Imi plac povestile fantasy, futuriste, cu vieti paralele sau alternative si romanul Insomnia  de Charlie Huston mi-a atas atentia intr-un mod placut. Un bun amic m-a convins sa o citesc si chiar ma bucur ca l-am ascultat.

Ma fascineaza modul in care sunt descrise personajele, starile prin care trec si gandurile lor. Este un roman plin de imaginatie si de energie.

De ce am pus acest titlu recenziei, “Insomnia…o carte de citit cand ai somn…”? Ei bine, am inceput sa citesc romanul dupa o zi obositoare la munca, fiind in autobus, mergand spre casa. La inceput totul este enigmatic…nu stii despre ce se vorbeste si despre cine. Timpul nu mai exista intre capitole si culmea…aceasta energie se transmite si catre cititor. Cartea te poarta prin imagini si trairi ca intr-o transa. Nu stii de unde va veni urmatorul impuls, dar la final totul iti pare foarte coerent. O fi subiectul de vina, o fi boala descrisa in carte, o fi “Dreamer-ul”(misteriosul remediu) pe care il doresc toti? E o stare inedita sa citesti despre oameni care nu dorm cu lunile si intra in stari REM frecvent, care se plimba buimaciti pe strazi tot timpul si isi retraiesc amintirile care ii distrug din interior. Unde pui ca unii descopera un joc pe calculator misterios. Dar despre sinucigasi care se arunca in aer ce zici? Si apocalipsa bate la usa odata cu aceasta epidemie de insomnie.

Ce nu te omoara, te intareste… Aceasta sintagma mi se pare foarte potrivita cu romanul.

Si daca eu nu te-am convins, citeste si descrierea cartii oferita de Editura All.

Acest articol a fost scris în cadrul campaniei vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial All. În cadrul campaniei, pentru fiecare articol scris, echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Validarea comentariilor:
Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice. Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu. Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

Si chiar sunt minuni…minuni de care stiai, altele de care nu stiai, unele contemporane, altele din vremuri …imemoriale, minuni arhitecturale, minuni naturale si toate de-a dreptul minunate.

Albumul “100 de minuni ale lumii” de la Editua All prezinta intr-un mod de-a dreptul original Cele mai mari comori ale civilizatiei si ale naturii de pe cele 5 continente. Cele mai multe minuni se gasesc in Europa, dar sunt o multime de descrieri si pentru locuri din restul continentelor, in special asia si America.

Dupa cum povesteam si in articolul despre 100 de minuni ale Italiei, mi se par superbe explicatiile de pe marginea textului, cu toate ca nu mai sunt atat de cuprinzatoare.

Daca plauiesti o calatorie in jurul lumii aceasta e cartea potrivita. La fel si daca incerci sa te hotarasti catre ce destinatie sa apuci. Pe de o parte mi se pare util faptul ca sunt si mai multe atractii din aceeasi tara, dar pe de alta ma gandesc la faptul ca in fiecare tara din lume exista cel putin o minune minunata care merita sa fie intr-o carte de acest gen. Cum sunt aproximativ 200 de tari in lume, propun ca urmatoarea carte sa se numeasca 200 de minuni ale lumii. Oricum,  toate atractiile prezentate in atlasul de fata sunt extraordinare. Am stat ore in sir sa admir fotografiile, am citit si recitit povestile locurilor din carte si am admirat atmosfera creata dintre imagine si text. Superbe!

Acest articol a fost scris în cadrul campaniei vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial All. În cadrul campaniei, pentru fiecare articol scris, echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Validarea comentariilor:
Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice. Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu. Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

Si totusi…mai sunt si romani care stau in Romania, dar isi doresc sa viziteze Italia. Italia nu inseamna doar locuri de munca. Italia este o tara frumoasa, presarata cu monumente arhitecturale, traditii, legende, istorie si de cel putin 100 de minuni.

Albumul de fata, 100 de minuni ale Italiei, este destinat celor care vor sa simta ca sunt in Italia. Cele mai frumoase orase, peisaje, monumente arhitectonice dar si naturale sunt ilustrate cu imagini absolut deosebite realizate de catre fotografi italieni foarte talentati.

Cel mai mult imi plac explicatiile de pe marginea textului. Apar Fotoexplicatii, Perioada optima de vizitare – de exemplu in Parcul National Abruzzi se recomanda perioada mai-octombrie pentru ca iana e multa zapada – , Suveniruri disponibile in zona respectiva – la Costa Verde iti poti lua un briceag confectionat manual – , Sfaturi despre cazare – de exemplu la Bari te poti caza intr-un palat de 4 stele – , Festivaluri – in zona Toscanei are loc festivalul anual Puccini in vecinatatea localitatii Torre del Lago – , Recomandari pentru gurmanzi- in San Gimignano specialitatea locala e carnatul de mistret – , dar si sfaturi prin care vizitatorul poate surprinde peisaje de neuitat sau mici curiozitati legate de locurile respective precum si informatii de interes precum progamul de audiente al Papei in Vatican .

Nici articolele nu sunt mai prejos. Descrierile sunt frumos construite si creaza o atmosfera deosebita care impletita cu fotografiile te indeamna cu succes sa iti doresti sa vizitezi diferitele puncte de atractie ale Italiei.

Eu realizez o emisiune despre tari la Radio Romania Junior. Se numeste Exploratorii. Saptamana trecuta am trecut in calatoria mea virtuala si prin Italia si trebuie sa recunosc faptul ca aceasta carte mi-a servit drept un adevarat reper in a alege cele mai frumoase locuri de prezentat micilor ascultatori ai emisiunii.

Acest articol a fost scris în cadrul campaniei vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial All. În cadrul campaniei, pentru fiecare articol scris, echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Validarea comentariilor:
Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice. Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu. Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

Ce va fi acest scut mai exact?

Ei bine, scutul anti-racheta in general e directionat impotriva rachetelor balistice si nucleare. Functioneaza pe principiul: lansam rachete mai mici, de viteza mare, care sa devieze traiectoria rachetelor inamice.

Nu pot sa nu ma gandesc totusi… Au trecut aproape 70 de ani de la ultimul razboi mondial. Cum as putea sa traiesc eu, cum ar putea sa imi traiasca copiii intr-o lume in care pluteste mereu amenintarea unui razboi nuclear? Amenintarea asta imi pare doar o alta dovada de paranoia.

Scutul asta antiracheta n-o fi periculos in felul lui, dar de ce sa construiesti un sistem cand n-a mai fost niciun razboi de ani buni, iar statele cu potential nuclear si instabile politic au fost anihilate instant?

E ca si cand ai lua lectii de karate desi nu ai fost niciodata atacat. Mai mult, faptul ca iei lectii de karate e ok, e prevazator, dar de ce sa spui in gura mare ca faci asta si le mai si spui potentialilor inamici ca ”n-au nicio sansa”?

Sursa foto

Daca sunteti consumatori de spam de calitate atunci e musai să fi auzit de ultimele noutăți în materie de reduceri în țărișoara noastră: Black Friday, White Weekend, Pink Monday. Unde a fost îmbulzeala mai vânjoasă? La electronice, da’ unde! Păi să n-aibă românu’ un laptop mai strălucitor și o plasma mai grăsuță?

Tare mă întreb dacă au facut Black Friday, White Weekend și Pink Monday va urma și Green Tuesday, Purple Wednesday și Yellow Friday. Apăi maică, reduceri să fie!

La cât au căzut site-urile în zilele de reduceri poate or pune mână de la mână să mai pună un strat de tencuială la servere, că la prima adiere de reducere, se duc rostogol.

Articol realizat pentru cursul de Scriitură pentru mediile digitale, la masteratul de Producție multimedia și audio video.

Publicat cu acordul lui Groparu.ro

Auzindu-l ma gandesc mereu la prima mea interactiune cu radioul. Eram asa mica. Ce mi-ar fi placut sa mai aud acea inregistrare. Era ’93, La Radio Contact si eu poezeam din toata inima ca “Oul Kinder Surprise ma face fericita!”  Nu mai stiu toata poezia, dar stiu ca greu am acceptat ideea de a face spotul.

Ei, dar sa ne intoarcem la zilelele noastre, la Oksa Pollok…

Prin amabilitatea celor de la Editura All, mi s-a ivit ocazia sa recenzez cartea pe care am citit-o cu sufletul la gura si careia i-am facut si spot de radio, Oksa Pollok. Si iata ca tocmai ce a aparut si recenzia mea pe blogul Editurii All.  Va recomand cartea atat voua cat si pentru cei mici. Sper ca recenzia sa va convinga.

Suntem în anul 2011 şi povestea cu Harry Potter a ajuns la final. Micii, dar şi marii cititori se întreabă: “Ei, şi-acum?”.

Dacă aveţi deja apetitul deschis către magie, Oksa Pollock este vraja cautată. Am citit-o pe nerăsuflate, iar stilul viu şi sincer m-a făcut să îmi dau seama că am descoperit în sfârşit un demn urmaş la tronul “Harry Potter”.

Ingredinentele sunt bine dozate, iar poţiunile rezultate vor oferi chiar şi celui mai cuminte copil o porţie straşnică de nerăbdare.

Aventura Oksei se află abia la început, iar în acest volum, eroina noastră află despre Tarâmul Invizibil. Acest loc se numeşte Edefia, iar bunica Oksei, Dragomira l-a părăsit cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe cand tărâmul magic era ameninţat. Oksa s-a născut pe Pământ, dar are o moştenire despre care va afla pe masură ce aventura ei capătă un scop din ce în ce mai clar.

O parte însemnată din Edefia a ajuns pe Pământ împreună cu bunica Dragomira. Personaje memorabile precum fratele Dragomirei, celebrul muzician Leomido, naşul şi protectorul Dragomirei, Abakum şi ceilalţi Refugiaţi o vor însoţi. Oksa află toată povestea întâmplător, atunci când descoperă că este o Binevoitoare şi că menirea ei este de a salva Edefia de război.

Asemenea lui Harry Potter, şi Oksa trebuie să-şi sporească puterile până va putea să-şi confrunte inamicii. Ea învaţă să mişte obiecte, să controleze focul, să “zboriticalizeze”, să folosească Suflătorul de Granok şi multe altele. Un alt personaj fascinant mi s-a părut Abakum, un…zân! Exact, o zână de sex masculin!

Creaturile magice şi plantele cu personalitate sunt ale naibii de amuzante…mai ales când se ceartă. Dragomira şi metodele ei mai neconvenţionale de vindecare rezolvă o mare parte dintre probleme. Personajul negativ este suficient de interesant, dar şi periculos. Descoperirea lui de către Oksa şi de către prietenul ei cel mai bun, Gus, este unul din momentele savuroase ale naraţiunii.

Chimia dintre Oksa şi Gus dă savoare poveştii şi trebuie să recunosc că sunt nerabdătoare să aflu cum le va evolua prietenia.

Asemănările cu Harry Potter nu se opresc la învăţarea ‘’magiilor’’. Din câte putem observa, Oksa este o adolescentă normală până când îşi descoperă menirea. Şi totuşi, dacă în Harry Potter acţiunea se petrecea în cea mai mare parte în lumea magică, iată că în primul volum Oksa Pollock ajunge în Edefia doar cu ajutorul amintirilor bunicii sale. Totul se petrece pe Pământ, personajele trăind cu riscul de a fi descoperite. Asemănările sunt inevitabile, fiind vorba despre niste adolescenţi şi de o lume magică destinată iniţiaţilor. Şi totuşi, povestea forţează de multe ori limitele imaginaţiei, rugând cititorii să-şi imagineze un tărâm magic în diferite ipostaze şi perioade.

Oksa Pollock – Tărâmul Invizibil scrisă de Anne Plichota şi Cendrine Wolf este o carte cu potenţial, o carte despre care numai timpul va spune dacă va conduce într-adevăr imaginaţiile unei generaţii de cititori precum celebrul Harry Potter.

Prin 2006,  la majorat, am primit pe dvd-uri toata seria trasa de pe odc timp de vreo 2 luni la un net cu viteza de Doamne-ajuta. Asa erau vremurile pe atunci. Nu se gaseau nicaieri, erau o raritate. De atunci, le-am vazut de vreo 5-6 ori de la un cap la celalalt.

Ce amintiri!

Cand am avut si eu net, cea mai numeroasa colectie a mea din pc insuma vreo 10 000 de poze cu Sailor Moon luate de pe net. Maaamaaa cat mi-a luat sa le sortez…

Dar sunt sigura ca nu voi uita niciodata vocea inconfundabila a lui Mihai Cabel. Toate desenele dublate de el aveau un fel de a fi.

Hmm..dar de ce vorbesc despre lucruri pierdute?

Pentru ca le-am gasit!

Zilele trecute m-am implicat intr-o discutie pe Desenele Copilariei despre albumele cu abtibilde de la Panini, mai exact cele cu Sailor Moon. Am devenit curioasa. Nu mai cautasem ceva despre Sailor Moon de la marea cautare de poze…

Si iata ca am descoperit o discutie de pe Softpedia, dicutie care mi-a luat ochii, mi-a facut inima sa bata mai puternic si pe care am rasfoit-o din scoarta in scoarta.

Sunt multe lucruri acolo…foarte multe.

Cel mai important, il veti urmari acum

Voi va amintiti de Sailor Moon?

A mai trecut o zi plina de evenimente. Astazi am fost la un eveniment organizat de Zibo.ro si de Galeriile Real undeva in capatul estic al Bucurestiului.  Invitatul special a fost Cabral, dar personajele principale au fost copiii. Inedit a fost felul in care cei mici i-au cantat “La multi ani!” lui Cabral, caci azi este ziua lui. La multi ani, Cabral!!!

Evenimentul a avut ca scop prezentarea povestii lui Stefanut, un copilas de 5 anisori care are mari probleme de sanatate si trebuie ajutat. Sper ca aceasta actiune, schimb de jucarii sa vina in ajutorul lui Stefanut. Mai multe informatii despre evenimet gasiti Aici. Puteti de asemenea viziona si filmuletul urmator realizat impreuna cu al meu coleg , Nicu Paunescu, pentru Radio Romania Junior.

 

La eveniment m-am mai intanit si cu Chinezu‘.

Campania se numeste “Donează citind. Intră în Clubul de ficţiune ALL” si fireste, cei de la All sunt “vinovatii”. He He! Bine! Ei sunt vinovati ca scot niste carti asa interesante si zau nu m-as fi putut abtine sa nu particip la campanie.

Cartea aleasa de mine este “Ps. I love you” de Cecelia Ahern. Este o pura coincidenta faptul ca si Marius a ales aceeasi carte.

Titlul mi-a atras atentia. Am vazut filmul acum multa vreme. Am plans la el. Dar am si ras. Mult. Dar tocmai acesta este farmecul. Cred ca femeilor le este necesar sa planga din cand in cand. Asa se simt mai bine, se descarca de furia adunata in timp. Eu asa sunt. Ma simt bine razand si plangand.

Dar hai sa ma intorc la carte. Ei bine. Cum poti sa te simti dupa moartea unui om plin de viata? Si cand acest om este iubirea vietii tale? Cum poti sa te impaci cu ideea ca el nu mai e? Greu! Dar iata ca iubirea lui e mai puternica decat moartea. El ii pregateste o serie de scrisori pe care ea sa le deschida pe rand in fiecare luna si sa le urmeze intocmai.

Este o poveste despre iubire si vindecare prin iubire. Detalii nu prea as vrea sa mai dau pentru ca e o poveste ce merita savurata.  Eu una am ramas foarte impresionata de poveste. Am invatat sa pretuiesc iubirea si viata. E genul de poveste care te face sa il suni pe cel iubit fara nici un motiv, doar ca sa ii auzi vocea si sa ii spui ” Te iubesc!”.

Si va mai spun ceva: Fiecare comentariu pertinent de la acest post se va transforma intr-o carte donata copiilor dezavantajati. Asadar,  hai sa daruim carti impreuna!

Nu am nici o scuza, recunosc. Am uitat doar cine sunt, ce sunt, ce vreau. Acum o luna am implinit 4 ani de blogging. E a 2-a oara cand postez aceasta idee mai tarziu cu o luna. Nu uit de ea, uit de mine. E trist sa stau atat de mult timp online si sa nu am timp de blog. Nu lansez noi promisiuni. Nu vreau sa fiu ca un plitician fara coloana vertebrala. Azi, iata-ma! Exist! Scriu!

Acum un an jumate eram fericita. Dar cum pot diferentia fericirea de atunci fata de cea de acum? Am intrat la master cu 10, am doua joburi pe care le ador chiar daca imi mananca tot timpul, sunt inca indragostita de el… Dar ce lipseste din moment ce am tot ce am visat?

Oare lipseste un nou vis? Cred ca lipsesc chiar eu din peisaj.

De azi vreau sa fiu eu!