Pentru a vedea mai clar si a intelege mai bine (mai nuantat) raportul intre OPINIE si PUNCT DE VEDERE, am elaborat un exercitiu foarte frumos pentru un curs de facilitare a comunicarii.
Vi-l prezint si voua, pentru ca va poate fi util.

Aruncati o privire pe imaginea de mai jos.
Cum vi se PARE ca sunt liniile orizontale gri? Cum vi se PARE imaginea, in ansamblu? Cu ce vi se PARE ca seamana acest desen?

(la prima vedere, liniile orizontale gri par oricum, dar nu perfect drepte si aliniate paralel; imaginea sugereaza miscare, pare dinamica; in desen am putea recunoaste un zid care se misca sau sta sa se prabuseasca).

Astfel, avem o opinie, la prima vedere - il putem numi: primul punct de vedere.
Probabil ca am fi in stare sa ne sustinem cu putere punctul de vedere si chiar sa ne batem pentru a dovedi ca opinia noastra este valida.

Acum haideti sa privim mai de aproape si putin mai atent desenul. Ne putem sprijini punctul de vedere pe latura stanga a patratului si sa incepem sa urmarim liniile gri, focusandu-ne pe linii si atat, abandonand perspectiva generala (cea din care am privit caramizile albe sau negre).

Din acest punct de vedere, cum SUNT liniile orizontale gri?

Ora 6 dupa amiaza. Metroul mergea incet, leganandu-si usor calatorii. Nicio vorba, nicio discutie ce putea sa patrunda hodorogitul greu al tunelului. Doar oameni obositi cu maini grele ducand serviete pline, ascunzandu-si sub fetele palide stresul de la serviciu sau sufletele triste si nemarcate de niciun eveniment notabil. Era la fel ca fiecare seara cand ei, ei ce locuiau in faimoasa, agomerata si mult blamata capitala se intalneau in metrou. Acea grota artificial luminata, ce nu le mai putea schita pe fata nicio unda de speranta sau lumina, acolo unde supararile, frustrarile sau indiferenta erau mult exagerata pe chipurile si trupurile mecanice. Rareori vreun student zapacit strica linistea mortuara, dar revoltata a metroului. Si atunci, ei, calatorii metroului de la ora 6 se intorceau dojenitor si prefaceau in scrum orice urma de entuziasm vadit al vreunui intrus.

Azi era la fel: calatorii , linistea, incruntarea preschimbata in incrancenarea unor oameni ce uitau putin cate putin cum e sa traiasca.

Langa usa de metal o femeie blonda, inalta, cu haina rosie se tinea de bara metalica si rece a metroului. Privea incruntata pe fereastra intunecoasa, studiindu-si cand si cand chipul atent incruntat. De cum urcase se postase acolo , refuzand sa se aseze de parca ar fi coborat la cea mai apropiata statie. Trecusera, insa, deja 3 si nu dadea semne ca avea de gand sa coboare.

La doua locuri distanta, pe scaunul albastru, un tanar intelectual citea ganditor o carte. Isi folosea inteligent cele 30 de minute pe care le petrecea in fiecare zi in metrou pentru a mai descifra sau incalci cateva din ideile lui Nietzsche, Platon sau Schopenhauer. Rareori isi abatea privirea de sub ochelarii mici si fumurii pentru a privi curios calatorii de langa el.

Ceva mai departe de ei un barbat impunator isi consulta grav agenda, parand a fi un om important, in drumul lui spre gara. De sub haina maro se intrezarea un costum gri, frumos calcat.

Statia Crangasi. Metroul ajunse pe peron. Femeia de langa usa ramase impasibila, semn ca nici acum nu avea sa coboare. Tanarul intelectual se foi putin, iar domnul elegant isi inchise molatec agenda.

Usile metroului se deschisera si in el urcara calatorii. Langa cei trei poposi o femeie bruneta, micuta, cu fata si trupul plapand. Se aseza, indesandu-si sub scaun plasa micuta devenita de-acum neincapatoare. Nu ii privi , ci cu un gest rapid scoase din geanta o carticica si incepu sa citeasca. Fata-i era schimonosita, hainele modeste, insa ceva de pe figura-i blajina atragea atentia. Parea ca e gata sa planga, insa in acelasi timp printre ridurile adanci se citea indarjirea.

Domnul elegant o privi din cap pana-n picioare si dadu rapid verdictul: o biata sarmana. Nu era inalta, insa asa, pe scaun, chirchita si cu toata atentia revarsata asupra cartii ei tainice, parea un mic ghemotoc plapand ce nu isi gasea drumul sau calea spre lumina.

Ochii ii erau mari in comparatie cu restul fetei. Chiar si asa, pe jumatate inchisi, erau primul lucru pe care il observai la ea. Isi misca mana incet si o duse spre cap, sprijindu-l, scotand din piept un oftat scurt si sinistru ce il facu pe tanarul intelectual sa se desprinda pentru o clipa de misterele cartii lui.

“Ranile sufletului ei nu mai pot fi inchise” gandi el. Totusi, in acelasi timp, se intreba ce carte citeste femeia cu atata nesaj, ce poveste sau ce mister o pot absorbi intr-atat incat o muritoare ca ea se poate desprinde de empiric, coborand chiar si pret de o statie in lumea ideilor.

Privi mai cu atentie cartea mica si in acelasi timp vazu cum ceilalti doi calatori incearca sa afle si ei acelasi mister.

Doamna de langa usa ridica din spranceana, dorind sa citeasca macar o fraza din faimoasa carte, iar domnul elegant o privrea cu interes vadit si nedisimulat, studiind poza de pe coperta cartii.

Cine era aceasta intrusa ce cutezase sa urce in metroul de la ora 6, ba mai mult, sa fiseze aceasta indiferenta taciturna, insa atat de ravasitoare pentru ceilalti?

La un moment dat metroul lua o curba mai abrupta si femeia se misca pret de o secunda, lasand sa se intrevada coperta cartii ei misteroasa.

Deodata, fetele celor trei fura invadate de o revolta imbibata de dispret nemarginit. Ei, tocmai ei, fusesera intrigati de o biata femeie credincioasa ce citea un banal acatist.

Tanarul intelectual vru sa se intoarca netulburat la cartile lui filosofice, de parca misterul aflat era doar unul demult descifrat, combatut cu ratiuni pertinente, indubitatile si mai ales plauzibile, insa nu putea uita nici fata femeii de langa el. O mai privi o data, incercand sa-i inteleaga daruirea, suferinta si totusi puterea pe care parea ca si-o trage dintre paginile acelei carti. Mersese ani intregi la biserica. Asistase la slujbe, masluri si dezlegari si tot ce retinuse erau conflictele atat de pamantene, superficiale si ridicole ale falsilor credinciosi. Zambise satisfacut ori de cate ori nu regasea pe chipurile lor credinta adevarata, simtindu-se oarecum razbunat, dar si abolvit de vreo vina divina. Deci el cautase, incercase sa faca propria-I investigatie, venisa in cautarea lui Dumnezeu, dar nu descoperise nimic.

Si totusi, iata ca acum, dupa atatia ani, cand nici nu mai contesta inexistenta lui Dumnezeu trebuia sa o intalneasca pe ea, pe aceasta biata femeie credincioasa. Oricat de filosof ar fi fost, nu se putea abtine sa nu se intrebe: oare de ce?

Pe de alta parte, femeia blonda ce calatorea de atatea statii in picioare, nemiscata, paru sa aiba o prima tresarire, de parca cineva sau ceva i-ar fi tulburat si deranjat universul. Privirea ei inainte indiferenta atunca acum sageti de revolta si dispret asupra femeii din stanga sa.

“Dumnezeu! Cum putea ea crede in Dumnezeu! In Dumnezeul asta care ii apara pe cei netrebnici si ii nenoroceste pe cei deja oropsiti de soarta?!” Stranse bara de metal mai cu forta, amintindu-si de toate momentele in care ea insasi mersese in intampinarea divinitatii si nu i se raspunsese cu aceeasi moneda. Auzise ca rugaciunea iti este ascultata daca o spui cu forta, din inima. Facuse intocmai, insa nu reusise sa se mute din camera veche si murdara in care locuia de ani buni, mama sa nu se insanatosise, ci o parasise in urma cu cateva luni, iar acum nu mai avea pe lume niciun suflet bun care sa o incalzeasca in zilele grele cand pana si metroul calatorilor de la ora 6 i se parea nepermis de sufocant si trist. Traia calvarul asta de ani de zile si nicio biata femeie credincioasa sau acatistul acesteia ar fi putut-o convinge ca cineva acolo sus le randuieste pe toate si rasplateste dupa proprile fapte.

Ar fi vrut sa se repeada la femeie, sa ii smulga cartea din brate si sa ii strige in fata ca Dumnezeu nu exista, ca preotii aia la care ea se inchina ascund sub hainele sfante cele mai groaznice si abominabile secrete la care nici cel mai mare pacatos nu s-ar fi putut gandi. Da, ar fi vrut sa faca asta, insa isi aminti ca era in metroul calatorilor de la ora 6, acolo unde nicio abatere nu era permisa, nicio parere nu putea fi combatuta, asa ca incerca sa isi fereasca privirea, varandu-si chipul in gulerul inalt al hainei rosii.

Cel mai pasnic parea a sta domnul elegant ce isi inchisese de mult agenda si acum statea nemiscat, privind-o cercetator pe femeia din fata lui. Nu credea nici el in Dumnezeu, ba mai mult, uneori ii placea sa creada ca el insusi tine vietile oamenilor in proprie maini. Insa, era ceva la acea femeie care pe el il intriga si care, in acelasi timp, il facea sa caute raspunsuri la intrebari demult ascunse. Acel chin infinit, acea credinta prosteasca si neimpartasita raspandea totusi o lumina si putere nemarginita. Vazuse asta de multe ori la pacientii lui: unii aduceau cu ei in sala de operatie cruciulite, altii citeau astfel de carti, inainte si dupa operatie, iar altii erau vizitati de enoriasii bisericilor pe care le frecventau, ingenunchiind noaptea la culcare, implorand mila si grija Domnului pentru incercarea pe care aveau sa o treaca.

Nu le impartasea credinta, insa invatase sa ii accepte, fara sa le infraneze din speranta. Cu toate astea, simtea ca oamenii astia erau mai presus de indoctrinare, ignoranta si deznadejde. Acum, privind la aceasa femeie, se gandi ca el, dupa atatia ani, nu reusise sa le afle secretul.

Metroul poposi in gara Basarab. Cei trei calatori ai metroului de la ora 6 stateau inca cu privirile atintite asupra bietei femei credincioase ce inca citea cu nesat din vechiul ei acatist.

Cand usile metroului stateau larg deschise, femeia se uita speriata pe fereastra, insfacandu-si in graba bagajul si tasni pe usile ce deja se inchideau.

In urma ei cazu carticica mica si sfanta, facand un mic zgomot ca de metal, de parca paginile-i erau de argint si nu de o hartie alb galbuie, imbatranita de timp.

Ca la un semn nevazut , cei trei calatori se napustira asupra cartii, dorind sa o recupereze la timp pentru a i-l inapoia femeii credincioase. Era, insa prea tarziu.

Femeia urcase deja scarile si probabil isi intampina copiii ce venisera sa o ajute cu bagajul.

Ei ramasesera in urma, treziti parca dintr-un vis prea greu, privind cu uimire acatistul ce acum era in mainile tanarului.

Fetele nu le mai erau atat de incrancenate. Femeia se aseza intr-un final pe un scaun albastru, satula fiind sa se comporte intocmai ca toti calatorii metroului de la ora 6, doctorul isi scoase ochelarii de la ochi, privind senin si fix cartea sfanta din mainile tanarului. Cu grija, acesta o deschise si incepu sa o citeasca. Dupa un timp se opri sa-si priveasca colegii, iar acestia ii zambira usor, incredintandu-l asupra faptului ca luase decizia corecta.

Atunci, pentru prima data, mitul calatorilor de la ora 6 s-a naruit.

Marina Rasnoveanu

]]> http://sheblogs.121.ro/firu-n_4/atitudini-despre-mine/2010/03/metroul-calatorilor-de-la-ora-6/feed/ http://sheblogs.121.ro/firu-n_4/atitudini-despre-mine/2010/03/metroul-calatorilor-de-la-ora-6/ http://feedproxy.google.com/~r/sheblogs121ro/~3/JJv7jv-xpZg/ http://sheblogs.121.ro/firu-n_4/2010/03/politia-daneza-cere-scuze-romanilor-ca-i-a-facut-criminali-le-acceptati/#comments Wed, 10 Mar 2010 13:32:58 +0000 Ioana http://sheblogs.121.ro/?p=3527 Dupa ce a vazut ca declaratiile sale au starnit mania tuturor romanilor, inclusiv a celor din Danemarca, politistul Ove Dahl a cerut scuze cetatenilor din Romania. El spune ca vorbele sale au fost .. interpretate gresit.

Focarul de scandal care parea sa se extinda in Danemarca din cauza declaratiilor unor oficiali ai Politiei este stins nu de autoritatile romane, ci chiar de catre cei care l-au declansat.

Conform publicatiei daneze Politiken, Ove Dahl, purtator de cuvant si investigator sef al Politiei din Copenhaga, regreta comentariile facute si spune ca ‘romanii nu au o cultura specifica crimei’.

El spune ca ii pare rau ca declaratiile sale referitoare la criminalitatea din Europa de Est au fost generalizate. ‘Eu regret, prin urmare, ca s-a ajuns sa se vorbeasca in mod special de romani, de exemplu. Sau faptul ca opiniile mele au fost interpretate in aceasta directie’.

Politistul Ove subliniaza faptul ca intentia lui a fost de a evidentia problema tot mai mare de infractori care provin din alte tari, inclusiv Europa de Est. El recunoaste insa ca a fost mai dur in exprimare atunci cand a spus ca infractorii-criminali sunt de cele mai multe ori straini. ‘Cu toate acestea, trebuie sa subliniez, in acest context, ca nici eu si nici alticineva nu poate asocia o nationalitate anume cu o cultura a criminalitatii’.

Pe de alta parte, reactia inspectorului poate fi pusa si pe seama razboiului declansat impotriva sa de catre vicepresedintele Partidului Radical, Zenia Stampe. Ea l-a reclamat pe politist ca a incalcat un paragraf din constitutia daneza, referitoare la drepturile minoritatilor.

Ba mai mult decat atat, conform danemarca.dk, Zenia Stampe sustine ca dupa ce a depus plangerea impotriva sefului politiei a primit in doar doua zile sute de e-mail-uri pline de ura (’Hate-mail’), precum si numeroase SMS-uri in care era facuta cu ou si cu otet pentru ca a luat apararea romanilor. Si a fost insultata pentru ca a avut curajul sa faca plingere penala impotriva inaltului ofiter de politie, Ove Dahl…

‘Telefonul a sunat toata ziua’, s-a plans doamna politician, care crede ca a gustat in acest fel din plin de furia danezilor..

Cu toate acestea, dupa ce reprezentantul politiei din Copenhaga a decis sa spuna public ca ‘romanii nu au o cultura specifica infractiunilor si crimelor’, vicepresedintele Partidului Radical din Danemarca si-a retras plangerea formulata impotriva lui.

Mai curios este insa faptul ca deocamdata, nici Ministerul Afacerilor Externe si nici Ambasada Romaniei din Danemar Politia daneza cere scuze romanilor ca i-a facut criminali! Le acceptati?

Aceasa stire a fost preluata de pe StirileProTV.ro.

www.newz.ro

Cand am inceput sa fac fitness  la sala, am stat de vorba cu diferiti traineri legat de antrenamente si de rolul stretching-ului. Am constientizat atunci de unde vine senzatia de bine pe care o ai cand te intinzi dimineata.

Ana Cordea, specialista noastra de fitness scria intr-un articol de acum cateva saptamani:

‘Prin stretching imbunatatim si coordonarea prin permiterea miscarilor mai usoare si mai libere, stretchingul impiedica accidentele neplacute precum tensiunea musculara, usureaza activitatile care sunt mai intense cum ar fi alergatul, inotul, deoarece pregateste corpul pentru aceste activitati, ajuta la mentinerea nivelului de flexibilitate, dezvolta cunoasterea propriului corp si ultimul avantaj, dar cel mai important din punctul meu de vedere este ca ajuta mintea sa se relaxeze si sa constientizeze miscarea si partea corpului care se intinde.’

Asa ca te indemn sa-ti incepi ziua cu cateva exercitii de stretching chiar la tine in dormitory.  Vei avea din start o buna dispozitie mai mare si te vei simti mai flexibila.

O zi buna,

Daniela

Sunt innebunita dupa sfecla rosie in iarna asta.  Acum am vazut ca pe un borcan de sfecla rosie de 800 g. nu era specificat zaharul la ingrediente, dar acelasi produs conservat de aceeasi companie si ambalat in borcan de 4.2 kg. avea zaharul mentionat.  Oare asa sa fie, sfecla in borcan mic nu avea zahar si cealalta avea?  Gustul era indentic.  Sper ca nu sunt inconstienti sa nu treaca ingredientele corect.  Sunt si persoane diabetice care pot manca produsul luand de buna ce scrie pe eticheta.

Afla la ce esti alergica sau tine cont de ce anume nu vrei sa consumi precum inlocuitor de zahar sau sulfiti si nitriti.

Acum nu vreau sa crezi ca orice aditiv alimentar este daunator. Nu asta am vrut sa spun.  Dar vreau sa te invit sa citesti cu mai mare atentie etichetele si sa cauti sa consumi legume si fructe cat mai natural preparate.

Stiu ca suntem sub presiunea timpului. Este firesc sa cautam legume in conserva, sunt mai usor de preparat decat cele proaspete.  Dar sunt cateva principii pe care daca le vei lua in considerare, in timp, vei ajunge sa fii mai sanatoasa/sanatos, sa ai mai multa energie, chiar sa scapi de kilogramele in plus care iti dadeau bataie de cap.

Am vrut sa iti urez o primvara frumoasa acum de 8 martie, dar vad ca afara a inceput sa ninga si e tare frig.  Ce-ai spune de un vin fiert?

S-au terminat si Zilele Babei, gata, primavara e sigur dupa colt!

Osmanda, putin racita

M-am gandit la asta zilele trecute cand vroiam sa incerc o reteta pe care am gasit-o pe blogul lui Mark Bittman, unul din bucatarii mei favoriti. Eram oarecum iritata pentru ca nu mersese calculatorul bine toata ziua. Cand am reusit sa printez ingredientele si vroiam sa incep sa fac mancarea mi-am dat seama ca nu sunt intru totul gata sa incep sa gatesc. Eram sacaita si enervata. Nu simteam ca am aceea nerabdare febrila cu care sa incerc o reteta noua, nu aveam cheful acela nebun de a incerca ceva inedit.

Te invit sa te gandesti inainte sa intri in bucatarie ca aceasta este taramul tau magic. Acolo tu esti zana buna care transforma ingredientele care te asteapta cuminti in camara sau in frigider in bucate vrajite. Marturiseste, stii ca ai puteri magice?

Scrie-mi pe blog ce ai mai gatit cu bagheta ta magica saptamana asta.

Osmanda

Azi e 8 martie si cred ca o sa mancam ceva bun.  Am auzit ca e sarbatoare.

Am langa mine trei persoane pe care le iubesc foarte mult. 

Cu mami am o legatura foarte puternica, de cand imi canta si citea cand eram inca la ea in burtica.  Mai apoi am avut nenumarate moment de tandrete, cand ma adoarme ma mangaie pe par si se joaca cu buclele mele.  E o senzatie atat de placuta.  Singurul lucru care ma sperie este ca mami dispare in fiecare si atunci ma gandesc cu teama ce m-as face fara ea. Mami are tot felul de parfumuri, cateodata miroase a lacramioare, alta data a scortisoara sau a flori de camp.  Parul ei e intotdeuna matasos si ma lasa sa ma joc cu el cand ma ia in brate.  Pielea ei e catifelata si miroase tare bine, aaa, parca a musetel.

Bunica este o femeie tare de treaba.  Imi face toate poftele si ma ia in brate ori de cate ori plang.  Nu este la fel de stricta ca mami la orele de somn si ma lasa sa ma joc cateodata mai mult.  Buni miroase a lavanda si ma plimba prin parc mai mult decat mami.  Si, nu stiu cum se face, dar ori de cate ori dispare mami, buni apare ca prin minune, parca e un facut.

Matusa mea e tanti Olguta. Ea e altfel decat mami si buni.  In primul rand are mereu pantofi cu toc si nu ajung la ea cand vreau sa ma ia in brate.  Vine sa ma vada mai rar, dar cand vine se joaca cu mine ca si cum am fi de aceeasi varsta. Mergem de-a busilea prin casa, jucam calul si calaretul, ma arunca in aer si ma prinde la timp… J

Pupici si lui mami, si lui buni, si lui tanti Olguta, si lui tanti Maria de la scara B, si lui tanti Jeni care ii vinde ziarul lui tati sambata cand mergem in parc, si lui… Pe cine am uitat?

Ce bine e sa ai mai multe femei in viata ta!  Esti un copil rasfatat!

Tu cum esti?  Pe tine cine te rasfata?

Suntem binecuvantate. 

Am fost create sa cream.  Avem in noi puterea de a da viata unei fiinte umane. 

Iubim. Iertam. Invingem.

Suntem sensibile, putem plange in public si ne putem arata slabiciunea fara sa fim judecate.

Suntem puternice.  Suntem un exemplu de vointa si de multi-tasking.

Suntem fiice, iubite, sotii, mame, bunici, matusi, femei de cariera.

Suntem frumoase, sexy, dorite, adulate, venerate, mentori, pioniere.

Iubim. Iertam. Invingem.

Iti multumesc sa esti alaturi de noi pe 121.ro in aceasta calatorie extraordinara care este viata.

Iti multumesc ca iti pasa, ca nu esti indiferenta la ce se intampla in jurul tau.

Iti multumesc ca vrei sa faci lumea mai buna prin exemplu personal.

Iti multumesc ca esti ecologista, avangardista, traditionalista, conservatoare, inovatoare.

Iti multumesc ca stii ca vocea ta este importanta si ca dai o mana de ajutor cand stii ca poti face diferenta.

Ma plec in fata ta, femeie senzationala la trup si suflet, pentru daruirea si perseverenta cu care nu renunti la ideea ca noi femeile putem schimba lumea intr-un loc mai bun. 

Noi suntem schimbarea daca vrem sa ne-o asumam.  Este doar o chestiune de alegere!

La multi ani tie si tuturor femeilor senzationale din viata ta!

Daniela Fugaru Kammrath

El are dreptate, fie ca discuta de cum arata acum 10 ani la emisiunea Din dragoste, fie ca vorbesc de ultimul pictorial din Playboy, Blonda lui Bote’ este subiect de discutie frecvent al talk-show-urilor de seara in ultimele luni.  Eu una pot sa ii inteleg frustrarea lui Catalin, nu as dori sa fiu in pielea lui.  Dar consider ca la fel de bine media este manipulata chiar de cei doi. 

Iata mai jos o parte din dialogul Biancai Dragusanu cu Mihai Morar la emisiunea Rai da Buni, unde declara cu nonsalanta si cu zambetul pe buze ca nu ii cunoaste numele mamei lui Catalin, chiar daca vorbeste cu ea zilnic [pentru ca ii spune mama, sac!] si ca se cearta cu Catalin in fiecare zi.  Astfel de declaratii nu fac decat sa inflameze presa si sa le dea apa la moara. 

Consider ca degeaba iti doresti sa te lase lumea in pace sa iti vezi de viata daca in acelasi timp te folosesti de presa ca sa iesi in evidenta.  Presa e ca o fiara neimblanzita! Eu prima data am aflat ca cei doi sunt impreuna cand am vazut la o revista presei renumitele instantanee cu cei doi in mare facand dragoste.  Deh, ori in gura presei, ori acasa cu jaluzele trase!  Ai de ales!