Soacra mică

Carabaneala pe wordpress

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Sat, 28 Jun 2008 07:29:00 +0000

Mai in scurt, dragii mei cititori fideli si ocazionali, iaca ce mi-a venit in capul meu ciufulit de week-end. Am hotarit sa parasesc blogspotul meu drag si sa ma instalez pe wordpress. Am motive serioase, sa nu credeti ca mi-a cazut ceasul cu pendul peste crestet si mi-a trevojit mintile. NU. Decizia a fost luata ieri, dupa trei cesti de cafea si framintari de citeva ore.Deci, am hotarit ca nu mai pot trai fara:

1. Search (m-am saturat sa ma caut pe google cind uit vreun titlu, am totusi mai multe de 70, UJAS!)

2. Imi place a desenez in text cu culori (nu pot sa-mi innadus spiritul artistic, iaca) si pe blogspot nu mai pot sa ma desfat in culori, plus la asta, wordpress-ul imi permite sa decupez textul, sa nu fie prea lung pe pagina. Cititorul sa decida sa continuie sa citeasca "bredul" meu sau sa se opreasca la prima fraza.Voi folosi uneori o fisca frumoasa :)))) Cind oi fi inervata vreau sa pot sa scriu cuvinte urite, dar...sa nu-mi pierd onoarea. Veti vedea cum.

3.Veti putea sa scormoniti mai usor in arhiva.

4. Vreau sa am mai multe pagini. Sa ma cracan in ginduri.

5. Chiar daca oi pleca in vacanta am sa programez niste texte cu ginduri pe care le-am scris odata si care vor aparea fara asistenta mea. Intr-un cuvint, cind imi voi praji curul la soare pe vreo plaja, voi veti avea impresia ca nu v-am uitat si veti citi o noua portie de "breduri" :)

Avantaje sunt mai multe, dar inca cred ca nici eu nu le-am descoperit ;) Ah, iaca imoticoanele vor capata fata.

Deci, daca nu ma credeti intrati aici sa vedeti blogul schimbat la fata. Mutatul abia a inceput. O sa fie transformari in fiecare zi, pina la instalarea definitiva.

Daca nu ma vedeti aici, sa stiti ca lucrez acolo

Daca nici aci si nici acolo, inseamna ca-s la scaldat :)))

Gata, am fugit sa-mi fac rucsacul. Plec in calatorie ;)

Cărările noastre

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Fri, 27 Jun 2008 07:26:00 +0000

Oamenii se schimbă.
Iaca se întîlnesc doi pe aceeaşi cărare şi continuă calea împreună. Cărarea e bună, luminoasă, uneori o ia prin pădure, alteori prin cîmpie, cîteodată se întretaie cu alte cărări. Uneori se desface în două cărări mai mici, ca mai tîrziu să redevină una singură. Atunci cei doi călători se despart şi ei pentru o vreme ca apoi să se regăsească. Pe aceeaşi cărare. Continuă călătoria împreună, îşi povestesc lucruri noi unul altuia, fac schimb de impresii, de gînduri. Şi fiecare pas făcut pe cărarea ceea parcă îi apropie şi mai mult, parcă le aduce mai multă bucurie, împlinire, complicitate. Devine acum cărarea lor. Cărarea ce-i duce spre paradis.

Şi iată că din nou cărarea se desface în două. Cînd vine vremea să redevină una singură, ca de obicei, aşa cum era firesc cu ceva timp în urmă, unul se întoarce, iar celălalt… încă nu. Încă nu se grăbeşte să revină. Celălalt a descoperit ceva nou, nemaivăzut şi nemaîntîlnit de frumos. Pe altă cărare. E atît de încîntat de descoperirea sa, încît paşii curioşi îl duc şi mai departe, pe cărăruşa ceea străină, care îi promite atît de multe…

Iar cel care îl aşteaptă, s-a aşezat obosit sub un tufar şi priveşte trist cărarea ce ducea cîndva spre… paradis?

Oamenii se schimbă. Oamenii îşi schimbă cărările.

Hobby-șorul soacrei

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Wed, 25 Jun 2008 22:20:00 +0000

Are soacra mică un hobby. Tare îi place sa bage tot ce se mișcă în obiectiv. Încă nu știe sa bage frumos și profesional, dar se antrenează conștiincios. Visul ei cel mare e să constate într-o zi că așa cum știe ea să bage, nimeni nu se mai pricepe. Doar printr-un singur gest și fără prelucrare suplimentară la calculator :)

Iată la care etapă mă aflu acum. Patru lucrări de ultimă oră.

Amețită în levănțică
Umbre de vară
Cerul paradisului
Mușcate în apocalipsă

Şapte greşeli ale unui blogger debutant

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Wed, 25 Jun 2008 09:22:00 +0000

Soacra mică are deja cîteva zeci de postări în arhivă şi i se pare că ajuns mare savantă. Făceţi-vă o pomană şi păstraţi-i iluzia. Nu e neapărat să aplaudaţi, dar nici cu tomate să nu aruncaţi. Într-un cuvînt, ne-am înţeles, da? (Aici e o iconiţă cu pocloane pîn’ la sol)

Deci, scoatem lentilele "rozove" şi ne apucăm uşurel de "inema" pentru că toate punctele încep cu NU şi chestia asta stresează tare:

1. NU scrieţi regulat? Vi-i lene, e prea cald afară, a murit muza aseară, a exploadat serverul? Hai sa fim seriosi! Cine vrea sa scrie, găseste 1000 de posibilităţi, cel ce nu vrea găseşte 1000 de motive ca să n-o facă. Motivul pe care îl accept eu poate fi doar acesta:"M-a înjurat de dimineaţă mama soacră". Alti cititori, o sa rămînă profund dezamagiţi dacă două săptămîini la rînd scrieţi ca un nebun, nu va puteţi opri, iar o lună luaţi pauza. Deci, faceţi un efort să scrieţi regulat. De ex. luni, miercuri, vineri scrieţi, iar restul zilelor răzbunaţi-vă pe soacră.

2. NU vă porniţi la drum cu gîndul să cîştigaţi milioane din blog. Eu una sunt convinsă că e mult mai uşor să devii milionar prin loterie (da, chiar şi cea moldovenească) decît să devii milionar prin blog. Dezamăgiţi? Bun, acum să vă aduc vestea cea bună. Dacă milionar nu veţi deveni la sigur, apoi aveţi toate şansele să deveniţi celebru. Dar nu uitaţi să băgaţi numărul de telefon mobil (nu de la serviciu, bine?) în profil. Pregătiţi-vă să recepţionaţi SMS-uri cochete înainte de culcare. Cu cît mai mult timp nu veţi publica fotografia în prima perioadă "blogo-bludnică" cu atît mai hot or să fie SMS-rile. Imaginaţia, dragii mei bloggeri visători, e un lucru mare. Profitaţi din plin. Mai ales de imaginaţia sexului frumos.

3. NU stiţi să vorbiţi în blog de la prima persoană? Păcat. Pentru că alţii s-au învaţat demult s-o facă şi respectiv au reuşit să fidelizeze cititorii. Lăsaţi la o parte visurile neîmplinite de reporter CCN, BBC sau Moldova 1 (asta în cadrul unui blog). Nu vorbiţi doar despre evenimente din departări ceţoase şi doar de la persoana a treia. Diminuaţi distanţa dintre voi şi cititorii. Alintaţi-i din cînd în cînd cu vreo poză în slipi făcută dimineaţa înainte de a posta pe blog. Credeţi-mă că slipii vor crea fel de fel de asociaţii: de la dezgust pînă la visări erotico-pornografice. Cert e că n-o să lase cititorii indiferenţi. Şapte din zece or să se întrebe a doua zi: "Da oare şi-a schimbat chiloţii nebunul cela din blog?" :)

4. NU stiţi ce sa mai scrieţi în blog şi incepeţi să băgaţi Copy/Paste-uri? De fapt, asta nu-i cel mai straşnic ce poate să i se întimple unui blogger disperat. Încercati doar să faceţi un efort ca să personalizaţi un pic informaţia găsită. În primul rînd nu uitaţi să băgaţi link-ul către autorul articolului şi apoi completaţi informaţia cu o valoare adăugată personală: o mini-analiză în urma unei cercetări pe net, un comentariu sau o glumiţă. Un fleac, dar să vă aparţină.

5. NU vi se pare important să răspundeţi la comentariile din blogul vostru? U-u-u-u-u-u! asta chiar e un gest nerespectuos faţă de interesul cititorilor. Dacă poate aţi uitat, vă aduc repejor aminte că blogul, în primul rînd, e un instrument de comunicare. Dacă îmi spuneţi: "Da mie îmi este interesant să vorbesc doar singur cu mine!" Apoi eu am să mă inervez oleacă şi am să vă răspund: "Păi, închideţi atunci comentariile sau, şi mai bine, închideţi accesul la blogul vostru". Masturbaţi-vă sănătoşi de cîteva ori pe zi de la propriile gînduri geniale fără ca să moronciţi capul cuiva.

6. NU vi se pare important să vizitaţi alte bloguri şi culmea! să lăsaţi comentarii pe ele? Mai citiţi o dată punctul five.

7. Încă NU aţi vizitat bloggerul.com? Poate că asta e cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o de la lansarea blogului vostru. Fugaaaa, într-acolo! Veţi găsi informaţie utilă cu tonele.

Glamour-ul soacrei

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Tue, 24 Jun 2008 07:51:00 +0000

Fiecare cu "tarakanii" săi (dracii, piticii, gîndacii, balaurii etc.). Dacă ţi-i cunoşti bine şi trăieşti în armonie cu ei, socoate că eşti norocos. Mai rău e atunci cînd "tarakanii" tăi nu numai că nu-ţi dau pace ţie să trăieşti, dar se mai bagă şi în sufletul altor "tarakani" de primprejur.

Soacra mică are draci. Ca orice soacră care se respectă. Fiecare drac are porecla şi pentru fiecare există un "approach". Totuşi, se mai întimplă ca negocierile "diabolice" să eşueze. Aşa că, dacă într-o zi (n-are importanţă de e senin sau înnourat) soacra mică poartă ochelari de soare (negri!), asta nu înseamnă că vrea să pară tare “glamurnaya”, căci îi stă bine (hai să-mi fac un "piarcic"). Asta înseamnă că negocierile au eşuat de dimineaţă şi e nevoită să-şi ascundă privirea plină de drăcoi veseli ce joacă "Ciuleandra" în ritmul cel nebun de la final.
Azi îs "glamurnaya" nevoie mare. E posibil ca ziua să se termine cu victime.
Cine încă nu s-a ascuns, nu-i vina mea.

Visarea şi verigheta

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Mon, 23 Jun 2008 08:03:00 +0000

Cînd socrul mic e în deplasare, soacra mică se "cătăie" cu autobuzul. De buna voie şi nesilită de nimeni, evident. Cătăiala devine o călătorie şi mai agreabilă într-o dimineaţă cu soare proaspăt ca cea de azi.
În autobuzul semigol, am ales o despărţitură de patru scaune libere. Ascultam cuminţică muzică şi priveam de pe fereastră verdele aprins de soare. La staţia urmatoare, m-am văzut în faţă cu un cuplu care m-a făcut să-mi strîng picioarele din poziţie crăcănată în poziţie decentă. Îi simţeam prea aproape de mine, chiar stînjenitor de aproape. O intimitate ce m-a luat prin surprindere. Mi-am potrivit ochelarii de soare ca să creez iluzia de distanţă. Cuplul însă se simţea de minune, căci era de unul îndrăgostiţi. În afară de obiectul admiraţiei nu mai vedea nimic primprejur. În cîteva clipe mi-am dat seama că eu, de fapt, nici nu prea existam pentru ei. Eram ca un şurubaş la fereastră :)

Fata era aşezată în dreptul meu: micuţă, finuţă, cu păr luuuung ce se aprindea sistematic în roşcatul soarelui ca oranjul semaforului. Baiatul finuţ şi el, îi ţinea degetele cuibărite în palme, le mîngîia uşurel şi privea visător peste fereastră. Fata visa şi ea. Curenţii proaspeţi de aer din salon îi mişcau pletele ca o năframa în vînt, iar cînd razele de soare îi transformau ochii mici în struguri verzi transparenţi, ea îi închidea dulce, cu un zîmbet ascuns...
O tandreţe plutitoare ca un vis de vară. Dar… tot atît de trecătoare.

Gîndul mi-a fost confirmat de privirile neastepatat de insistente a fetei fixate pe mâinile mele. Brusc, m-am văzut transformată din şurubaş în femeie. Fata îmi privea atent verigheta. Se pare că detaliul acesta micuţ de tot, a trezit-o din visare.
După a şasea sau a şaptea privire, eram aproape gata să i-o ofer :))))) Si, sincer, cred că avea s-o fac, dacă eram să am măcar nişte diamante pe ea (ca să nu-mi fie ruşine de dar). Verigheta soacrei e tare modestă, însă... inscripţia din interior costă cît toate diamantele din lume ;)
Cine ştie... poate a simţit fata că mâinile mele ascund un cod preţios:) Parola o cunosc doar eu.

Sărutul norocului

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Sat, 21 Jun 2008 13:58:00 +0000

Vine și ziua în care îți dai seama că norocul te iubește. Unul îl are la căpătîi de la naștere, altul doar a auzit de el și îl cîntă pe la sărbatori (Ș-așa-mi vine cîteodată). Trăiesti, muncești din greu cu anii, speri să vină ziua în care sa spui am și eu noroc în viața asta. În zădar.
Cînd ajungi să simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în ochi și... se îndrăgostește de tine. Atunci viața începe să înfloreasca în toate culorile, că nu-ți vine a crede ochilor. Și abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti.

Încetul cu încetul te deprinzi cu ea, cu viața de norocos, și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie coaptă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea, oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:"Vedeeeeți cît de mult mă iubeeeeește!"

Pînă într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător și nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.
Pentru tine.

IP location

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Fri, 20 Jun 2008 12:50:00 +0000

Recunosc din start că nu prea mă pricep în informatică şi încă mă înec în beznele internetului, dar… asta nu e o un obstacol serios pentru curiozitatea mea de damă. Mai ales că… statutul meu de blogheriţă în pampers, mă obligă. Deci, cum aud ceva nou, scîrţîie fotoliul de sub buci de trei ori, scot limba afară şi iau poziţia de atac. Adică îl consult pe Dl Google. Într-un cuvînt, mă descurc cum pot :)

Nu demult am auzit o expresie magică "IP Location" şi m-am aprins pe loc: opaaa! poate să-mi prindă bine la gospodărie. Iaaaan să vedeeeeeem! În 1min. şi 32 sec. am înteles că site-ul cu programul în cauză poate să-mi fie extrem de util în cazul în care îmi pierd memoria şi nu mai ştiu unde se gaseşte casa mea, cu butonaşul violet al procesorului (bună justificare, nu-i aşa? ;)).

Cînd deschideţi site-ul acesta, în căsuţa ce apare între ochi e deja afişată adresa IP-lui vostru. Rămâne doar să apăsaţi pe OK. Asta am făcut-o şi eu. Mare mi-a fost dezamăgirea cînd am văzut că eu, femeie cum se cade şi aproape inteligentă, trăiesc în lumea reală ca un boschetar, fără acoperiş deasupra capului. Conform IP-lui meu, iese că de cîţiva anişori "mă cantuiesc" pe o platformă (bănuiesc că tare puturoasă) între două linii de cale ferată.

Vestea bună: nu puteţi să mă găsiţi uşor.
Vestea proastă: îmi este obijduitor totuşi.

Un amurg văratic...

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Thu, 19 Jun 2008 22:16:00 +0000

Eu iar am fost acolo...

În amurgul roșietic
Cu iz dulce de nectar
Înflorește levănțica
În albasru bestial;)

Lîngă lacul singuratic
Tresărind ușor în valuri
Priveam lebedele albe
Legănîndu-se spre maluri.

Iar în apa apă vie-caldă
Taiată de lebădioare
Soarele se oglindea
Înainte de culcare...

Poate fi arestat un blogger?

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Thu, 19 Jun 2008 07:12:00 +0000

Poate. Tare uşor şi nici motiv mare nu trebuie pentru asta. Depinde, bineînţeles, de ţara unde te afli, limba în care scrii şi mai ales de subiectele tratate.

Dacă eram acum în China, mă numeam Li şi scriam cu ieroglife despre ţîţele de ieri, aveam să fiu aninată de cur pînă în seara zilei de ieri. Numai pentru articolul Sexul între domnii şi doamnele adevarate, era să fac 3 anişori de puşcărie, iar pentru Zodiacul meu fierbinte aveam să mă răcoresc tocmai 7 ani. Şi pentru că la racoare creierii mei lucrează mai bine, la ieşire aveam să mai public încă nişte zodiace (nu ştiu cît de fierbinţi) pentru paiangeni, gîndaci şi şobolani. Mă încearcă o suspiciune acum. Oare cel care a scris zodiacul chinezesc, nu se afla după gratii cumva? Bănuiesc că a stat exact 12 anişori. Trebuie să-l consult la acest subiect pe Domnul Google generos.

Dacă citiţi rîndurile acestea din USA, vă hliziţi sub musteţi şi sunteţi gata să-mi replicaţi: "Da eu, da eu îs pe pamintul făgăduinţei, aşa că "пешу как хачу" şi despre ce vreu, na". Apoi eu vă răspund doar cu o propoziţie "не смешите мои тапки" (traducerea: nu-mi faceţi caloşii să se cace de rîs). Trageţi o fugă aici şi fiţi atenţi la statisticile din rapoarte.

Vă las să vă faceţi propriile concluzii.

Să nu credeţi cumva că articolul dat e o formă de avertizare. Nu. Mesajul lui e chiar foarte pozitiv. Dacă s-a ajuns la arestarea bloggerilor în lume, înseamna că blogul devine o putere.

Mesajul controversat al ţîţelor ;)

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Wed, 18 Jun 2008 08:12:00 +0000

Despre toţi italienii pe care i-am întîlnit pînă acum pot spune doar una: nebunia italienească e surprinzător de compatibilă cu cea moldovenească. Constatarea acesta îmi încălzeşte sufletul ca un ceai de mentă într-o zi ploioasă. Dacă m-ar întreba cineva: "Cu cine din europeni vrei să te băgăm în aceeaşi celulă de temniţă". Eu aş răspunde surprinsă: "Cum cu cine? Cu una testa di cazzo, bineînţeles! Ce întrebare, voyons?!
Într-un cuvînt, de cînd am descoperit naţia lui Berlusconi, viaţa mea a prins gust. Şi dacă nu-mi iau doza zilnică de "tiramisu", simt cum ma cotilesc în mlaştina sugătoare a rutinei.

Am un coleg italian la serviciu pe care îl numesc cu tandreţe "pastila mea antidepresivă". "Pastila" e la singular, dacă aţi remarcat. Pentru că dacă doza jurnalieră se măreşte, devin deja eu "pastila lui depresivă". Deci, glumim, aiurim, ne luăm reciproc peste picior. El ma ia în Ferrari, eu - în căruţă (fără majusculă şi fără amortizare). Pricepeţi-vă cine e hurducat mai tare;)) Dacă cineva din noi are slăbiciunea de a se supăra, celălăt face uz de dreptul său excluziv de a lansa un va fa’n culo. Deocamdată, nu s-a ajuns la aşa "îndrumări". Totul e înainte, cum s-ar spune. Rămînem optimişti şi pozitivi.

Azi dimineaţă, P. (pastila) îmi priveşte ţîţele şi-mi zice îngîndurat:
- Ce ochi frumoşi ai.
- Ca întotdeauna, răspund un pic surprinsă că "m-o băgat în seamă" mai dimineaţă decît mă aşteptam.
- Nu, zice, azi sunt mai proeminenţi. Pe cine ai pus de gînd să seduci?
- Care seducere P., nu ciripi aiurea. Eu îs femeie serioasă şi n-am de gînd să-mi schimb statutul.
- Oh, ce mesaj controversat afişezi: priviţi-mi gurguiele, admiraţi-le cît vreţi, dar băgaţi de seamă că eu statutul nu mi-l schimb pentru atîta fleac. He-he-he.
- Care gurguie, P.? Ai mîncat aseară spaghetti cu sos din ciuperci halucinante, breeee!
- Dacă avea să mănînc ciupeci, cred că-ţi spuneam acum că văd patru sau şase gurguie, dar eu văd doar două. Dar tare… îndrăzneţe. Începe să se hlizească şi pleacă.
După cuvîntul "îndrăzneţe" am simţit c-ar trebui totuşi să mă cercetez atent la oglindă. Şi m-am vazut. Mdea… gurguiele erau la locul lor şi ... îndrăzneţe. Ce naiba! Le-am atins cu vîrful degetelor, apoi am ridicat puloverul. Erau nasturii de la cămaşa mea albă cu două buzunărele, plasate drept pe ţîţe. Şi pentru că puloverul e un pic mulat, acestea ieşeau în evidenţă. Bun efect, ce să spun.

Numai că… nasturii sunt plasati un pic mai sus decît gurguiele naturale. Chiar dacă acestea ar fi fost de fecioară tot nu aveau cum să provoace de la o aşa înălţime.

Pe semne că P. n-a vazut demult piept dezgolit de femeie:) Mdea…

Povestea unui milionar

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Tue, 17 Jun 2008 07:24:00 +0000

De fapt, nu e poveste. M-am gindit ca multi dintre voi (ca si mine ceva timp in urma) sunt curiosi sa afle cum un om simplu devine milionar. Asa ca va descriu procedura, ca sa stiti la ce sa va asteptati cind… intr-o zi descoperiti ca sunteti un fericit de milionar. Fericit? cred c-am exagerat nitel. Sa vedem.

Un nene frantuz, aflindu-se la Bruxelles pentru o conferinta internationala, si-a ratat la intoarcere trenul spre Paris. Ca sa-si scurteze timpul pina la urmatorul tren, a intrat intr-un press shop sa-si cumpere un ziar. Linga afisa Euromillions, lot de 180 milioane, a indeplinit fara graba 5 bilete =10 euro. A platit si dus a fost. Dus cu trenul, adica:)

Peste trei saptamini, in acelasi tren dar cu directie opusa citea alt ziar, mai proaspat:) A dat cu ochii de un articol care anunta ca lotul de 180 milioane, cel de citeva saptamiini in urma, a fost impartit frateste intre un francez, un portughez si un belgian. Cel din urma insa, inca nu si-a ridicat averea. Ultimele comentarii din articol se roiau in jurul unei singure intrebari: unde-i blegul de belgian? De ce nu-si ridica lotul? Mdea, si-a zis nenea frantuz, belgienii astea… Insa numarul 180 a inceput sa-i rascoleasca memoria, apoi l-a scuturat cu citiva volti in fotoliul confortabil al Thalys-lui. Pai si eu am cumparat citeva bilete de loterie cind ma aflam… in Belgia. Si-a scotocit poseta, a gasit cele 5 bilete si a inceput sa potriveasca numerele. Procedura a durat cam o ora, pentru ca de fiecare data cind lua un bilet in mina si incepea sa-l cerceteze cu atentie, portabilul de serviciu nu-l lasa in pace. A gasit in sfirsit un bilet cistigator si dupa calculele sale modeste urma sa puna mina pe 200.000 euro. Iupiiiiiii! A urlat omul multumit, cu banii acestea imi platesc creditul pe casa si ma linistesc pentru tot restul vietii.

A format imediat numarul serviciului clientela si a intrebat cind poate sa se prezinta ca sa-si ridice cele 200 de tone de euro. La auzul sumei doamna de la celalalt capat al firului, si-a dres vocea apoi i-a spus delicat ca… e vorba de alta suma, de fapt, si ca revine indata cu un apel. Apelul urmator l-a primit de la un psiholog care, dupa ce l-a prelucrat profesional, i-a anuntat in sfirsit vestea cea mare: cistigul lui era de 60 milioane de euro (el era "belgianul" cel bleg:)))).

Din clipa ceea s-a inceput paranoia in cel mai destructiv sens al cuvintului. Avea omul o idee obsesivo-maniacala: nu cumva sa piarda biletul pretios pina a ajunge la oficiul Euromillions. I-a schimbat ascunzisul de atitea ori ca se mira cum de nu l-a pierdut in cele din urma.

A simtit cu adevarat ca e milionar doar atunci cind intr-un salon de auto, si-a ales doua modele recente de mercedes si... inainte de iesire a incercat un Bentley. I-a placut atit de mult ca n-a mai ezitat sa-l cumpere. Atunci cind porti pantaloni de 10 euro si iti procuri o masina de 400.000 euro, te simti ca o zina cu bagheta magica.
Mdea…numai ca magia nu dureaza mult. Nu la nivel de cont bancar, nu, cu o dobinda de 8 mii de euro pe zi, e pacat sa te plingi. Treptat dar sigur vine epuizarea psihologica. Si aici parca va vad cum chicotiti sub nas: soacra o innebunit, care epuizare, breeee! Dati-mi macar 100.000 si ma vedeti epuizat la Pastele buburuzelor. Aga, cu 100.000 si eu nu m-as epuiza tare. Dara iaca citeva zeci de milioane…

Deci, fiti atenti, dupa euforie, paranoia si iar euforie vine pe neasteptate simtul culpabilitatii. Daca n-ati incercat niciodata simtul acesta, sunteti mai norocos decit un milionar, credeti-ma. Nenea frantuz milionar a inceput sa simta o culpabilitate infernala, adica de un million de ori mai ascutita decit doza pentru oricare din noi. Isi punea intrebari gen: de ce anume eu am cistigat atita banarit si nu vreun copil care visa sa-si cumpere o bicicleta? Cite milioane de sperante au fost cumparate cu 2 euro/biletul si am ajuns doar eu sa ma bucur de milioane? Oare n-am sa platesc pentru aceste milioane cu altceva mai scump ce nu poti cumpara cu bani?
Cind a inteles ca incepe sa-si iasa din minti sub povara intrebarilor retorice care ii impaiegeneau sufletul ca niste metastaze, frantuzul milionar s-a adresat unui psiholog de renume. Mai continuie si azi sa-l vada regulat.

Vreti sa deveniti milionar?

Deveniti mai intii un psiholog. De milioane.

Iaca aşa…

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Mon, 16 Jun 2008 07:52:00 +0000

În sfîrşit mi-am dat seama cît de prefăcută pot fi. Fără ca să vreau, îmi modelez tonalitatea vocii în funcţie de interlocutor. La serviciu vocea-mi balansează între sever şi dulceag, cu socru mic se transforma brusc în mieunat, iar spre seara, cînd ajung să vorbesc cu buburuza mea de fată încep a chiţcăi ca şoricelul din Tom şi Jerry.
Mă bucur totuşi că numărul lor nu depăşeşte cifra trei. De fapt, naiba ştie cîte oi avea la număr? Că dacă s-ar găsi cineva să-mi înregistreze o zi întreagă fluctuaţiile vocii, parcă mă văd cum mă apuc să caut frenetic nişte cursuri de dicţie sau vreun "corector de voce". Interesant, oare există aşa meserie? Corector de voce. Te duci la medic şi chiţcăieşti cît poţi tu de duios: Domn’ doctor. Tare vreu să-mi transformaţi vocea de cumatră isterică în voce gravă de doamnă respectabilă. Să fie cam aşa ca la … staţi să mă gîndesc ca la cine vreu... o! ca la Olga Ciolacu. Aşa cum vorbeşte ea la televiziune, prin interviuri. Că acasă cine ştie, poate se odihneşte femeia în soprano. Mai în scurt, (şi aici pui mâinile în şolduri), fără alto nu plec din cabinet.

Iaca aşa, azi am la ce mă gîndi toata ziulica.

Izvarul de la Waterloo

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Sun, 15 Jun 2008 13:02:00 +0000

Cînd mi-e pofta de o cană de izvar ca acasă, îmi caut opincile și mă pornesc la Waterloo ;)
Îmi găsesc refugiul într-un colț răcoros de restaurant, cu testamentul lui Napoleon deasupra șemineului și savureeeeez în voie fiecare înghitițură aromată de vin dulce.

Duminica asta a fost mai multa lume ca de obicei, astfel încît refugiul meu s-a transformat în loc public și gălăgios. S-a schimbat decorul de vizitatori, dar ambianța a rămas aceeași: o răcoare de cu iz de veșnicie, praf istoric peste drapeluri agățate de tavan și obiecte pe care le mai poți vedea doar în muzee. Ai impresia că te afli într-o lume...care nu știe de calculatoare, GPS-uri, telefoane mobile etc.
Postez cîteva fotografii ca să înțelegeți despre ce vorbesc:

Pe nenea în costum albastru nu l-am scăpat nici pentru o clipă din ochi. Și-a dat omul seama de lucrul acesta și mi-a făcut o surpriză. Mi-a dorit foarte elegant poftă bună cînd a trecut pe lînga masa mea. Atît de uimită am rămas că mai nu m-am înecat cu pătlăgica pe care o rugumam la moment.

Alte decoruri din refugiul meu: ferestruica cu sfeșnice si o bucățică de șemineu de pe tipurile lui Napoleon.

Iar în exterior Leul mai stă la locul său tot atît de măreț și grandios ca Bonaparte cîndva.

Și cerul, azi cerul a fost de un volum deosebit de impresionant.

Despre homosexualitatea moldovenească virtuală

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Sat, 14 Jun 2008 15:25:00 +0000

Mă conving pentru a cîta oară că suntem rătăciţi rău de tot. Mai rău nici că se poate.

De la parada eşuată a gay-lor din Moldova a trecut ceva timp, dar articolele la acest subiect tot mai continuie să apară. Din ce în ce mai provocatoare şi agresive. Puteţi să vă convingeţi pe curaj.net, însă nu vă sfătui să pierdeţi timpul aiurea, că mi l-am pierdut deja eu destul.

Ultimele articole mi-au confirmat suspiciunile pe care le aveam de la bun început. În Moldova există mai mulţi homosexuali virtuali decît reali. Pentru că cei adevăraţi şi cu bun simţ, nu scriu pe forumuri şi nici măcar nu ştiu de curaj.net. Din partea mea, doar pentru lucrul acesta cei din urmă merită respect.

Homosexualii virtuali însă, se pare că prind orgasme de la articolele publicate pe curaj.net. Altfel nu pot să-mi explic la ce serveşte provocarea evidentă din conţinutul lor. Admit că poate fi o strategie a site-ului pentru a ademeni un numar mai mare de vizitatori (heterosexuali, evident), care răspund la aceste provocări programate. Şi dacă urmărim un pic statisticile site-ului, se pare că le-a reuşit. Recunosc că am căzut şi eu în plasa lor, postînd cîteva comentarii. Credeam că sunt sinceri în demersul lor iniţial de a se face auziţi. Acum aproape că sunt sigură că e doar o politică artificială. Păcat că pentru acest scop se speculează şi cu simboluri naţionale (plasate măreţ pe site). Asta pentru nişte statistici ieftine. Încă un proiect eşuat pentru tinerii din ţară, care se lasă uşor manipulaţi. Doar că mulţi încă nu-şi dau seama.
Trist.

Vineri, 13

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Fri, 13 Jun 2008 08:18:00 +0000

Nici alarma, nici clopotele, nici ceasul cu pendul ce anunţă gradios fiecare sfert de oră, nu e în stare să mă trezească în dimineţile de vară. Am însă mare noroc că se scoală unii mai devreme ca mine ca să debiteze prostii matinale la radio :) Numai o prostie, în sensul cel mai frumos al cuvîntului, spusă cu voce convingatoare poate să mă facă să deschid un ochi, să mă întreb dacă mi s-o năzărit, ş-apoi să-mi conectez minţile la realitate. Aşa că, vă pricepeţi deam că pe mine cu banalităţi deştepte nu ma treziţi ;)

Azi dimineaţă aud prin somn nişte exclamaţii la radio : waaaaw, un văleleu belgian, un ah, bon? francez şi un international da chiar nu ştiam, iaca măi… Am înţeles că cineva nu ştie ceva şi ceilalţi se miră cum de cineva nu poate şti aşa ceva despre acel ceva într-o zi ca asta. Da ce zi e azi? Am deschis un ochi de curiozitate. Poate nu trebuie să mă duc la lucru?

E vineri cu 13 pisici negre, paiangeni, cadavre, cranii… Mare eveniment, oameni buni. Păcat totuşi că trebuie de lucrat în toate vinerile de 13. Oricum toată lumea e preocupată de tot felul de superstiţii ridicole, dar interesante c-au reuşit să mă scoale uşor în dimineaţa asta.

Am să-mi pun la încercare memoria cu care am înregistrat unele superstiţii radio-matinale în timp ce-mi spălam colţii. Deci:

· Dacă a intrat o viespe în casă, înseamnă că veţi avea oaspeti nepoftiţi. Şi, Doamne fereste, s-o pocniţi cu vreo gazetă în cap, c-o să vă pomeniţi cu oaspeti la fel de ...cantujiţi la cap. Adică dezagreabili. Văleleu!!!

· Dacă primul fluture pe care l-aţi zărit vara asta e de culoare alb-imaculat, aşteptaţi-vă la un noroc sălbatic în caniculă. Într-un cuvînt, investiţi bani în loterie. Fluturaşul o să vă facă milionar. Waaaaaw!

· Dacă (asta doar dacă) faceţi patul dimineaţa, să nu vă lasaţi sustraşi de alte treburi pînă cînd nu vedeţi patul făcut pînă la urmă. În caz contrar, riscaţi să aveţi o zi agitată. Da chiar nu ştiam, iaca măi...că eu nu fac niciodată patul.

· Dacă (asta doar dacă) măturaţi prin casă, să nu lăsaţi mătura sprijinită de pat, veţi deranja spiritele casei şi vor porni certuri în familie. Ah, bon? Iaca la ce serveşte un aspirator. La pastrarea echilibrului spiritelor din casă. :)

O zi buna la fiecare!

Cu 13 zîmbete de la necunoscuţi (te) drăguţe, sărutări de tot felul şi doar noutăţi bune!

Blonda "care rîde"

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Thu, 12 Jun 2008 09:30:00 +0000

Preludiul la textul dat îl găsiţi aici.

18.45. Sîmbătă. Mă legănam uşurel spre casă în autobuzul nr. 95. Ploua cu găleata. Timpul de la Bruxelles te impune să porţi cu tine umbrelă, dar nu toată lumea are nevoie de atributul acesta. Mai ales tinerii. Pletele umede sunt la modă aici. M-am convins şi eu că şuviţele umede degajă un farmec aparte. Mai ales cînd ai destul timp să admiri un profil de baiat drăguţ :)), cu plete negre strălucitoare şi picături reci prelingîndu-i-se pe pomeţii netezi.
La staţia Troon, a urcat o blondă cu o căţeluşă. Şi ea blonduţă. O femeie tînără cu alură de adolescentă. Păr scurt, de un blond muiat, ceafa ciufulită ca o codiţă de raţuşcă, nas ascuţit, pomeţi de ceară. O faţă ştearsă de culori. Şi doar o privire de un verde umezit îţi mai dădea speranţa că femeia era vie.

Avea chipul ei ceva care mă tulbura şi mă fascina în acelaşi timp. Privirea mi se plimba de-a lungul unei cicatrici brutale, de culoarea sîngelui închegat, ce-i brăzda nemilos faţa din colţul gurii pînă la urechea stîngă. O amprentă a unui moment agresiv, ce i-a împărţit faţa gingaşă în două profiluri: unul care rîde forţat şi altul - liber în expresie. În clipele celea profilul drept era trist, cu ochii pe căţeluşa din braţe ce tremura de frig sau de boală. Părea că şi-a adunat toată tandreţea în vîrful degetelor pentru a mîngîia năsucul căteluşei, umezit în stropii de ploaie.

Îmi plac feţele cu cicătrici. Sunt ca nişte coduri secrete care ascund momente speciale, clipe de nebunie, emoţii puternice în care a fost implicat proprietarul. Sunt ca nişte link-uri care te ademenesc să faci click pe ele, în speranţa că vei descoperi ceva interesant. Şi mare e dezamăgirea cînd dai peste pagina albă: " … cannot display the webpage"

Acolo unde privirea nu poate merge mai departe, îţi rămîne doar imaginaţia ca să încerci să răspunzi aproximativ la nişte întrebări prea indiscrete.

Zodiac fierbinte ;)

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Tue, 10 Jun 2008 22:04:00 +0000

Ghid pentru femei

Intrare interzisă pentru domnii adevarați

Berbecul
Dacă ai o viață sexuală picantă, înseamnă că in ea e implicată un Berbec. Fii sigură că Berbecuțul tău dinamic a inventat sexul în grup și a avut curajul să-l pună în acțiune. Dacă te-ai încurcat cu un Berbec, cred că ți-a propus să fii protagonistă în una din fanteziile lui sexuale favorite: îmbracată într-un tricou oranj, cu cifra 7 pe sfîrcurile libere, vei face dragoste într-o mașină decapotabilă, asta ca să ai libertate în mișcări cînd vei fi pe genunchii lui. Mașina va fi condusă evident de unul din prietenii săi. Cu viteză nebună. Acesta nu se va jena să-ți urmarească prin oglindă mișcarea gurguilor în ritmul nebunatic al muzicii. Ai să înțelegi mai tîrziu că ai de afacere cu…2 Berbeci. Noapte torrrrrrridă…

P.S. Te pricepi că în treaba asta vei fi dominată, nu-i așa?

Taurul
Dacă cineva îți trage palme la buci, de cîteva ori pe zi și fârnîie de placere, înseamnă că ai alături un Taur. Te sărută, te gîdilă, te mângîie, dar nu prea se grăbește la pat. Cînd ajungeți totuși între cearșafuri, preludiul abia începe. Îți savurează fiecare părticică a corpului de parcă îți face o termoscanare. Chiar dacă ești deja încinsă de-a binelea,Taurul încă mai zăbovește în regiunea pieptului. Cînd te aude că gemi toată în așteptare, poate să te întrebe pe neașteptate: "Te-am mușcat cumva prea tare, iubito?" Atunci îl apuci cu pasiune de gît (zona lui erogenă) și îi strigi la ureche (și ea o zonă erogenă): "Guuuuura! Ia-mă imediat și ține-mă mai strîns de coapse!!! Fooooc, iubite, foc!"

P.S. Așa cum Taurașul tau e super gurmand, cînd strigi Foc! nu uita să-i amintești că ai ceva taaaaaare gustos în frigider. Asta ca să fii sigură că ritmul va trece brusc de la adagio la presto.

Gemenii
Dacă mai ești alături de nestatornicul Gemeni, înseamnă ca ești o femeie de nota 20. Adică o bijuterie de femeie inteligentă și isteață cu care încă nu a epuizat toate subiectele de discuție. Pentru că e un bun strateg și stăpinește arta vorbirii ai sa te lași fascinată de parole, parole, parole ca o păpușă. Știe să spună femeii ceea ce ea își dorește, însă… vei aștepta cam multișor pîna cînd te va invita în pat. Preludiul va dura cîteva ore de conversație ca apoi să ajungă la un act scurt și sălbatic. Amant ideal pentru femeile ce au nevoie să-și deschidă larg porțile sufletului. Dar atenție! Nu uitați să le închideți repejor, altfel se plictisește mai repede decît își poate imagina chiar el.

P.S. Se pare că doar Gemenii sunt capabili să plătească o prostituată doar ca să discute cu ea. O face din curiozitate bineînțeles, nu din altruism.

Racul
E un maestru al cochetării, dar asta doar dacă reușești să-l scoți din carapacea sa comodă. Pe lîngă calendarul tău de ciclu, nu uita să mai duci unul și pentru Racul tău dependent de fazele lunii. Vei putea să eviți astfel salturile sale de dispoziție. Dacă ești casnică și te desparți greu de sobă, Racul e partenerul tău ideal. În tehnicile amorului trebuie mereu încurajat și dacă ai destulă răbdare… mmmm nu regreți deloc. Își folosește cu măiestrie degetele în jocurile erotice, acestea fiind de o sensibilitate ma-gi-că! Deci, încurajează-l în permanență și îți va fi de folos în gospodărie.

P.S. Să nu fii prea șocata dacă vei descoperi într-o zi un sertar tainic plin cu chilotei fini de damă. Are omul slabiciunile sale.

Leul
Vei trona lîngă un Leu numai daca ești foarte frumoasă și dacă îl admiri la nesfîrșit, indiferent de starea ta de suflet sau vremea de afară. Ne-în-ce-tat! Să porți mai des rochii fine de culoarea albă și eventual o coroniță de flori de cimp pe creștet. Leul e super romantic și doar o Zînă a Codrilor, ușoară ca o visare și de o integralitate morală impecabilă are dreptul să-l țină de braț. Trebuie să fii ready pentru el în orice clipă. Și laudă-i, laudă-i cît mai mult tehnicile în pat. Leul disprețuiește femeile ușoare, chiar dacă nu prea se pricepe la femei în general. Doamne ferește, să-i vorbești de dublă penetrare sau sex anal. Ai să cazi brusc de la înălțimea statutului de Zînă la cel mai inferior statut, adică cel de Bleadină de Curvadjio.

P.S. Dacă ai recunoscut în exibiționistul de lingă casă Leul tău, înseamnă că nu i-ai lăudat destul atrubutul sexual. Caută omul admirație și recunoștință publică. Și e doar vina ta bineînțeles.

Fecioara
Spre deosebire de Leu, cu o Fecioară nu trebuie să te prefaci. Te vei simți comod în orice discuție: de la banalități drăguțe pînă la analize complicate. Dar fii totuși atentă la comportamentul tău pînă a ajunge la sex-ul banal. La prima întîlnire cu o Fecioară, purtarea ta trebuie să fie o capodoperă de prudență: nici prea vulgară, nici prea virgină. Deci ai libertatea să cauți un echilibru între cele două litere de v. Ideal ar fi să-ți expui cu delicatețe bucile la vederea sa imediată, dar…cu pomeți îmbujorați și o privire plină de pudoare. Într-un cuvînt, să nu inversezi cumva ordinea termenilor în formula: doamna în societate şi curvă în pat. Chiar dacă bărbatul Fecioară n-o să refuze o doamnă în pat, o curvă în societate nu va tolera.

P.S. Ai grijă ca sertarul tainic din bibliotecă să fie plin cu reviste pornografice. Chiar dacă se va opune înverșunat, fii sigură că le va răsfoi periodic din curiozitate. Vei simți efectul în dormitor.

Balanța
Dacă îți plac bărbații frumoți, instruiți și ingenioți, Balanța te va satisface din plin. Este dotat cu destulă imaginație și răbdare ca să-ți ofere toată gama de plăceri trupești cu multă asiduitate și dăruire de sine. Îți va face propuneri sexuale mai puțin ordinare, dar foarte inspirate. Spre exemplu îți va propune să te picteze din vîrful nasului pînă la degetul mic de la piciorul drept cu acuarelă comestibilă și miros de fructe. Te vei simți ca o capodoperă de artă cînd îți va face cîteva poze ca să le posteze în blogul său și ca o zeiță atunci cînd te va spăla de toate culorile cu limba lui jucăușă. Mneam-mneam..:)

P.S. Cred că n-o sa te mire tare faptul că faci parte din haremul lui de capodopere. O să rămîi un pic șocată totuși cînd vei afla că haremul nu constă doar din femei.

Scorpionul
Bărbatul acesta are o putere sexuala explozivă (cola light + mentos). E un adevărat vulcan ce erupe în toate parțile cînd te aștepti cel mai puțin. Dacă crezi că poți cocheta cu el fără urmari … sexuale, vai cît greșești! Odată ce a pus ochiul pe tine va face TOTUL ca să te vadă în pat la el. Vînatoarea îl excită la culme și puține sunt victimile care fiind strînse de el la perete au îndrăznit să i se opună. Le devorează acolo pe loc, din picioare, cu patimă și foc. Nu-i va păsa dacă lasă semne sau vînătăi pe corpurile lor.

P.S. Dacă în fantasmele tale sexuale te vezi violată, bruscată sexual și dominată, nu ezita să te adresezi unui Scorpion. Se pricepe de minune să îmbine plăcerea cu durerea. Orgasm sadic garantat.

Săgetătorul
Pentru ca Săgetătorul să-și îndrepte arcul spre tine, trebuie să știi: a) să arăți bine b) să arăți bine picioarele. E un as în mesaje erotice prin care cucerește …momente erotice. Sexul nu-l plictisește niciodată și îți va propune să prelucrați cu asiduitate toate pozițiile din Kama Sutra. Unde vrei tu, cînd vrei tu și în compania pe care ți-o dorești tu. Dacă ai nevoie de un amant ideal pentru cîteva nopți înflăcărate, fără de obligații, Săgetătorul e candidatul ideal.

P.S. Poate să-ți ceară respectuos să te deghizezi în…gardiană de lagăr nazist. Severă, dură, îmbrăcată în camașă gri și la cravată neagră. Fusta scurtă e obligatorie. Picioarele trebuie să fie accesibile în orice moment și din orice unghi.

Capricornul
E atît de sigur de șarmul său irezistibil că nici măcar nu se străduie să placă femeilor. E o tactică bună, pentru că acestea roiesc în jurul lui ca sateliții în jurul lui Saturn. De regulă, faci tu primul pas, dar nu insista prea mult. Nu ezita să-i faci complimente sincere în momentele potrivite. Cu siguranță că le va aprecia. Îi place mult să danseze. Va alege o parteneră frumoasă (mult mai tînără decît el) și se va legăna cu ea în ritmul muzicii. Preferă un dormitor comod, cu lumină difuză și băutură mai specială.

P.S. N-ai știut că Capricornul e un magistru în autosatisfacere? Vîrsta nu contează, poate să o facă pînă la adînci bătrînețe. Mirată? Șocată? Indignată? Nu pierde timpul cu prostiile, mai bine privește-l cu atenție cum o face. Mmmm, excitare în stare pura. Ai sa sari peste el mai repede decît crezi.

Vărsătorul
Vărsător-ul e visul oricarei femei. Femeia îl interesează ca om nu ca obiect sexual. Fără o potrivire spirituală nu poate ajunge la cea senzuală. Privește sexul ca pe un păcat. Deci, cred că te pricepi că ai șanse mari să-l găsești doar la o…mănăstire. Dacă faci parte din categoria femeilor care știu ce vor, vei putea să-l seduci chiar și acolo. Un pic de tact și imaginație la răcoarea unui izvor cu apă cristalină din pădure…Sper că nu visezi la o căsătorie cu el. Îngroapă de pe acum visul acesta. E mai ireal decît o fantezie sexuală la cel mai superior grad de perversitate.

P.S. Ideea obraznică de a seduce un calugăr nu ți-a venit doar ție în cap. În buzunarul interior de la sutana neagră care te-a excitat de nenumărate ori, vei găsi un block-notes cu zeci de nume femeiești. Ghici din care duzină faci parte?

Peștii
Încă o zodie careia îi plac Zînele și Ilenele Cosînzenele. Le idealizează pînă la imposibil. Faptul că acestea sunt profund căsătorite nu prea îl deranjează. Îi place să sufere din dragoste, să fie rănit pînă la durere și să transforme toată energia în artă. Dacă Peștele nu suferă, nu mai simte că trăiește. Se implică cu tot sufletul său de poet în aventuri amoroase dubioase.

P.S. Puțini din Pești vor îndrăzni să-ți spună că frecventează cluburi sado-mazo sau de travestiți. Păi nu poate cere el de la o Zînă sau Ileană Cosînzeană să țină un bici în mînă sau să-i împrumute pentru o noapte lengeria, nu-i așa?

Autor: Soacra mica

Lacul celor zece lebede

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Mon, 09 Jun 2008 22:14:00 +0000

Duminică am fost iar la lacul verde. Așa îl numesc eu pentru că strălucește în toate nuanțele de verde în apusul sfios de soare: de la verde de urzică proaspătă pînă la verde umed de castan. Ador să stau așezată pe digul de lemn ce se leagănă ușurel sub pașii vreunui iubitor de verde ca mine. Să urmăresc cum vîntul suflă în vălurele răcoroase, cum licăririle slabe de apus se oglindesc în apă, iar firele invizibile de paiangen prind ultimele raze de soare ca să se prefacă în ațe de aur.

Verde proaspăt aici
Verde umed aici
Verde în albastru de seară aici
Verde topit în seară albastră aici

Ahhh, și lebedele, bineînțeles. :) O familie din zece membri (opt bobocei). Dar, vai, cît sunt de caraghioase cînd eleganța lor plutitoare se transforma în pași tereștri.
O lebădă n-ar trebui sa-și arate picioarele :)))))
Dacă nu vă vine a crede tîț aici să vedeți o mamă lebădoaică.

Euro-2008 şi piticii albaştri :)

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Mon, 09 Jun 2008 07:41:00 +0000

Aseară mi-am sunat neamurile din Grecia să văd dacă nu s-au speriat tare de cutremurul de ieri. Vine rîndul să vorbesc cu cumnată-mea. Simt o tonalitate stranie în vocea ei, mai meditativă ca de obicei, mai nu stiu cum altfel şi o întreb delicat:
- Pe semne că încă nu ţi-ai revenit din şoc, da?
-Ai dreptate, (aici am simţit un of moldovenesc) mai sunt încă şocată uşurel… Dar nu de cutremur, că-s deprinsă cu ele. Sunt şocată de comportamentul soţului.
Aici, am devenit tacuta eu, că nu mai ştiam dacă mai trebuie sau nu s-o fac să-mi explice ce a avut în vedere.
A continuat singură. Redau pe scurt povestirea ei.

Deci, în timpul cutremurului de ieri, destul de simţitor, cumnată-mea îşi aude soţul strigînd din odaia de alături :
-Iriniiiiiiiiii, vinoooo, vinooooooo repede încoaaaaaa!
Cumnată-mea, s-a lasat repejor sedusă de gîndul că sotul ei "la nevoie se cunoaşte". Ia uite cum o strigă, o cheamă, îşi face griji omul. Mare minune e cutremurul ista. Aleargă într-o răsuflare în odaia de unde "se neliniştea" soţul şi … ce vede?
Îşi vede soţul în genunchi, tinînd cu ambele mâini ecranul plat LCD cumparat recent special for evenimentul Euro-2008, aşteaptînd-o nerăbdator pe femei-sa. Cum o vede strigă:
-Ia repejor lap top-ul de pe masă ca să nu cada şi pune-l pe pat !!!!!

Miledy, femme fatale

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Sun, 08 Jun 2008 13:06:00 +0000

De obicei, sîmbătă seara ochii mei se odihnesc pe youporn sau youtube. Aseară, pentru că îmi luasem deja doza de pornografie în real life, m-am băgat oleacă pe youtube. Nu ştiu cum voi, dar eu, fac ce dreg şi tot ajung să privesc secvenţe din filme sovietice. Ieri căutam să-l revăd pe Athos din "Cei trei muşchetari". L-am găsit exact în starea de suflet care mă scotea atunci din minţi: triiiist, abătut, suferind din dragoste pentru o femeie care nu-l merită. Of, cred că mulţi bărbaţi nu-şi dau seama cît de seducători pot fi atunci cînd suferă. Din dragoste, bineînteles, nu de dureri de dinţi :)
Se schimbă totul atunci în ei, de la gînduri pînă la privire şi tonalitatea vocii. Într-un cuvînt, devin filozofi. Iar pentru multe femei, un filozof în suferinţe e o adevărată provocare ;)

Cînd eram domnişorică numai bună de gîdilit şi priveam exaltată secvenţa aceasta, mă vedeam Miledy -femme fatale, cea pentru care cînta sfîşiiat de amor rănit, dragul meu Athos. Visul meu era să devin o femeie periculoasă ca Milady, care seduce şi manipulează prin frumusetea ei. Îmi plăcea nebunia ei naturală, felul ei leger de a trata bărbaţii şi … visam bineînţeles la un tatuaj ascuns pe braţ. Lilium regale.

Mdea… îndrăzneţe visări, mai ales pentru o şcolăriţă sovietică cu înfăţişare standard şi purtare exemplară (ă-ă-ă, cu cîteva excepţii mici dar cu efecte mari). De fiecare dată, cînd imi cercetam face-ul în oglindă, eram convinsă că pentru a deveni o adevărată Miledy îmi trebuiau doar niște plete blonde lungi și încîlcite, pomeți alungiți și un nas frumos ascuțit. Iaca la nas, visurile mele se cam întunecau la culoare. Pentru că acesta nu numai că nu era ascuțit dar, culmea, avea forma unei fasolici cu pistrui. Și atunci în sufletul meu romantic se furișau niște întrebari răscolitoare: oare ar putea sau nu, un bărbat ca Athos să ardă în flăcări de iubire pentru un nas cu pistrui?

Ce s-a ales acum din visul meu?

Am devenit nebunatică, da. Nici nu trebuie să mă prefac măcar.
Fasolica mea a crescut și s-a transformat miraculos din defect în efect.
Tatuaj încă nu am reușit sa-mi fac, dar mi-e plină casa de simboluri regale. Și abia azi mi-am dat seama de lucrul acesta.

Pentru cineva totuși am reușit (fără ca să vreau) să fiu Miledy a vieții sale. A se citi : stervă cu majusculă și cu trei semne de exclamare la urmă.
Încă un bărbat cum se cade a devenit filozof pe lumea asta.

Poate din cauza secvenței de mai sus?
Cine știe...

Frămîntări...nocturne (p.6)

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Fri, 06 Jun 2008 22:56:00 +0000

Inima: Cum trebuie sa fie un amant ideal? Ce trebuie să poată face ca să-mi dau seama că e iscusit în arta amorului? Să fie tandru și răbdător sau pasional și spontan?

Rațiunea: Dacă vrei să eviți dezamăgirile, nu încerca să compari barbații și să pui note pentru performanțele lor sexuale. Un amant ideal nu e apreciat după cantitatea de orgasme pe oră, după frumusețea sa exterioara sau tehnicile sexuale. Ai să înțelegi că ai alături bărbatul care te face să te simți femeie, doar atunci cînd nu vei mai remarca alți bărbați. Cînd ai să te prinzi la gîndul că în timp ce-ați fost împreună nu poți să-ți aduci aminte de nici un alt chip de bărbat, în afară de al lui. Cînd ai să simți cu tot corpul că nu mai poți face dragoste cu nimeni altul decît cu el. Îți vei da seama că e amantul ideal, atunci cînd vei înțelege pe deplin sensul cuvîntului "fidelitate".

Femei fără de hotare (continuare)

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Fri, 06 Jun 2008 06:50:00 +0000

Nu mai ştiu cum arată femeile de vîrsta mea la mine în ţară. Ştiu însă foarte bine, la ce se gîndesc ele, indiferent de localizarea lor geografică, atunci cînd se privesc dimineaţa în oglindă. Unele constată cu tristeţe: "Of, încep să seamăn cu mama". Altele se autoconsolează cum pot: "Ei şi ce dacă mi-au apărut nişte riduri, în schimb Mirela are buci mai grase şi pline de celulită". Mai sunt şi de celea care adoptă un approach filozofico-isteric: "Da, da, da! nu mai sunt o fetiţă –romaniţă, în schimb sunt mult mai deşteaptă ca înainte!!! Iaca".

Adevărul e ca toate cele trei categorii se simt aiurea pînă la cafeluţă de dimineaţă. Primele beau cafea Nescafé solubilă, a doua categorie – Senseo doux, şi a treia – Nespresso gold, gîndindu-se evident la… George Clooney. What else?

Inka, e o blondă naturală, o dulceaţă de femeie care zîmbeşte mereu (dupa primul Nespresso, evident). Intr-o dimineaţă a intrat neaşteptat de tristă în birou.
-Inka, îi zic eu, cu braţul acesta superb de flori nu ai dreptul să fii tristă.
A zîmbit. A ezitat un pic şi mi-a răspuns:
-Mi l-am cumpărat singură. E ziua mea de naştere.
-La multi ani! i-am spus exaltată. Eşti una din femeile norocoase pe care vîrsta nu şi-a lăsat amprentele. Arăti ca o adolescentă romantică. Voi, femeile nordice, arătaţi mereu mai bine decît...ă-ă-ă noi, adică celelalte (bine, azi trebuie să mă arăt mărinimoasă, mi-am zis).

A zîmbit din nou. Trist de tooooot.

Aşa cum un barbat întelege suferinţa altuia fără multă vorbă, exact aşa şi o femeie îşi dă bine seama cînd cealaltă plînge, chiar dacă lacrimile îi sunt ascunse după un zîmbet.
Ah, Inka dragă, m-am gîndit atunci, cu numele tău de învingator la Formula 1, doar un zîmbet de campioană te prinde la faţă.
N-am mai spus nimic cu voce. Cînd nu cunoşti bine sufletul persoanei, mai bine taci, îţi cauţi de treabă, o laşi să-şi reia răsuflarea în voie.

Indiferent de continent, ţară, regiune, femeile după 30 de ani sunt foarte vulnerabile, pentru că multe încă se mai agaţă de iluzii, se amăgesc, se reconstruiesc ca apoi să se prăbuşească iar în speranţe deşarte. Iluziile pierdute nu ţin doar de înfăţişarea lor. Voi m-aţi înteles (aici e o iconiţă cu zîmbet trist)

Ah şi florile.
Florile, devin pentru multe din ele, un simbol al singurătăţii.

Femei fără de hotare

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Thu, 05 Jun 2008 07:53:00 +0000

Recunosc cu tristeţe că în ultimii ani m-am dezvăţat de frumuseţea de acasă, de cea moldovenească. Şi aşa mă înăduşă cîteodată un dor de ea! Un fel de dor de sărbătoare cu un pahar de vin dulce. Să mă ameţească, să plutesc de plăcere, să mă-mbăt la urma urmei şi să urlu din cerdacul casei spre grădina vecinei:
-Faaaaaaaaw Liduuuuuuuuţă! Tu ştii ca ai cur frumos? Şi ţîţele tale îs mai chipoase decît balcoanele siliconate ale Victoriei Silvstedt! Ştii sau nu ştii? Picioarele tale zvelte, Liduţăăăă, nu trebuie să le porţi în caloşi, proasto! Eşti aşa de sexoasă c-ar trebui să-ţi schimbi pînă şi numele. Să fii Liduţa Belucci !!! Of, Liduţă, matincă nu ştii pentru ce-i trebuiesc femeii o pereche de picioare epilate.

Atunci cînd am să tac pentru o clipă ca să mă gîndesc să mai dezvolt sau nu subiectul, am să aud vocea mamei mele, aruncată şi ea peste gard:
-Liduţă, vezi ce-o făcut strainatatea din fata mea? N-o lua în serios, te rog. Am înteles şi eu că s-o trevojit oleacă la cap, cînd mi-a spus că maslinele de lingă "seliodka" put a hlorcă.

-Tanti Maria, d-apoi ele chiar put. Că şi eu am cumpărat ieri de celea, aud vocea piţigăiată a Liduţei de peste gard.
Opa! voi tresări atunci de plăcere. Mai am un aliat în caloşi pe lumea asta.

Apoi aud cum Liduţa îşi drege vocea ca să strige deam spre mine.
-Ap’ ce spuneai tu acolo despre picioare epilate, straniero?!
Ca să onorez atentia vecinei, provocată de respectul meu profund sexual (e frumoasă vecina mea, ce mai!) am să scot capul pe jumate din fereastră, ca să mai constat o dată că nu e doar arătoasă, dar şi curioasă, ca o adevarată moldoveancă ce se respectă :
-Ca să fie sărutate, trebuie mai întîi epilate, Liduşka!
-De cîte ori pe zi?
-Epilate?
-Sărutate!

Mai departe dialogul va prinde o tonalitate intimă şi se va muta într-un local mai ferit de urechile lumii. Liduţa cu ochii bulbucaţi de nedumerire, eu-cu aere de guru (altfel nu pot cu un litru de vin în sînge) şi mama cu un măturoi în mînă şi cu o voce jalnică de parcă s-ar justifica în faţa lui Sf. Agaton.
-N-o crede Liduţă, nu vezi că-i după al doilea ulcior de vin? N-o crede!

Asta a fost introducerea, care s-a transformat în partea I din ceea ce-am vrut să spun sub titlul articolului. Iaca aşa-i tot timpul, mă pornesc la drum cu gînduri serioase şi globale ca să termin cu aiureli traditional-regionale :))))

À suivre…

Secretul

noreply@blogger.com (Soacra mi(ţiţi)că) — Wed, 04 Jun 2008 07:46:00 +0000

Ca si toata lumea soacra mica are un secret. E atit de delicat si "original" ca nici macar socrul mic nu-si da seama de existenta lui. El, cu ochi de vultur si psihanaliza Freud-eana, nici nu banuieste omul ca femei-sa prinde caif nemaipomenit de la "voyage" -urile in transportul public. Mdea, este asa ceva pe lume, nu va mirati tare. Cred ca se numeste "autobuzofilie". Si pentru ca auziti un "z " si un "f" in cuvint, putem spune chiar ca secretul meu pute a perversitate. Asa ca… trebuie sa ramina de doua ori mai secret decit oricare altul. Sau poate chiar de cinci ori ;)

Cind se prezinta macar un firicel de ocazie, soacra mica incearca sa schimbe masina confortabila a socrului pe o hurducare matinala in autobuz. In ultimul timp, insa, ii vine tot mai greu sa gaseasca pretexte plauzibile pentru aceasta feblete. Credeti-ma, e mult mai complicat sa gasesti un motiv pentru o calatorie cu bus-ul decit unul ca sa fugi la un rendez-vous cu un amant.

Va explic de ce.

In primul rind, nimeni n-o sa ma ia in serios, nu-i asa? Ca si voi acum.
Intr-al doilea rind, am sa aud in urma mea vaicareli gen: "aaaaa, te plictisesc deja, ai jurat sa ma iubesti toata viata (da, da chiar si in masina) iar acum cauti pe dracu…vrei autobuz prafuit pe roti…cu publicitate" si patati-patata. Chiar daca poate n-o sa aud ultimele fraze cu voce, dar precis ca gindurile astea or sa treaca prin capul…cuiva ;) Cred ca am sa ma simt si mai aiurea atunci. Asa ca, deocamdata, nu-mi ramine decit sa-mi antrenez mai departe imaginatia, compunind motive noi pentru escapadele mele si sa savurez din plin fiecare calatorie publica.

Aaaaaah si un voyage ideal se produce cam asa.
Ies eu dimineata pe racoare din casa, plutind usurel intr-un nor de parfum Chloé. Pasarelele cinta, levantica infloreste, vintul imi gidila narile iar eu… il astept. Iaca il zaresc apropiindu-se vajnic de oprire, albastru, cu floricele albe de publicitatre pe crestet, ca o coronita. Imi deschide portile drept in fata. Sar repejor inauntru, aleg un locusor linga fereastra, bag muzica in urechi, potrivesc ochelarii de soare pe nas si…incep vinatoarea. Stiti ce e important intr-o vinatoare? Vederea buna, of course. Reperez usor "victima", fac un zoom cu privirea si.. ma apuc s-o studiez atent. Nu ratez nici un pixel de placere.

Intr-un cuvint, profit temporar de faptul ca traiesc intr-un oras - caleidoscop, in care se amesteca culturi si religii de care vreti, credeti-ma, ca nu mi-e greu sa gasesc exemplare "exluzive". Poate voi deschide chiar o categorie noua in blog "Portrete paralele". Vom vedea ;)

Stiti deja ce-o sa ma coste initiativa asta :)))))
Perversa initiativa.
Perversa de tot.