Marți, 15 mai, de la ora 20, la Sala Palatului are loc spectacolul Narcotango – trupă argentiniană ce se află la cea de-a 3-a venire în România și care, cu siguranță, vă va încânta privirea!

Narcotango este o trupă de tango electronic care va susține spectacolul în coregrafia lui Răzvan Mazilu. Timp de 2 ore veți fi martorii unor momente pline de emoție și povești pasionale pe ritmurile Narcotango.

Stilurile ce vor fi abordate în cadrul spectacolului sunt tango clasic, dans contemporan și neoclasic, dar și acrobație și sport.

Detalii suplimentare găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului. Câteva clipuri video de la spectacole puteți găsi pe pagina de Trilulilu.

Biletele pot fi cumpărate de pe eventim.ro, myticket.ro, biletoo.ro, blt.ro si bilet.ro.

Evenimentul este organizat de NGI Events și este susținut, în calitate de parteneri media, de către: 9AM.ro, Adevărul, Anyplace.ro, Askmen.ro, Bestmusic.ro, BeWhere, Calendarevenimente.ro, Cațavencii, Dilema, ele.ro, Esquire, Hipmag, Hype Street, iConcert.ro, Metropotam, peteava.ro, Radio Zu, SalutBucuresti.ro, Sapte Seri, S!mpa,  Trilulilu.ro, Urban Things, Vedeta.ro, Wall-Street.ro și Ziare.com

De data asta s-a întâmplat datorită lui @Lascarica7, cunoscut sub numele de scenă Robert.

Ca să nu o lungesc prea mult, vă spun doar că Robert m-a rugat să-l ajut cu o reclamă pentru o cafenea, folosindu-mi abilităţile de vorbitor pe turaţie maximă!

Ce a ieşit puteţi asculta mai jos. Evident că vreau şi părerea voastră, prin comentarii la acest articol!

Vezi pe Trilulilu

În ultima perioadă mi-am dedicat timpul mai mult unor activităţi personale şi mai puţin blogului. Aşa se explică motivul pentru care n-am mai scris.

Am fost şi am văzut American Reunion, un nou film din seria American Pie la care o să râdeţi mult şi pe care vi-l recomand! Eu l-am văzut la Liberty Center, loc pe care NU vi-l recomand din cauza sălilor mici şi a sunetului (în special frecvenţa joasă) ce se aude din sălile vecine, chiar în timpul filmului. Deranjant, zic.

Şi pentru că tot am zis de note to self, ar fi cazul să notez aici (şi să vă zic şi vouă, totodată) ce voi face în perioada următoare…

În primul rând, mi-am notat în calendar perioada 6-8 iulie. Nu aş vrea să lipsesc de acolo pentru că am fost şi anul trecut şi mi-a plăcut! Deci, dacă veniţi, ne vedem la B’ESTFEST 2012!

Mai aproape în timp ar fi 1 mai – zi pe care nu o sărbătoresc conform “tradiţiei”, adică cu mers la mare, în Vamă, cu băută şi alte alea. Pentru că nu. N-am motiv suficient de bun să merg la mare în luna mai când apa e rece iar vremea e (uneori) naşpa. Cred că o să o sărbătoresc prin frecat menta sau plimbat prin parcuri, ceea ce oricum fac atunci când e frumos afară şi am toată ziua la dispoziţie.

Aş vrea să merg la piesa de teatru Maitreyi, din data de 10 mai, la teatrul L.S. Bulandra. Există doritori?

Nu în cele din urmă, nu uitaţi de această zi – 12 mai 2012! Mai multe detalii găsiţi în clipul de mai jos sau pe site-ul dedicat acestei zile.

Voi ce faceţi în oricare din zilele de mai sus?

LATER EDIT: Mi s-a suflat în cască să vă spun de domnul Andrei şi despre calculatorul lui “bolnăvior”.

Se făcea că, într-o zi, l-a apucat curăţenia de primăvară şi s-a gândit să-şi scoată praful din calculator. Român fiind, la sfârşit i-a dat cu virgulă. Mai exact – i-au rămas piese în plus Eh, nu chiar piese şi nu chiar în plus! Dar calculatorul n-a mai vrut să pornească. Şi uite cum se deplasează specialistul aici de faţă către domiciliul celui mai sus menţionat, îi ia calculatorul la puricat şi… ŞOC!!! STUPOARE!!! AŞA CEVA… Cablul de la difuzorul de pe carcasă era pus pe pinii ce resetează BIOSul. Şi uite cum problema s-a rezolvat în doar câteva minute.

Trebuie precizat că, în timpul operaţiunii mai sus menţionate, nu s-au consumat băuturi alcoolice (ruşine, Dinu Patriciu!) şi nici nu au fost rănite animale ori alte vietăţi. Ne-am dat pe cico şi pe mişto la adresa lui, după ce am constatat “problema”. Mda. Bravos, naţiune!

Na! Te-am făcut de râs pe blog!

Înainte de a continua lectura acestui review, trebuie să țineți cont de faptul că eu sunt fascinat de smartphone-ul de la HTC, atât din punct de vedere al design-ului cât și în ceea ce privește performanțele sale. Deci nu mă judecați dacă îl voi lăuda prea mult. Totuși, există și câteva bile negre pe care i le voi acorda fascinantului (v-am spus eu!) HTC Sensation XE!

Modelul pe care l-am testat a fost HTC Sensation XE Black. Să încep cu începutul…

1. Design

PRO: Primul lucru care m-a impresionat la acest telefon mobil, atunci când l-am scos din cutie, a fost ecranul cu Gorilla glass, o tehnologie ce previne zgârieturile destul de frecvente la alte telefoane, mai ales atunci când este ținut în buzunar, fără o husă protectoare. Deși nu am avut curajul să încerc, din demonstrațiile pe care le-am văzut pe internet, acest ecran este destul de rezistent și la zgârieturile (sau tentativele de a-l zgâria) provocate de cutter sau orice alte obiecte la fel de ascuțite. Acum să nu vă gândiți că puteți tăia ceapă și cartofi pe ecran! Pentru asta există tabletele!

În designul carcasei, culoarea neagră are 3 nuanțe, împărțite astfel: ramă ecran, mijloc carcasă spate, sus și jos carcasă spate – fiecare cu altă nuanță de negru.

Marginea ecranului este puțin curbată pentru a preveni „alunecarea” degetelor în afara ecranului, în timpul utilizării sau impactul direct al ecranului cu asfaltul.

Cele 4 butoane touch de sub ecran sunt cele cu care v-ați obișnuit deja la HTC (Home, Menu, Back, Search) și de culoare roșie, specifică brandului beats. Tot roșie este și culoarea spațiului din partea de sus a telefonului, acolo unde se află casca.

CONTRA: Dacă alegeți să vă protejați telefonul la blocare cu model, ecranul va dezvălui foarte ușor modelul ales întrucât urmele degetelor rămân impregnate pe sticlă. Ar fi fost un plus dacă, în cutie, ar fi venit cu o bucată de catifea pentru curățarea ecranului.

Senzația pe care o ai atunci când ții acest telefon în mână este destul de plăcută datorită materialului din care este realizat capacul spate. Cu toate astea, în timp ce fac poze, am o oarecare teamă de a nu-l scăpa din mână, senzație pe care nu am avut-o cu iPhone 4S unde curbele nu prea și-au găsit locul, din cauza designului destul de pătrăţos.

La fel de strângătoare de amprente precum ecranul este și partea din mijloc a capacului spate, realizată din metal.

2. Funcții

Camera foto

Cu o cameră foto principală de 8 megapixeli, ce poate filma în rezoluție Full HD (1920×1080 pixeli) și una secundară VGA, HTC Sensation XE își face bine treaba, în special în condițiile cu lumină bună. Seara, pozele sunt la fel de impresionante (culorile fiind egalizate automat) chiar și atunci când distanța dintre subiect și obiectivul telefonului este de mai mult de 3-4 metri, dar doar dacă lumina este bună. În beznă totală, imaginile nu sunt de calitate foarte bună, în special atunci când se fotografiază o zonă mai largă şi nu doar un subiect apropiat.

Ziua, filmele înregistrate la rezoluție maximă sunt absolut superbe! Setările implicite de culoare, luminozitate și nuanță sunt plăcute ochiului și parcă chiar mai frumoase ca în realitate!

Fără un program special, funcțiile camerei sunt destul de multe cât să se potrivească cu majoritatea situațiilor în care te-ai putea afla atunci când ai de păstrat o amintire pe cardul microSD Sandisk, de 8GB.

Setările camerei: Temporizator automat (2 sau 10 secunde), reglare imagine (expunere, contrast, saturație, claritate), balanță de alb (auto, incandescent, fluorescent, lumină de zi, noros), ISO (100/200/400/800), rezoluție (8/5/3/1 mpx și VGA), durată revizuire poză (fără, 3 secunde, 5 secunde sau nelimitat), format ecran (16:9 sau 4:3), geo-tag, îmbunătățire automată, focalizare automată, sunet declanșator, grilă, auto upload (în albumele online – Facebook, Google+ etc.), blitz (manual, automat, dezactivat), scene (auto, portret, peisaj, burst – 5 cadre, panoramă, HDR, whiteboard, macro, lumină slabă).

Pe lângă toate setările de mai sus, aveți la dispoziție o mulțime de efecte ce se pot aplica fotografiilor, în direct sau după fotografiere.

3. Software şi SO

Telefonul vine cu Android 2.3, dar va fi actualizat, cu ocazia primei verificări, la versiunea 4.0.3.

Nu o să enumăr aplicaţiile cu care vine telefonul, Play Store fiind destul de stufos încât să găsiţi orice aplicaţie vă lipseşte din pachetul standard de la HTC.

Eu am instalat Skype, Opera, WordPress, Google Reader, App2SD, Zedge, DI Radio, Foursquare, Twitter şi multe altele…

La capitolul Jocuri, am testat Nyan Cat: Lost in Space şi Asphalt 6 HD. Primul – pentru că mă amuză, al doilea – pentru că grafica şi sunetele sunt absolut superbe!

Clipurile de pe YouTube se văd OK, în funcţie de calitatea lor originală. Deşi am testat 2 clipuri full HD, am observat că Matrix nu are aceeaşi calitate precum Resident Evil, cel din urmă fiind mult mai clar şi prezentându-se pe ecran ca un adevărat film full HD.

BUG sau feature? Nu mi-am dat seama ce este atunci când bateria scade sub 35% şi nu mai pot face poze cu blitz. Deşi energia e destulă pentru a face asta, telefonul se încăpăţânează şi mă anunţă că “Unable to use flash because your battery level is too low”.

O funcţie folositoare (cel puţin pentru mine) a fost aceea de căutare şi ştergere a contactelor duplicate. În meniu se numeşte “de-duplicate contacts”. Dacă aş fi avut un firmware în limba română, sunt sigur că m-aş fi amuzat la citirea traducerii.

Am observat că, atunci când nu alegi o metodă de securitate pentru blocarea ecranului, meniul telefonului poate fi accesat fără deblocarea cu ajutorul inelului ci doar prin simpla glisare a barei de stare din partea de sus.

Pentru dezvoltatori (şi nu doar pentru ei), meniul dedicat este destul de cuprinzător şi mi-a permis să testez cât de multi-touch este HTC Sensation XE. După cum veţi observa în imagini, am activat opţiunea “Show touches” şi am pus degetele pe ecran. Patru. Doar atâtea a vrut să recunoască.

La final precizez faptul că nu am primit căştile de la telefon, deci nu vă pot spune cât de bine se aud. În schimb, am putut folosi unele asemănătoare – promoţionale de la Symantec şi cu un design identic. Chiar dacă nu ar fi aceeaşi calitate, basul profund cu care se laudă Dr. Dre se observă din primele secunde de redare. Din păcate, funcţia Beats Audio este activată automat doar pe playerul HTC. Totuşi, în Play Store puteţi găsi programe care vă vor permite activarea şi configurarea Beats Audio şi pentru alte playere.

Mai jos nu veţi găsi poze cu telefonul propriu-zis deoarece sunt destule pe Internet şi vă pot garanta că nu diferă de realitate!

Mulţumesc evoMag pentru amabilitatea de care au dat dovadă şi pentru promptitudinea cu care mi s-a oferit produsul spre testare!

Video demo – Ziua

Video demo – Noaptea

Foto demo şi capturi de ecran

Sâmbătă, 7 aprilie 2012 a fost cea de-a 7-a ediţie a Roblogfest, concurs organizat de Metropotam, din iniţiativa lui Dragoş Novac.

Mi-a făcut plăcere să mă întâlnesc acolo cu Gaben (care a venit cu otravă din care s-a servit destul de multă lume, fără urmări neplăcute  ), Pato, Blogatu, Perfu, Andrei Roşca, Loredana şi mulţi alţii.

Marea mea surprindere, încă de la intrare, a fost să-l văd pe rău famatul :) Perfu. Vă zic şi vouă ceea ce i-am zis şi lui: dacă ar lăsa înjurăturile la adresa unora şi altora, ar fi băiat bun. Mi-a demonstrat asta în câteva minute în care am avut ocazia să discut cu el.

Tot la intrare m-am întâlnit cu Cristina Dan – o fată mereu zâmbitoare, purtătoare de cască în caz că, atunci când participă la protestele din Piaţa Universităţii şi cea care a dat naştere unei iniţiative pe care o susţin din suflet şi vă recomand să o promovaţi şi voi, atât de mult pe cât puteţi: Românii sunt frumoşi (pagina de Facebook).

Şi pentru că am rămas plăcut impresionat de iniţiativa Cristinei, am decis să o las fără foi albe, chiar acolo – la Roblogfest. Aşa că am luat-o cu mine şi ne-am plimbat prin tot clubul Fabrica pentru a strânge cuvinte frumoase despre români. Pozele sunt pe Facebook!

Despre premiere nu pot să vă spun prea multe pentru că nu am fost pe fază în momentele respective, tocmai din motivul menţionat în paragraful anterior.

Organizarea a fost OK, chiar dacă intrarea a fost liberă, loc era destul cât să te poţi plimba liniştit prin club. O bilă albă primeşte sonorizarea. Poate mi s-a părut doar mie, dar chiar te puteai înţelege cu cel din faţa ta, fără a fi deranjat de muzica dată prea tare!

Felicitări!

- Mihnea pentru premiul câştigat (o tabletă Xoom) în urma #orangehunt, premiu pentru care îl invidiez, dar pe care l-a meritat pe deplin!

- Vlad Ursulean pentru locul 1 la categoria “Blog de jurnalist”. Mi s-ar fi părut greşit ca acest loc să fie ocupat de către altcineva.

- de 2 ori felicitări lui Şuţu pentru numărul magic – 222 #sutufacts

În rest, degetul mijlociu pentru cei care s-au plâns că unele din premii au fost câştigate de nişte necunoscuţi. Sunt curios pe câţi dintre ăştia care se vaită îi recunoaşte lumea pe stradă sau chiar în online!

Acestea fiind zise, hai pa!

De când sunt posesor de smartphone folosesc foarte des internetul pe mobil. Nu cred că mi-aş cumpăra un telefon nou smartphone fără să îmi activez şi opţiune de Internet pe el.

De exemplu, primul meu smartphone a fost un HTC Typhoon.

Băi, ce mai mergea telefonul ăla! Era ceva de speriat! Bineînţeles că, la vremea aia, aşa mi se părea. Şi unde mai pui că aveam şi Internet pe el? Eram foarte încântat de el şi de faptul că puteam naviga pe net la orice oră.

Astăzi am tot un smartphone şi bineînţeles că am şi internet pe el. Îl folosesc foarte des, aproape că nu mă mai pot despărţi de el! Şi asta nu prea e bine, dar toţi vom ajunge dependenţi de telefoane mai devreme sau mai târziu. Plăţi online, conferinţe pe Skype, site-uri sociale, ascultat muzică, jocuri şi multe altele sunt activităţile mele pe smartphone, toate desfăşurându-se online.

Evident că nici GPSul nu rămâne nefolosit, mai ales atunci când trebuie să găsesc vreo străduţă ascunsă după te miri ce blocuri. În aceeaşi categorie intră Foursquare, program ce mă ajută să fiu alături de prieteni în weekendurile cu bere!

Făcând abstracţie de faptul că leapşa asta a plecat sub formă de reclamă pentru un operator de telefonie mobilă, trebuie să vă spun că a venit de la Daniel şi pleacă în ce direcţie vreţi voi, bineinţeles pe blogurile personale sau chiar aici – în comentarii.

Spor!

Unii utilizatori trebuie să iasă în Internet prin WAN1 iar ceilalţi pe WAN2. Treaba e destul de simplă şi implică doar câteva linii în fişierul de configurare squid.conf şi alte linii în shell.

În rândurile care urmează avem următoarele:

• 10.10.1.254 – IPul configurat pe interfaţa WAN2
• 10.10.1.1 – GWul interfeţei WAN2
• 192.168.2.100 – IPul utilizatorului ce va ieşi prin WAN1
• 192.168.2.1 – IPul configurat pe interfaţa WAN1
• 192.168.2.200 – IPul utilizatorului ce va ieşi prin WAN2

echo "1 WAN2" >> /etc/iproute2/rt_tables
ip route add 10.10.1.0/24 dev eth1 src 10.10.1.254 table WAN2
ip route add default via 10.10.1.1 dev eth1 table WAN2
ip rule add from 10.10.1.254/24 table WAN2
ip rule add to 10.10.1.254/24 table WAN2

În fișierul de configurare Squid – squid.conf – adăugați câte o regulă pentru fiecare utilizator. Mai jos am adăugat regula pentru IPul 192.168.2.100, astfel încât să iasă întotdeauna prin interfața WAN1 și regula pentru 192.168.2.200 care va ieși prin WAN2.

acl userWAN1 src 192.168.2.100/32
tcp_outgoing_address 192.168.2.1 userWAN1

acl userWAN2 src 192.168.2.200/32
tcp_outgoing_address 10.10.1.254 userWAN2

După setările de mai sus, un /etc/init.d/squid reload va face regulile funcționale imediat!

Rețineți faptul că o rută default trebuie să fie configurată, indiferent de setările de mai sus, manual sau din fișierul /etc/network/interfaces.

route add default gw 192.168.2.1

Dar ce faci cu prietenii de care vrei să te desparți pur și simplu, fără să fie nevoie să le împrumuți bani? Cum îi ștergi pe cei care nu-ți plac, pe cei care te-au dezamăgit, pe cei care te enervează sau pe oricare din cei care nu ți-au adus un zâmbet pe buze niciodată?

Pe Facebook e simplu: șterge-l din listă și gata! Pe Messenger – la fel! Dar în viața reală? Poate că ar trebui inventată o astfel de funcție și pentru viața reală, astfel încât să îți poți șterge prietenii printr-o simplă apăsare de buton. Ceva asemănător filmului ăla cu Jim Carrey, Kate Winslet și Kirsten Dunst.

Deci, cine va înființa o Lacuna Corp.?

Când drumul pe care mergi se bifurcă şi nu ştii unde duce fiecare ramură a sa – spre bine sau rău – e destul de greu să iei decizii de moment.

Într-una din situaţiile de genul ăsta am fost timp de aproape o săptămână, timp în care nu m-am simţit deloc confortabil. Mii de gânduri îmi treceau prin minte, milioane de variante posibile şi imposibile îmi apăreau la orizont, unele atât de aproape încât chiar le puteam atinge şi observa în detaliu.

Balanţa era, teoretic, echilibrată. Pe un taler se aflau toate lucrurile de care mă leagă viaţa de până acum iar pe celălalt erau cele de care urma să mă leg. Şi întrebarea cea mai importantă este: renunţi la trecut sau la viitor? Care din cele două valorează mai mult pentru tine?

Evident că nu am putut pune un preţ pe niciuna din ele şi m-am simţit obligat să aleg instinctiv, exact aşa cum am simţit. Ca atare, am spus „nu“ plecării definitive din ţară în detrimentul unei noi vieţi departe de ceea ce numesc acum „acasă“.

Poate veţi spune că ar trebui să nu privesc înapoi şi să îmi văd de drumul meu înainte. Poate că sunt printre cei care încă mai speră că pot face ceva aici. Poate că mi-e teamă de necunoscut. Poate că nu mă simt pregătit pentru o nouă viaţă. Sau poate doar aşa a fost să fie, chiar dacă nu cred în ceea ce unii numesc „destin“. Totuşi, credeţi că am ales corect?

Sursa imaginii: searchengineguide.com