Evident că, după ce te-ai obişnuit cu un telefon, e greu să îl schimbi cu unul nou, dar nu şi dacă cel nou este, la bază, identic cu predecesorul său şi chiar are şi ceva în plus!

Astfel am ajuns la Nokia 3410. Cerul s-a desprins, soarele a răsărit, păsărelele au cântat şi raiul a coborât pe pământ. Cam aşa se poate descrie experienţa mea cu Nokia 3410. O adevărată comoară a tehnologiei din acea perioadă, un univers infinit de posibilităţi şi o multitudine de setări pe care le puteam personaliza, bineînţeles că doar în prezenţa cablului de date pe care mi-l cumpărasem special pentru asta! Însă vremea lui a apus destul de repede, odată cu apariţia telefoanelor cu ecran color şi sunete reale, nu mono sau polifonice.

Nokia n-Gage QD

Am trecut rapid prin mână mai multe telefoane (Nokia n-Gage QD, Nokia 6600, Nokia 6630, Sony CMD J70, Sony Ericsson P800, Sony Ericsson K310, Sony Ericsson K510) pentru că unele din ele nu au reuşit să mă convingă spre a le păstra, în ciuda funcţiilor pe care le aveau sau din cauza calităţii slabe a anumitor componente – ecran, difuzor, carcasă etc.

Aşa că locul prietenului meu de lungă durată a fost luat de primul meu telefon deştept - HTC Typhoon (comercializat la noi sub denumirea de SPV C500). Smartphone-ul avea sistem de operare Windows Mobile 2003, un procesor de 200MHz, 32MB RAM, slot microSD, wireless, bluetooth şi infraroşu.

Pentru mine, HTC Typhoon a fost o adevărată revelaţie! Aveam în mână primul meu telefon cu ecran color, sonerii reale şi o tonă de alte funcţii. Pot să spun că ăsta a fost botezul meu în lumea smartphone-urilor.

De atunci am păstrat această linie şi m-am înnoit cu HTC Vox / S710 apoi cu HTC Touch Pro2, până în ziua de azi când sunt posesorul unui HTC Wildfire S - telefon ce, asemeni celui mai longeviv prieten - Nokia 3310, a trecut prin multe probe de foc, reuşind, de fiecare dată, să iasă victorios!

Poţi afla şi tu despre telefoanele care au făcut istorie, cu ajutorul aplicaţiei de Facebook, de la EuroGSM, accesând pagina de aici. Nu uita că poţi câştiga un Samsung Galaxy Note!

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia n-Gage QD

În plus, voiam să aibă altă culoare. Mă plictisisem de negru. Voiam verde, roşu, galben… Nu ştiu exact ce culoare! Dar ştiam că nu vreau să mai fie negru!

Nokia 3310 / 3315

Aşa am ajuns posesor de Nokia 3310 şi tot aşa am devenit tartorul său. Vă explic imediat ce şi cum…

La doar 133 grame, telefonul ăsta era preferatul meu. Şi al altor milioane de posesori de telefoane mobile. Dar hei! Cine mai stă să numere şi ce mai contează câţi erau? Conta că EU eram unul dintre ei!

Era de culoare bleu (nu gri ca cel din poza alăturată). L-am întors pe toate părţile, l-am butonat, l-am defectat, l-am reparat şi iar defectat şi reparat. Toate la biroul meu pentru că atât de simplu era telefonul ăsta încât îi puteai face absolut orice şi – chiar de se strica – tot putea fi reparat astfel încât să funcţioneze la fel de bine ca atunci când abia l-ai scos din cutie!

Partea cea mai interesantă a acestui telefon era software-ul pentru că da! Avea software şi putea fi modificat, personalizat, rescris şi tot aşa… Funcţiile sale cuprindeau (pe lângă cele oficiale) şi câteva chestii ascunse, pe care utilizatorul normal nu le putea folosi deoarece… dăăăă! Erau ascunse! Aici intram eu în scenă!

Un telefon nou nu era atât de accesibil pentru marea majoritate încât să-l poată avea de azi pe mâine. Aşa că, fără a fi nevoit să cumperi altul, veneai la mine cu 3310-le şi cât ai zice haţ! ţi-l converteam în Nokia 3315 – telefon rar, cu funcţii suplimentare şi care îţi aducea zâmbetul pe buze. “Noul telefon” avea acum posibilitatea de a edita imaginile existente în telefon, opţiunea de a-ţi crea şi alege propriul sunet de notificare a primirii SMS-urilor, blocare automată a tastelor… O adevărată minune!

Cu toate astea, odată cu noul meu telefon, s-a dus şi o parte din distracţia de până atunci… Dacă atunci când aveam Nokia 5110 îmi permiteam să fac concursuri de scufundări, acum aveam o oarecare teamă faţă de momentul când voi fi împins în bazinul din ştrand… Noul meu telefon era muuult mai sensibil la astfel de încercări şi necesita mai multă atenţie. Nu mi-a plăcut asta, deşi nu m-am despărţit de el timp de 2 ani, după care ne-am luat, inevitabil, rămas bun.

În următorul articol vă voi explica ce alte telefoane mi-au trecut prin mână şi cum am ajuns la cel pe care îl deţin în prezent.

Până atunci, vă reamintesc că puteţi participa la treasure hunt pentru a găsi telefoanele ce au făcut istorie şi puteţi câştiga un Samsung Galaxy Note, cu ocazia aniversării a 15 ani de EuroGSM. Tot ce trebuie să faceţi este să deschideţi aplicaţia de pe Facebook. Succes!

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia 3310

“- Sigur! Pe care anume?”

“- Nu sunt foarte sigur, dar aş dori unul care să aibă Android, GPS, Bluetooth 3.0, card microSD şi WiFi 802.11n.”

“- Conform cerinţelor dumneavoastră, avem 40 de telefoane disponibile din care puteţi alege.”

Cam aşa decurge o discuţie în ziua de azi atunci când vrei să îţi cumperi un telefon mobil nou. Nu prea mai întrebi despre baterie, ecran, sunete polifonice şi alte detalii. Pentru simplul motiv că toate sunt (aproape) la fel. Mai exact, toate smartphone ”ţin” o zi (şi un pic, dacă ai noroc) pe baterie, toate filmează la rezoluţii atât de mari încât să n-ai nevoie de toate milioanele de pixeli pentru a vedea foarte clar ce ai înregistrat, toate au MP3, AAC, WMA sau te miri ce alte tehnologii…

Nokia 5110

Când mi-am cumpărat primul telefon mobil m-a interesat să ţină bateria cât mai mult şi să sune tare. Era absolut normal pentru piaţa din 1999-2000. Prin urmare, mi-am cumpărat un Nokia 5110 – telefon pe care l-am luat, la mâna a 2-a, de la un prieten.

Deşi negru la culoare, telefonul putea fi o adevărată armă albă. Dimensiunile sale (132 x 47.5 x 31 mm)  îl făceau destul de periculos, chiar şi atunci când îl scăpai din mână, din greşeală, pe degetele de la picioare.

Telefonul ăsta a fost un fel de vedetă în cartier. Cei care nu îşi permiteau telefoane mai scumpe, precum Nokia 6210 sau Nokia 8110, cu siguranţă îl aveau pe ăsta!

Se făceau chiar concursuri de scufundări între posesorii de 5110 – cine are curaj să îl ţină cât mai mult în halba de bere. Nu îmi făceam griji în privinţa telefonului – era indestructibil! Dacă-l ţineai de antenă, puteai amesteca berea din halbă fără nicio grijă! Telefonul, dacă se închidea, îşi revenea după doar câteva ore de odihnă pe calorifer.

Deşi cântărea 170 grame (adică cu doar 30 grame mai mult faţă de iPhone 4S) şi avea carcasă din plastic, asta nu însemna că nu puteai sparge nuci cu el. Uneori rămâneam foarte surprins de calităţile excepţionale ale acestui telefon şi de rezistenţa de care dădea dovadă atunci când trecea prin tot felul de probe de foc la care era supus de către posesorii săi.

După aproximativ un an m-am despărţit de el pentru a face loc unui telefon mai mic, mai uşor şi mai deştept. Dar despre asta vă voi povesti într-un alt articol…

Până atunci, poţi folosi aplicaţia EuroGSM pentru a intra în treasure hunt şi a găsi toate telefoanele care au făcut istorie, cu menţiunea că poţi câştiga un Samsung Galaxy Note.

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia 5110

Trebuie să recunosc că am aşteptat această ediţie mai mult pentru a afla premiul MEME OF THE YEAR, dar şi pentru celelalte premii acordate.

Ca să înţelegeţi ce este Webby, vizitaţi site-ul oficial Webby Awards.

Enumăr mai jos câteva din premiile acordate, alături de categoriile lor:

Web services & applications

http://www.dropbox.com/

Weird – votul juriului

http://ifoundmoneytoday.wordpress.com/ - a social experiment in anonymous giving

Weird – votul publicului

Kim Jong-Il looking at things

http://kimjongillookingatthings.tumblr.com/

Nominalizat, printre altele, dar necâştigător: 4 Million Digits of π http://two-n.com/pi/ - un site interesant pe care vă recomand să-l vizitaţi dacă vă place matematica!

Interactive Advertising - Augmented Reality

The Sound of Football http://ourwork.se/thesoundoffootball/ (Pepsi)

Viral Marketing

Cat

Şi bineînţeles MEME OF THE YEAR:

I want to thank everybody that voted for Nyan Cat as meme of the year! Serious manly tears happened tonight twitter.com/PRguitarman/st…

— PRguitarman (@PRguitarman) May 22, 2012

Pentru mai multe detalii despre Webby, cât şi lista completă cu premii şi nominalizări puteţi găsi aici.

“Tradiţia” în astfel de firme este ca personalul să fie periodic reîmprospătat, fie prin concedieri pe motiv de “aşa vrea pula mea”, fie prin demisia angajatului (la presiune sau din scârbă).

Proaspăt angajat acolo, în urma plecării unuia, am preluat sarcinile fostului. Mi s-a explicat, într-un mod superficial, ce şi cum trebuie făcut şi asta încă din prima zi.

Luându-mi în primire scaunul şi încercând să-mi aranjez colţul de jumătate de birou, am găsit o agendă cu notiţele fostului. Îşi trecuse acolo date importante precum adresele şi numerele de telefon ale clienţilor, însemnări personale, parole etc.

Printre numeroasele pagini mâzgălite am găsit un fel de secţiune ce ţinea loc de jurnal al fostului angajat şi care suna cam aşa:

am primit cel mai prost laptop şi conduc cea mai proastă maşină – un Citroen C1 – pe un salariu de rahat

Citind cu voce tare textul de mai sus am reuşit să-l fac pe unul din şăfi să caşte gura şi să belească ochii mai larg decât a făcut-o un an şi jumătate mai târziu, când i-am spus părerea mea despre cunoştinţele sale tehnice mediocre, după ce a reușit, în doar câteva minute, să radă toate datele firmei (inclusiv baze de date cu clienți şi activitățile zilnice desfășurate la aceștia) de pe un server.

Partea interesantă a fost atunci când nu ştia cum să ascundă mai repede agenda respectivă, de teama de a nu se afla secretul companiei.

Am plecat din respectiva firmă punându-mi-se în față o foaie în care “îmi dădeam demisia”. Motivul angajatorului s-a schimbat la fiecare 5 minute în timpul discuţiei cu el – pentru că sunt clienţi nemulțumiți, pentru că vreau salariu mai mare, pentru că mi-am exprimat nemulțumirea atunci când au întârziat cu plata unei părți din salariu mai bine de o lună etc. Ulterior aflu că exact aceeaşi poveste s-a întâmplat şi cu un alt angajat.

În astfel de situații e mai bine să-ţi bagi pula și să pleci, deși știi foarte bine că următorul va trece prin aceeași poveste prin care ai trecut și tu iar firma va avea aceleași mâini curate în fața legii pe care – culmea! – nu o respectă.

Având în vedere că legea este scrisă cu curul iar angajaţii au foarte puţină putere (spre deloc) pentru a trage la răspundere un angajator ce nu respectă legea şi îşi exploatează angajaţii, mă întreb oare cât timp va mai trece până vom redeveni sclavi pe plantaţie, mânaţi cu biciul şi legaţi în lesă?

Într-un fel metaforic, suntem deja astfel, dar poate nu ne dăm seama.

Sursa imaginii: iplanretirement.com

Marți, 15 mai, de la ora 20, la Sala Palatului are loc spectacolul Narcotango – trupă argentiniană ce se află la cea de-a 3-a venire în România și care, cu siguranță, vă va încânta privirea!

Narcotango este o trupă de tango electronic care va susține spectacolul în coregrafia lui Răzvan Mazilu. Timp de 2 ore veți fi martorii unor momente pline de emoție și povești pasionale pe ritmurile Narcotango.

Stilurile ce vor fi abordate în cadrul spectacolului sunt tango clasic, dans contemporan și neoclasic, dar și acrobație și sport.

Detalii suplimentare găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului. Câteva clipuri video de la spectacole puteți găsi pe pagina de Trilulilu.

Biletele pot fi cumpărate de pe eventim.ro, myticket.ro, biletoo.ro, blt.ro si bilet.ro.

Evenimentul este organizat de NGI Events și este susținut, în calitate de parteneri media, de către: 9AM.ro, Adevărul, Anyplace.ro, Askmen.ro, Bestmusic.ro, BeWhere, Calendarevenimente.ro, Cațavencii, Dilema, ele.ro, Esquire, Hipmag, Hype Street, iConcert.ro, Metropotam, peteava.ro, Radio Zu, SalutBucuresti.ro, Sapte Seri, S!mpa,  Trilulilu.ro, Urban Things, Vedeta.ro, Wall-Street.ro și Ziare.com

De data asta s-a întâmplat datorită lui @Lascarica7, cunoscut sub numele de scenă Robert.

Ca să nu o lungesc prea mult, vă spun doar că Robert m-a rugat să-l ajut cu o reclamă pentru o cafenea, folosindu-mi abilităţile de vorbitor pe turaţie maximă!

Ce a ieşit puteţi asculta mai jos. Evident că vreau şi părerea voastră, prin comentarii la acest articol!

Vezi pe Trilulilu

În ultima perioadă mi-am dedicat timpul mai mult unor activităţi personale şi mai puţin blogului. Aşa se explică motivul pentru care n-am mai scris.

Am fost şi am văzut American Reunion, un nou film din seria American Pie la care o să râdeţi mult şi pe care vi-l recomand! Eu l-am văzut la Liberty Center, loc pe care NU vi-l recomand din cauza sălilor mici şi a sunetului (în special frecvenţa joasă) ce se aude din sălile vecine, chiar în timpul filmului. Deranjant, zic.

Şi pentru că tot am zis de note to self, ar fi cazul să notez aici (şi să vă zic şi vouă, totodată) ce voi face în perioada următoare…

În primul rând, mi-am notat în calendar perioada 6-8 iulie. Nu aş vrea să lipsesc de acolo pentru că am fost şi anul trecut şi mi-a plăcut! Deci, dacă veniţi, ne vedem la B’ESTFEST 2012!

Mai aproape în timp ar fi 1 mai – zi pe care nu o sărbătoresc conform “tradiţiei”, adică cu mers la mare, în Vamă, cu băută şi alte alea. Pentru că nu. N-am motiv suficient de bun să merg la mare în luna mai când apa e rece iar vremea e (uneori) naşpa. Cred că o să o sărbătoresc prin frecat menta sau plimbat prin parcuri, ceea ce oricum fac atunci când e frumos afară şi am toată ziua la dispoziţie.

Aş vrea să merg la piesa de teatru Maitreyi, din data de 10 mai, la teatrul L.S. Bulandra. Există doritori?

Nu în cele din urmă, nu uitaţi de această zi – 12 mai 2012! Mai multe detalii găsiţi în clipul de mai jos sau pe site-ul dedicat acestei zile.

Voi ce faceţi în oricare din zilele de mai sus?

LATER EDIT: Mi s-a suflat în cască să vă spun de domnul Andrei şi despre calculatorul lui “bolnăvior”.

Se făcea că, într-o zi, l-a apucat curăţenia de primăvară şi s-a gândit să-şi scoată praful din calculator. Român fiind, la sfârşit i-a dat cu virgulă. Mai exact – i-au rămas piese în plus Eh, nu chiar piese şi nu chiar în plus! Dar calculatorul n-a mai vrut să pornească. Şi uite cum se deplasează specialistul aici de faţă către domiciliul celui mai sus menţionat, îi ia calculatorul la puricat şi… ŞOC!!! STUPOARE!!! AŞA CEVA… Cablul de la difuzorul de pe carcasă era pus pe pinii ce resetează BIOSul. Şi uite cum problema s-a rezolvat în doar câteva minute.

Trebuie precizat că, în timpul operaţiunii mai sus menţionate, nu s-au consumat băuturi alcoolice (ruşine, Dinu Patriciu!) şi nici nu au fost rănite animale ori alte vietăţi. Ne-am dat pe cico şi pe mişto la adresa lui, după ce am constatat “problema”. Mda. Bravos, naţiune!

Na! Te-am făcut de râs pe blog!

Înainte de a continua lectura acestui review, trebuie să țineți cont de faptul că eu sunt fascinat de smartphone-ul de la HTC, atât din punct de vedere al design-ului cât și în ceea ce privește performanțele sale. Deci nu mă judecați dacă îl voi lăuda prea mult. Totuși, există și câteva bile negre pe care i le voi acorda fascinantului (v-am spus eu!) HTC Sensation XE!

Modelul pe care l-am testat a fost HTC Sensation XE Black. Să încep cu începutul…

1. Design

PRO: Primul lucru care m-a impresionat la acest telefon mobil, atunci când l-am scos din cutie, a fost ecranul cu Gorilla glass, o tehnologie ce previne zgârieturile destul de frecvente la alte telefoane, mai ales atunci când este ținut în buzunar, fără o husă protectoare. Deși nu am avut curajul să încerc, din demonstrațiile pe care le-am văzut pe internet, acest ecran este destul de rezistent și la zgârieturile (sau tentativele de a-l zgâria) provocate de cutter sau orice alte obiecte la fel de ascuțite. Acum să nu vă gândiți că puteți tăia ceapă și cartofi pe ecran! Pentru asta există tabletele!

În designul carcasei, culoarea neagră are 3 nuanțe, împărțite astfel: ramă ecran, mijloc carcasă spate, sus și jos carcasă spate – fiecare cu altă nuanță de negru.

Marginea ecranului este puțin curbată pentru a preveni „alunecarea” degetelor în afara ecranului, în timpul utilizării sau impactul direct al ecranului cu asfaltul.

Cele 4 butoane touch de sub ecran sunt cele cu care v-ați obișnuit deja la HTC (Home, Menu, Back, Search) și de culoare roșie, specifică brandului beats. Tot roșie este și culoarea spațiului din partea de sus a telefonului, acolo unde se află casca.

CONTRA: Dacă alegeți să vă protejați telefonul la blocare cu model, ecranul va dezvălui foarte ușor modelul ales întrucât urmele degetelor rămân impregnate pe sticlă. Ar fi fost un plus dacă, în cutie, ar fi venit cu o bucată de catifea pentru curățarea ecranului.

Senzația pe care o ai atunci când ții acest telefon în mână este destul de plăcută datorită materialului din care este realizat capacul spate. Cu toate astea, în timp ce fac poze, am o oarecare teamă de a nu-l scăpa din mână, senzație pe care nu am avut-o cu iPhone 4S unde curbele nu prea și-au găsit locul, din cauza designului destul de pătrăţos.

La fel de strângătoare de amprente precum ecranul este și partea din mijloc a capacului spate, realizată din metal.

2. Funcții

Camera foto

Cu o cameră foto principală de 8 megapixeli, ce poate filma în rezoluție Full HD (1920×1080 pixeli) și una secundară VGA, HTC Sensation XE își face bine treaba, în special în condițiile cu lumină bună. Seara, pozele sunt la fel de impresionante (culorile fiind egalizate automat) chiar și atunci când distanța dintre subiect și obiectivul telefonului este de mai mult de 3-4 metri, dar doar dacă lumina este bună. În beznă totală, imaginile nu sunt de calitate foarte bună, în special atunci când se fotografiază o zonă mai largă şi nu doar un subiect apropiat.

Ziua, filmele înregistrate la rezoluție maximă sunt absolut superbe! Setările implicite de culoare, luminozitate și nuanță sunt plăcute ochiului și parcă chiar mai frumoase ca în realitate!

Fără un program special, funcțiile camerei sunt destul de multe cât să se potrivească cu majoritatea situațiilor în care te-ai putea afla atunci când ai de păstrat o amintire pe cardul microSD Sandisk, de 8GB.

Setările camerei: Temporizator automat (2 sau 10 secunde), reglare imagine (expunere, contrast, saturație, claritate), balanță de alb (auto, incandescent, fluorescent, lumină de zi, noros), ISO (100/200/400/800), rezoluție (8/5/3/1 mpx și VGA), durată revizuire poză (fără, 3 secunde, 5 secunde sau nelimitat), format ecran (16:9 sau 4:3), geo-tag, îmbunătățire automată, focalizare automată, sunet declanșator, grilă, auto upload (în albumele online – Facebook, Google+ etc.), blitz (manual, automat, dezactivat), scene (auto, portret, peisaj, burst – 5 cadre, panoramă, HDR, whiteboard, macro, lumină slabă).

Pe lângă toate setările de mai sus, aveți la dispoziție o mulțime de efecte ce se pot aplica fotografiilor, în direct sau după fotografiere.

3. Software şi SO

Telefonul vine cu Android 2.3, dar va fi actualizat, cu ocazia primei verificări, la versiunea 4.0.3.

Nu o să enumăr aplicaţiile cu care vine telefonul, Play Store fiind destul de stufos încât să găsiţi orice aplicaţie vă lipseşte din pachetul standard de la HTC.

Eu am instalat Skype, Opera, WordPress, Google Reader, App2SD, Zedge, DI Radio, Foursquare, Twitter şi multe altele…

La capitolul Jocuri, am testat Nyan Cat: Lost in Space şi Asphalt 6 HD. Primul – pentru că mă amuză, al doilea – pentru că grafica şi sunetele sunt absolut superbe!

Clipurile de pe YouTube se văd OK, în funcţie de calitatea lor originală. Deşi am testat 2 clipuri full HD, am observat că Matrix nu are aceeaşi calitate precum Resident Evil, cel din urmă fiind mult mai clar şi prezentându-se pe ecran ca un adevărat film full HD.

BUG sau feature? Nu mi-am dat seama ce este atunci când bateria scade sub 35% şi nu mai pot face poze cu blitz. Deşi energia e destulă pentru a face asta, telefonul se încăpăţânează şi mă anunţă că “Unable to use flash because your battery level is too low”.

O funcţie folositoare (cel puţin pentru mine) a fost aceea de căutare şi ştergere a contactelor duplicate. În meniu se numeşte “de-duplicate contacts”. Dacă aş fi avut un firmware în limba română, sunt sigur că m-aş fi amuzat la citirea traducerii.

Am observat că, atunci când nu alegi o metodă de securitate pentru blocarea ecranului, meniul telefonului poate fi accesat fără deblocarea cu ajutorul inelului ci doar prin simpla glisare a barei de stare din partea de sus.

Pentru dezvoltatori (şi nu doar pentru ei), meniul dedicat este destul de cuprinzător şi mi-a permis să testez cât de multi-touch este HTC Sensation XE. După cum veţi observa în imagini, am activat opţiunea “Show touches” şi am pus degetele pe ecran. Patru. Doar atâtea a vrut să recunoască.

La final precizez faptul că nu am primit căştile de la telefon, deci nu vă pot spune cât de bine se aud. În schimb, am putut folosi unele asemănătoare – promoţionale de la Symantec şi cu un design identic. Chiar dacă nu ar fi aceeaşi calitate, basul profund cu care se laudă Dr. Dre se observă din primele secunde de redare. Din păcate, funcţia Beats Audio este activată automat doar pe playerul HTC. Totuşi, în Play Store puteţi găsi programe care vă vor permite activarea şi configurarea Beats Audio şi pentru alte playere.

Mai jos nu veţi găsi poze cu telefonul propriu-zis deoarece sunt destule pe Internet şi vă pot garanta că nu diferă de realitate!

Mulţumesc evoMag pentru amabilitatea de care au dat dovadă şi pentru promptitudinea cu care mi s-a oferit produsul spre testare!

Video demo – Ziua

Video demo – Noaptea

Foto demo şi capturi de ecran

Sâmbătă, 7 aprilie 2012 a fost cea de-a 7-a ediţie a Roblogfest, concurs organizat de Metropotam, din iniţiativa lui Dragoş Novac.

Mi-a făcut plăcere să mă întâlnesc acolo cu Gaben (care a venit cu otravă din care s-a servit destul de multă lume, fără urmări neplăcute  ), Pato, Blogatu, Perfu, Andrei Roşca, Loredana şi mulţi alţii.

Marea mea surprindere, încă de la intrare, a fost să-l văd pe rău famatul :) Perfu. Vă zic şi vouă ceea ce i-am zis şi lui: dacă ar lăsa înjurăturile la adresa unora şi altora, ar fi băiat bun. Mi-a demonstrat asta în câteva minute în care am avut ocazia să discut cu el.

Tot la intrare m-am întâlnit cu Cristina Dan – o fată mereu zâmbitoare, purtătoare de cască în caz că, atunci când participă la protestele din Piaţa Universităţii şi cea care a dat naştere unei iniţiative pe care o susţin din suflet şi vă recomand să o promovaţi şi voi, atât de mult pe cât puteţi: Românii sunt frumoşi (pagina de Facebook).

Şi pentru că am rămas plăcut impresionat de iniţiativa Cristinei, am decis să o las fără foi albe, chiar acolo – la Roblogfest. Aşa că am luat-o cu mine şi ne-am plimbat prin tot clubul Fabrica pentru a strânge cuvinte frumoase despre români. Pozele sunt pe Facebook!

Despre premiere nu pot să vă spun prea multe pentru că nu am fost pe fază în momentele respective, tocmai din motivul menţionat în paragraful anterior.

Organizarea a fost OK, chiar dacă intrarea a fost liberă, loc era destul cât să te poţi plimba liniştit prin club. O bilă albă primeşte sonorizarea. Poate mi s-a părut doar mie, dar chiar te puteai înţelege cu cel din faţa ta, fără a fi deranjat de muzica dată prea tare!

Felicitări!

- Mihnea pentru premiul câştigat (o tabletă Xoom) în urma #orangehunt, premiu pentru care îl invidiez, dar pe care l-a meritat pe deplin!

- Vlad Ursulean pentru locul 1 la categoria “Blog de jurnalist”. Mi s-ar fi părut greşit ca acest loc să fie ocupat de către altcineva.

- de 2 ori felicitări lui Şuţu pentru numărul magic – 222 #sutufacts

În rest, degetul mijlociu pentru cei care s-au plâns că unele din premii au fost câştigate de nişte necunoscuţi. Sunt curios pe câţi dintre ăştia care se vaită îi recunoaşte lumea pe stradă sau chiar în online!

Acestea fiind zise, hai pa!