Trei orașe mici, mii de grădini

Studiul a analizat trei orașe mici din România: Carei, Ineu și Cisnădie, cu populații cuprinse între 8.800 și 22.000 de locuitori. Folosind imagini satelitare de înaltă rezoluție și date cadastrale, cercetătorii au cartografiat manual toate suprafețele vegetate din cele trei localități, identificând aproape 6.000 de grădini private. Rezultatele sunt surprinzătoare: grădinile private ocupă între 13% și 45% din suprafața totală a acestor orașe, mult mai mult decât spațiile verzi publice, care reprezintă între 0,01% și 0,77% din aceeași suprafață.

Cu alte cuvinte, în timp ce parcurile publice sunt rare și mici (Cisnădie are un singur parc de doar 0,22 hectare, pentru o populație de peste 22.000 de locuitori), grădinile private formează o rețea verde difuză, dar extinsă, care acoperă cartiere întregi. În Ineu, de pildă, fiecare locuitor dispune în medie de 201 m² de grădină privată, față de abia 2,61 m² de parc public.

Ce fac oamenii în grădinile lor

Pe lângă cartografierea spațială, cercetătorii au chestionat 199 de locuitori din cele trei orașe despre modul în care folosesc și percep aceste spații. Răspunsurile relevă un tablou complex și nuanțat al vieții cotidiene din orașele mici românești. Funcția decorativă este cea mai frecvent menționată (58,8%), urmată îndeaproape de producția alimentară (cultivarea legumelor, pomilor fructiferi și viței-de-vie, 50,8%) și de recreere în familie (30,7%). Grădinile nu sunt, deci, simple ornamente: ele sunt spații de viață, de muncă și de odihnă.

Din punct de vedere al poziției față de casă, majoritatea grădinilor (65,5%) se află în spatele locuinței. Grădinile din față sunt mai mici și predominant ornamentale, în timp ce cele din spate (mai extinse și mai puțin vizibile din stradă) găzduiesc activitățile productive și de relaxare în familie. Grădinile mixte, care combină fața și spatele casei, sunt cele mai multifuncționale, îmbinând estetica cu utilitatea.

De ce contează tipul de urban

Diferențele dintre cele trei orașe reflectă istorii urbane distincte. Ineu și zonele periferice ale orașului Carei, mai puțin afectate de sistematizarea comunistă, păstrează structuri tradiționale cu grădini mari, moștenite din perioada austro-ungară. Cisnădie, în schimb, marcată de industrializare intensă în perioada comunistă și de proximitatea față de Sibiu, prezintă grădini mai mici și mai puțin numeroase, reflectând presiunea mai mare asupra spațiului construit.

Această observație este importantă pentru urbaniști: nu toate orașele mici sunt la fel, iar politicile de protejare și valorificare a grădinilor private trebuie adaptate contextului local, ținând cont de morfologia urbană, de moștenirea istorică și de obiceiurile comunității.

Un verde invizibil, dar vital

Cercetătorii subliniază că grădinile private din orașele mici îndeplinesc funcții pe care spațiile verzi publice nu le pot acoperi singure: produc hrană, oferă refugiu de la stresul cotidian, susțin biodiversitatea urbană, contribuie la gestionarea apelor pluviale și la răcirea microclimatică. Totuși, ele rămân aproape absente din planificarea urbană, depinzând exclusiv de deciziile individuale ale proprietarilor.

Autorii trag un semnal de alarmă: în contextul în care suprafețele construite continuă să crească în detrimentul terenurilor agricole și verzi, grădinile private sunt vulnerabile. Presiunile imobiliare și economice pot transforma rapid aceste spații în suprafețe betonate sau noi construcții. Protejarea lor ar trebui să devină o prioritate publică, nu o chestiune lăsată exclusiv la latitudinea fiecărui proprietar.

Studiul pledează, în concluzie, pentru recunoașterea oficială a grădinilor private ca parte integrantă a infrastructurii verzi urbane și pentru dezvoltarea unor instrumente de planificare care să le protejeze și să le valorifice, înainte ca acest patrimoniu verde tăcut să dispară fără să fi fost cu adevărat observat.

Material realizat pe baza publicației Stoia et al., „The distribution and uses of private gardens in Romanian small towns”, Urban Forestry & Urban Greening, 122 (2026) 129479 https://doi.org/10.1016/j.ufug.2026.129479 Articolul a fost realizat în cadrul proiectului CNCS – UEFISCDI PN-IV-P1-PCE- 2023-1851 – PNCDI IV.

Materialul a fost realizat în cadrul proiectului PNRR Investiția I10 „Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM” – SciResCareer – Centrul Regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București–Ilfov – de la învățământul preuniversitar la cercetarea avansată. Contract de finanțare nr. 760032/23.05.2023. PNRR: Fonduri pentru o Românie modernă și reformată. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – NextGenerationEU.

Post-ul Grădinile private din orașe mici: un patrimoniu verde subestimat apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Autorii definesc EISC ca o practică integrativă care depășește cu mult simpla calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta abordează în mod sistematic atenuarea (inclusiv blocarea emisiilor de carbon și compatibilitatea cu obiectivele climatice), adaptarea și reziliența în scenarii climatice viitoare, justiția distribuțională și implicațiile unei tranziții juste, precum și mecanismele de guvernanță care leagă predicțiile de performanța reală. În loc să trateze EISC ca pe un instrument de sine stătător, lucrarea susține că aceasta ar trebui înțeleasă ca o practică transversală, integrată în sistemele existente de evaluare a impactului (EI), conectând analiza de mediu, finanțele sustenabile și guvernanța climatică.

Studiul se bazează pe o analiză narativă structurată a 650 de surse din literatura de specialitate și literatura gri, publicate între 2005 și 2025, completată de un sondaj în rândul a 80 de practicieni din cadrul Asociației Internaționale pentru Evaluarea Impactului (IAIA), reprezentând diverse regiuni și medii profesionale. Datele au fost organizate într-un cadru SWOT (evaluarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor) și completate de o analiză tematică de rețea a priorităților identificate de practicieni.

Urmărind evoluția EISC pe parcursul a două decenii, autorii identifică trei faze critice. Înainte de Acordul de la Paris, clima era de obicei abordată prin componente ad-hoc, cum ar fi inventarele de GES, puține jurisdicții impunând cerințe legale explicite. Perioada post-2015 a adus integrarea juridică generalizată, cadre majore precum Directiva UE privind EIM (Evaluarea Impactului asupra Mediului) și Legea privind Evaluarea Impactului din Canada introducând măsuri climatice obligatorii. Cea mai recentă fază, din 2020 până în 2025, a marcat extinderea EISC în sfera finanțelor sustenabile prin mecanisme precum Regulamentul privind Taxonomia UE. Acesta a transformat rezultatele evaluărilor de impact în instrumente pentru selecția investițiilor și raportarea financiară – o evoluție pe care autorii o descriu ca pe o schimbare de paradigmă în relația dintre evaluarea impactului și alocarea capitalului.

Printre principalele puncte tari identificate, lucrarea evidențiază instituționalizarea tot mai puternică a cerințelor climatice în legislație și politici, extinderea instrumentelor metodologice dincolo de contabilitatea emisiilor de carbon (pentru a include analiza de scenarii, cartarea vulnerabilităților și modelarea probabilistică a riscurilor) și un consens profesional solid conform căruia EISC este acum o componentă obligatorie a practicii de evaluare a impactului. Integrarea inteligenței artificiale și a teledetecției este, de asemenea, menționată ca un atu emergent pentru îmbunătățirea transparenței și vizualizarea efectelor cumulative.

Cu toate acestea, persistă puncte slabe semnificative. Implementarea este inegală, multe evaluări fiind calitative și lipsite de traiectorii cuantificate sau de măsuri de adaptare executorii. Fragmentarea instituțională între sectoarele de mediu, energie și finanțe limitează coerența. Disparitățile de capacitate dintre țările cu venituri mari și cele cu venituri mici și medii sunt pronunțate, iar neconcordanțele metodologice (în special în ceea ce privește emisiile indirecte și incertitudinea proiecțiilor climatice) continuă să submineze comparabilitatea și încrederea în decizii.

În ceea ce privește oportunitățile, convergența EISC cu cadrele de finanțare sustenabilă oferă noi stimulente pentru evaluări riguroase, adaptate luării deciziilor. Inovarea digitală, integrarea limitelor planetare și o colaborare transsectorială mai profundă reprezintă căi către o practică mai eficientă și mai echitabilă.

Amenințările includ volatilitatea politică și inversările de politici (ilustrate de schimbările repetate ale ghidurilor climatice din SUA sub administrații succesive), presiunile de accelerare procedurală care riscă să golească de conținut analiza de mediu, precum și deficitele persistente de justiție socială atunci când analizele distribuționale și cele privind drepturile populațiilor indigene rămân limitate.

Privind spre viitor, autorii conturează prioritățile pentru următorul deceniu: consolidarea mandatelor climatice obligatorii din punct de vedere juridic, standardizarea metodelor de contorizare cumulativă a GES, extinderea Evaluării Strategice de Mediu pentru zonele de energie regenerabilă, consolidarea analizei echității, investițiile în consolidarea capacităților (în special în Sudul Global) și asigurarea faptului că instrumentele bazate pe IA sunt auditabile, transparente și echitabile.

Lucrarea concluzionează că sarcina pe termen scurt pentru acest domeniu este consolidarea, transformând obiectivele climatice în îmbunătățiri verificabile ale performanței sociale și de mediu, prin practici de evaluare credibile, aplicabile și adaptive.

Materialul de față este bazat pe publicația: Nita et al., „Climate change impact assessment: the state of the art”, Impact Assessment and Project Appraisal, 2026. https://doi.org/10.1080/14615517.2026.2633821. Publicația a fost realizată în cadrul unui proiect MSCA, desfășurat în cadrul Universității din Granada de către cercetătoarea Andreea Niță, coordonată de prof. Monserrat Zamorano Torro. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană, prin programul Marie Skłodowska-Curie Actions (MSCA) – Individual Fellowship, în baza acordului de finanțare nr. 101152528.

Materialul a fost realizat în cadrul proiectului PNRR Investiția I10 „Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM” – SciResCareer – Centrul Regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București–Ilfov – de la învățământul preuniversitar la cercetarea avansată. Contract de finanțare nr. 760032/23.05.2023. PNRR: Fonduri pentru o Românie modernă și reformată. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – NextGenerationEU.

Post-ul Schimbările climatice și evaluarea impactului acestora apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Titlul proiectului: The Life of the Heart: Phenomenology of Body and Emotions, Contract finanțare nr. 760052/23.05.2023

Director de proiect: Natalie Depraz

Care a fost scopul principal al proiectului, ce problematică v-ați propus să adresați prin implementarea acestuia? Scopul principal al proiectului a fost acela de a propune o nouă abordare a emoțiilor, pornind de la dimensiunea lor întrupată. Proiectul este coordonat de Natalie Depraz, una dintre figurile importante ale fenomenologiei contemporane, ale cărei cercetări au contribuit decisiv la dezvoltarea unei analize a afectivității în legătură cu corporalitatea și experiența trăită.

În mod tradițional, atât în filozofie, cât și în științele cognitive, emoțiile au fost adesea tratate fie ca procese mentale, fie ca reacții fiziologice, în timp ce înrădăcinarea lor în experiența propriului trup a trecut în plan secundar. Proiectul pornește de la ipoteza că emoțiile pot fi înțelese adecvat numai dacă sunt analizate ca fenomene întrupate, care implică simultan dimensiuni afective și relaționale.

În acest sens, intenția noastră a fost aceea de pune în joc o abordare fenomenologică ce urmărește să descrie experiența emoțională a subiectului în legătura ei directă cu trăirea corporală și cu dinamica intersubiectivă. Proiectul are și o dimensiune interdisciplinară pronunțată, deoarece articulează cercetările de fenomenologie fundamentală, cu cele de psihopatologie fenomenologică și cele de analiză fenomenologică a experienței religioase.

Problematica abordată este, așadar, una de primă importanță, întrebarea centrală fiind dacă emoțiile pot fi înțelese nu atât ca simple stări interne sau ca reacții ale creierului, ci mai degrabă ca modalități existențiale de a fi în lume, care structurează relațiile sinelui cu el însuși și cu ceilalți. Astfel, proiectul își propune să contribuie la depășirea dualismului dintre minte și corp, arătând că afectivitatea joacă un rol constitutiv în experiența de sine și în raportarea la lume.

Pentru a pune în lumină această dimensiune originară a afectivității, proiectul introduce conceptul de „cardio-fenomenologie”, format pornind de la termenul grec kardia, de unde și titlul proiectului: „the life of the heart”. Termenul de „inimă” nu este înțeles nici în sens strict fiziologic, ca simplu organ (ce ține de competența cardiologului), dar nici nu este preluat în sens metaforic, ca sinonim vag al sentimentului (într-un sens literar sau artistic), ci are sensul tehnic al unui concept fenomenologic, trimițând la un nivel originar al experienței, în care trăirea afectivă se dă în mod direct în dimensiunea sa întrupată, cu crizele, antinomiile și ambivalențele sale inerente. În acest sens, „inima” desemnează locul în care tensiunile afective sunt resimțite în mod nemijlocit, în dinamica și procesualitatea lor, înainte de a fi conceptualizate sau reduse la explicații funcționale

Care au fost obiectivele majore ale proiectului și în ce măsură considerați că au fost atinse până la momentul de față? Vor fi ele îndeplinite odată cu finalizarea proiectului? Obiectivele majore ale proiectului au fost definite în jurul a trei direcții complementare. Pe de o parte, am urmărit o clarificare conceptuală a raportului dintre emoție și corporalitate în cadrul fenomenologiei. Pe de altă parte, proiectul a vizat extinderea acestei analize către domeniul psihopatologiei, prin investigarea fenomenologică a modului în care disfuncțiile afective pot revela structura experienței emoționale. În fine, o a treia direcție a fost consacrată unei analize fenomenologice a experienței religioase, în special a practicilor legate de „rugăciunea inimii”, ca formă privilegiată de articulare a dimensiunii afective și corporale. Aceste obiective au fost însoțite de o componentă metodologică importantă, constând în dezvoltarea și aplicarea metodelor micro-fenomenologice, menite să ofere acces la dinamica fină a experienței trăite.

În ceea ce privește gradul de realizare, considerăm că obiectivele proiectului au fost în mare măsură atinse și, în unele privințe, chiar depășite. Proiectul a generat până în prezent un număr substanțial de publicații în reviste internaționale de prim rang, numeroase participări la conferințe internaționale prestigioase și mai multe volume colective, contribuind astfel la consolidarea vizibilității internaționale a echipei. De asemenea, au fost organizate evenimente științifice majore, inclusiv o conferință internațională, un workshop și un master-class dedicat metodelor micro-fenomenologice.

În acest moment, cea mai mare parte dintre rezultate sunt deja publicate, iar altele se află în curs de evaluare sau de apariție, astfel încât ne așteptăm ca obiectivele inițiale să fie integral îndeplinite până la finalizarea proiectului.

Care considerați că sunt cele mai importante rezultate științifice obținute în cadrul proiectului (publicații, brevete, prototipuri etc.)? Cele mai importante rezultate științifice ale proiectului se regăsesc în primul rând în domeniul publicațiilor academice și al diseminării internaționale. Până în acest moment, echipa proiectului a elaborat un număr total de peste 40 de articole științifice, dintre care aproximativ 30 sunt deja publicate, iar altele au fost acceptate sau se află în curs de evaluare.

Un aspect decisiv ține de faptul că o mare parte dintre aceste contribuții au fost trimise către reviste de prim rang, multe dintre acestea fiind încadrate în cuartilele Q1 și Q2 ale bazelor de date internaționale Web of Science (Core Collection / AHCI) și SCOPUS. Făcând abstracție de studiile aflate încă în evaluare, putem spune că 19 articole publicate sau acceptate fac parte din cuartila Q1 (9 în Web of Science AHCI și 10 în SCOPUS), iar 7 articole fac parte din Q2 (5 Web of Science AHCI și 2 în SCOPUS). Lista completă a rezultatelor poate fi consultată pe site-ul proiectului.

Pe lângă articole, în cadrul proiectului au fost editate mai multe numere tematice în reviste de specialitate prestigioase, precum Human Studies, Studia Phaenomenologica, sau Laval théologique et philosophique, contribuind astfel la structurarea unui câmp de cercetare în jurul fenomenologiei afectivității. În paralel, rezultatele au fost prezentate în numeroase conferințe internaționale, ceea ce a permis integrarea lor într-un dialog științific extins și consolidarea colaborărilor academice.

Un alt rezultat important îl reprezintă dezvoltarea și aplicarea unor metode de cercetare, în special a interviurilor micro-fenomenologice, care fac cu putință o analiză mai fină a experienței afective trăite. Aceste instrumente metodologice constituie un temei ferm pentru cercetarea actuală, deschizând totodată și direcții de investigație pentru proiecte viitoare.

Desigur, rezultatele proiectului nu se reduc la o acumulare de publicații. În fond, ele constau mai ales în conturarea unei perspective teoretice și metodologice complexe asupra afectivității, care începe să fie recunoscută și discutată în context internațional.

Care este impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect? Proiectul a avut un impact semnificativ asupra resursei umane implicate, în primul rând prin crearea unui cadru de lucru interdisciplinar, în care cercetători aflați în diferite etape ale carierei au putut colabora în mod concret și susținut. Din echipa de proiect fac parte 12 persoane, între care 6 cercetători avansați cu o mare reputație internațională, 3 cercetători postdoctorali cu un profil academic solid și 3 doctoranzi cu un potențial deosebit de promițător. Acest lucru a permis nu doar dezvoltarea unor rezultate științifice consistente, ci și formarea unei noi generații de cercetători în domeniul fenomenologiei afectivității. Ni se pare foarte îmbucurător faptul că doctoranzii au reușit să publice în reviste internaționale de prim rang.

Un rol important l-a avut dimensiunea metodologică a proiectului. O parte dintre membrii echipei aveau deja experiență în utilizarea metodelor micro-fenomenologice, iar alții au fost formați în cadrul proiectului, în cadrul unui workshop și a unui masterclass. Această transmitere de competențe a contribuit la consolidarea unui nucleu de cercetare capabil să aplice și să dezvolte aceste metode în contexte variate.

De asemenea, implicarea constantă în conferințe internaționale și în publicații colective a oferit cercetătorilor mai tineri o vizibilitate academică importantă și oportunitatea de a intra în dialog direct cu specialiști recunoscuți din domeniu. Astfel, proiectul a contribuit la structurarea unei comunități de cercetare și la întărirea unor colaborări internaționale deja existente.

Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Proiectul aduce un element de noutate prin modul în care reconfigurează conceptual și metodologic problema afectivității. Analiza emoțiilor este deplasată către nivelul experienței întrupate, una în care dimensiunea corporală nu mai apare ca un simplu suport al trăirii, ci ca o parte constitutivă a acesteia. În același timp, proiectul are o deschidere teoretică mai amplă, prin tratarea afectivității ca dimensiune constitutivă a raportării sinelui propriu la lume. Emoțiile sunt analizate ca moduri prin care lumea capătă sens pentru subiect, ceea ce implică o reconsiderare a relației dintre existența proprie, corporalitate și intersubiectivitate.

Un alt element important îl reprezintă articularea sistematică dintre reflecția fenomenologică și domenii precum psihopatologia și analiza experienței religioase. Acestea funcționează ca câmpuri privilegiate de investigare, în care dinamica afectivă apare într-o formă intensificată și permite o descriere mai precisă a structurilor emoționale implicate. În acest cadru, utilizarea metodelor micro-fenomenologice oferă un acces fin la experiența trăită și contribuie la dezvoltarea unor instrumente de analiză care pot fi utilizate și în cercetări viitoare.

Ce impact a avut sau estimați că va avea proiectul asupra comunității științifice (colaborări, vizibilitate, direcții noi de cercetare)? Impactul proiectului asupra comunității științifice se manifestă în primul rând prin vizibilitatea internațională a rezultatelor și prin integrarea acestora în dezbaterile actuale din fenomenologie și teoria emoțiilor. Publicațiile realizate în cadrul proiectului au fost acceptate în reviste de top, precum Phenomenology and the Cognitive Sciences, Continental Philosophy Review, Husserl Studies, Journal of the British Society for Phenomenology, Angelaki – Journal of the Theoretical Humanities, Studia Phaenomenologica, Laval théologique et philosophique, Religions sau Human Studies, dar și în volume colective publicate la Routledge sau Cambridge University Press.

Dincolo de acești indicatori, impactul este vizibil în felul în care aceste contribuții participă la configurarea unui câmp de cercetare în jurul fenomenologiei afectivității. Temele dezvoltate în cadrul proiectului – relația dintre corporalitate și emoție, limitele experienței, dimensiunea patologică sau religioasă a afectivității – sunt reluate și discutate în contexte variate, ceea ce favorizează apariția unor direcții de cercetare convergente.

Un alt aspect decisiv îl reprezintă dezvoltarea colaborărilor internaționale. Participarea constantă la conferințe și organizarea de evenimente științifice au contribuit la consolidarea unor rețele de cercetare deja existente și la inițierea unor noi parteneriate, inclusiv în vederea unor proiecte viitoare. Astfel, proiectul are un impact care depășește rezultatele punctuale, contribuind la consolidarea unor colaborări și la inițierea unor noi direcții de cercetare.

Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Implementarea proiectului a presupus o serie de provocări, dintre care unele țin de dimensiunea administrativă, iar altele de specificul cercetării desfășurate. Un aspect mai complicat a fost ritmul susținut al raportării, în condițiile în care proiectele finanțate prin PNRR implică evaluări trimestriale. În comparație cu alte tipuri de granturi, unde raportarea este anuală, acest cadru a generat o presiune constantă, care a trebuit gestionată în paralel cu activitatea de cercetare propriu-zisă.

În același timp, coordonarea unei echipe interdisciplinare și internaționale a presupus un efort organizatoric semnificativ, mai ales în ceea ce privește sincronizarea activităților de cercetare, a publicațiilor și a participării la evenimente științifice.

Pe plan științific, o provocare importantă a fost articularea coerentă a unor direcții de cercetare diferite – fenomenologie filozofică, psihopatologie și analiza experienței religioase – fără a pierde unitatea conceptuală a proiectului. Această dificultate a fost însă și un factor stimulant, în măsura în care a condus la clarificări teoretice și la o mai bună integrare a rezultatelor.

Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? După finalizarea proiectului, cercetarea va continua în mai multe direcții deja conturate în cadrul activităților desfășurate până în prezent. În primul rând, o parte dintre rezultatele obținute urmează să fie valorificate prin publicații aflate în curs de apariție, precum și prin volume colective care vor integra contribuțiile echipei într-un cadru coerent.

În același timp, proiectul a consolidat o rețea de cercetare și dezvoltat o serie de instrumente metodologice, în special în domeniul micro-fenomenologiei, care pot fi extinse și aplicate în contexte de cercetare noi. Această continuitate privește atât temele de studiu, cât și colaborările internaționale stabilite pe parcursul proiectului.

Pe viitor, o direcție importantă de dezvoltare este reprezentată de aprofundarea analizei emoțiilor în context social și politic, extinzând astfel unele dintre intuițiile dezvoltate în cadrul proiectului actual. În acest sens, rezultatele obținute până acum constituie baza pentru dezvoltări ulterioare, atât la nivel teoretic, cât și metodologic.

Natalie Depraz – scurta prezentare

Natalie Depraz este profesor de filosofie la Université Paris Nanterre și una dintre figurile majore ale fenomenologiei contemporane. Cercetările sale se situează la intersecția dintre fenomenologia afectivității, teoria corporalității și studiul intersubiectivității, cu o contribuție semnificativă la dezvoltarea metodelor de investigare la persoana întâi, în special a interviului micro-fenomenologic. Activitatea sa se caracterizează printr-o deschidere constantă către interdisciplinaritate, integrând reflecția filozofică cu cercetări din domeniul științelor cognitive, al psihopatologiei și al experienței religioase. Pe lângă contribuțiile sale teoretice, Natalie Depraz a avut un rol activ în dezvoltarea comunității fenomenologice internaționale, fiind implicată în conducerea unor reviste de specialitate și în organizarea de programe de cercetare și formare. Lucrările sale au contribuit la deschiderea unor direcții noi de cercetare, în special în ceea ce privește analiza experienței trăite în dimensiunea sa afectivă, corporală și relațională.

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Post-ul Despre fenomenologia emotiilor apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Titlul proiectului: Strategii de evoluţie adaptativă în laborator pentru ameliorarea acumulării de lipide în microorganisme oleaginoase și producția de uleiuri de origine microbiană folosind reziduuri agroindustriale, cod proiect 162/31.07.2023 Contract de finanțare nr. 760238

Director de proiect: George Aggelis (Universitatea din Patras, Universitatea din București)

Care a fost scopul principal al proiectului, ce problematică v-ați propus să adresați prin implementarea acestuia? Scopul acestui proiect este de a dezvolta strategii de Evoluție Adaptativă în Laborator (EAL) pentru generarea de tulpini oleaginoase hiperproductive și testarea acestora în vederea conversiei unor reziduuri agro-industriale la produse cu valoare adăugată, în cazul acesta reprezentate de lipide. La nivel global, gestionarea în mod eficient și prietenos cu mediul a multor reziduuri rezultate din activități agricole și industriale reprezintă în continuare o provocare semnificativă, astfel că se caută soluții de integrare a acestora în fluxuri care respectă principiile de economie circulară. Astfel, proiectul și-a propus să aplice un tip de metodă care să ghideze o evoluție accelerată a unor specii de drojdii cunoscute ca fiind producătoare de lipide, favorizând obținerea de noi tulpini capabile să acumuleze cantități mai crescute de lipide. Aceste tulpini, odată obținute, sunt testate și integrate în procese care utilizează deșeuri agro-industriale pentru sinteza de lipide neutre, ce pot fi utilizate în industria de biocombustibili sau în diferite alte aplicații.

Care au fost obiectivele majore ale proiectului și în ce măsură considerați că au fost atinse până la momentul de față? Vor fi ele îndeplinite odată cu finalizarea proiectului? Un prim obiectiv principal al acestui proiect îl reprezintă cultivarea drojdiilor oleaginoase Yarrowia lipolytica și Rhodosporidium toruloides, precum și a unei specii din categoria fungilor filamentoși cu capacitate de acumulare a lipidelor neutre, Cunninghamella echinulata, în condiții alternante limitative de azot (care favorizează acumularea de lipide), și condiții limitative de carbon (favorizând proliferarea celulelor cu conținut ridicat de lipide). În urma acestui proces izolăm astfel noi tulpini ale acestor microorganisme, pentru care trebuie validată, în primul rând, capacitatea de a acumula mai multe lipide decât tulpina inițială. Acest obiectiv, ce a fost îndeplinit până in momentul de față, stă la baza altor activități esențiale în proiect. Astfel ne-am propus două direcții complementare: una centrată pe înțelegerea la nivel fundamental a procesului evolutiv, prin secvențierea și analiza genomurilor și profilului de expresie genică a noilor tulpini față de tulpina „parentală”, precum și un obiectiv orientat către obținerea unor aplicații practice, relevante economic, bazat pe utilizarea celor mai promițătoare tulpini evoluate în producerea de lipide, utilizând reziduuri agro-industriale, conform principiilor menționate anterior. Deși aceste obiective au venit însoțite de propriile provocări pe care a trebuit să le depășim, toate vor fi îndeplinite până la finalizarea proiectului.

Care considerați că sunt cele mai importante rezultate științifice obținute în cadrul proiectului (publicații, brevete, prototipuri etc.)? Cele mai importante rezultate abia acum vor începe să apară, dar dacă ar fi să menționez câteva: o publicație pe care tocmai am trimis-o spre evaluare către un jurnal de referință – este un review de 70 pagini despre microorganisme ce produc lipide mai puțin cunoscute care, după cunoștințele noastre, prezintă aceste lipide dintr-o perspectivă inedită, subliniind rolul esențial pe care microorganismele, prin lipidele pe care le sintetizează, îl au în societatea umană. De asemenea, avem în lucru scrierea unei cereri de brevet european, și a unui brevet național. Cu siguranță urmează și alte publicații, dar sunt încă în faza de scriere, mai ales deoarece experimentele desfășurate în cadrul proiectului sunt experimente foarte lungi Cu o durata de pana la câteva luni.

Care este impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect? Proiectul EvoSCO a contribuit la dezvoltarea științifică a patru doctoranzi, doi dintre aceștia obținând titlul de doctor pe parcursul perioadei de implementare. Ceilalți noi doctoranzi sunt înscriși la Școala Doctorală de Biologie, Universitatea din București în anul II, având ca principală temă studiul microorganismelor oleaginoase. Pentru toți aceștia, a fost o oportunitate unică să colaboreze și să beneficieze de îndrumare din partea unui cercetător de top cum este Profesorul George Aggelis, ce a contribuit semnificativ la construirea acestei direcții de cercetare pe plan global. Totodată în cadrul proiectului și-au desfășurat activități un număr de nouă postdoctoranzi cu diferite grade de implicare și specializare în activități științifice, dar și manageriale.   

Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Obținerea de microorganisme cu diverse trăsături îmbunătățite aplicând conceptul de evoluție adaptativă în laborator este o metodă implementată la nivel internațional, doar că abordările experimentale din proiectul EvoSCO sunt diferite de tot ce există în literatura de specialitate, ceea ce constituie un element de noutate. La nivel molecular, studiile de genomică și trascriptomică, prin secvențieri bazate pe tehnica Nanopore (bazată pe obținerea de citiri lungi și foarte lungi), realizate pe microorganismele din proiect, reprezintă un alt element de noutate. Testele la nivel de bioreactor vin să întregească proiectul în vederea brevetării, prin utilizarea unor hidrolizate pe reziduuri din industria textilă, ca sursă de carbon pentru microorganismele îmbunătățite, contribuind astfel și la dezvoltarea biotehnologiei la nivel național, dar și la dezvoltarea acestor abilități de către studenții doctoranzi și masteranzi.  

Ce impact a avut sau estimați că va avea proiectul asupra comunității științifice (colaborări, vizibilitate, direcții noi de cercetare)? Acest proiect a reprezentat pentru noi, sub atenta îndrumare a d-lui Prof. Aggelis, o oportunitate unică de a ne specializa în direcții pe care nu am avut până în acest moment oportunitatea să le aprofundăm, deși cumva au fost tangențiale activităților noastre de cercetare de până acum: producerea biotehnologică de lipide la scară de bioreactor, secvențierea și analiza de date transcriptomice și, desigur, versatila abordare a evoluției adaptative în laborator. Cea din urmă a avut probabil cel mai mare impact asupra modului în care întreaga echipă privește, la un nivel fundamental, design-ul experimental și dezvoltarea de noi procese biotehnologice. Este o tehnică extrem de versatilă a cărei rezultate nu se confruntă cu rezistența pe care o întâmpină, pe plan legislativ, obținerea de microorganisme modificate genetic prin tehnici țintite. Un alt impact semnificativ al proiectului a fost asupra nivelului de tehnologizare: am reușit achiziția tuturor echipamentelor necesare secvențierii unor tipuri de probe complexe și analizei datelor generate, cele mai importante fiind un secvențiator Oxford Nanopore ce folosește cea mai recentă tehnologie disponibilă și o stație de lucru performantă ce va putea face față oricăror provocări bioinformatice pe care le vom putea avea pentru mult timp de-acum încolo. De asemenea, am dotat complet un laborator pentru genetica și biotehnologia microorganismelor care cuprinde atât echipamente de cultivare cât si echipamente de vizualizare si extracție a compușilor lipidici de interes. Nu în ultimul rând, am reușit achiziționarea si punerea la punct a unul flux de lucru ce are drept element central un bioreactor de 4L, dotat cu sistem de monitorizare si ajustare în timp real a parametrilor de cultivare, care practic simulează o parte din procesul biotehnologic la scară de laborator, și fără de care nu se poate progresa experimental în vederea tranziției la scară pilot. Toate aceste echipamente ne permit să demarăm experimente și să contribuim mai mult în viitoare proiecte, dar și să diversificăm și să aprofundăm subiectele abordate pe plan didactic, putând astfel pregăti mai bine studenții Facultății de Biologie și Masterului în Genetică aplicată și Biotehnologie pentru piața muncii. Aceste echipamente, împreună cu resursa umană dezvoltată și publicațiile rezultate din proiect coordonate de d-nul Profesor Aggelis, vor contribui semnificativ la creșterea vizibilității internaționale a grupului de cercetare și a Universității din București.

Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Fiind pentru echipa noastră unul dintre cele mai mari proiecte din care am făcut parte, implementarea activităților, pe care le-am construit cu o doză serioasă de ambiție, a reprezentat o provocare semnificativă în sine, Un aspect important și uneori extrem de provocator este faptul că experimentele cerute în cercetarea biotehnologiilor microbiene se bazează pe experimente lungi, ce pot necesita de la câteva zile la uneori chiar și câteva luni de efort susținut, în cazul de față, deseori cu monitorizare necesară zilnic fără excepții. Un alt mare impediment, tot legat de aceste experimente lungi, este că determină un grad de uzură crescut pentru echipamentele utilizate, iar  defectarea acestora, un risc deseori inevitabil, necesită resurse și reacții rapide,  cum ar fi relocarea temporară a unor teste pentru care a fost necesar să obținem acces la echipamente ce pot opera în aceleași condiții. Fiind un proiect de dezvoltare a resursei umane, un aspect cu care ne-am confruntat pe tot parcursul acestuia a fost reprezentat de modificări neașteptate în structura echipei și dificultatea de a găsi resurse umane cu pregătire și cunoștințe tangențiale în domeniul proiectului.

Un alt aspect care s-a desfășurat si se desfășoară extrem de greoi sunt achizițiile de echipamente, luând în calcul și faptul că anul 2025 și începutul anului 2026 au fost extrem de tulburi in ceea ce privește politica și economia națională dar și internațională.

Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? Atât pe parcursul proiectului, cât și în continuare, am participat și vom participa în propuneri de proiecte în competiții europene și naționale, sub coordonarea d-lui Prof. Aggelis sau prin colaboratorii noștri anteriori acestui proiect Deja parte din echipa EvoSCO va avea un rol în dezvoltarea unui Centru de Excelență centrat în jurul activităților agro-industriale. Microorganismele oleaginoase erau parte din subiectele de cercetare ale grupului și, cu ocazia proiectului EvoSCO aceste cercetări au luat si vor lua și mai mare amploare și adâncime. Asa cum spuneam anterior lucrăm la scrierea unor cereri de brevet, la scrierea mai multor publicații științifice pe care le vom trimite spre evaluare în reviste de specialitate, cu prestigiu în domeniul biotehnologiei. Vom continua să scriem articole și să diseminăm rezultatele obținute în cadrul EvoSCO și după încheierea proiectului, dat fiind faptul că acesta s-a soldat până în acest moment cu o multitudine de date valoroase și, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, mai considerăm necesare experimente pentru validarea rezultatelor. Totodată, vrem să fim siguri ca publicațiile rezultate din urma proiectului sunt de o calitate crescută și, deși modelul actual după care se ghidează cercetarea la nivel global ar vrea sa indice opusul, lucrurile bine făcute întotdeauna necesită mai mult timp.

Prof. dr. George Aggelis – scurtă prezentare

Directorul proiectului EvoSCO este d-l Profesor George Aggelis, este unul dintre pionierii studiilor în domeniului lipidelor microbiene, începând activitatea sa în domeniu acum peste 35 de ani, în Franța, în timpul stagiului de elaborare a studiilor doctorale. Până în prezent, a publicat două cărți, patru capitole de carte, 17 lucrări de sinteză, 159 articole științifice și un brevet de invenție,  participând totodată la numeroase conferințe și întâlniri naționale și internaționale, beneficiind de recunoaștere internațională semnificativă. A participat la 33 de proiecte de cercetare și este membru activ al consiliului editorial a patru reviste internaționale. Actualmente este Profesor la Universitatea din Patras, are o serie de colaborări cu universități din peste 8 țări, inclusiv Universitatea din București în cadrul acestui proiect.

Informații suplimentare sunt disponibile pe site-ul proiectului.

Post-ul Strategii de evoluţie adaptativă în laborator apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Metodologie: presa ca oglindă a unui fenomen nedocumentat

Studiul acoperă perioada 2007–2024, interval ales în concordanță cu aderarea României la Uniunea Europeană și cu intrarea în vigoare a legislației europene privind protecția speciilor și habitatelor. Din 7.558 identificate în 58 de publicații locale  (cel puțin una din fiecare județ) și opt publicații naționale, cercetătorii au reținut 1.105 articole relevante. Pentru fiecare eveniment raportat au fost înregistrate: localizarea geografică, speciile implicate, tipul evenimentului, metodele utilizate de braconieri, motivațiile identificate și soluțiile juridice aplicate. Datele au fost analizate prin metode statistice, inclusiv Analiza de Corespondențe, și vizualizate cartografic cu ArcGIS Pro.

Ce specii sunt mai frecvent braconate?

Ungulatele, apărând în 41,7% dintre articolele analizate – în special căpriorul (Capreolus capreolus) și mistrețul (Sus scrofa) – domină tabloul, apărând în peste două din cinci articole analizate. principalele motivații sunt carnea și trofeele de vânătoare.

Braconajul piscicol – reprezentat de pești și alte specii acvatice reprezintă al doilea grup ca frecvență (33,8% dintre articole) este concentrat cu precădere în județul Tulcea, în zona Deltei Dunării. Printre speciile acvatice frecvent menționate se numără carasul (Carassius gibelio) și sturionii – aceștia din urmă strict protejați prin convenții internaționale (CITES, Convenția de la Berna), dar supuși în continuare unui braconaj intens alimentat de cererea ridicată pentru carne și icre pe piața neagră.

Carnivorele mari – ursul brun (Ursus arctos), lupul cenușiu (Canis lupus) și râsul eurasiatic (Lynx lynx) sunt frecvent capturate cu capcane ilegale amplasate în apropierea satelor, în special în regiunile Carpaților centrali și estici, reflectând un nivel scăzut de toleranță din partea comunităților locale, față de prădarea animalelor domestice.

Unde și cum se braconează?

Analiza spațială identifică județele Tulcea, Bacău și Hunedoara ca principale zone de concentrare a evenimentelor de braconaj. Distribuția nu este uniformă: fiecare regiune are un profil propriu, determinat de habitatele disponibile și de presiunile socio-economice locale.

Metodele utilizate, în ordinea frecvenței:

• Împușcare 44,98%
• Pescuit ilegal 33,76%
• Capcane neautorizate 9,41%.

Din perspectiva motivațiilor, acolo unde au putut fi identificate, comercializarea cărnii și a produselor de origine animală reprezintă principalul motor al braconajului. În cazul carnivorelor mari, predomină motivațiile legate de conflict și intoleranță față de aceste specii.

Limitele studiului și relevanța sa

Autorii menționează că o analiză bazată exclusiv pe date media poate fi afectată  de subraportare sau suprareportare în funcție de interesul jurnalistic al momentului. Unele evenimente trec neobservate; altele sunt amplificate. Cu toate acestea, în absența unei baze de date oficiale, presa rămâne cea mai accesibilă sursă de informații pentru cartografierea fenomenului.

Ce propun cercetătorii?

Pe baza concluziilor sale, studiul propune o serie de măsuri concrete:

• Supravegherea mai eficientă a ariilor protejate prin intensificarea patrulelor și adoptarea unor instrumente de monitorizare bazate pe inteligență artificială.
• Implicarea comunităților locale în programe de ecoturism și gestionare durabilă a resurselor naturale, pentru a reduce presiunile economice care alimentează braconajul
• O abordare socio-economică a cauzelor profunde: combaterea eficientă a braconajului nu se poate reduce la aplicarea legii atât timp cât rămân nerezolvate presiunile economice și sociale care îi împing pe oameni să recurgă la activități ilegale.

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Cercetarea originală a fost realizată într-un proiect finanțat de Ministerul Educației și Cercetării din România, CNCS-UEFISCDI, numărul de proiect PN-IV-P1-PCE-2023-1119 (Harmonia), în cadrul PNCDI IV.

Post-ul Braconajul în România, cartografiat pentru prima dată prin analiza presei naționale apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Titlul proiectului: Studiul proprietăților neutrinilor prin utilizarea nucleelor atomice (NEPTUN). PNRR-CF264-CIFRA

Coordonator: Prof. dr. Jouni Suhonen, Uniersitatea Jyvaskyula și CIFRA

Care a fost scopul principal al proiectului, ce problematică v-ați propus să adresați prin implementarea acestuia? Neutrinii sunt particule elementare neutre care joacă un rol major în diferite domenii ale fizicii, precum fizica nucleară și a particulelor elementare, astrofizică sau cosmologie. Deși sunt a doua cea mai abundentă specie de particule din univers, proprietățile fundamentale ale neutrinilor rămân încă necunoscute, în timp ce descifrarea lor ar duce la un progres important în cunoaștere, cu consecințe majore în știință, tehnologie și societate. Proiectul NEPTUN are următoarele obiectivele generale: i) formarea unui grup de cercetare competitiv care să furnizeze instrumente și analize teoretice avansate către  comunitățile de cercetare teoretică și experimentală în fizica nucleară, fizica particulelor elementare și fizica neutrinilor; susținerea cercetării fundamentale naționale de frontieră în domenii științifice de top; iii) oferirea unor programe de pregătire și cercetare tinerilor cercetători într-un mediu înalt competitiv internațional.

Care au fost obiectivele majore ale proiectului și în ce măsură considerați că au fost atinse până la momentul de față? Vor fi ele îndeplinite odată cu finalizarea proiectului? Obiectivele specifice ale proiectului țintesc să aducă o contribuție semnificativă la  următoarele subiecte actuale: i) dezvoltarea de noi metode si modele de calcul a elementelor de matrice nucleare relevante pentru dezintegrarea beta-dublă DBD);

ii) Dezvoltarea de noi metode și coduri de calcul ale mărimilor cinematice asociate dezintegrărilor nucleare beta și dublu-beta; iii) existența neutrinilor sterili; iv) determinarea a noi limite pentru masele neutrinilor extrase din experimente de dezintegrare beta și DBD.

Considerăm că aceste obiective sunt peste 95% îndeplinite și vor fi integral îndeplinite până la sfârșitul proiectului, 30.06.2026.

Care considerați că sunt cele mai importante rezultate științifice obținute în cadrul proiectului (publicații, brevete, prototipuri etc.)?

a. Calcularea elementelor de matrice nucleare (NME) relevante pentru dezintegrarea beta-dubla. Acest subiect este de mare actualitate în studiul dezintegrării beta duble, fiind inclus și în strategia pe termen mediu și lung a cercetărilor teoretice de fizică nucleară a SUA. Grupul CIFRA a dezvoltat un model statistic nou pentru investigarea stabilității valorilor acestor NME, calculate cu trei Hamiltonieni diferiți și pentru studiul corelațiilor valorilor NME cu alte 23 de observabile experimentale. Studiul a fixat valorile cele mai probabile ale acestor NME în cazul izotopilor de ⁴⁸Ca, ⁸²Se si ¹³⁶Xe, studiați în trei experimente de studio ale dezintegrării beta duble,  derulate în cadrul unor mari colaborări internaționale.

b. Contribuții la descrierea teoretică a mărimilor cinematice asociate cu dezintegrări beta și DBD. În particular, am dezvoltat noi metode și modele de calcul avansate a factorilor de fază, spectrelor electronice, proceselor de captură electronică asociate cu dezintegrările beta și DBD.

Articole publicate (câteva exemple)

1. Z Ge,…, V.A. Sevestrean, O. Nitescu, S. Stoica, J. Suhonen, J. Kotila,… et al., High-precision measurements of the atomic mass and electron-capture decay Q value of 95Tc, Physics Letters B 859, 139094 (2024) (Springer).
2. O Niţescu, S Ghinescu, VA Sevestrean, M Horoi, F Šimkovic, S. Stoica, Theoretical analysis and predictions for the two-neutrino double electron capture of 124Xe, , Journal of Physics G: Nuclear and Particle Physics 51 (12), 125103 (2024). (IOPScience)
3. Agnihotri A., Suhonen J., Kim, H. J., Constraints for Rare Electron-Capture Decays Mimicking Detection of Dark-Matter Particles in Nuclear Transitions, PHYSICAL REVIEW LETTERS, 133(23), 232501, 2024. DOI 10.1103/PhysRevLett.133.232501
4. Civitarese O., Kotila J., Suhonen J., Application of the particle-number projected proton-neutron QRPA to the muon capture on ¹³⁶Ba, PHYSICS LETTERS B, 866, 139495, 2025. DOI 10.1016/j.physletb.2025.139495.

Conferințe (câteva exemple)

1. MEDEX’25, Praga, 23-27 Iunie 2025

• S. Stoica, O. Nitescu and S. Ghinescu, Kinematic factors for beta and double-beta decay (invited lecture).
• J. Suhonen, M. Hellgren, Ordinary muon capture, a perfect probe of the decay (invited  lecture).
• V. Sevestrean, O. Nitescu, S. Ghinescu, Low-Q Electron-capture decays for 95Tc and 97 Tc as candidates for neutrino-mass determination.

2. “Standard Model and Beyond”, CORFU2024, 25 August – 4 Septembrie 2024, Corfu, Grecia

• Sabin Stoica (CIFRA), Weak interaction processes and beyond SM physics (invited lecture).

Care este impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect? Tinerii cercetători angajați în cadrul proiectului participă la un proiect cu o tematică de mare impact – studiul proprietăților neutrinilor – în cadrul unei echipe internaționale care le oferă  un cadru excelent pentru dezvoltare profesională la un nivel competitiv internațional, deschiderea pentru abordarea de noi subiecte de cercetare în domeniu, posibilități pentru participarea în colaborări internaționale, precum și expertiza necesară pentru a participa competitiv în proiecte naționale și internaționale.

Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Elementele de noutate se referă la construirea unor coduri de calcul precise care  incorporează toate efectele nucleare și atomice, precum și ingredientele de calcul relevante pentru descrierea teoretică completă, precisă a părților de structură nucleară și atomică a ratelor de dezintegrare beta și dublu-beta, care să permită calcule precise ale spectrelor de electroni, caracterizări de background și interpretări de date în mari experimente internaționale.

Ce impact a avut sau estimați că va avea proiectul asupra comunității științifice (colaborări, vizibilitate, direcții noi de cercetare)? Impactul asupra comunității științifice internaționale este semnificativ. Exemple: publicații în reviste internaționale de top (clasificare WoS); citări în reviste de mare prestigiu, precum Reviews of Modern Physics, Nature, Nature science, Physics Reports, Progress in Nuclear and Particle Physics, Physical Review Letters etc.; cereri din partea unor mari experimente internaționale pentru furnizarea de informații detaliate ale rezultatelor obținute în cadrul proiectului, pe care să le folosească în calibrarea detectorilor și interpretarea datelor experimentale (CUORE, SuperNEMO, MJORANA, EXO, XENON-1T/nT, LEDZEPLIN,etc); admiterea în colectivul de autori ai publicațiilor unora din aceste experimente).

Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Principala dificultate în implementarea proiectului a fost nefinanțarea regulată, conform contractului de finanțare, 760100/23.05.2023, încheiat intre MCID/ANC si CIFRA, care a produs perturbări relevante în implementare.

Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? Acest proiect se bazează pe o colaborare între CIFRA, Universitatea din Jyvaskyula, Finlanda și CMU din SUA și este planificat a fi o bază de plecare pentru o colaborare internațională pe termen lung între grupurile menționate, care să fie susținută inclusiv prin alte cereri de finanțare ulterioare; de exemplu, prin participarea la apeluri de proiecte de cercetare, naționale (PCE, TE) și internaționale cu CERN, cu Universitatea din Zurich- MAPS, etc.

Prof. dr. Jouni Suhonen – scurtă prezentare

Jouni Suhoneneste profesor la Universitatea  din Jyvaskyula. Are cca. 400 de lucrări publicate în cele mai prestigioase reviste, incluzând: Nature News&Views, Reviews of Modern Physics, Physics Reports (Suhonen, Civitarese, Phys.Rep. 300, p123(1998) ~750 citari), Physical Review Letters, Progress Reports in Physics, Physics Letters B, Physical Review C și D, Journal of High Energy Physics etc. și o  carte: “From Nucleons to Nucleus: Concepts of Microscopic Nuclear Theory (Springer, Berlin, 2007) cu cca. 550 citări;peste 100 de conferințe invitatela conferințe internaționale din care 30 lecții plenare sau review-uri. A fost/este membru în comitete științifice internaționale: Nuclear Physics Division of the European Physical Society (EPS), Finnish Physical Society; Jyväskylä Accelerator Laboratory; CERN-Isolde; EU-FP 6 Integrated Infrastructure Initiative Consortium (ILIAS); CUPP (Centre for Underground Physics in Pyhasalmi); consilier științific pentru: Israel Science Foundation, Grant Agency, Cehia, Austrian Science Fund, Slovak Research and Development Agency, DOE-SUA; a fost membru în comitetele de organizare a peste 20 conferințe internaționale; coordonator a numeroase proiecte de cercetare finanțate de: Academy of Finland, NorFA (Nordic Institute for Advanced Studies), INTAS, EU FP6-proiectului ILIAS (Integrated Large Infrastructures for Astroparticle Science); Coordonator al Centrului de excelență: “Nuclear and Accelerator Based Programme” de la Universitatea Jyvaskyula (2006-2011 si 2012-2017);este fellowship al Fundației Alexander von Humboldt.

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Sursa foto: Market Watch

Post-ul Neutrinii și proprietățile lor apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Titlul proiectului: Fizica Particulelor Viromimetice, PNRR CF-105

Coordonator: Prof. dr. Bogdan Dragnea 1. Care a fost scopul principal al proiectului, ce problematică v-ați propus să adresați prin implementarea acestuia? Scopul acestui proiect este de a iniția un program de studii al proprietăților fizice, biomecanice în particular, ale virușilor si particulelor viromimetice. Chestiunile investigate au importanță fundamentală și anume: ce procese duc la auto-asamblarea precisă și eficientă a virusurilor? Ce proprietăți fizice duc la performanțele lor de vectori adaptabili și selectivi? Cum am putea utiliza aceste proprietăți pentru a obține biomateriale cu funcții noi. De exemplu virusuri care emit lumina similară cu cea a laserului. Intenția pe termen lung este de a crea, la Măgurele, un centru de virologie fizică predictivă, clădind pe resursele umane și pe infrastructura disponibile la CIFRA. Rezultate din proiect vor constitui o bază solidă pentru testarea modelelor teoretice capabile de a prezice proprietățile mecanice ale virusurilor.

2. Care au fost obiectivele majore ale proiectului și în ce măsură considerați că au fost atinse până la momentul de față? Vor fi ele îndeplinite odată cu finalizarea proiectului? Proiectul a pornit de la viziunea conform căreia abordarea întrebărilor legate de mecanobiologia și termodinamica virusurilor poate duce la principii noi de proiectare a unor nanomateriale inovatoare cu proprietăți emergente. De exemplu, nano-purtători viromimetici ar putea proteja încărcătura terapeutică instabilă din punct de vedere chimic (proteine, acizi nucleici) împotriva degradării în mediu, dispunând în același timp de proprietăți mecanice și reactivitate la stimuli chimici sau fizici, necesare pentru livrarea eficientă și țintită a încărcăturii. În cadrul acestui proiect se testează ipoteza conform căreia relațiile dintre termodinamica asamblării virusurilor și proprietățile mecanice ale învelișurilor virale reprezintă cunoștințe cruciale în vederea proiectării raționale a purtătorilor viromimetici terapeutici, pentru o varietate de aplicații biomedicale, inclusiv terapia genică, vaccinurile cu ARNm și terapiile anticancerigene. În plus, controlul arhitecturii învelișului proteic al virusului și adresabilitatea sa chimică la scară moleculară au dus la descoperirea super-radianței. Lucrările derivate din această descoperire ar putea furniza informații pentru noi metode de imagistica medicala dar si pentru viitoare tehnologii hardware cuantice. Există două obiective sau subiecte principale:

Obiectivul  1:  valorificarea experimentelor dezvoltate in proiect, în care se observă reacțiile de asamblare la echilibru termodinamic și a simulărilor de autoasamblare dirijată a nanoparticulelor cu proteine virale, pentru a determina proprietățile mecanice ale învelișurilor ale unui virus. Obiectivul 2 este teoretic și se ocupa de analiza modurilor normale vibraționale ale învelișurilor virusurilor șiva furniza cunoștințe importante, necesare pentru înțelegerea mecanică a super-radianței la temperatura camerei în particule virale.

Consideram ca aceste obiective sunt peste 90% îndeplinite si vor fi integral îndeplinite până la sfârșitul proiectului, 30.06.2026.

Care considerați că sunt cele mai importante rezultate științifice obținute în cadrul proiectului (publicații, brevete, prototipuri etc.)?

1. Realizarea unui Microspectrometru, un sistem spectroscopic care a fost folosit pentru detecția fluorescenței proteinei în timpul asamblării, în absența și în prezența nanoparticulelor de aur (particule viromimetice).
2. Simulări numerice de reacții de asamblare (molecular dynamics; coarse graining). Obiectivul acestui studiu constă în simularea Monte Carlo (MC) a interacțiunii dintre moleculă sferică și suprafața de aur, evaluarea energiei Helmholz, utilizând pachetul de programe LAMMPS. Algoritmul dezvoltat evaluează energia Helmholz prin metoda hidrografică utilizând valorile energiei potențiale înregistrate în cadrul simulărilor MC efectuate cu pachetul de programe LAMMPS. Au fost efectuate simulări MC pentru condiții diferite și am identificat condițiile optime pentru autoasamblare, precum și defectele majore care împiedică asamblarea corectă.

Articole

• Ault C, Simon C, Tsvetkova IB, De Pablo PJ and Dragnea B (2025) Nanotribology of viruses reveals their adhesion strength and modality of motion on surfaces. Front. Biophys. 3:1623880. doi: 10.3389/frbis.2025.1623880
• M. Price,D. Hayakawa,T.E. Videbæk,R. Saha,B. Tyukodi,S. Fraden,M.F. Hagan,G.M. Grason, & W.B. Rogers,  From toroids to helical tubules: Kirigami-inspired programmable assembly of two-periodic curved crystals from DNA origami, Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 122 (49) e2516695122, https://doi.org/10.1073/pnas.2516695122 (2025).
• B. Tyukodi et al., Magic sizes enable minimal-complexity high-fidelity assembly of programmable shells, Physical Reviews letters 135, 118203 (2025) https://doi.org/10.1103/5yjp-kx2j.

• Invitatie de la editor de a scrie un articol de sinteza despre rezultatele proiectului in prestigioasa revista Chemical reviews, IF=55,8; AIS=15 (2024), care este in curs de redactare.

Conferinte

• Magic sizes enable minimal-complexity, high-fidelity assembly of programmable shells, Botond Tyukodi, Bogdan Dragnea et al. la Conferința Internațională: Physical Virology: Across length scales. EMBO/FEBS/Lecture Course and Conference, 01-06 Iunie 2025, Sant-Feliu de Guixols.

Care este impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect? Tinerii cercetători angajați în cadrul proiectului participă la un proiect interdisciplinar, cu o tematică de mare actualitate-studiul asamblării virusurilor – care le oferă un cadru excelent de dezvoltare profesională în cadrul unei echipe internaționale de înalt nivel științific, deschidere pentru abordarea de noi subiecte de cercetare în domeniu, posibilități pentru participarea în colaborări internaționale, precum și expertiza pentru a aplica competitiv la apeluri de proiecte naționale și internaționale.

Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Este primul studiu interdisciplinar din Romania pentru înțelegerea proprietăților virusurilor, cu obiectivul modelării lor și care este desfășurat în cadrul unei echipe internaționale de înalt nivel științific, condusă de prof. Bogdan Dragnea (Universitatea Indiana și CIFRA). Studiul poate conduce la aplicații de mare impact în biologie și medicină.

Ce impact a avut sau estimați că va avea proiectul asupra comunității științifice (colaborări, vizibilitate, direcții noi de cercetare)?

Proiectul a avut și are un impact semnificativ prin deschiderea unui nou domeniu, interdisciplinar (fizică, chimie, biologie, medicină) de cercetare în România, începerea unei colaborări cu Universitatea Indiana, SUA, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj și Universitatea de Stat din Moldova și cu perspective foarte bune de a deschide noi colaborări cu instituții din România și străinătate.

Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Principala dificultate în implementarea proiectului a fost nefinanțarea regulata, conform contractului de finanțare, 760099/23.05.2023, încheiat între MCID/ANC și CIFRA, care a produs perturbări relevante în implementare.

Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? După finalizarea proiectului intenționăm continuarea lui în cadrul unor noi colaborări și proiecte de cercetare. De exemplu, prof. Dragnea a aplicat ca director proiect și instituție gazdă CIFRA la competiția de proiecte europene ERC-Advanced  Grants și a reușit să treacă în etapa a 2-a de evaluare. Este un rezultat de excepție având în vedere că până în prezent nici un cercetător angajat la o instituție din România nu a mai reușit această performanță pe un subiect din domeniul științelor de bază.

Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul oficial al proiectului.

Secțiunea a 3-a. Scurtă prezentare a cercetătorului – studii, stagii, colaborări, premii, titluri etc.

Prof. dr. Bogdan Dragnea – scurtă prezentare

Bogdan Dragnea a absolvit Facultatea de Fizica a Universității București in anul 1992. În anul 1997 a finalizat studiile doctorale în Fizică la Universitatea Paris-Sud, Orsay, Franța, urmând între 1998 și 2001 un post-doctorat în Chimie-Fizică la Universitatea Colorado Boulder, USA. Începând cu anul 2001 este Profesor în cadrul Departamentului de Chimie, Universitatea Indiana, Bloomington, USA. Prof. Bogdan Dragnea este autor a peste 150 de articole științifice în reviste WoS de prestigiu (JACS, PNAS, Nature Phys., Phys. Rev. etc.), care au acumulat peste 3500 de citări și un index Hirsh 34. De-a lungul carierei sale a participat ca editor invitat al „Annual Reviews of Physical Chemistry” (2007), referente pentru reviste științifice de prestigiu (Science, Nature, J. Am. Chem. Soc., Angewandte Chemie, Phys. Rev.) fiind co-inițiator al „The Gordon Research Conference in Physical Virology”. A coordonat proiecte de cercetare finanțate de „National Science Foundation” (NSF) și alte organizații în valoare de peste 10 milioane USD.

Premii distinctii: “Aguirre–Basualdo” award for a PhD in Sciences, 1997 (granted at Sorbonne); SPIE fellowship in Optical Science and Engineering(2000); Provost Professorship, Indiana University(2010-prezent); Carolyn and Charles Knobler Lectureship, UCLA (2020). Mai multe informații despre Prof. Dr. Bogdan Dragnea sunt disponibile aici.

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Post-ul Particule Viromimetice apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Titlul proiectului: Netdeal – Streamlining Environmental Impact Assessment complex networks to integrate new EU environmental policies.

Coordonator: Dr. Andreea Niță.

Cum s-a născut proiectul tău? Este o continuare firească a tezei de doctorat sau a reprezentat o schimbare semnificativă a domeniului de cercetare? Proiectul NetDEAL s-a născut dintr-o preocupare constantă pentru modul în care procesele instituționale și procedurale structurează decizia publică în context european, în special în domenii caracterizate prin complexitate normativă și interdependență actorilor. În cercetările mele anterioare am analizat dinamica politicilor publice, procesele de legitimitate și construcția instituțională în cadrul Uniunii Europene, cu accent pe mecanismele prin care normele și procedurile influențează rezultatele politice. NetDEAL reprezintă o continuare firească a acestor preocupări, însă marchează totodată o extindere metodologică și tematică importantă, prin focalizarea asupra procedurilor de evaluare a impactului de mediu și asupra modului în care acestea funcționează ca rețele complexe de interacțiune între instituții, experți, autorități publice și actori privați. Proiectul pornește de la premisa că integrarea noilor politici de mediu ale Uniunii Europene, în special în contextul Pactului Verde European, nu poate fi înțeleasă exclusiv ca un proces normativ, ci trebuie analizată din perspectiva arhitecturii relaționale și a dinamicii rețelelor instituționale care susțin implementarea lor efectivă.

Care au fost criteriile în alegerea instituției gazdă? Un anumit cercetător sau laborator, ecosistemul de cercetare de acolo? Alegerea Universității din Granada din Spania ca si gazdă a fost rezultatul unei convergențe între interesele mele științifice și expertiza existentă în cadrul instituției gazdă în domeniul analizei politicilor publice, guvernanței de mediu și metodologiilor cantitative avansate, inclusiv analiza rețelelor. Am urmărit identificarea unui mediu academic care să ofere atât rigoare teoretică, cât și suport metodologic pentru dezvoltarea unui proiect interdisciplinar, aflat la intersecția dintre științe politice, administrare publică și studii de mediu. Colaborarea cu un coordonator cu experiență în cercetarea comparativă și în proiecte europene competitive a fost un criteriu esențial, la fel ca existența unui ecosistem instituțional care încurajează mobilitatea, colaborarea internațională și integrarea cercetătorilor în rețele științifice consolidate.

Programul MSCA pune mare preț pe colaborare. A contribuit bursa la dezvoltarea rețelei de contacte la nivel internațional? Bursa Marie Skłodowska-Curie a avut un impact major asupra consolidării rețelei mele internaționale de colaborare. Prin natura sa, programul stimulează mobilitatea și schimbul de expertiză între instituții și sisteme academice diferite, iar acest cadru a facilitat interacțiunea cu cercetători specializați în evaluarea impactului de mediu, guvernanță europeană și analiză de rețea din mai multe state membre. Participarea la conferințe internaționale, organizarea de ateliere de lucru și implicarea în dezbateri științifice privind implementarea noilor politici europene de mediu au contribuit la crearea unor punți durabile de colaborare. Această dimensiune relațională a proiectului este esențială, întrucât integrarea politicilor europene presupune în sine cooperare transnațională, iar cercetarea trebuie să reflecte această realitate.

Care sunt principalele rezultate obținute prin implementarea proiectului? În plan conceptual, am elaborat un cadru analitic care tratează procedura de evaluare a impactului de mediu ca o rețea complexă de interacțiuni instituționale, în care integrarea noilor politici europene depinde de densitatea, centralitatea și coerența relațiilor dintre actori. În plan empiric, am realizat analize comparative ale modului în care diferite jurisdicții integrează cerințele europene în procedurile de evaluare, identificând tipare recurente de coordonare și blocaje instituționale. Rezultatele au fost diseminate prin publicații științifice, prezentări la conferințe internaționale și prin activități de transfer de cunoaștere către comunități academice și profesionale (inclusiv International Association for Impact Assessment (IAIA) si IUCN) interesate de reforma reglementării de mediu.

Câteva rezultate preliminare concretizate in articole publicate:

• Nita, A., Fineran, S., Fisher, W., Zamorano, M., Rozylowicz, L. (2026). Climate change impact assessment: the state of the art. Impact Assessment and Project Appraisal, 1–12.
• Nita, A., Zamorano, M. (2026) NetDeal: Streamlining Environmental Impact Assessment complex networks to integrate new EU environmental policies. Research Ideas and Outcomes 12.
• Nita A., Zamorano M., Caro-González A.L., Rozylowicz L. (2025). Driving climate action: brokers as catalysts in EU policy networks. Applied Network Science, 10(1):41.
• Nita, A., Zamorano, M., Rozylowicz, L., 2025. Exploring legal frameworks for climate action: a network analysis of Green Deal, EU Directives, and environmental assessment indicators. Journal of Physics: Conference Series 3140, 162005.

Care sunt diferențele între modul în care se face cercetare în România și cel din țara gazdă? Experiența la University of Granada mi-a oferit ocazia de a observa un nivel ridicat de instituționalizare a sprijinului pentru cercetarea competitivă, în special în ceea ce privește infrastructura administrativă pentru granturi europene, accesul la baze de date și cultura colaborării interdisciplinare. În România, inclusiv în cadrul Universității din București și al centrelor de cercetare precum Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI), există o expertiză solidă și un potențial semnificativ, însă sistemul se confruntă adesea cu limitări structurale legate de finanțare și de predictibilitatea politicilor publice în domeniul cercetării. Diferența nu este una de capacitate intelectuală, ci mai degrabă de resurse și de integrare sistemică în rețele internaționale consolidate. Experiența MSCA contribuie tocmai la reducerea acestei distanțe prin transfer de bune practici și prin consolidarea colaborărilor instituționale.

Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Noutatea proiectului constă în abordarea evaluării impactului de mediu din perspectiva analizei rețelelor complexe și în corelarea acesteia cu procesul de integrare a noilor politici europene de mediu. Literatura de specialitate tratează adesea EIA fie ca un instrument tehnic, fie ca o procedură juridico-administrativă. NetDEAL propune o schimbare de paradigmă, conceptualizând EIA ca un spațiu relațional în care interacțiunile dintre actori determină capacitatea sistemului de a absorbi și implementa noile orientări normative europene. Această perspectivă permite identificarea punctelor critice din arhitectura instituțională și formularea unor recomandări bazate pe date pentru eficientizarea procesului decizional.

Una din componentele schemei de finanțare o reprezintă promovarea științei și a rezultatelor cercetării către publicul larg. Cum ai explica unui public nespecialist importanța proiectului tău?  Pentru un public nespecialist, aș explica proiectul spunând că atunci când se construiește o autostradă, o centrală energetică sau un parc industrial, există o procedură care analizează impactul asupra mediului. Această procedură implică numeroase instituții, experți și decidenți. Proiectul meu studiază modul în care aceste instituții colaborează și cum pot fi îmbunătățite relațiile dintre ele pentru ca noile reguli europene de protecție a mediului să fie aplicate mai eficient. În esență, cercetarea contribuie la luarea unor decizii mai bine fundamentate, mai transparente și mai coerente, cu efect direct asupra calității mediului și a vieții cetățenilor.

Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Principalele provocări au fost legate de complexitatea metodologică a analizei rețelelor instituționale și de accesul la date comparabile între diferite jurisdicții. Integrarea perspectivelor interdisciplinare a presupus un efort susținut de armonizare conceptuală și metodologică.

Ce recomandări ai face unui tânăr cercetător care plănuiește să aplice pentru o bursă Marie Curie? Aș recomanda formularea unui proiect cu o identitate teoretică clară și cu o relevanță europeană explicită. Este important ca propunerea să demonstreze nu doar originalitate științifică, ci și potențial de impact societal și instituțional. Alegerea unei instituții gazdă compatibile din punct de vedere științific și strategic este esențială, la fel ca articularea unui plan coerent de dezvoltare profesională. Bursa MSCA nu este doar un grant de cercetare, ci un cadru de formare avansată și de integrare în comunitatea științifică europeană.

Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? După finalizarea proiectului, intenționez să continui dezvoltarea cadrului analitic propus prin extinderea cercetării către alte domenii de reglementare afectate de noile politici europene, precum tranziția energetică și adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, voi valorifica rezultatele în activitatea didactică și de cercetare ulterioară, consolidând o linie de cercetare dedicată guvernanței de mediu și analizei politicilor europene. În perspectivă, proiectul poate constitui baza pentru dezvoltarea unui consorțiu internațional în cadrul unor competiții Horizon Europe, orientat spre reformarea instrumentelor de reglementare în contextul transformărilor ecologice și instituționale actuale.

Dr. Andreea Niță – scurtă prezentare

Dr. Andreea Niță este cercetător Marie Skłodowska-Curie la University of Granada. Activitatea sa științifică se concentrează asupra politicilor publice europene, guvernanței de mediu și analizei mecanismelor instituționale care structurează procesele decizionale în contexte de complexitate normativă și administrativă, cu un interes particular pentru conservarea biodiversității și guvernanța ariilor naturale protejate. În cercetările sale, tratează ariile protejate ca spații de interacțiune între niveluri multiple de guvernanță, analizând modul în care rețelele instituționale, capacitatea administrativă și designul procedural al instrumentelor de reglementare influențează implementarea politicilor europene de mediu, inclusiv în cadrul rețelei Natura 2000 și al strategiilor UE privind biodiversitatea.

Parcursul său academic include stagii și burse internaționale competitive, între care se numără o bursă Fulbright, care i-a oferit oportunitatea de a desfășura activități de cercetare și colaborare academică într-un mediu universitar din Statele Unite (Ohio State University), consolidând dimensiunea comparativă și internațională a preocupărilor sale științifice. De asemenea, a beneficiat de o bursă SCIEX (la Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne) care i-a permis să dezvolte colaborări de cercetare în spațiul elvețian și să aprofundeze analiza guvernanței de mediu și a politicilor de conservare într-un context instituțional diferit.

În plan profesional internațional, este implicată activ în rețele științifice globale, fiind membru al IUCN Commission on Ecosystem Management și desemnată Lead Focal Point for Eastern Europe pentru mandatul 2026–2029, contribuind la consolidarea expertizei regionale în domeniul managementului ecosistemelor și al politicilor de conservare. De asemenea, deține poziția de lead chair al secțiunii Climate Change în cadrul International Association for Impact Assessment din 2022, unde coordonează activități științifice și de policy dialogue privind integrarea schimbărilor climatice în procesele de evaluare a impactului și în arhitectura guvernanței de mediu.

De asemenea, Andreea Niță a publicat în reviste academice indexate internațional și a participat la proiecte și consorții europene dedicate politicilor de mediu, biodiversității și sustenabilității, contribuind la dezvoltarea dialogului interdisciplinar dintre științe politice, studii europene, politici de conservare și analiză instituțională comparată.

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Post-ul Bursele Marie Curie apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Titlul proiectului: Materiale compozite pentru aplicații în domeniul managementului apei, PNNRR – 760270/26.03.2024

Director de proiect: Prof. dr. Stefano Bellucci

1. Care a fost scopul principal al proiectului, ce problematică v-ați propus să adresați prin implementarea acestuia? Scopul proiectului este elaborarea unui sistem de membrane pentru eliminarea poluanţilor organici de tipul coloranților şi compuşilor farmaceutici precum şi a poluanţilor anorganici conținând ioni de nitrat, sulfat, etc. și ioni ai metalelor grele.  Strategia abordată vizează preparare membranelor (MEM) prin metoda procesului de inversie de fază, care va permite încorporarea agenților de decontaminare (AD) în matricea gazdă de poli clorura de vinil (PVC) combinată cu depunerea dispersiei coloidale a AD pe suprafața MEM prin pulverizarea soluţiilor coloidale bazate pe oxizi metalici semiconductori și nanostructuri de carbon de tip nanotuburi de carbon, oxid de grafenă redus sau nanocoarne de carbon, în stare nefuncţionalizată și respectiv funcţionalizate cu polimeri conductori de tip polianilină, urmată de un proces de fuziune a nanoparticulelor anorganice efectuat print-un tratament termic și expunere la lumina UV pentru creșterea aderența nanoparticulelor la MEM de PVC. Monitorizarea concentraţiei poluanţilor va fi efectuată folosind suporţi preparaţi pentru studii de spectroscopie Raman exaltată prin plasmoni de suprafaţă, care vor fi bazaţi pe filme polimerice de PVC modificate cu nanoparticule de Au cu diametrul mediu de 10 nm.

2. Care au fost obiectivele majore ale proiectului și în ce măsură considerați că au fost atinse până la momentul de față? Vor fi ele îndeplinite odată cu finalizarea proiectului? Obiectivele majore ale proiectului sunt: i) decontaminarea apelor conţinând poluanţi organici și anorganici folosind un set de membrane bazate pe PVC și nanoparticule de TiO₂ și nanostructuri de carbon nefuncţionalizate și respectiv funcţionalizate cu polimeri conductori pentru eliminarea succesivă a diferiților poluanţi; ii) dezvoltarea a noi senzori optici utilizând împrăștierea Raman exaltată prin plasmoni de suprafaţă (SERS) ca tehnică analitică pentru monitorizarea concentraţiei poluanţlor în apele contaminate; și iii) consolidarea grupului și a liniei de cercetare prin dezvoltarea unor tezele de doctorat, creșterea abilităţilor experimentale și de comunicare a rezultatelor știinţifice a cercetătorilor post-doctoranzi și îmbunătăţirea CV-urilor tuturor membrilor echipei. Toate obiectivele de mai sus vor fi atinse până la finalizarea proiectului.

3. Care considerați că sunt cele mai importante rezultate științifice obținute în cadrul proiectului (publicații, brevete, prototipuri etc.)? Cele mai importante rezultate obținute în cadrul proiectului vizează:

• prepararea unor fotocatalizatori pe bază de TiO₂ și nanotuburi de carbon cu un singur perete înalt separate în tuburi semiconductoare (99%) care permit eliminarea coloranţilor de tip rodamina 6G în proporție de 94%; acest rezultat a fost cuantificat printr-o cerere de brevet înregistrata la OSIM cu numărul A2025 00120 și un articol sub evaluare la un jurnal ISI cotat Q1;
• modificarea membranelor de PVC cu fotocatalizatori pe  baza de TiO₂ și nanotuburi de carbon cu un singur perete înalt separate în tuburi semiconductoare (99%)  care permit eliminarea rodaminei 6G în proporție de 98%; acest rezultat a fost cuantificat printr-o cerere de brevet înregistrata la OSIM cu numărul A 2025 00121/31.03.2025 și într-o cerere de brevet europeană EP 25465574.9/2025;
• realizarea unor fotocatalizatori pe baza de TiO₂ și oxid de grafenă redus care permit fotodegradarea medicamentului metoclorpramid (folosind în tratarea bolilor asociate esofagului și stomacului) în proporţie de 99.7%, rezultat care în prezent este cuantificat sub forma unui articol aflat sub evaluarea la un jurnal ISI cotat Q1;
• realizarea unor materiale compozite de tip polianilina si nanocoarne de carbon, care for fi utilizate pentru modificarea membranelor de PVC in vederea eliminării ionilor azotat, sulfat, etc. si a ionilor metalelor grele de tip Cd²⁺ si Pb²⁺ din apele contamine; acest rezultat a fost cuantificat printr-o cerere de brevet înregistrată la OSIM A 2025 00276/30.06.2025.

In acest context trebuie menţionat că până în prezent parte din rezultatele obţinute în cadrul proiectului au fost prezentate la diferite conferinţe internaţionale sub forma a 12 comunicări orale, conferințe invitate și postere, atât de către directorul de proiect Prof. S. Bellucci cât și de cercetătorii postdoctoranzi și doctoranzii pregătiți în implementarea acestui proiect. De asemenea, până în prezent au fost publicate 3 articole în jurnale ISI cotate Q1 precum Dalton Transactions, Polymers și Inorganic Chemistry Communications, alte 4 articole sunt sub evaluare la Scientific Reports, Dalton Transactions și Carbon.

4. Care este impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect? Impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect poate fi cuantificat prin:

• înscrierea la programul Școlii Doctorale a Facultăţii de Fizică a Universității din București  a 4 tineri dintre care 2 sunt în faza de scriere a tezelor de doctorat;
• dezvoltarea abilităţilor de comunicare a rezultatelor atât de către cercetătorii doctoranzi cât și a cercetătorilor postdoctoranzi;
• dezvoltarea curriculum vitae a cercetătorilor implicați in proiect, fapt care va permite participarea acestora la concursurile noi care vor fi organizate în 2026 pentru ocuparea funcțiilor de cercetători știinţifici gradul III și cercetători știinţifici gradul II.
• dezvoltarea CV-ului prin dobândirea a noi expertize în domeniul membranelor și suporţilor SERS în cazul tinerilor cercetători în numar de 8 (4 doctoranzi și 4 post-doctoranzi) din totalul de 17 membrii  și participarea la redactarea celor 4 cereri de brevet naţionale și o cerere de brevet internaţională precum și a lucrărilor trimise spre publicare la reviste ISI cotate Q1.

5. Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Elementele de noutate aduse de proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional vizează:

• demonstrarea pentru prima dată că fotocatalizatorii bazaţi pe TiO₂ și nanotuburi de carbon cu un singur perete înalt separate în tuburi semiconductoare sunt cele care permit o fotodegradare a coloranţilor mai eficienta decât cea a fotocatalizatorilor de tip TiO₂ și nanotuburi de carbon cu un singur perete înalt separate în tuburi metalice sau a fotocatalizatorilor de tip TiO₂ și nanotuburi de carbon cu un singur perete ca amestec de tuburi metalice și semiconductoare (33% și 66%);
• dezvoltarea membranelor de PVC modificate cu fotocatalizatori de tip TiO₂ și nanotuburi de carbon cu un singur perete înalt separate în tuburi semiconductoare care permit o fotodegradare a coloranţilor de min. 94%;
• identificarea unui nou fotocatalizator de tip TiO₂/RGO pentru fotodegradarea metoclopramidului;
• dezvoltarea a noi membrane bazate pe PVC și nanostructuri de carbon funcţionalizate cu polianilină pentru eliminarea ionilor sulfat, nitrat, etc. precum și a ionilor metalelor grele de tip Pb²⁺ și Cd²⁺;
• dezvoltarea a noi suporți SERS bazaţi pe PVC și nanostructuri carbonice decoate cu nanoparticule de Au în vederea determinării concentaţiei de poluanţi organici și anorganici în apele contaminate cu astfel de compuși. 

6. Ce impact a avut sau estimați că va avea proiectul asupra comunității științifice (colaborări, vizibilitate, direcții noi de cercetare)? Impactul proiectului asupra comunității științifice poate fi cuantificat prin:

• dezvoltarea a noi colaborări cu întreprinderi mici și mijlocii precum Centrul IT pentru Știință și Tehnologie, dar și a unor colaborări internaţionale între Romania-Franţa-Algeria-Maroc-Egipt în cadrul Programului de parteneriat comun pe termen lung UE-UA pentru cercetare și inovare în domeniul energiei durabile (LEAP-SE), cofinanțat de Comisia Europeană (CE) în cadrul programului Orizont Europa, prin implementarea propunerii de proiect intitulate „Reciclarea bateriilor ZnC uzate în noi dispozitive de stocare a energiei” (director de proiect Dr. M. Baibarac), care urmează să fie implementată începând cu 1.05.2026. Partenerii la acest proiect sunt: i) Centrul IT pentru Știință și Tehnologie, Romania; ii) Institute of Electronics, Microelectronics and Nanotechnology (IEMN), Franţa; iii)  Badji Mokhtar University (UBMA), Algeria; iv) Tabbin Institute for Metallurgical Studies (TIMS), Egipt, v) Mohammed VI Polytechnic University (UM6P), Maroc și vi) University Cadi Ayyad (UCA), Maroc. 
• Un alt proiect care a fost selectat în etapa a doua pentru a trimite propunerea finală de proiect  este cea intitulată “ GEO-intelligent solutions with portable water units for equal-access to water in crisis situations”, care are consorţiul format din Conservatoire National des Arts et Metiers (Franţa), Tampe University (Finlanda), Centrul IT pentru Știință si Tehnologie SRL (România), Karadeniz Technical University (Turcia), Technical University of Moldova (Moldova), Agricultural @ Environmental Solutions single member private company (Grecia), Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (România, responsabil Dr. M. Baibarac), depusă în cadrul Programului Water4All 2025. In acest context, menţionăm: a) propunerea de proiect intitulată “Clean Energy-enabled Tertiary Wastewater Reuse for Sustainable Agriculture”, care are consorţiul format din Centrul IT pentru Stiinta și Tehnologie (România), Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (România, responsabil Dr. M. Baibarac), Karadeniz Technical University (Turcia), Unite de Developpement des Equipements Solaires – Centre de Developpment des Energies Renouvelables (Algeria), Higher Institute of Management of Gabes – University of Gabes (Tunisia), Fraunhofer Institute for Solar Eenegy Systems (Germania), Ataturk soil, water and agricultural meteorology research institute (Turcia) si University of Nairobi (Kenia), depusă în cadrul Programului LEAP-SE 2026; și b) propunerea de proiect intitulată “Hybrid Low-Flux Green Hydrogen Systems for Sustainable Energy Access and Productive Uses in Africa”, care are consorţiul format din Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (România, director de proiect: Prof. S. Bellucci), RAIT88 srl (Italia), Universite Tunis El Manar (Tunisia) și Hassan II University of Casablanca (Maroc), depusă în cadrul Programului LEAP-SE 2026.

7. Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului au vizat ritmicitatea decontării rapoartelor tehnico-financiare trimestriale.

8. Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? Continuarea cercetării în domeniul managementului apei o estimăm să aibă loc în cadrul: a) proiectelor naționale (de exemplu PED7/2024 (director de proiect Dr. A. Nila), PED91/2025 (director de proiect Dr. M. Baibarac) precum și a altora care ar putea fi acceptate la finanţare în perioada următoare si b) al proiectelor internaționale acceptate la finanţare in cadrul Programului LEAP-SE2025 sau al celor care urmează sa fie evaluate in cadrul Programelor LEAP-SE2026 si Water4All 2025 sau al acelora in curs de preparare si depunere până la finalizarea proiectului PNRR- 760270.

Mai multe informații despre proiect sunt disponibile și pe site-ul oficial.

Despre Prof. Dr. Stefano Bellucci

Prof. Stefano Bellucci este directorul de proiect al proiectului cu ID: PNNRR—760270, afiliat la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM) începând din 2024. Studii: i) 1982, Licenţă și Master, Summa cum laude, teza: Higher-order radiative corrections to the process, e+e− → μ+μ− in the Weinberg-Salam model, Universitatea Rome Sapienza, Italia; ii)  iulie 1984, Master în Fizica particulelor elementare, teza : “Quantum corrections to electroweak processes”, SISSA, Italy; iii) 1986, Doctor în Fizica particulelor eleiminare cu teza “Supersymmetry in anti-de Sitter space”, SISSA, Trieste, Italia.

Stagii: i) 1987 – Sept. 1988, Cercetator în vizită la Univ. of California at Davis, USA; Oct. ii) 1986 – Sept. 1987, Cercetator in vizita la Univ. of Maryland, USA; iii) Sept. 1985 – Oct. 1986, Cercetator in vizita la M.I.T., Cambridge, MA, USA; iv) Sept. 1983 – Sept. 1985, Cercetator asociat la Brandeis Univ., Waltham, MA, USA. În perioada 2003 – 2023, este cercetător senior la INFN, Frascati National Laboratory (Italia) și în perioada 2024-2026, director de proiect PNRR la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor Măgurele.

Premii: i) B.W. Premiul Lee la școala internațională de fizică subnucleară din Erice, (Italia) iulie 1982; ii) Premiul pentru cea mai bună comunicare la secțiunea a II-a: fizica materiei condensate la „Congresul național xciii societatea fizică italiană” Pisa, 24 – 29 septembrie 2007; iii) Premiul I la 2016 IEEE Microwave Theory and Techniques Society International Microwave Symposium San Francisco, http://ieeexplore.ieee.org/stamp/stamp.jsp? arnumber=7779296; iv) Cel mai bun poster premiat la NATO Advanced Research Workshop FANEM, 4-8 June, 2018 Minsk, Belarus.

Alte performanțe științifice: Locul 45 în lista Top Italian Scientist in Material & Nano Sciences, https://topitalianscientists.org/tis/3422/Stefano_Bellucci_-top_Italian_Scientist_in_ Material_&_Nano_ Sciences.

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Post-ul Materiale compozite cu aplicații in domeniul managementului apei apare prima dată în ROConferinţe.RO.

Prin aceste interviuri s-a dorit o expunere către comunitatea de business din România, dar și reprezentanți ai corpului diplomatic reprezentat la București. Este nevoie ca personalitățile cercetării românești și rezultatele acestora să fie cunoscute de factori de decizie, pentru a facilita anumite colaborări.

Petrec mult timp lucrând îndeaproape cu studenții la proiecte concrete – învățând cum să analizez o problemă, cum să gestionez eșecurile și cum să comunic clar rezultatele. Iar „concret” înseamnă, de fapt, să urmăresc rezultate complete ale cercetării atunci când este posibil: rezultate solide care pot fi redactate și publicate în reviste evaluate de colegi, studenții asumându-și responsabilitatea reală pentru lucrare. Călin Alexa, în interviul pentru Nine O’Clock

Universitățile au un rol esențial atât ca generatori de cunoștințe, cât și ca facilitatori neutri, capabili să reunească factorii de decizie politică, cetățenii și sectorul privat. La Universitatea din București, responsabilitatea noastră este de a produce dovezi științifice riguroase, de a forma următoarea generație de profesioniști în domeniul mediului și de a oferi expertiză independentă instituțiilor publice. Putem acționa ca și catalizatori pentru adaptarea la schimbările climatice, planificarea urbană durabilă și justiția de mediu în întreaga regiune, combinând cercetarea, inovarea și implicarea publicului. Cristian Iojă, în interviul pentru Nine O’Clock

Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.

Post-ul Serie de interviuri cu cercetători de top în Nine O’Clock apare prima dată în ROConferinţe.RO.