Asadar, doresc si eu sa urez  asatzi , “La multi ani” celui considerat de multi a fi cel mai mare jucator roman de fotbal din toate timpurile.

Este vorba despre Moldova si Tara Romaneasca, doua tari diferite in acele vremuri, dar care s-au unit la 24 ianuarie 1859, sub conducerea comuna a lui Alexandru Ioan Cuza. De atunci, aceasta data este amintita anual prin diferite manifestari, dintre care nu lipseste niciodata “Hora Unirii”, cunoscutul cantec pe versurile poeziei cu acelasi titlu scrise de Vasile Alecsandri si publicate pentru intaia oara, la Iasi, in numarul 51 al revistei “Steaua Dunarii”.

Primii pasi catre unire s-au facut odata cu evenimentele revolutiei de la 1848, care - desi a fost inabusita - a demonstrat in mod categoric dorinta de independenta si de unitate a romanilor. Din pacate, netinand cont de interesele poporului roman, Imperiul Otoman si Rusia Tarista au incheiat la Balta Liman (cartier in Constantinopol), in primavara anului 1849, o conventie valabila sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin acea conventie se stabilea ca domnitorii celor doua tari romanesti sa fie considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman si sa fie numiti direct de sultan, cu acordul puterii “protectoare” - Rusia Tarista. De asemenea, pentru acei sapte ani, adunarile obstesti se suspendau, locul acestora fiind luat de Consilii sau Divanuri ad-hoc, aceasta noua conducere fiind “aparata” prin aducerea a cate 25.000 de soldati in fiecare dintre tari.

Impotriva celor decise la Balta Liman, fostii lideri ai miscarii pasoptiste - exilati intre timp si imprastiati in intreaga Europa - au adresat un protest Adunarii Nationale Franceze, iar apoi - din initiativa lui C. A. Rosetti - s-au constituit, la Paris, in iunie 1849, in Comitetul Democratic Roman. Apoi, in cursul anului 1853, s-a declansat Razboiul Crimeii, ca urmare a neintelegerilor dintre puterile acelor vremuri, iar infrangerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent si a permis ca problema romaneasca sa fie tratata ca o problema europeana. Astfel, prin tratatul de pace incheiat la Paris in 1856, Principatele Romane treceau sub protectia puterilor semnatare si capatau dreptul de a face propuneri de reorganizare, care sa se infaptuiasca tinand cont de dorintele romanilor.

Reactiile au fost atunci impartite: Franta sustinea infaptuirea Unirii (dar sub un principe strain), acelasi acord si l-au dat Rusia, Prusia si Sardinia, Anglia nu s-a pronuntat, iar impotriva s-au aratat a fi Turcia si Austria (pentru ca fiecare avea sub stapanire teritorii romanesti). Intre timp, dupa anul 1853, pasoptistii moldoveni si munteni se reintorsesera masiv in tara si trecusera la actiune: au organizat o formatiune politica numita “Partida Nationala” si au format Comitete ale Unirii.

Lucrarile Adunarii Ad-hoc s-au deschis in septembrie 1857, atunci cand - pentru prima oara - au fost prezenti si deputati tarani, iar fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte in legatura cu aceasta problema atat de importanta.

 Luna urmatoare a anului a adus si primele rezolutii, votate cu un continut asemanator in Adunarile Ad-hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti, prin care se exprima clar vointa de unire. Cererile Adunarilor au fost cuprinse intr-un raport al Consiliilor puterilor europene si inaintate reprezentantilor puterilor garante la conferinta de la Paris, pe baza acestora fiind adoptata o conventie care cuprindea statutul international si principiile de organizare a Principatelor, dar care oferea romanilor o unire incompleta. Statul astfel rezultat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, dar - cu exceptia a doua institutii unice: Comisia Centrala si Inalta Curte de Casatie si Justitie - in cele doua tari ar fi trebuit sa fie doi domnitori, adunari si guverne separate. Trebuie precizat ca prin aceasta conventie nici nu se incuraja, dar nici nu se descuraja “Partida Nationala” in aspiratia ei catre unire, deoarece nu se preciza ca domnitorii alesi in cele doua tari ar trebui sa fie persoane diferite.

Astfel, dupa mai multe dispute, in Adunarea Electiva a Moldovei, a fost propus si ales in unanimitate Alexandru Ioan Cuza - “om nou la legi noi”, dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu. In Tara Romaneasca, insa, Adunarea Electiva era dominata de conservatori. De aceea, succesul actiunii era posibil numai prin interventia masiva si hotarata a maselor. De aceea, peste 30.000 de oameni au venit in jurul sediului Adunarii in acele zile istorice, cand - intr-o sedinta secreta - deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza - propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o victorie insemnata a poporului roman in lupta sa pentru formarea unui stat national unitar.

Intrunite la Paris pentru Conferinta desfasurata intre 26 august si 6 septembrie 1859 (si sub presiunea evenimentelor internationale: razboiul dintre Franta si Sardinia impotriva Austriei statea sa inceapa), marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata, insa, numai la durata vietii acestuia.

De asemenea, o analiză recentă arată că recursul la şomajul tehnic „nu reduce numărul de disponibilizări, ci mai mult, poate servi ca un element care anunţă aceste operaţiuni”.
Singurul „avantaj” observat de analiştii pieţei muncii pe care îl are şomajul parţial este acela că întârzie pentru o oarecare perioadă de timp deznodământul dramatic al concedierilor în masă.
In Romania anului 2009, a fost pus în aplicare măsura privind şomajul tehnic, astfel că un angajat era trimis în şomaj tehnic maximum 3 luni, timp în care angajatorul îi plătea un salariu de 75%, iar statul nu încasa impozite pe venit  şi plătea în contul salariatului CAS.
Zilele acestea, sindicatele şi patronatele solicita Guvernului elaborarea unei ordonanţe de urgenţă pentru prelungirea măsurii privind şomajul tehnic şi în 2010, arătând că eforturile statului cu şomajul permanent ar fi mult mai mare, în condiţiile în care şi anul acesta va fi unul de criză şi mulţi îşi vor pierde locurile de muncă.
Mentinerea somajului tehnic  ar fi necesară si in 2010 pentru că, altfel, costurile statului cu şomajul permanent ar fi de aproximativ 500 de milioane de lei, ceea ce înseamnă că efortul financiar din partea statului ar fi mai mic dacă s-ar aplica şomajul tehnic şi ar fi păstrată şi relaţia dintre angajaţi şi angajator. 

Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuşi, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu şi poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu şi preia concluzia acestuia privind data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoşani; în acest dosar data naşterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună. Data naşterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susţine că locul naşterii trebuie considerat satul Ipoteşti.

Guvernul insa, nu a transmis Parlamentului niciun fel de proiect de buget pe anul 2010, asa ca noul an a debutat cu o premiera pentru Romania.  Pentru prima oara, Proiectul Legii Bugetul de stat este dezbatut in sesiune de urgenta la Parlament, dar bineinteles tot sub amenintarea termenelor FMI.
 Si iata ca asa am ajuns ca sub imperiu acestei urgente, oamenii sa voteze amendamente la buget pe banda rulanta pe la ore tarzii din noapte sau chiar spre dimineata.
Nu am de gand sa fac o analiza amanuntita asupra bugetului, insa doresc sa fac cateva remarci asupra unui punct din acest proiect.
Ma refer  la un proiect mai vechi al meu si al colegilor mei liberali de la Sectorul 6. Este vorba despre Magistrala  V Metrou- Drumul Taberei Universitate, sau asa cum oamenii stiu, « Metroul in Drumul Taberei ». Nu cred ca mai este cazul sa subliniez necesitatea  realizarii acestui obiectiv de investitii.
Pe scurt, istoria proiectului suna cam asa: in 2008 au fost deschise primele linii de finantare ale proiectului urmand ca acesta sa fie continuat de noua administratie instalata la finele anului 2008. Prin bugetul anului  2009, proiectul era puternic subfinantat  si colegii nostri din Parlament au introdus un amendament la buget pentru suplimentarea alocatiei bugetare destinate acestui proiect, dar din pacate amendamentul a fost respins. In bugetul de anul acesta, suma alocata este de asemenea, foarte mica si iarasi am depus un amendament care prevedea o crestere bugetara cu 20%, amendament care a avut aceeasi soarta, chiar din faza discutiilor in comisii.
In aceste conditii, ma intreb oare cat mai trebuie sa astepte locuitorii cartierului Drumul Taberei si nu numai, pana sa poata circula in oras in conditii normale si fara sa se mai spuna ca Drumul Taberei este complet izolat fata de restul orasului.