de legume+ 2 portii de fructe, grasimi sanatoase in echilibru si carbohidrati de calitate.

Pentru ca un corp se va simti deprivat nu doar atunci cand nu primesti suficienti nutrienti din alimentatie, ci si atunci cand ignoram repetat nevoile fiziologice, e necesar sa introducem treptat grija fata de corp. Si anume:  hidratare suficienta, cele 7-8 ore de somn, relaxare pasiva si activa, atingerea fizica, conectarea cu natura etc.

Desi actiunile sugerate pot parea multe, partea buna este ca nu trebuie sa le bifezi pe toate in acelasi timp ca sa incepi sa vezi rezultate. Este suficient sa le introduci treptat, unul cate unul, pana devine usor sa efectuezi noul obicei si esti pregatita sa adaugi inca unul. Iar daca ai nevoie de ghidare in acest proces, da-ti voie sa ceri ajutor.

Citeste si: Exemplu de meal planning

Un obicei nociv cum este cel de mancat emotional poate avea un efect de bulgare de zapada in vietile noastre. Cu cat repetam mai des ceva ce  ne face rau, cu atat se inrautateste imaginea de sine, ceea ce ne determina sa ne comportam tot mai urat cu noi insine, dar si in relatiile cu alti oameni. Inainte sa ne dam seama, incepem ne ascundem de noi si ne ascundem de lume, iar galetusa de inghetata pare ca devine cel mai bun prieten al nostru, cel mai sigur spatiu din lume. Totul pana apare acea voce rautacioasa din spatele mintii care incepe sa ne certe ca iar ”am comis-o” si care ne spune ca ”nu suntem in stare de nimic”.

Atunci cand incepem sa introducem obiceiuri pozitive, aceste obiceiuri pot cauza si ele efectul de bulgare de zapada. Cu cat ne convingem mai mult ca suntem in stare sa facem schimbari, fie ele cat de mici, cu atat adunam mai multa incredere in sine, cu atat devenim mai deschisi si mai increzatori fata de noi insine, fata de viitor si fata de alti oameni.

Din experienta mea, foarte multe femei se lovesc de aceasta situatie in care simt rusine pentru ca mananca emotional si incearca sa ascunda amploarea acestui obicei de oamenii din viata lor. Din pacate, rusinea si obicieiul de a se ascunde nu face decat sa intareasca cercul vicios care continua sa capete tot mai multa putere de fiecare data cand se repeta actul de a manca emotional.

Dorinta mea este ca tot mai multe femei sa faca schimbari pentru a-si recapeta puterea pierduta in lupta cu mancatul emotional, tocmai din acest motiv imi doresc sa stiu care sunt piedicile pe care le intampini chiar tu in acest proces.

De aceea, inchei articolul cu o intrebare adresata catre tine si sper sa imi poti da un raspuns in comentarii sau in mail:

Daca ar fi sa stai fata in fata cu mine, la o cafea, ce intrebare mi-ai pune despre mancatul emotional in viata ta?