Articolul urmator participa la concursul “Leapsa cu filme” organizat de HotCity.

Nu am scris nimic despre “Avatar” acum o luna cand l-am vazut, pentru ca s-a scris mult prea mult despre el. Citisem atatea pareri chiar si inainte sa il vad incat aveam impresia ca nu are cum sa ma surprinda.

Da, oameni albastri, da, peisaje fosforescente nemaivazute, da, poveste cliseu. Vazusem trailerul si ma lasase relativ rece. Stiam tot ce era de stiut despre el. Si totusi, cum sa nu vedem Avatar? Toate informatiile legate de costuri de productie, de ani de pregatire, de viziunea lui Cameron le stiam pe de rost si totusi ma facusera curioasa.

Desi as fi vrut sa nu imi placa. Recunosc, ma enerva ca toata lumea il lauda si nu voiam sa intru “in turma”. Voiam sa ii gasesc defecte si cu o superioritate specific romaneasca sa spun “putea sa fie mai bun”.

Dar din momentul in care a inceput filmul si pana la sfarsit, am fost… hm, nu am fost chiar tot timpul fascinata, dar dupa ce am inceput sa cunoastem planeta si peisajele, fauna si flora, culorile vii (la propriu), am ramas tintuita in scaun si am savurat fiecare secunda.

Nu sunt fanul povestilor de dragoste decat in carti, dar sunt o idealista si nu avea cum sa ma lase rece firul povestii.

Insa pot spune ca o singura scena m-a facut sa ador acest film. Daca as da-o in analiza literara, as pomeni termeni ca “deus ex machina”, dar nu vreau sa ajung acolo. E vorba de scena in care animalele salbatice vin in ajutorul poporului Na’vi, cand insasi natura simte pericolul si isi apara esenta.

Eu oricum sunt usor emotiva, dar cred ca doar sa fii de piatra nu te-a emotionat acel pasaj al povestirii. (Sau cel putin asa imi place mie sa cred). Mi s-a parut grandios, fara sa exagerez, e singurul termen care imi vine in minte cand imi aduc aminte de acea scena. Muzica antrenanta mi-a accelerat bataile inimii si m-am bucurat ca un copil mic pentru succesul previzibil al bastinasilor.

Voi ce filme ati vazut recent? Si ce v-a placut la ele? Clarisa, Ruxi?

Anul a inceput trist, cu moartea celui mai frumos pisoi din lume… Dar a continuat ok, prin faptul ca in februarie m-am angajat, intr-o perioada aiurea din punct de vedere economic. Munca e ok, banii sunt ok, si per ansamblu pot spune ca m-am scos. Thank God.

Blogul, saracul, a fost lasat cam in paragina anul asta, insa doar pentru ca site-ul de subtitrari, Addic7ed, a inflorit nesperat de mult. Am muncit mult si munca va continua dupa pauza serialelor. Addic7ed a ajuns sa fie primul dintre site-urile care release-uiesc subtitrari. Suntem cei mai rapizi la peste 60% din toate subtitrarile care apar. E mult de munca si uneori e cam overwhelming, dar imi place, si cat imi va mai permite timpul, o voi face in continuare. Multumesc fanilor pentru motivatie :))

Am devenit cu adevarat dependenta de seriale, am vazut anul asta mai multe decat in toti anii trecuti.

Ce realizari am si eu :))

Am fost in Grecia si a fost minunat si speram ca si la anul sa avem o vacanta cel putin la fel de frumoasa…

Nu sunt multe de spus, dar mi-a placut. 2010, I am ready for you :D

La Multi Ani tuturor :)

Mi-am adus aminte de un citat din Rome, care sa raspunda intrebarii din titlu :)

Pompeyan senator: But Caesar’s legions are on the other side of the alps!
Antony: But winter does not last forever. Snow melts…
senator: Is that a threat?
Antony: I assure you it is no threat. The snow will always melt.

Si va atasez si o poza facuta chiar acum, in fata biroului meu :D

The earliest thing I remember is a shadow play, performed by my dad and my brother in the backyard of our home.
Not doubting my own eyes, I believed that this 2D world was real.
You never know what you’re longing for.
You only know you’re missing something you never possessed.
I am addicted to the unknown.
Only in my dreams, it doesn’t appear strange to me.
I perceive everything I want to be free.
Free of feelings that are endangered never to be felt.
Free of insights I will never gain.
Free of desires that will never be fulfilled.
Feelings anticipate thoughts.
I can’t seize them.
I will only become aware of their meaning in the future, when the moments have become my past.
My incapacity to cross the border is due to unfounded anxiety and prevents me from understanding why I exist.
I don’t know how many times I was wondering about this.
But I know I’ve always believed I could be like in my dreams.
This world appears so ordinary to us. We want to be free and let go of things, but also take care of what makes our characters invincible..

Madcon – Begging You

A venit si toamna, mai mult direct iarna decat toamna, si soarele nu mai zambeste decat cu dinti si aspru. Eu ma simt tot mai obosita de la o vreme. O fi trezitul de dimineata, o fi culcatul pe la 12, o fi continua stare de agitatie cu site-ul, cu subtitrarile, cu sincronizatul si corectatul… O fi si faptul ca nu beau cafea decat foarte rar. Tot ce stiu e ca as dormi. Si de dimineata cand m-am trezit as mai fi dormit, si cand am ajuns la birou as fi dormit, si acum as dormi… Lol, a ajuns ca acest somn sa imi defineasca existenta si e enervant. Oare am nevoie de vitamine sau e ceva trecator? Sau e vremea sa hibernez pana la primavara? ;))