Compozitorul şi profesorul român Anton Şuteu (n. 17 ianuarie 1947 – d 13 septembrie 2010), a fost unul dintre cei mai cunoscuţi tineri compozitori de muzică uşoară şi muzică de film în anii ‘70-80.

Muzica sa, difuzată intens pe posturile naţionale de radio şi de televiziune, a fost cântată de cei mai cunoscuţi solişti de muzică uşoară, printre care Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Loredana Groza sau Angela Similea.

Anton Şuteu şi-a început studiile muzicale în anul 1960, la Liceul de Muzică nr. 1 din Bucureşti. Între 1972 şi 1974, compozitorul s-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma. A fost apoi asistent, lector, conferenţiar şi profesor la catedrele de compoziţie şi muzicologie la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. din 2005 a fost doctor în muzicologie la Universitatea Naţională de Muzică din România.

De-a lungul carierei sale, Anton Şuteu a compus numeroase piese celebre, muzică de teatru (Tache, Ianke şi Cadâr -1993, Numele

trandafirului – 1994, Pasărea în spaţiu – 2002), muzică simfonică (Simfonia nr. 1 ,,Chemarea” – 1972, Obiceiuri marocane – 1989), muzică de film (Drumuri in cumpana – 1978, Buletin de Bucureşti – 1982, Marea sfidare – 1989, E pericoloso sporgersi – 1995, Asfalt tango – 1996, Triunghiul morţii – 1999), muzică de cameră (Rondo pentru violoncel si pian – 1971, Meditatie – 1972, Tema cu variatiuni – 1989), muzică uşoară, pop sau jazz (Cântec pentru o floare – 1984, Voi, oameni de mâine – 1986, Reverie – 1986, Steaua sudului – 1991, Porţile Levantului – 1991, Ecouri – 1993, Decembrie – 1996, Love is Bliss – 1997, Orient Expres – 2004).

Şlagărul său cel mai cunoscut rămâne “Deschideţi poarta soarelui” (1986).

- site-ul personal Anton Suteu

- Antena3.ro

Legionarii se refereau la Corneliu Zelea Codreanu cu numele de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizaţiei până la moartea sa, în 1938. Organizaţiile Noua Dreaptă şi Legea Străbună se revendică drept succesorii Gărzii de Fier, îl văd ca pe o figură spirituală şi un sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.

Biografie

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899, provenind dintr-o veche familie de răzeşi moldoveni din ţinutul Storojineţ, nordul regiunii Bucovina. După Marea Unire, Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, revine la varianta românească a numelui de familie, transformat de fostele autorităţi austriece în “Zelinschi” (Żieliński). Bunicul din partea mamei, Adolf Brunner era de origine bavareză, iar numele mamei sale fusese Elisabeth (Eliza) Brunner.

Studii

A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.

A fost admis la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a devenit preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922 “Asociaţia Studenţilor Creştini”. S-a făcut remarcat prin baricadarea în interiorul instituţiei, ca formă de protest la adresa deciziei conducerii Universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă.

Participarea la Primul Război Mondial

La 16 ani participa la Primul Război Mondial, deşi încă nu avea vârsta minimă necesară încorporării. Între 1917 şi 1918 a urmat cursurile Şcolii Militare de Infanterie de la Botoşani. Anii de armată îi dezvoltă un puternic spirit al ordinii, disciplinei şi onoarei.

Cariera politică

Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin şi Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior (“numerus clausus”).

Fondează în 1923, împreună cu prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţional Creştine, partid profund antisemit şi antidemocrat. În 1924 îl ucide prin împuşcare în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar este achitat în urma unui proces-spectacol, care a dat seamă de caracterul din ce în ce mai naţionalist şi xenofob al societăţii române interbelice.

În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, “Legiunea Arhanghelului Mihail”.

În cursul anilor următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului. O trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelului Mihail a fost promovarea ortodoxismului, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi “românitate”. C. Z. Codreanu şi partidul său doreau transformarea României în stat naţionalist, după modelul Italiei lui Mussolini. În cartea sa “Pentru legionari”, C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar duce la acapararea puterii în stat de către inamicii preferaţi ai legionarilor şi naţionaştilor români, “evreii”: “democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice”. Pentru el, “Legiunea Arhanghelului Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic”. Legionarii au asasinat doi prim-miniştri în funcţiune (Ion Gheorghe Duca şi Armand Călinescu), un fost prim-ministru (N. Iorga) şi mai mulţi foşti miniştri (V. Madgearu, G. Marinescu, Iamandi etc.) Legionarii au încercat să-l asasineze şi pe regele Carol al II-lea, considerat de ei inamicul numărul unu al ţării pentru ordinul de asasinare a lui Codreanu şi pentru pierderea unor teritorii româneşti: Cadrilaterul, Nordul Transilvaniei, Bucovina de Nord şi Basarabia.

Devine pentru prima dată parlamentar, ca deputat de Neamţ, în 1931, obţinând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova, după o luptă electorală strânsă în care obţine poziţia de deputat de Tutova cu 5.600 de voturi valid exprimate.

Întemeiază Partidul Totul pentru Ţară, expresie politică a Mişcării Legionare, prezidat de ing. Gheorghe Clime.

Procesul şi asasinarea

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga (“eşti un necinstit sufleteşte”), care acuzase Mişcarea Legionară, este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai 1938 este readus în instanţă şi condamnat la zece ani de muncă forţată.

În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 este asasinat, împreună cu alţi 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii), din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmii care îl transportau la închisoarea din Jilava. Asasinatul a avut loc în pădurea Tâncăbeşti, din apropierea Capitalei.

Citat
Colaboraţi la Wikicitat „Deodată, asupra mulţimii s’a aşternut tăcerea. Un om înalt, de o frumuseţe întunecată, îmbrăcat într’un costum naţional alb, a intrat în curte, călare pe un cal alb. S’a oprit lângă mine, şi n’am putut să văd nimic monstruos sau rău în el. Dimpotrivă. Zâmbetul lui copilăresc, sincer, radia peste mulţimea săracă, şi el părea a fi cu ea, dar, în chip misterios, şi în afara ei. Harismă nu este un termen potrivit pentru a defini forţa stranie ce emana din acest om. Era mai degrabă pur şi simplu o parte a pădurilor, a munţilor, a furtunilor de pe crestele acoperite de zăpadă ale Carpaţilor, a lacurilor şi râurilor. Aşa stătea, tăcut, în mijlocul mulţimii. Nu avea nevoie să vorbească. Tăcerea lui era elocventă; părea să fie mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care interzisese cuvântarea lui. O ţărancă bătrână, cu părul alb, şi-a făcut semnul crucii pe piept şi a şoptit către noi: “Trimisul Arhanghelului Mihail!” Atunci, clopotul micii şi tristei biserici a început să bată, şi slujba religioasă care preceda întotdeauna adunările legionare a început şi ea. Impresia profundă creată în sufletul unui copil moare greu. În peste un sfert de veac n’am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”
(prof. Nicholas M. Nagy-Talavera (Miklós Nagy), evreu din Transilvania, martor, la vârsta de 8 ani, la o adunare ţărănească din Munţii Apuseni)

Bibliografie

• “O istorie sinceră a poporului român” — Florin Constantiniu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002
• [1] – Film Documentar despre Mişcarea Legionară
• Asasinarea lui Codreanu şi a celorlalţi 13 legionari
• Corneliu Zelea Codreanu site alcătuit de Noua Dreaptă

Sursa foto scandalos.ro

Nicu Constantin (n. 31 iulie 1939, la Eforie Sud, din tată albanez şi mama nascută în Grecia – d. 15 septembrie 2009) a fost unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut România. A făcut Școala de Marină din Constanța, după care a absolvit la București Școala de Arte. Între anii 1960 şi 2000 a fost una dintre vedetele Teatrului Satiric “Constantin Tănase” din Bucureşti, unde a susţinut mai mult de 9.000 de reprezentaţii.
Primul rol de film l-a primit în 1966, în “Împuşcături pe portativ”, însă cele mai cunoscute pelicule în care a jucat rămân “Alo, aterizează străbunica!”, “Grăbeşte-te încet” şi “Secretul lui Bachus”, trei titluri emblematice pentru comedia românească de după 1980. Nicu Constantin a jucat în 28 de filme de scurt și lung metraj, printre care “Împuşcături pe portativ” (1966), “Vin cicliştii” (1968), “Alo, aterizează străbunica” (1981) şi “Ministerul comediei” (1999). În acești 40 de ani de activitate a susținut peste 9000 de reprezentații, a participat la peste 600 de emisiuni radio și peste 300 de emisiuni de televiziune. A avut roluri antologice alături de colegi de breaslă ca Alexandru Lulescu, Cristina Stamate, Rodica Popescu Bitănescu, Mihai Fotino, Ştefan Tapalagă şi mulţi alţii. A scris scenarii pentru radio, televiziune, texte pentru Teatrul “Constantin Tanase” şi a colaborat la mai multe reviste şi ziare din ţară. A publicat şi un volum autobiografic, “Ochelarii miraculoşi”, al cărui titlu nu putea veni, autoironic, decât de la “marca” personală care i-a întărit popularitatea”, după cum notează NewsIn. În 2001, a devenit Cetăţean de Onoare al oraşului Eforie, iar în 2005, la Gala Uniter, a primit premiul special pentru teatru de revista. Un an mai târziu, actorul a fost recompensat cu premiul Uniter pentru întreaga activitate. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Cultural, clasa I. A fost un sus’in[tor al echipei de fotbal Rapid București, simpatie împărtăşită şi de alţi doi monştri sacri ai actoriei româneşti, Mitică Popescu şi Colea Răutu.
Preşedintele Traian Băsescu a transmis condoleanţe familiei actorului, într-un comunicat oficial publicat pe site-ul administraţiei prezidenţiale. “Întreaga sa activitate artistică, de peste 50 de ani, va rămâne în amintirea noastră, a celor care l-am preţuit pentru măiestria şi devotamentul cu care a slujit scena şi filmul românesc” se arată în comunicat.
Nicu Constantin (n. 31 iulie 1939, la Eforie Sud, din tată albanez şi mama nascută în Grecia – d. 15 septembrie 2009) a fost unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut România. A făcut Școala de Marină din Constanța, după care a absolvit la București Școala de Arte. Între anii 1960 şi 2000 a fost una dintre vedetele Teatrului Satiric “Constantin Tănase” din Bucureşti, unde a susţinut mai mult de 9.000 de reprezentaţii.
Primul rol de film l-a primit în 1966, în “Împuşcături pe portativ”, însă cele mai cunoscute pelicule în care a jucat rămân “Alo, aterizează străbunica!”, “Grăbeşte-te încet” şi “Secretul lui Bachus”, trei titluri emblematice pentru comedia românească de după 1980. Nicu Constantin a jucat în 28 de filme de scurt și lung metraj, printre care “Împuşcături pe portativ” (1966), “Vin cicliştii” (1968), “Alo, aterizează străbunica” (1981) şi “Ministerul comediei” (1999). În acești 40 de ani de activitate a susținut peste 9000 de reprezentații, a participat la peste 600 de emisiuni radio și peste 300 de emisiuni de televiziune. A avut roluri antologice alături de colegi de breaslă ca Alexandru Lulescu, Cristina Stamate, Rodica Popescu Bitănescu, Mihai Fotino, Ştefan Tapalagă şi mulţi alţii. A scris scenarii pentru radio, televiziune, texte pentru Teatrul “Constantin Tanase” şi a colaborat la mai multe reviste şi ziare din ţară. A publicat şi un volum autobiografic, “Ochelarii miraculoşi”, al cărui titlu nu putea veni, autoironic, decât de la “marca” personală care i-a întărit popularitatea”, după cum notează NewsIn. În 2001, a devenit Cetăţean de Onoare al oraşului Eforie, iar în 2005, la Gala Uniter, a primit premiul special pentru teatru de revista. Un an mai târziu, actorul a fost recompensat cu premiul Uniter pentru întreaga activitate. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Cultural, clasa I. A fost un susținător al echipei de fotbal Rapid București, simpatie împărtăşită şi de alţi doi monştri sacri ai actoriei româneşti, Mitică Popescu şi Colea Răutu.
Preşedintele Traian Băsescu a transmis condoleanţe familiei actorului, într-un comunicat oficial publicat pe site-ul administraţiei prezidenţiale. “Întreaga sa activitate artistică, de peste 50 de ani, va rămâne în amintirea noastră, a celor care l-am preţuit pentru măiestria şi devotamentul cu care a slujit scena şi filmul românesc” se arată în comunicat.

Sursa Antena3.ro

Sursa foto:  cmc.ro

Constatin Stan este unul dintre cei mai buni chirurgi esteticieni din lume, având la activ în cei 17 ani de activitate  peste 2500 de proteze cu silicon puse româncelor, dar și modelări de nasuri.  Deși este supranumit Dumnezeul țâțelor și al nasurilor este modest și nu acceptă aceste apelative. A absolvit facultatea de Medicină din Iași, iar apoi a plecat la București ca medic rezident specializându-se pe ORL.
De la profesorul Călăraşu avea să fure meserie, pentru că avea o tehnică mai specială iar nasurile, cu siguranţă, nu arătau toate la fel. Iar în ’92 a profitat de deschidere şi a “fugit” la specializare în Italia, iar un coleg bulgar avea să-i dea ideea de a deschide un cabinet particular. “Şi atunci bulgarii aveau o antenă în plus faţă de noi”, glumeşte Stan.
Ca să nu rămână la “munca de jos”, a lăsat Bucureştiul pentru un orăşel de provincie, Bacău, unde un medic ginecolog mai în vârstă avea banii necesari unei investiţii. “Eu eram specializat în ORL, el pe partea lui. El avea resursele financiare, pentru că era dintr-o generaţie care a ştiut să facă bani şi în perioada comunismului”, explică Stan cum a pornit.
Primul cabinet era la parterul unui bloc, undeva mai spre periferia Bacăului. Cum avea şi profil ginecologic, Stan a fost nevoit să opereze primele nasuri pe aceeaşi masă pe care se făceau chiuretaje. “Era ciudat nu pentru femeile care ştiau ce înseamnă, ci pentru bărbaţii care trebuiau să stea crăcănaţi, cu picioarele în sus”, se amuză Stan. După rinoplastii a continuat cu pleoape, liftinguri, urechi, tot ce ţinea de specializarea sa – ORL.  S-a despărţit apoi de colegul său şi a cumpărat un apartament în centru, cu 4.000 de euro împrumutaţi de la bancă. Ulterior, a luat şi celelalte trei locuinţe de la parter. Pe atunci, vecinii îl acuzau că a fost în Piaţa Universităţii şi s-a vândut capitaliştilor sau că pacienţii săi vor pune mâna pe clanţă şi vor aduce SIDA în bloc. Stan şi-a văzut în continuare de nasurile lui şi de făcut bani. Până în momentul apariţiei, pe piaţă, a protezelor anatomice, toţi sânii falşi arătau aproximativ la fel, diferenţa fiind de volum. “Dar un sân frumos nu-i obligatoriu să fie umplut, ci construit, sculptat. Lucrul acesta a început să devină posibil când au intervenit pe piaţă protezele cu gel coeziv care au forma stabilă. Am trecut de la faza când umpleam un sân cu pompa”, explică Stan. Iar printr-un sistemul computerizat, CAIS, inventat chiar de către Stan, pacientele pot să-şi aleagă sânul ideal şi să vadă evoluţia sa în timp. După ani de zile când făcea şi cinci operaţii pe zi, Stan a hotărât anul acesta să o lase mai moale – două sunt suficiente. În plus, îşi selectează cu atenţie pacienţii şi a renunţat la intervenţiile pe care nu le agrea, cum ar fi implanturi de păr. În week-end pleacă la Bucureşti, la Villa Bella, clinică pe care şi-a deschis-o în 2002 doar pentru consultaţii. Nu are hobby-uri, aşa că, spune el, banii nu-i aduc cine ştie ce satisfacţii, chiar dacă clinica sa a avut, anul trecut, o cifră de afaceri de un milion de euro. Operaţia de implant mamar costă 2.000 de euro, la care se adaugă costul protezelor, între 500 de dolari şi 1.800 de euro. Pentru rinoplastii, pacienţii scot din buzunar între 1.000 şi 1.600 de euro. “Banii i-am investit tot timpul în aparatură, în clinică, pentru deplasările în străinătate. Nu-s atât de bogat, aşa cum ar ieşi dacă socoteşti toate operaţiile făcute”, crede Stan, care spune că, după zeci de ani dedicaţi meseriei, acum ar vrea să-şi trăiască şi el viaţa, să-şi găsească un hobby şi să călătorească. Pe listă s-ar mai afla Dana Săvuică, Andreea Raicu, Anda Adam şi Sorana (ex-ASIA), solista Cristina Rus, Simona Pătruleasa şi ieşeanca Monica Bârlădeanu şi-au făcut operaţii de mărire a sânilor.

Sursa: Clujeanul.ro

Mircea Lucescu (n. 29 iulie 1945) este cel mai mare antrenor român de fotbal. Ca jucător de fotbal a activat în principal la echipa Dinamo între 1964 şi 1977, iar ca antrenor a condus printre altele echipa naţională a României, pe Corvinul Hunedoara, Dinamo, Brescia, Reggiana, FC Rapid, Internazionale Milano, Galatasaray, Beşiktaş şi Şahtior Doneţk.De astăzi Mircea Lucescu intră în istorie odată cu impresionanta reușită de a cuceri Cupa UEFA, ultima care se mai desfășoară sub această titulatură, cu echipa Sahtior Donetk. “De acum încolo Răzvan apără culorile României prin poziţia pe care o ocupă. Eu sunt un reprezentant al României. Sunt momente de neuitat! Doar când ajungi aici îţi dai seama de ceea ce ai realizat. Când ajungi într-o finală toată lumea e concentrată pe această partidă. Ca antrenor simţi că eşti admirat şi că ai făcut ceva în cariera ta. O finală e ceva deosebit”, a spus Lucescu la Pro TV.

Chiar dacă este respectat peste tot în lume, la noi în țară nu a fost băgat în seamă de conducătorii fotbalului românesc, din contră chiar a fost umilit în anumite situații. Se pare că proverbul cu profetul care nu este respectat în țara sa este perfect adevărat în cazul lui și nu numai.

În 1961 este legitimat la Școala Sportivă 2 Bucuresti, unde activează doi ani, după care se transferă la Dinamo. Aici joacă doi ani, timp în care debutează în Divizia A (21.06.1964, Dinamo – Rapid, 5-2), după care urmează doi ani petrecuți în divizia B la Știința București. Apoi revine la Dinamo unde joacă până în 1977, perioadă în care își definește personalitatea sportivă, reușind să câștige 5 titluri și o cupă. Urmează perioada 1977-1981 la Corvinul Hunedoara unde în ultima parte a activat și ca antrenor. A fost cea mai bună perioadă din istoria acestui club. În toamna lui 1981, abandonează cariera de jucător și preia echipa națională. În 1982 devine director tehnic al FRF, calitate în care ocupându-se direct de pregătirea echipei reușește superba performanță de a califica echipa națională la turneul final al Campionatului European din Franța, 1984. Din 1986 devine antrenor la Dinamo. În sezonul 1989-1990, câștigă eventul cu Dinamo. Pe plan european reușește să ajungă în sferturile cupei cupelor (1988-1989) și în semifinalele aceleași competiții un sezon mai târziu. Urmează perioada italiană unde antrenează în perioada 1991-1997, Pisa, Brescia și Regiana. În 1997 revine în țară la Rapid cu care caștigă cupa în 1997-1998 și campionatul un an mai târziu. Urmează experiența Internationale Milano, urmată de excepționalel performanțe obținute cu Galatasaray Istambul, campionatul Turciei, cupa UEFA și supercupa Europei. Din sezonul 2002-2003 antrenează formația turcă Besiktaș Istambul cu care a câștigat campionatul, încă din primul an, urmând să participe în Liga Campionilor.

Ca jucător la Dinamo, Lucescu a câştigat 6 titluri în campionatul român, în ediţiile 1963-64, 1964-65, 1970-71, 1972-73, 1976-77 şi 1989-90.
Cifrele carierei sale: 361 de jocuri/78 goluri în prima divizie, 70 în echipa naţională, 15 în cupele europene. În toamna anului 1981 a preluat conducerea tehnică a naţionalei, pentru ca un an mai târziu, să devină şi director tehnic al F.R.F., calitate în care a reuşit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franţa, într-o grupă de “foc”. Din 1986 a trecut la Dinamo, încununându-şi munca cu un event campionat-cupă (1989-1990), atingând totodată “sferturile” Cupei Cupelor (1988-1989) şi semifinalele aceleiaşi competiţii (1989-1990). După aceste performanţe a devenit antrenor în Serie A, preluând mai întâi Pisa SC, iar apoi Brescia Calcio şi Regiana AC. Cu Brescia a reuşit 2 promovări în serie A, urmate însă, de tot atâtea retrogradări. Din 1997-1998 a revenit în ţară, preluând Rapidul, cu care a reuşit un titlu (1998-1999) şi o cupă (1997-1998). Din decembrie 1998 pentru scurt timp a devenit antrenor al celebrei Internazionale Milano. În sezonul 2000-2001 a preluat pe Galatasaray, cu care a cucerit Supercupa Europei. Este considerat unul dintre cei mai valoroşi tehnicieni din istoria fotbalului românesc, deţinând recordul jocurilor conduse pe banca echipei naţionale, 59. Ca antrenor, a obţinut titluri şi în campionatul Turciei cu Galatasaray în 2001-02 şi cu Beşiktaş în 2002-03, din 2003 antrenează echipa ucraineană Sahtior Doneţk cu care a câştigat finala Cupei UEFA cu scorul de 2-1, după prelungiri, golurile fiind marcate de Luiz Adriano, Jadson (Şahtior) şi Naldo (Werder).

Bibliografie:

1. lucescu.ro

2. Wikipedia

3. prosport.ro

4. gsp.ro

„Nu-mi plac oamenii cu două feţe, oamenii care fac rău. Am avut parte şi de oameni care mi-au făcut mult rău, chiar unii din partea cărora nu mă aşteptam şi care puteau să mă ajute şi le mulţumesc că n-au făcut-o pentru că aşa am învăţat să mă descurc singură” spune artista.

Valeria Peter Predescu (n. 26 octombrie 1947, Telciu – d. 28 aprilie 2009, Bistrița) a fost una dintre cele mai cunoscute și apreciate interprete de folclor din Transilvania. S-a născut pe meleaguri năsăudene, în satul Telciu, de pe Valea Sălăuței. A început să cânte în 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj cu redactorul și culegatorul de folclor Dumitru Vartic. În 1973 a realizat înregistrări la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio dirijată de George Vâncu, iar în anul următor, a susținut prima etapă a Concursului “Floarea din gradină”, trei ani mai târziu câștigând acest concurs cu maximum de punctaj. În 1974 a apărut primul disc la Electrecord care conținea cântecele înregistrate la Radio. În 1976 a apărut a doilea album intitulat “Ia-mă în brate, dorule” care s-a bucurat de o foarte bună primire. În total Valeria Peter Predescu a realizat 61 de albume (casete, discuri, compact discuri) cu cântări din zona năsăudeană și din arealul folcloric ardelenesc, dar și balade, 3 CD-uri cu pricesne, două cu colinde, altele cu cântări de dragoste, de dor. A înregistrat și un CD “Mândre-s nunțile la noi” cu folclor din ceremonialul de nuntă năsăudeană. A fost membră a Academiei Artelor Tradiţionale de la Sibiu din 1995, dar şi Cetăţean de Onoare al localităţii Leşu. A obţinut trei medalii „Cântarea României”, și a participat la numeroase festivaluri folclorice şi a colaborat cu mai multe ansambluri năsăudene. A publicat importante culegeri de folclor, casete, discuri şi compact-discuri şi s-a bucurat de aprecierea iubitorilor de folclor din întreaga ţară şi de peste hotare.
Din păcate renumita interpretă a încetat din viață la Bistrița, în 28 aprilie 2009, în urma unui stop cardio-respirator.
Mai jos sunt cîteva cântări, colinde și pricesne mai reprezentative.

Cântări: Mândru-i Cluju’şi Feleacu’, Iamă-n braţe, dorule!, Bădiţă cu mândre multe, Măi muiere, ce-i bărbate, Moare, badea, de beteag, Hai, mireasă, să te joc!, Omu-n lume cât trăieşte, Badea înalt şi cu mustaţă, Mamă, dorul dumitale, La căsuţa d-ângă vale, Cântă, cuce, că ţi-i bine, Să jucăm mireasa, Datul cămeşii la mire, Măicuţă, când m-ai făcut, Ia-ţi, mireasă, ziua buna, Strigătura la găină, Mamă, nu mă legăna, Zis-o, badea, către mine, Ieşi, mireasă, până-n prag, Hai la mine, pui frumos, Drag mi-e jocu românesc, În frumosul nost Ardeal, Frunză verde, mărule etc.
Colinde şi pricesne: Cruce sfântă, Copilule cu ochi străini, Să fii bucuros, creştine, Pe drum cu spini încununat, Nunta din Cana Galileii, O, Maicuţa Sfântă, La râul Iordanului, Lâng-o salcie pletoasă, Fecioara Maria, Duminica la Florii, De-aş avea tot bunul lumii, Când fost-a înca prunc Iisus, Coborât-a coborât, Aşa ne zice Domnul Slavei etc.

Pentru mai multe videoclipuri intrati pe RomaniAdevarati

foto: Jurnalul national

 “Teatrul mi-a adus toate bucuriile mele, dar in primul rand bucuria de a trai”, spune artistul.

Marin  Moraru (n. 31.01.1937 , Bucuresti ), actorul care a facut onoare scolii romanesti de teatru si film a primit in data de 2 martie 2009 premiul pentru intreaga cariera la Gala Premiilor Gopo. Aceasta reprezinta recunoasterea legitima pe care lumea filmului de la noi o acorda contributiei importante pe care a avut-o Marin Moraru la istoria ultimelor 4 decenii de cinematografie din Romania.
Marin Moraru a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematrografica – I.L Caragiale in anul 1961. Dupa aceasta isi incepe activitatea profesionala la Teatrul Tineretului unde va ramane pana in 1964. Apoi profeseaza cu Teatrul de Comedie, Teatrul L.S. bulandra, Teatrul National “I.L. Caragiale, dupa care cariera acestuia este impresionanta.
In luna decembrie 2008, Marin Moraru a primit in grad de mare cruce, alaturi de prietenul lui Gheorghe Dinica si pictorul Stefan Caltia.
Acum joaca in spectacolul “Egoistul”, de la Teatrul National din Bucuresti, alaturi de Radu Beligan, iar in restul timpului filmeaza pentru un serial.
Modestia si dragostea totala pentru meseria sa cred ca este principala caracteristica a marelui actor Marin Moraru.

Mai jos aveti piesele si filmele in care acest mare actor a jucat.

Debut: Teatrul Tineretului
„Pigulete plus cinci fete”, de C. Bratu, rol: Pigulete, regia Ion Lucian
„Chiriţa în provincie”, de V. Alecsandri, rol: Guliţă, regia Sanda Manu
“Ocolul Pământului”, de P. Kohout, şase roluri, regia Radu Penciulescu

Teatrul de Comedie
“Umbra”, de E. Swartz, rol: Ministrul de finanţe, regia David Esrig
“Troilus şi Cresida”, de W. Shakespeare, rol: Patrocle, regia D.Esrig
“Capul de răţoi”, de G. Ciprian, rol: Bălălău, regia D. Esrig

Teatrul L.S.Bulandra
“D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, rol: Crăcănel, regia L.Pintilie
“Nepotul lui Rameau”, de Diderot, rol: Diderot, regia D.Esrig
“Transplantarea inimii necunoscute” de Al. Marodin, rol: Socrate, regia M. Ghelerter
“Leonce şi Lena”, de G. Buchner, rol: Regele, regia L. Ciulei

Teatrul Naţional “I.L.Caragiale” (1971-1974)
“Un fluture pe lampă”, de P. Everac, rol: Swartz, regia H.Popescu
“Trei fraţi gemeni din Veneţia”, de A. Mattiuzzi, regia D. Esrig

Teatrul C. Nottara
“Ultima oră”, de M. Sebastian, rol: Andronic, regia V. Moisescu

Teatrul Odeon 1998
“O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, rol: Titircă, regia M. Măniuţiu
“Saragosa”, regia Al. Dabija
Teatrul Naţional “I.L.Caragiale” (1978-prezent)
“Romulus cel Mare”, de F. Durenmatt, rol: Rupf, regia S. Manu
“Gaiţele”, de Al. Kiriţescu, rol: Ianache, regia H. Popescu
“Fundaţia”, de Valeho, rol: Max, regia H. Popescu
“O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale, rol: Farfuridi, regia R. Beligan
“Aşteptându-l pe Godot”, de S. Beckett, rol: Estragon, regie David Esrig
“Harap Alb”, de Radu Iţcuş, rol: trei împăraţi, regia G. Gonţa
“Azilul de noapte”, de M. Gorki, rol: Kostiliov, regia I. Cojar
“Take, Ianke şi Cadîr”, de V.I. Popa, rol: Take, regia G. Gonţa, 2001
“Crimă pentru pământ”, dramatizare de Gr. Gonţa, după romanul omonim de Dinu Săraru, rol: Popa Prună, regia G. Gonţa, 2002
“Ultima oră”, de M. Sebastian, rol: Ştefănescu, regia Anca Ovanez Doroşenco
“Egoistul”, de Jean Anouilh, rol: Doctorul, regia Radu Beligan, 2006

Teatrul L.S.Bulandra 2000
“Femeia îndărătnică”, de W. Shakespeare, rol: Grumio, regia M.Măniuţiu

Teatrul C. Nottara – compania Teatrul Nostru
“Piscina de la miezul nopţii”, de Peter Karvas, rol: Stanley, regia G. Gonţa, 2005
Radio-Televiziune
Aristofan, Goldoni, Molière, Shakespeare, Cehov, Caragiale, Faulkner, Mazilu etc.

Mai multe filmulete pe Romani adevarati

Film
„Haiducii”, regia Dinu Cocea, 1965
„Un film cu o fată fermecătoare”, regia.L. Bratu, 1966
„Maiorul şi moartea”, regia Al. Boiangiu, 1967
„Răzbunarea haiducilor”, regia Dinu Cocea, 1968
„Actorul şi sălbaticii”, regia Manole Marcus, 1974
„Filip cel Bun”, regia Dan Piţa, 1974
„Un comisar acuză”, regia S. Nicolaescu, 1974
„Un zâmbet pentru mai târziu”, regia Al. Boiangiu, 1974
„Elixirul tinereţii”, regia Gh. Naghi, 1975
„Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1975
„Operaţiunea “Monstrul””, regia M. Marcus, 1976
„Tufă de Veneţia”, regia Petre Bokor, 1977
„Iarna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1977
„Concurs”, regia Dan Piţa, 1982
„Faleze de nisip”, regia Dan Piţa, 1982
„Ringul”, regia Sergiu Nicolaescu, 1983
„Masca de argint”, regia Gh. Vitanidis, 1984
„Zbor periculos”, regia Fr. Munteanu
„Vară sentimentală”, regia Fr. Munteanu, 1985
„Cuibul de viespi”, regia Horea Popescu, 1986
„În fiecare zi mi-e dor de tine”, regia Gh. Vitanidis, 1987
„Chiriţa în Iaşi”, regia Mircea Drăgan, 1987
,,Armen”, regia Costa Gavras, 2002.

Foto: Diana Sandor

 ”Imi place Dorin Goga si vreau sa ajung mai bun decit el. Cred ca pot reusi, am incredere in fortele mele. Sper mai intii sa ajung la echipa mare a Universitatii Cluj.” Ionut Roman

Tinerii vin tare din urma. Dupa Tene, Matis sau Fenesan, care sint de mai mult timp la prima echipa a Universitatii Cluj, centrul de copii si juniori propune un nou talent: Ionut Roman, capitanul grupei de juniori republicani B.

La doar 16 ani ridica spectacolul la loc de cinste. Joaca pe postul de mijlocas dreapta, central si chiar in atac. Ii place driblingul si are o explozie deosebita, nu degeaba este comparat deja cu Dorin Goga, fotbalist pe care Ionut Roman il si apreciaza. “Dorin Goga imi place cel mai mult, dar eu vreau sa fiu mai bun ca el”, se destainuie baiatul, care are inscriptionat pe tricoul de joc numarul 10, la fel ca idolul sau pe vremea cind juca pentru culorile “studentesti”. Cind il vezi pe gazon, iti dai seama ca este indragostit de minge. Gesticuleaza, striga la colegii sai atunci cind gresesc si se cearta pe sine la fiecare ezitare pe care o are in joc. Este capitanul grupei de juniori republicani B – 1992.

Antrenorul sau l-a desemnat lider in teren, pentru ca “impune respect”: “Un jucator complet din toate punctele de vedere. Picior sting, drept, lovitura de cap, sut si viteza excelenta. Poate ajunge mai mare decit Goga, pentru ca are calitati deosebite. Toti il asculta pe terenul de joc, este un adevarat lider”, il caracterizeaza  Marius Stan. Tot el l-a si adus la club pe copil, in urma cu aproape 4 ani. “Facea fotbal la o scoala care ulterior s-a desfiintat. L-am vazut de mult timp si am zis de la bun inceput ca are stofa de fotbalist”, adauga antrenorul. Daniel Sima, coordonatorul centrului de copii si juniori de la “U”, este impresionat, in afara de calitatile fotbalistice, de caracterul baiatului: “Ii prevad un viitor stralucit. Prin driblingul sau aduce aminte de spectacolul din trecut. Este un baiat la locul lui, modest, care stie sa-si faca treaba foarte bine. Caracterul sau este deosebit”.

In vizorul selectionerilor
La echipa de seniori, Ionut a debutat in mandatul lui Dorinel Munteanu, in meciul amical disputat la Cugir si terminat la egalitate 0-0: “Am avut emotii cind mi-a spus Dorinel sa intru in teren. Atunci a jucat si Gica Mihali, imi era frica sa nu gresesc, dar pina la urma m-am descurcat bine”, povesteste copilul. A fost convocat si la loturile nationale de juniori, facind doua stagii de pregatire, unul la Mogosoaia si inca unul la Timisoara. Imediat dupa prezenta printre tricolorii mici, “U” Cluj i-a oferit si un contract, care expira in anul 2010, atunci cind Ionut isi incheie junioratul. Din Romania, in afara de “U”, mijlocasul dreapta simpatizeaza cu Dinamo Bucuresti: “Mi-a placut intotdeauna Dinamo. De cind eram mic tineam cu «U» si cu Dinamo. La Dinamo mai joaca un fotbalist care imi place foarte tare, Zicu. Pacat ca-i accidentat”, incheie Ionut Roman.

Autor: Catalin Suciu (Monitorul de Cluj)

Florin Piersic(n. 27 ianuarie 1936, Cluj) este un actor român de teatru şi film. A jucat dramă, comedie, tragedie, personaje istorice, haiduci.
S-a născut la Cluj, ca fiu al medicul veterinar bucovinean, Ştefan Piersic. A absolvit Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC). În anii ’60, Florin Piersic se căsătoreşte cu actriţa Tatiana Iekel, care i-a dăruit şi primul copil, pe Florin Jr.. A doua soţie a fost tot o actriţă, Anna Szeles, alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut şi a obţinut divorţul şi s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea şi pe fiul lor, Daniel.
În 1993, după o relaţie de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Torkiev, de asemenea originară din Cluj.

Filmografie
Masini (2006) – Mack (voce, versiunea romana) Cars
Fix alert (2005)

Eminescu versus Eminem (2005)

Lacrimi de iubire (Serial TV) (2005) – Octav Mateescu

In fiecare zi mi-e dor de tine (1987)

Totul se plateste (1986)

Masca de argint (1985)

Colierul de turcoaze (1985)

Racolarea (1985)

Ramasagul (1984)

Galax, omul papusa (1984)

Misterele Bucurestilor (1983) – Margelatu

Lebada iarna (1983)

Trandafirul galben (1982)

Reteaua “S” (1980)

Rug si flacara (1980)

Drumul oaselor (1980) – Margelatu

Ultima frontiera a mortii (1979)

Regasire (1977)

Eu, tu si Ovidiu (1977)

Cuibul salamandrelor (1976)

Pintea (1976)

Elixirul tineretii (1975)

Stefan cel Mare – Vaslui 1475 (1974)

Agentul Straniu (1974)

Fratii Jderi (1973)

Parasutistii (1972)

Aventuri la Marea Neagra (1972)

Saptamana nebunilor (1971)

Mihai Viteazul (1970)

Haiducii lui Saptecai (1970)

Zestrea Domnitei Ralu (1970)

Kampf um Rom II – Der Verrat (1969) – Witichis

Columna (1968) – Sabinus

Frumoasele vacante (1968) – Radu

Neamul Soimarestilor (1965)

De-as fi… Harap Alb (1965)

Rascoala (1965)

Pasi spre luna (1963)

Celebrul 702 (1962)

S-a furat o bomba (1961)

Aproape de soare (1960)

O poveste obisnuita… o poveste ca in basme (1959)

Ciulinii Baraganului (1958)

from cinemagia

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si al statului national România (1862-1866). Sub domnia sa, s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural. A participat la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova, iar dupa aceea la miscarea pentru Unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie si al Tarii Românesti, infaptuindu-se astfel unirea celor doua tari. Devenind domnitor, Cuza a obtinut, prin demersurile sale, recunoasterea unirii din partea marilor puteri. In domniei lui Cuza, a fost desavarsita Unirea Principatelor printr-o serie de acte de guvernamant, ca: contopirea adunatorilor de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic, numirea unui singur guvern si fixarea capitalei noului stat la Bucuresti (1862).
Intâmpinand rezistenta guvernului si a Adunarii legiuitoare, alcatuite din reprezentanti ai boierimii si marii burghezii, precum si a bisericii, in infaptuirea unor reforme burgheze, Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, care realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie 1863) si dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864). In acelasi an, Cuza supune aprobarii poporului, prin plebiscit, o noua constitutie (statut) si o noua lege electorala, menita sa asigure parlamentului o baza mai larga, si decreteaza (14 august 1864) legea rurala conceputa de Kogalniceanu, care, cu toate limitele ei, a reprezentat un moment insemnat in dezvoltarea capitalismului, desfiintand iobagia multiseculara.

In timpul domniei lui Cuza au fost eliberate eliberate codul civil si codul penal, legea pentru obligativitatea invatamantului primar s-au infiintat universitatiile de la Iasi (1860) care ii poarta azi numele si de la Bucuresti (1864), a fost dezvoltata armata nationala etc.
Infaptuirea celor doua mari reforme agrara si electorala, a indirjit pe reprezentantii boierimii conservatoare, ca si pe exponentii aripii de dreapta a burgheziei, care, uniti intr-o coalitie cunoscuta in istorie sub denumirea de monstruasa coalitie, l-au silit sa abdice (11 februarie 1866) si au adus in locul sau pe printul strain Carol de Hohenzollern.
Expulzat, ex-domnitorul si-a petrecut restul vietii in Germania, unde a si murit (1873). A fost inmormântat la mosia sa de la Ruginoasa (reg. Iasi). Cuza a intrat in istorie ca o figura de domnitor progresist.

Sursa ici.ro