Deşi e doar la a 3-a ediţie, aşteptările sunt foarte mari de la Webstock, evenimentul organizat de cel mai prieten cu toată lumea om din online-ul românesc, Cristi Manafu ( chestie pentru care, TBH, îl admir, e greu domne’ să suporţi unele figuri mioritice ).

Prilej de networking şi voie bună, evenimentul se întâmplă pe 16 septembrie.

Apropo, anul trecut, la Webstock 09, am ţinut un workshop cu titlul Cele 10 porunci ale web designerului român. Discuţii tare interesante apărute în sală când am ajuns la diacritice sau spec-work.

Sidenote: site-ul de anul ăsta mi se pare slab, vizual n-are coerenţă, unitate, pare făcut în grabă.

Aşadar:

• Unul pe ro.digerati, unde recunosc că sunt în curs de coacere şi scriu despre gadgeturile şi softurile ce-mi permit să fiu awesome 24/7.
• Unul pe MADE – Publicitate de Cluj unde încâ vând camionul ăla…

Ar cam fi cazul să pun mâna să finalizez site-ul de portofoliu, sau măcar să aduc la zi Behance-ul sau Portfolios. Oh well…

Pe 3 şi 4 noiembrie 2010 se întâmplă la Bucureşti un eveniment dedicat online-ului la care s-ar putea să vreţi să participaţi. Speakeri internaţionali, networking şi alte nebunii specifice, în cadrul How To Web 2010.

Or să fie acolo Seesminc, Hi5, TechCrunch, Seedcamp, Yahoo!, Erply + o groză de lume din online.

7 motive pentru care…

Cu frunză copiată sau fără, hai să turnăm imagini frumoase cu ţărişoara din dotare, poate poate le-o vedea cine trebuie.

Recomand Moigrad-Porolissum, un loc deosebit de frumos.

Ne mai jucăm şi noi din când în când. Photo & art: io, model cu ciuf & copy: Darius

Ce mi se pare foarte tare e că fix în perioada asta unii s-au gândit să facă şi ei avatar default de Facebook fotorealist. Norocul lor şi ghinionul nostru că în weekendul trecut n-am avut timp să prelucrez imaginile.

E vorba despre o categorie de oameni: antreprenori, wannabe-stars, oameni compuşi din 90% PR şi 10% pure bullcrap. Ei au descoperit că e foarte uşor să te protejezi de feedbackul negativ pozând într-o panseluţă delicată care doreşte pacea în lume şi leacul pentru cancer, se înconjoară de chestii drăguţe şi nu are niciodată ceva negativ de spus despre nimic în public.

Hai să ne întelegem, chiar dacă toată ziua vomiţi optimism pe toate mediile posibile, chiar dacă îţi propui să stăpâneşti lumea în 5 ani, faptele tale rămân aceleaşi şi ar trebui judecate obiectiv. Un rahat făcut de-un idealist pute la fel de tare ca unul făcut de-un om normal. Ah da, credulii şi naivii vor sări să te apere când aşa-zişii hateri vor îndrăzni să-ti pună la îndoială geniul dar, din nou, ai făcut acelaşi rahat. Da, o să-ţi meargă o vreme dar la un moment dat bula se sparge şi nu rămân decât faptele. Vai, ce răi sunt oamenii ăia care încearcă să-i dea în cap individului care vrea numai bine, hai serios?

Vă admir, într-un fel, reuşiţi să vă rupeţi total de realitate şi să trăiţi în lumea voastră, sau cel puţin să daţi impresia că asta faceţi dar nu suport răspunsurile de genul “noi vrem numai bine dar e plină lumea de hateri care vor să ne dea la porci”.

N-am vreo problemă cu oamenii optimişti, să ne întelegem, eu vorbesc aici de fake-uri care au descoperit un scut gratuit impotriva feedbackului. Apropo, critica dată la mişto poate fi mai constructivă decât pupatul în fund.

Take it like a man, man, it’s a dog eat dog world out here.

Nu, nu erau pensionari, asta-i trist, erau toţi tineri de până în 28 de ani…

Holy căcat, ăsta-i singurul lucru pe care am ajuns să-l avem în comun, dispreţul faţă de ţara asta?

Avem o ţară, nouă nu ne place în mod deosebit. Hai s-o brănduim, turistic, să curgă cu amatori de forme de relief!

Brăduţ Florescu l-a disecat foarte bine, luaţi de citiţi

Documentul comentat mai sus reprezintă esenţa unui demers de branding care va costa 895.000 de euro.

Soundtracker e un sait de pe interneţi unde nişte oameni cu suflet bun toarnă mixuri care gâdilă într-un mod plăcut urechea. De exemplu: Zgomot dj set at soundtrackers’ free party

Fără vreo legătura clară, inspirat din ultimele săptămâni, mi-am dat seama că în ultimii ani m-am ghidat după “Cu oricât zahăr l-ai lua, Bucureştiul e pe bază de nasol!” Probleme?

Dupa intalnirea pe care am avut-o cu un Client (genul de client pe care si l-ar dori orice agentie) acum ceva timp, au urmat, ca de obicei, mai multe sedinte cu GM-ul agentiei si, inevitabil, la sfarsitul lor ajungeam la aceeasi concluzie: “bai ce l-ai enervat pe X si pe Y”.

Bun, stiu ca am un talent deosebit sa enervez la culme oamenii. E in natura mea si cei care ma cunosc destul de bine s-au obisnuit cu asta. Ceilalti se impart in doua categorii: majoritatea, adica cei care nu conteaza pentru mine (din varii motive) si restul, adica cei carora li se adreseaza acest mesaj.

Celor din prima categorie nici macar nu ma obosesc sa le raspund, argumentez, justific, explic, etc. pentru ca oricum n-ar pricepe si chiar daca ar intelege ceva, oricum n-ar conta prea mult. Celor din a doua categorie incerc sa le demonstrez faptul ca, desi pare un stereotip, aparentele inseala… de multe ori datorita impulsivitatii / agresivitatii indreptate spre fond, nu spre forma, asa cum sunt ele interpretate. In speranta ca tu faci parte din cea de-a doua categorie, voi incerca in cele ce urmeaza sa te ajut sa ne descifrezi… pe mine si pe restul ‘arogantilor’ / ‘antisocialilor’ pe care-i intalnesti in diverse meeting-uri / pitch-uri, de o parte sau de alta a baricadei.

Totul se datoreaza faptului ca, cel putin in industria asta, identificarea hobby-ului ca day-to-day job e foarte des intalnita. Trebuie sa-ti placa la nebunie ceea ce faci, sa crezi in asta, sa ocupe un loc pe podiumul listei tale de prioritati indiferent de perioada vietii in care te afli si sa-ti doresti sa faci asta si peste 10, 20 sau 30 de ani… altfel nu rezisti foarte mult. E tipul de job pentru care fie esti facut, fie nu. Poti sa urmezi facultati, cursuri de specialitate sau traininguri, poti miza pe ambitia si determinarea ta cu care ai reusit sa realizezi pana acum lucruri incredibile, s.a.m.d… mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca fara pasiune, fara acea sclipire, fara acel “ceva” special nu vei ajunge prea departe.

Cei care au privilegiul sa mearga in fiecare dimineata la un altfel de job, in nici un caz n-o fac pentru bani, beneficii, cariera, recunoastere, s.a.m.d. O fac pentru ca isi doresc sa faca asta mai mult decat orice in acel moment, o fac pentru ca patrund intr-o lume in care se simt in largul lor. Si da, din punctul asta de vedere suntem priviti ca o specie aparte, suntem compatimiti pentru ca “pierdem” 12, 16, uneori si 24 de ore la birou, suntem subiect de research pentru HR si management, suntem dificili, you name it…

Pur si simplu e greu de acceptat faptul ca facem ceea ce facem din pasiune… si atat. Pentru asta insa, trebuie sa credem in ceea ce facem iar in momentul in care acest lucru nu se intampla, ca forma reactionam diferit insa ca fond avem aceeasi repulsie vehementa. In cazul meu, e vorba de o atitudine agresiva, deseori interpretata gresit, care se manifesta prin acea impulsivitate mentionata la inceputul acestui mesaj. De ce ?! Pentru ca pur si simplu nu credeam in acel Client si in ceea ce urma sa facem pentru el.

In ciuda discutiilor preliminare pe care le-am avut cu GM-ul, dincolo de acele beneficii irefutabile pe care le aducea o colaborare cu acel Client, pur si simplu nu-mi doream acel cont. Si nu pentru mine (dupa cum spuneam, inteleg si sunt de acord cu aspectele si avantajele “de business”), ci pentru echipa mea (sunt oameni pe care i-am format, cu care lucrez de cel putin 5 ani) si pentru agentie in geneal, in care se regasesc niste oameni care fac parte din acea “specie” aparte. Nici un client, indiferent de avantajele pe care le-ar aduce business-ului, nu s-ar putea pozitiona deasupra acestui principiu. Daca as avea de ales, intotdeauna as alege echipa dintr-un motiv foarte simplu: cu acea echipa pot gasi mult mai usor si mai repede un alt client care sa-mi ofere aceleasi avantaje, in schimb nu pot inchega cu aceeasi usurinta si rapiditate o echipa care sa serviseze un astfel de Client.

De ce acest mesaj ? Pentru ca am considerat necesara o continuare / traducere a clipului urmator pentru industria .ro, un clip pe care se pare ca unii inca au probleme in a-l intelege / accepta.

Ovidiu Boc
www.ovidiuboc.ro

Intermotional, Inc. is the studio name. We are a small team of creative individuals, with a vast experience that ranges from graphic design to motion graphics and sound design.

Nişte oameni talentaţi de pe meleaguri bănăţene, Intermotional bagă motion graphics şi chestii drăguţe. Acum şi pe interneţi.

Anul trecut am fost la OFFF 2009 în Oeiras, lângă Lisabona. Ne-am strâns câtiva români pe acolo: Mahself, Sorin Bechira, Andrei Robu, Octavian Budai şi Cosmin Nicola to name a few.

Anul ăsta, OFFF se mută în Paris.

Aşadar şi prin urmare: care veniţi la Paris pe 24-25-26 iunie? Vin şi ei. E sunt 85% sigur că merg, Sorin e 100%, să mai vedem doritori!

Spre exemplu, un site de prezentare cu cateva texte poate costa doar 100 de euro

First I was like: Oare Fusu a băut gaz înainte să răspundă la întrebări? M-am scandalizat, au apărut reacţii pe Twitter de la mulţi oameni din online.
Then I was like: Stai aşa, parcă-mi sună cunoscută treaba…
In the end I was like: Căcat, Fusu e doar un fin observator al realităţii anului de graţie 2010 în industria de interneţi din România.

Asta-i piaţa! Are dreptate Fusu, un site de prezentare cu ( doar ) câteva texte chiar poate costa 100 de coco. Făcut prost, de către neprofesionişti? Mai contează? Nu mă aşteptam de la boss-ul Neogen să se gândească la detalii gen calitate, originalitate când vine vorba de web, ca doar nah…

Problema e că prin publicarea unor dude de genul ăsta, se dă în cap industriei de interneţi şi aşa incapabilă să-şi educe clienţii, nu? Noi am vrea să ascundem sub preş adevărul şi să dăm impresia că nimeni nu se ridică din pat pentru bugete cu mai puţin de 4 gogoşi. Ete câcat! Mi-e plin folderul de spam de companii care execută pagini web pe 100Eur.

E ca în industria auto. Dacă vrei o maşină cool, strângi bani de un Mini Cooper JCW, dacă vrei doar o troacă mică de metal care să te ducă din punctul A în punctul B, îţi iei un Trabant pe care o să-l ţii mai mult în faţa blocului cu o cheie de 14 în mână decât pe drum. Nu cred că vreţi să vindeţi Trabanturi.

Oare Audi încearcă să educe publicul care nu-şi permite mai mult de-un Logan? La noi încă sunt probleme mari cu ăia care şi-ar permite un site cum trebuie dar nu înteleg importanţa / valoarea unui lucru făcut cum trebuie. Hai să ne ocupăm de ei, până mai cresc ăştia mici. Puterea exemplului, nu?

N-am mai scris de mult pe blog, posibil să fie greu de citit aberaţia de mai sus, promit că-mi revin în formă!

Start-Up School isi propune sa exploreze noul context de business si
posibilitatile de dezvoltare in noua realitate dominata de Internet
intr-un eveniment ce va acoperi cele mai importante aspecte ale
conceperii si dezvoltarii ulterioare a unei afaceri online.

Evenimentul va fi transmis live online pe: www.startupschool.ro

Cluju ce zice? Se bagă cineva la o acţiune pentru tinerii cu dorinţă de afirmare din Transilvania?