My RSS Feed

The Theme of Romans in Dialogue with Patristic Exegesis

sorinsabou@gmail.com — 2024-07-27T14:42:06-05:00

Sorin Sabou, The Theme of Romans in Dialogue with Patristic Exegesis, Jurnal teologic Vol 23, Nr 1 (2024): 5-15.

Abstract

Romans 1.16-17 is one of the most important Pauline texts and it constitutes the theme of the Epistle to the Romans. This foundational text was explained in a variety of ways by Christian theologians in the history of the Church. The thesis of this paper is that Patristic exegesis is different in various ways from the contemporary critical exegesis in that it is more pastorally focused and, as expected, related to the current theological debates of the day.

Keywords: Church Fathers, Letter to the Romans, Origen, Chrysostom, Ambrosiaster, Theodoret, gospel, righteousness of God.

Michelangelo, the Florentine Pietà, and the Reading of Scripture

sorinsabou@gmail.com — 2022-12-29T15:30:24-06:00

Sorin SABOU, Michelangelo, the Florentine Pietà, and the Reading of Scripture. Jurnal teologic Vol 21, Nr 2 (2022): 84-97.

Abstract
In Florentine Pietà, Michelangelo inserts himself in the gospel event of John 19:38-42 identifying himself with Joseph/Nicodemus with the intent of being remembered as such. This hermeneutics of identification is unmediated and brings a particular self-understanding by becoming a presenter and protector of the sacrifice of Christ to the world.

Keywords: Michelangelo, Florentine Pietà, sacrifice of Christ, Nicodemus, Joseph of Arimathea

A Davidic Reading of History of Salvation (Matthew 1:1-17)

sorinsabou@gmail.com — 2022-12-11T13:45:34-06:00

From Abraham to Christ, the history of salvation is understood in three series of fourteen. This approach is inspired by the numeric value of the name David (dwd, 4+6+4). In this way, the genealogy of Jesus Christ is depicted in royal davidic terms. At the foundation of this discourse there is this implicit messianic character. These three series of fourteen identify four moments (people, or events) in the history of the people of God. The entire genealogy is depicted in the fundamental context of the existence of people of God.

Când se surpă temeliile

sorinsabou@gmail.com — 2021-10-17T12:41:41-05:00

Psalmul 11 menționează o așa situație generală în care temeliile societății se năruie; ce mai poate face atunci cel neprihănit? Această situație în care se distruge temelia unei țări este exemplificată prin pericolul în care se află oamenii integri. Aceștia devin o țintă pentru oamenii răi care îi vânează pe ascuns. Răspândirea pericolului morții în ascuns, fără să fie oprit, este unul dintre modurile în care se surpă temeliile unei țări.

Slujirea creștină

sorinsabou@gmail.com — 2021-10-10T13:16:48-05:00

Slujirea creștină începe cu chemarea lui Dumnezeu și se desfășoară prin harul lui Dumnezeu. Un om ajunge să-l slujească pe Dumnezeu dacă este chemat de acesta într-un mod personal și fără echivoc. Este vorba de o cunoaștere directă din partea celui chemat că viața pe care o are de trăit trebuie să o trăiască în slujba lui Dumnezeu și este vai de el dacă nu face acest lucru. Această convingere definitivă este temelia pe care se trăiește o viață de slujire. Această chemare a lui Dumnezeu este o chemare la proclamarea unei evanghelii care dă opțiuni decisive celor care o aud, fie o acceptă, fie o resping. Vocația unui astfel de om aduce în viețile celorlalți oameni, fie o mireasmă a lui Cristos aducătoare de viață, fie o mireasmă a morții aducătoare de moarte. O astfel de vocație duce la o lucrare sinceră între oameni.

Bucuria credinței

sorinsabou@gmail.com — 2021-09-26T12:48:06-05:00

Bucuria ca o temă generală este prezentă în cărțile Bibliei. Experimentarea mântuirii, a închinării și prezenței lui Dumnezeu sunt evenimente ale bucuriei și veseliei celor din poporul lui Dumnezeu. Baza pentru această bucurie este credința puternică în Dumnezeu. Terminologia exuberanței, veseliei, și bucuriei alcătuiește felul în care este descrisă în Biblie această atitudine.

Gândul acesta să ne însuflețească pe toți

sorinsabou@gmail.com — 2021-09-12T13:08:13-05:00

Filipeni 3 este unul dintre textele în care Apostolul Pavel vorbește despre sine însuși și propria lui viață de credință și slujire. O face în așa fel încât își arată felul de gândire în ce privește neprihănirea și propria sa mântuire. Creștinii de la început ne-au lăsat o înțelegere clară a mântuirii și a felului în care aceasta poate fi obținută.

Mai întâi, omul are mare nevoie de mântuire. Datorită alegerilor deliberate ale oamenilor de a-l elimina pe Dumnezeu din viețile lor și de a se deda la idolatrie și imoralitate, inima omului se întunecă și ajunge în starea de a nu mai putea deosebi binele de rău. Omul ajunge să fie stăpânit de o putere rea din care trebuie să fie eliberat. Între Dumnezeu și om se produce o ruptură adâncă, și toți oamenii păcătuiesc și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; toți sunt sub mânia și judecata lui Dumnezeu, și toți au parte de plata păcatului care este moartea.
În acest context trebuie să înțelegem ce ne spune Apostolul Pavel despre neprihănire și posibilitatea mântuirii. Care sunt consecințele lucrării păcatului în viața omului și cum poate avea parte de eliberare de acestea? Pentru că omul nu se poate elibera singur de sub puterea păcatului, Dumnezeu a acționat mântuitor și face acest lucru prin lucrarea Fiului său, iar omul poate beneficia de acest lucru prin credință.
Apostolul Pavel este aspru cu iudeii din vremea lui pe care-i numește „lucrătorii aceia răi“ (Fil. 3.2); pentru că aceștia se bazează pe propriile sale lucrări le este în cele din urmă fatal, ei având o atitudine care-l elimină pe Dumnezeu din viețile lor. Pavel denunță încrederea în realizările umane. Orice încercare de a crede că omul poate prin propriile puteri să fie acceptat de Dumnezeu este o nebunie. Orice lucru pământesc, omul la potențial maxim, cu proveniență de invidiat, cu statut aparte, cu realizări personale, nu reușește să fie acceptat de Dumnezeu. Pavel a fost într-o astfel de situație.
El a avut parte de o experiență care l-a făcut să reevalueze totul. După întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul Damascului el și-a dat seama că lucrurile pe care odată le considera benefice îi aduceau de fapt distrugerea, pentru că-l orbeau de la a-și vedea propria nevoie după dreptatea lui Dumnezeu, pe care doar Dumnezeu o poate da omului. De aceea, el acum le vede pe toate avute mai înainte ca o pierdere, ca pe niște gunoaie.

Providența lui Dumnezeu și suferința creștinului

sorinsabou@gmail.com — 2021-08-22T12:25:23-05:00

În viața omului lucrurile sunt amestecate, și bune și rele, și bucurii și suferințe. Adesea faci bine oamenilor și ei îți fac rău. Omul se întreabă unde este Dumnezeu când el are parte de nedreptate și este batjocorit și desconsiderat. Alteori, Dumnezeu este activ, se implică (Fil. 4.7), vindecă și face bine pe oameni (Fil 2.27). Uneori, oamenii au intenții rele chiar și atunci când fac ceva bun (Fil 1.14), alteori, se luptă între ei, și se dezbină (Fil 2.3). Cei buni suferă chiar și atunci când fac ce este bine (Fil 1.28-29). Cum explicăm această situație atât de dificilă și amestecată? Apostolul Pavel oferă câteva explicații în Epistola către filipeni. În continuare prezint succint răspunsurile date de el.

Calitățile vieții creștine

sorinsabou@gmail.com — 2021-07-25T13:59:19-05:00

Ce anume dă calitate vieții creștine și ce o face diferită? Încă de la început avem câteva calități distincte ale vieții creștinilor. Acestea sunt sfințenia, dragostea, credința, și speranța. Viața primilor creștini a fost o viață pusă de o parte pentru Dumnezeu. Dumnezeu își afirmă supremația în viața oamenilor chemându-i să trăiască pentru el. Această punere de o parte aduce claritate în viețile oamenilor. Ei nu mai aleargă fără direcție și nu-și mai risipesc energia urmărind ce este popular într-un anumit loc și la un anumit moment. Ei își trăiesc viața consacrându-se pentru Dumnezeu și planurile acestuia.

Adunarea creștină și trăsăturile ei

sorinsabou@gmail.com — 2021-07-18T13:56:37-05:00

În Noul Testament oamenii care au parte de nașterea din nou, adică cei care-l primesc pe Cuvântul întrupat, au dreptul să se numească copii ai lui Dumnezeu. Ei intră în familia lui Dumnezeu și devin unii față de alți frați și surori. Acest lucru se aplică chiar și sclavilor la acea vreme; și ei sunt socotiți frați în credință. Dragostea lui Dumnezeu este factorul decisiv cu privire la faptul că cineva ajunge să fie frate și soră în credință. Aceștia au parte de mântuirea adusă de dragostea lui Dumnezeu.

La venirea Domnului

sorinsabou@gmail.com — 2021-07-04T12:41:04-05:00

În corespondența cu creștinii din Tesalonic apostolul Pavel le explică din nou despre cum stau lucrurile cu vremurile din urmă. Unii dintre creștinii din Tesalonic sunt îngrijorați că cei care deja au murit nu vor mai avea parte de veșnicia adusă de Domnul la venirea sa. Această situație îl determină pe apostolul Pavel să îi învețe, din nou, despre aceste lucruri. Apostolul Pavel, ca și întreg Noul Testament, vorbește despre creștinul care a murit ca fiind adormit. Pentru creștini moartea nu mai are puterea de a înspăimânta, ci este așa ca un somn adânc din care vom fi treziți la venirea Domnului. Gheara morții este deja ruptă începând cu învierea Domnului. De aceea, creștinii nu sunt, ca păgânii, fără nădejde. Cuvintele lui Teocritus exprimă raportarea la speranță și la viitor a păgânilor: speranța este pentru cei vii, pe când cei morți sunt fără speranță. Viața din Hades este o viață a umbrelor, pentru că acolo este o noapte fără sfârșit. Moartea și învierea Domnului au schimbat felul în care cei care sunt ai lui înțeleg moartea. Creștinii care mor sunt cei care adorm în Cristos.

Duhul ca învățător

sorinsabou@gmail.com — 2021-06-06T10:09:15-05:00

În Ioan 14, în camera de sus, Isus își ține ultima cuvântare înainte de moartea sa. În cadrul acestei cuvântări el le spune ce urmează să se întâmple după plecarea sa la Tatăl. Tatăl le va trimite un alt Mângâitor, pe Duhul Sfânt, care va continua lucrarea Fiului. Sarcina Duhului va fi de a-i învăța și de a le aduce aminte tot ce le-a spus Isus. Această lucrare în care Duhul este reprezentantul Fiului este o lucrare în care învățăturile Fiului sunt aprofundate și ținute minte. Ucenicii ajung să înțeleagă profund ce i-a învățat Isus în timpul lucrării sale pământești.

De la robia stricăciunii la libertatea slavei

sorinsabou@gmail.com — 2021-05-16T12:09:43-05:00

Înțelegerea creștină a libertății are atât o coordonată istorică, cât și una spirituală. Se întinde de la căderea omului până la glorificarea celor mântuiți. Vremurile de aici sunt vremuri ale robiei; o robie care strică tot, pe om și pe lumea din jurul său. De aceea, creația până la sfârșitul vremurilor, suspină și așteaptă răscumpărarea deplină de sub robia stricăciunii. Dezrobirea a început cu prima venire a Fiului lui Dumnezeu, cu moartea, învierea și înălțarea acestuia. El și lucrarea făcută de el sunt aducătoare de izbăvire pentru toți aceea care-și pun încrederea în el și-l ascultă.

De ziua mamei

sorinsabou@gmail.com — 2021-05-09T11:32:51-05:00

Raportarea la părinți se face prin prisma a două porunci: a) cinstirea lor, și b) odată cu căsătoria, lăsarea lor. Acești termeni paradoxali cinstire/lăsare țin relația dintre părinți și copii într-o tensiune constructivă. Pe măsură ce trec anii vieții cinstirea părinților își îmbogățește conținutul. La vârsta copilăriei cinstirea părinților se vede mai ales în ascultarea de părinți, iar ulterior în viață, odată cu asumarea tot mai mare de responsabilități proprii se adaugă ajutorarea părinților, în special la bătrânețea acestora. Dar elementul constant este cel de cinstire, onorare. Respectarea părinților pentru statutul lor unic pe care îl au în viața copiilor lor are promisiunea unei perioade îndelungate în țara promisă. Ascultarea de această poruncă aduce stabilitate și siguranță în țară. Odată cu întemeierea unei noi familii, fiul sau fiica acestor părinți își lasă părinții pentru a se lipi de soțul sau soția luat(ă). Întemeierea unei noi familii nu pune capăt cinstirii părinților, ci presupune posibilități și resurse mai mari pentru ajutorarea acestora la bătrânețe și pentru șansa părinților bunici de a avea un impact în viețile nepoților lor.

Bartimeu - primirea vederii și urmarea lui Cristos

sorinsabou@gmail.com — 2021-03-21T11:12:39-05:00

Un eveniment are loc în apropierea Ierihonului: Isus, ucenicii, și o mare mulțime de oameni ies din cetate, iar lângă drum, Bartimeu, fiul lui Timeu, un cerșetor orb, șade jos și cere de milă. Bartimeu este personajul asupra căruia se îndreaptă atenția narațiunii. El este identificat cu ajutorul tatălui său, al condiției sale fizice, al locației, și al ocupației. Toate aceste informații descriu o stare dificilă de sărăcie și marginalizare. Când aude că trece Isus din Nazaret începe să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“ El, oarecum, știe că Isus îl poate ajuta. Bartimeu îl identifică pe Isus în același fel el este identificat de către autor: e fiul cuiva.

God after 'the death of God' - Christianity in the Hermeneutics of Gianni Vattimo

sorinsabou@gmail.com — 2021-03-20T11:15:24-05:00

God after the ‘death of God’ - Christianity in the Hermeneutics of Gianni Vattimo.
Evangelical Theological Society, Southern Regional Conference, Charleston Southern University, 2021.

The thesis of the paper is that faith in God is possible again, because, according to Vattimo, after Nietzsche and Heidegger, God can no longer be an absolute metaphysical structure of reality.
I will uphold this thesis by following these steps: 1) the announcement made by Nietzsche that God is dead means that there is no ultimate foundation for reality, 2) the announcement made by Heidegger about the end of metaphysics means that from now one we can experience Being as event towards which we are engaged as interpreters on the go, and by implication of these things 3) now we are left with the contingency and historical character of our existence in which truth is a historical message that is heard and towards which we are called to give an answer.

Introduction
Nietzsche and the death of God
Heidegger and the end of metaphysics
God, truth as historical message, and weak thought
Some critical historical remarks

You can watch the presentation of this paper here.

Cina Domnului în vreme de carantină

sorinsabou@gmail.com — 2020-04-03T11:47:47-05:00

În această perioadă există discuții cu privire la posibilitatea de a avea Cina Domnului în mediul virtual, online. Aceasta ar însemna că fiecare dintre noi suntem în casele noastre și luăm Cina Domnului simultan cu ceilalți din biserică atunci când slujitorii bisericii spun acest lucru, cu ajutorul tehnologiei. Întrebarea de lucru este următoarea: este nevoie de un astfel de artificiu tehnologic-spiritual? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?

Înțelepciune, discernământ și pregătire

sorinsabou@gmail.com — 2020-03-28T11:04:19-05:00

Care este mărturia noastră creștină baptistă la vreme de molimă? În această vreme de mare primejdie pentru viața fizică noi ca și creștini trebuie să dăm dovadă de înțelepciune, discernământ și pregătire. În felul acesta arătăm o viață schimbată care slujește cu vorba și fapta pe cel de lângă noi.

În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului.

Happiness and External Goods in Nicomachean Ethics

sorinsabou@gmail.com — 2019-12-31T11:56:44-06:00

Sabou, Sorin, Happiness and External Goods in Nicomachean Ethics (Pickwick Publications, 2019).
In this volume, Sorin Sabou explores the dependency of happiness on external goods in Aristotle’s Nicomachean Ethics. Sabou defends the following thesis: the dependency of happiness on external goods, in EN, is interpreted in the light of its political self-sufficiency, and in the light of our political humanity; this dependency is of three kinds: (1) enhancing-instrumental, (2) constitutive, and (3) subsistent.

Apostolul Pavel în interpretarea lui Alain Badiou. O notă critică

sorinsabou@gmail.com — 2019-12-31T11:08:14-06:00

SABOU, Sorin, Apostle Paul interpreted by Alain Badiou. A Critical Note / Apostolul Pavel în interpretarea lui Alain Badiou. O notă critică, Jurnal teologic, 18.2 (2019): 121-134.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro

Abstract
In this critical note on Badiou's interpretation of St. Paul I will argue that Badiou's attempt of using the structure of Paul's message as the structure of an argument against the present state of the world is without chance of succeeding. For Paul, the truth is the truth of the gospel, and if it is to work, it has to be christological. If God's work is not salvific in the sending of his Son, then the famous structure of subject-truth-universality crumbles down. For Paul, the truth of the gospel is redemptive, and without this basic element universality cannot be achieved.

Keywords: apostle Paul, Alain Badiou, truth, subject, universality, redemption

Rolul profesorului în prevenirea plagiatului

sorinsabou@gmail.com — 2019-07-14T10:27:38-05:00

SABOU, Sorin, The Role of the Professor in Preventing Plagiarism / Rolul profesorului în prevenirea plagiatului, Jurnal teologic, Vol 18, Nr 1 (2019): 5-14.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro

Abstract
The traditional approaches to prevent plagiarism sees it as 1) a moral error, and 2) something illegal. These traditional approaches do not lead to the satisfactory results in preventing plagiarism. More recently, internet plagiarism is an educational disaster which shows the problems of the present system of education. To understand academic integrity, the student needs to acquire a set of skills which help him/her to see the value of using the sources correctly.

Keywords: plagiarism, education, essay, book review

Luther despre libertate

sorinsabou@gmail.com — 2019-07-14T10:26:08-05:00

SABOU, Sorin, Luther despre libertate / Luther about Liberty, Jurnal teologic, Vol 17, Nr 1 (2018): 47-65.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro

Abstract
The thesis of this paper is that Luther understands liberty in paradoxical terms. On one hand, a Christian experiments liberty in its fullness, because a Christian is a free lord, and on the other hand, a Christian is under the dominion of all. This paradox of a lord-servant is the framework used by Luther to conceive his understanding of liberty. Luther explains this in anthropological and soteriological terms. For Luther, a Christian has two natures, one spiritual, and one bodily; salvation works at both these levels. At the level of the soul, faith is the decisive element which brings liberty to the Christian, and at the level of the body, a Christian practices obedience because of his faith. For Luther, liberty is mainly spiritual, it is a liberty of the heart.

Keywords: Luther, liberty, Reformation, faith, justification

Happiness as Actuality in Nicomachean Ethics, An Overview

sorinsabou@gmail.com — 2018-10-12T15:52:32-05:00

Sabou, Sorin. Happiness as Actuality in Nicomachean Ethics, An Overview (Pickwick Publications, 2018).
This is a study about the meaning of happiness [εὐδαιμονία] in Aristotle’s Nicomachean Ethics (EN). This study argues that εὐδαιμονία in EN means actuality, and it has to be interpreted through the lenses of two metaphors used by Aristotle in EN 1.7 1098a21 and 10.6 1176a30: the ‘perimeter of good’ and the ‘imprint of happiness’. To explain the meaning of happiness [εὐδαιμονία] Aristotle, first has to delineate the ‘perimeter of good’ of man, and he does that with the help of two criteria: the final end [τέλος] and the function of man [ἔργον ἀνθρώπου]. These two criteria are metaphysical concepts which describe the ‘good’ as the final metaphysical aim of every person, and the best every person can be. This metaphysical teleological aim is the ‘actuality of the soul’ according with excellence. This is the ‘perimeter’ within which Aristotle inquires about the good of man [εὐδαιμονία].
These two criteria of finality and function reach their completion in the activity of contemplation [θεώρια]. This activity is the activity of the ‘highest part of us,’ the intellect, and this is the complete εὐδαιμονία. This is how εὐδαιμονία is ‘blown’ into every human life who achieves actuality, which is the actuality of the rational intellect. These metaphors of ‘perimeter’ and ‘imprint’ are political and educational metaphors. They describe what happens in the city, and how people achieve their ultimate goal, εὐδαιμονία, which is their actuality.

Cartea neamului lui Isus Cristos

sorinsabou@gmail.com — 2017-12-25T05:47:06-06:00

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu.

The Christ event and life as a citizen

sorinsabou@gmail.com — 2017-12-24T12:23:32-06:00

Philippians 2.5-11 is not a text about Christ as such, for the sake of Christ, but a text in which the thinking/the mindset of Christ is a model to be implemented among and in the members of the church at Philippi. If this, or a version of this hymn, was part of the early Christian worship it can be easily seen the development of thought and understanding in the first generation of Christians. Between the scenes in the Gospels and the sayings of Jesus, and a text like this about Christ there is a long way in terms of concepts, images, argument and relevance. The particularities of understanding and depiction have to receive full attention for offering a way forward in unpacking a mindset and its relevancy for others. This overall perspective of Christ's mindset/thinking has to be the main point of interpretation throughout the exposition.

Evanghelia Fiului lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2017-12-23T14:17:23-06:00

Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel.

După virtute și moralitate

sorinsabou@gmail.com — 2016-12-29T11:23:06-06:00

SABOU, Sorin. 'După virtute și moralitate.' Jurnal teologic Vol 15, Nr 2 (2016): 69-108.

Abstract în limba română
Scopul acestui material este de a analiza soluţia lui MacIntyre la problema moralităţii moderne; acest material este o evaluare critică a aristotelianismului lui MacIntyre. Teza acestui material este că etica aristoteliană a lui MacIntyre din După virtute este concepută într-un aşa fel încât nu ajunge într-un loc prea diferit de cel al partenerilor săi emotivişti pe care îi critică. Etica lui Aristotel are o temelie metafizică în care Mişcătorul Nemişcat, ca şi factorul extern principal în lumea din jurul nostru, este ţelul bun ultim al întregului univers şi al rasei umane. Dacă binele omului este înţeles doar în termenii practicii, unităţii narative, şi tradiţiei, şira spinării a eticii lui Aristotel este fracturată în aşa fel încât nu poate duce la soluţia pe care o propune MacIntyre.

Abstract in English
The purpose of this article is to analyze MacIntyre’s solution to the problem of modern morality; it is a critical evaluation of MacIntyre’s Aristotelianism. The thesis of the project is that MacIntyre’s Aristotelian ethics in After Virtue is conceived in such a way that it does not land in a very different place than that of his emotivist partners in the debate. Aristotle’s ethics has a metaphysical grounding in that the Unmoved Mover, as the external main factor in the world around us, is the ultimate good and aim of the whole universe and the human race. If the human good is understood only in terms of practice, narrative unity, and tradition, the backbone of Aristotle’s ethics is dismantled in such a way that it will not lead to the solution MacIntyre claims.

Viața și adevărata viță

sorinsabou@gmail.com — 2016-11-13T13:06:42-06:00

Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla.

Pavel, Filimon și Onisim

sorinsabou@gmail.com — 2016-05-22T12:58:54-05:00

Acești trei creștini sunt în relații complexe unul cu altul. Pavel este cel care ne descrie situația în care se află toți trei. Onisim este sclavul frigian care a fugit de la stăpânul său, Filimon din Colose. Fuga acestuia i-a pricinuit o pagubă stăpânului său. Onisim, cel mai probabil la Roma, îl întâlnește pe Pavel și devine creștin. Onisim are statutul de sclav fugar convertit la creștinism. Pavel îl trimite înapoi la stăpânul său Filimon. Cum trebuie să se raporteze un stăpân de sclavi la un sclav fugar care și el a devenit creștin? Ca la un frate.

Biblia între catedră și amvon

sorinsabou@gmail.com — 2016-03-26T13:15:53-05:00

Sabou, Sorin. 2016. “Biblia Între Catedră și Amvon, Responsabilitatea Bisericii în Noul Context Social și Academic.” În Interpretarea Biblică Între Biserică și Universitate: Perspective Interconfesionale, volum editat de Alexandru Ioniță, 15–29. Sibiu / Cluj-Napoca: Editura Andreiană / Presa Universitară Clujeană.

Acest eseu este un studiu în care caut să explic relația dintre societatea seculară, universitatea seculară, biserica și Sfânta Scriptură. Teza acestui articol este că presupozițiile și practica modernității și postmodernității au eliminat Biblia ca și sursă de cunoaștere în universitate și societate, și că biserica are responsabilitatea de a oferi unelte hermeneutice mai bune pentru a face Scriptura inteligibilă, și din nou acceptată ca și sursă de cunoaștere.

Termeni cheie: societate seculară, universtiate seculară, biserica, Biblia, cunoaștere, creație, darvinism

The Bible Between the Lecturing Desk and the Pulpit: the Responsibility of the Church in the New Social and Academic Context

This essay is an inquiry in which I explore the relationship between the secular society, the secular university, the Church and the Bible. The thesis of this paper is that the presuppositions and practice of modernity and postmodernity have eliminated the Bible as a source of knowledge in the university and society, and the Church has the responsibility to provide better hermeneutical tools for making the Bible intelligible and, hopefully, more accepted again as a source of knowledge.

Keywords: secular society, secular university, Church, Bible, knowledge, creation, darwinism

Reading the Holy Scripture

sorinsabou@gmail.com — 2016-01-11T20:57:43-06:00

I refer to the Bible as The Holy Scripture. This means that the biblical writings have a divine origin, and were given to the Christian community of faith. The triune God has revealed himself to his people. Thus, the text of the Holy Scripture is revealed, sanctified, and inspired by the triune God, and it must be preserved and approached as part of God’s redemptive, self-revelation received by his people; God’s saving revelation leads to God’s covenantal communion with his people. The Holy Scripture must be always understood, on the one hand, in the light of origin, function and goal of God’s self-communication, and, on the other hand, in the light of its reception by the people of God. Thus, the Holy Scripture is a word of supreme dignity, legitimacy and effectiveness.

Hindusim, budism, islam și creștinism

sorinsabou@gmail.com — 2015-12-27T12:44:43-06:00

În această postare ofer un studiu comparativ a patru religii majore cu privire la trei întrebări esențiale: Ce este realitatea ultimă? Cum trebuie să trăim? și Care este scopul final al omului?

Essential Questions in Hermeneutics

sorinsabou@gmail.com — 2015-12-04T16:40:56-06:00

(1) In interpretation should we look primarily for another's mind, maybe the original creative act? Should we seek to know the surrounding socio-historical circumstances of the author? Perhaps we should seek a dialogue with something that the author could not have foreseen, and something that his or her circumstances cannot control, namely an experience in which we ask the text questions and it asks of us.
(2) Does misunderstanding and radical difference come first in every experience? Or does a common accord, however slight, pre-exist, thereby enabling understanding?
(3) To what degree should we rely on methods, principles, or laws of understanding?
(4) What does it mean to cultivate a critical and reflective attitude? Is that mutually exclusive from methods? What is the proper role, if any, of practical wisdom and personal responsibility in hermeneutics?
(5) Is interpretation an objective or subjective act? Perhaps it is neither. Perhaps it is a play, an intersubjective accord, or maybe even something so fluid that we cannot really call it anything specific at all.
(6) Is there then a correct interpretation? Maybe we should concern ourselves with the best interpretation possible at that moment. Further still, perhaps we should reject the idea of a correct or best interpretation and seek instead merely to enjoy reading for its pleasure value alone, recognizing that there is no real transhistorical or transcultural truth involved.
(7) What is the proper role of hermeneutics in theological and biblical interpretation?

Stanley E. Porter; Jason C. Robinson (2011). Hermeneutics: An Introduction to Interpretive Theory. Wm. B. Eerdmans Publishing. Kindle Edition.

Fapte de război

sorinsabou@gmail.com — 2015-11-14T14:30:19-06:00

Atacurile ucigașe de ieri, din Paris, sunt fapte ale răzbunării oarbe. Uciderea aduce ucidere. Vraja securității depline s-a spulberat pentru societatea apuseană seculară. Viața este vulnerabilă la tot felul de nenorociri și suferință indiferent unde am locui. Uciderea semenilor duce la durere, dor de răzbunare, nimicire, sau duce la o înțelegere diferită, nouă, a realității. Și acest eveniment rău va duce la toate acestea. Oamenii reacționează divers la ucidere.
Miza pentru societatea apuseană seculare este majoră. Va alege această societate să trăiască în frică, ură, război, sau se va îndrepta spre credință, răscumpărare și slujire? Facerea dreptății se va urmări, probabil, pe coordonate legal-războinice. Dacă cei care au ucis sunt deja morți, rămânem cu durerea și jalea pierderii celor care au fost uciși de ei. Secularismul apusean nu are resurse social-sufletești pentru a face față la astfel de atacuri ucigașe. Pierderea, nesiguranța și frica sunt mai puternice decât încrederea în protecția oferită de instituțiile societății seculare. Spre ce se vor îndrepta oamenii? Ce glasuri vor urma? Oamenii se pot radicaliza, se pot închide în ei înșiși, își pot abandona valorile și lua altele. Se vor deschide ei la Evanghelie? Puțin probabil. Spun acest lucru pentru că, având în vedere mentalitatea de consum, ei vor dori rezultate imediate care să le justifice dorința de autojustificare. Valorile credinței, libertății, jertfei, slujirii aproapelui nu aduc rezultate imediate. Ele trebuie așezate și crescute în caractere care se formează în ani, și care continuă să susțină aceste valori îndiferent de cât de mare este prețul care trebuie plătit. Faci ceva pentru că este bine, nu pentru că poate duce la rezultate care par bune. Mă rog și eu pentru oamenii din Paris ca ei să aleagă înțelepciunea, compasiunea, și credința pentru a-și păstra libertatea și posibilitatea slujirii aproapelui.

La început de mandat

sorinsabou@gmail.com — 2015-09-11T10:42:41-05:00

Încredințarea responsabilității de a sluji ca președinte al Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada este o cinste deosebită. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și le mulțumesc fraților din bisericile noastre pentru aceasta. Asociația are menirea de a se îngriji de unitatea frățească, de a reprezenta bisericile baptiste române în fața autorităților, de a iniția activități misionare, de a-i ajuta pe cei în nevoi și de a veghea în vederea disciplinei. Toate acestea sunt importante - ele constituie agenda slujirii care trebuie dusă la îndeplinire mai departe. Asociația noastră este în dezvoltare și vrem ca acest lucru să continue. Evenimentele ei principale sunt Convenția anuală și Conferințele de primăvară (Est, Vest). Interesul crescând pentru aceste evenimente, cât și pentru organizarea altora, cum ar fi conferințele de misiune și de tineret regionale, face ca impactul nostru între frați și în afară să fie tot mai mare. Etosul românesc se păstrează - Asociația are o vechime considerabilă în Statele Unite (103 ani). Acest lucru a fost posibil prin grija fiecăruia dintre noi, și la fel dorim să facem și în continuare. Ca români în Statele Unite, îmbinăm elemente ale culturii românești cu elemente ale culturii americane, căutând să slujim tuturor. Suntem bilingvi și slujim și veghem în felul acesta.
Accentele acestui mandat vor fi în domeniile unității, uceniciei și lucrării cu tinerii. Deschiderea deplină și încurajarea relațiilor frățești, în special între frații păstori, continuarea programei de Școala duminicală cu accent pe ucenicie și dezvoltarea de evenimente pentru tinerii din bisericile noastre sunt modalitățile de implementare a acestei viziuni.
La împlinirea acestor planuri vor contribui păstorii și bisericile noastre. Toți ne încredințăm în brațul Domnului pentru ca El să lucreze prin noi spre zidirea tuturor. Soli Deo Gloria!

Relația soț soție

sorinsabou@gmail.com — 2015-08-30T13:38:00-05:00

Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție.

U. Schnelle on North American Jesus Research

sorinsabou@gmail.com — 2015-08-11T15:47:20-05:00

In some streams of North American Jesus research there was and is a clear tendency to promote real or postulated extra canonical tradition to a rank prior or parallel to the Jesus tradition of the Synoptics and the Johannine writings (H. Koester; J. M. Robinson; J. D. Crossan; B. L. Mack). The goal of such constructions is clearly to break the hold of the canonical gospels and to establish an alternative picture of Jesus based on other interpretations of the tradition. To do this, frequent use is made of the lust for sensationalism (Jesus and women; homosexual love; Jesus as prototype of alternative lifestyles; non theological, undogmatic beginnings of Christianity). Mere supposition and unproven postulates are asserted as stimulants for a debate intended to have public effects. Such constructions do not stand up to historical criticism, for neither the existence of a Secret Gospel of Mark nor a Signs Source can be made probable, and the Gospel of Thomas belongs to the second century.

Schnelle, U. (2007) Theology of the New Testament. Baker Academic, Grand Rapids, p. 65.

Avraam și Sara - viața de familie

sorinsabou@gmail.com — 2015-08-09T11:53:30-05:00

Ce fel de familii au avut oamenii importanți din Biblie? Toți au parte de consecințele neascultării primilor oameni și caută să-și zidească familia într-o lume ostilă. Lucrurile pe care le știm despre acești oameni sunt limitate, dar suficiente pentru a identifica elemente cheie din vieților lor, în casele lor. În cazul lui Avraam, în ce privește viața lui de familie, identificăm câteva elemente esențiale.

Pe urmele lui Cristos

sorinsabou@gmail.com — 2015-08-04T11:49:27-05:00

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.

Omul și neascultarea sa

sorinsabou@gmail.com — 2015-07-26T13:16:54-05:00

Mecanismele ispitirii

După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.

Omul și soția lui la început

sorinsabou@gmail.com — 2015-07-19T12:58:48-05:00

Facerea omului este apogeul lucrărării lui Dumnezeu în creație. La început când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lucrarea lui Dumnezeu în creație este descrisă având în vedere binele omului. În prima relatare a creației, în Geneza 1, avem această lucrare la sfârșitul creației de la început, în ziua a șasea. Cerul și pământul sunt aduse în existență, iar omul are un loc aparte în ele. Omul a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască. Atât bărbatul, cât și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În acest fel ei se deosebesc de restul creației. Chipul lui Dumnezeu în om arată spre faptul că omul este reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul creației sale, că face parte atât din lumea creată cât și că îl oglindește pe Dumnezeu. Caracterul personal și rațional al bărbatului și femeii face ca în și între cei doi să se poată discerne chipul lui Dumnezeu. Ei au responsabilitatea să crească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească. Toate viețuitoarele sunt sub stăpânirea lor.

Thine is the Kingdom, the Power, and the Glory

sorinsabou@gmail.com — 2015-07-19T09:01:13-05:00

- Thine is the Kingdom, the Power and the Glory
- Augustus had brought peace to the whole wider Roman world; Augustus gave peace, as long as it was consistent with the interests of the Empire and the myth of his own glory
- the ambiguous structure of human empire, a kingdom of absolute power, bringing glory to the man at the top, and peace to those on whom his favor rested
- Augustus and Messiah; it is at his birth that the angels sing of glory and peace; which is the reality, and which the parody?
- Micah 5.2-4; and he shall be the man of peace

Deliver Us from Evil

sorinsabou@gmail.com — 2015-07-12T13:03:48-05:00

- let us not be let into the testing - but deliver us from Evil
- firmly grounded in the life and work of Jesus himself; hopes and fears of first-century Israel, the people of true God
- the night would get darker, when hope had died and fear had conquered, the morning star would dawn at last
- the whole world, with Israel at its heart, would enter a period of tribulation, like that of a woman in labour; from this the new world would be born

Forgive Us Our Trespasses

sorinsabou@gmail.com — 2015-07-05T11:44:25-05:00

- in Jesus’ world, the more senior you were in a community, the less likely you were even to walk fast; it shows a lack of dignity, a gravitas
- a man running to greet someone: someone who has put a curse on him, who has brought disgrace on the whole family; the Parable of the Prodigal Son
- to understand why this man is running
- once you replace morality with the philosophy that says ‘if it feels good, do it’, there isn’t anything to forgive; instead of genuine forgiveness, our generation has been taught the vague notion of ‘tolerance’
- how can we turn that story, and the reality to which it points, into a prayer, as we pray the prayer Jesus taught us?

Silence is a woman's glory

sorinsabou@gmail.com — 2015-07-01T14:50:25-05:00

The title of this post is an exact quote from Aristotle's Politics 1.1260a. Aristotle himself quotes a poet. Here are his exact words: 'All classes must be deemed to have their special attributes; as the poet says of women, 'Silence is a woman's glory,' (γυναικὶ κόσμον ἡ σιγὴ φέρει) but this is not equally the glory of man.'
These ideas are part of the Athenian stock and used by Aristotle in his argument on the virtues in the state. He explores the differences and common ground between men, women, slaves in the larger context of the virtues of the ruler.
It can be seen that these affirmations are echoed and shared in what Paul writes several centuries later in 1 Corinthians 11:7 and 14:34. Phrases like 'the woman is the glory of man,' and 'they are not permitted to speak' are part of the similar stock of ideas peculiar to the hellenistic vision, about the life in the city/state, as we have it in Aristotle.

Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-27T10:05:46-05:00

Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.

Pistis Christou pe meleaguri mioritice

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-25T21:30:00-05:00

Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici!

Umblarea pe mare - Ioan 6

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-14T13:34:47-05:00

Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum.

Deșertăciunea înțelepciunii și a plăcerilor - Eclesiastul 1.12-2.11

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-14T11:24:27-05:00

Deșertăciunea înțelepciunii

- studiere și cercetare; tot ce se săvârșește sub ceruri
- tot ce se face sub soare e deșertăciune și goană după vânt
- lucrul îndoit nu poate fi îndreptat; ceea ce lipsește nu poate fi numărat
- înțelepciune și supărare; cunoaștere și mâhnire

Deșertăciunea plăcerilor

Deșertăciunea existenței - Eclesiastul 1.1-11

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-14T10:27:38-05:00

Qohelet
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi

Deșertăciunea existenței

John Locke and the Moral Value of Toleration

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-11T15:56:11-05:00

SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.

Abstract: The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.

Snippets of Modern Wisdom

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-10T18:33:35-05:00

SABOU, Sorin. ‘Snippets of Modern Wisdom.’ Jurnal teologic Vol 13, Nr 2 (2014): 5-27.

Abstract: These succinct snippets cover essential themes in the modern philosophy. The method is represented by Descartes, Bacon and to a certain extent Husserl. The existence of God as argued for by Descartes and the question of Being explored by Heidegger. The intention is to sketch them based on readings of primary texts. Even if the texts are short they are rich in content.

Human Nature and Moral Principles

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-08T19:52:55-05:00

SABOU, Sorin. ‘Human Nature and Moral Principles.’ Jurnal teologic Vol 13, Nr 1 (2014): 5-16.

Abstract: In broad general terms human nature matters to which moral principles we should endorse. Moral and political principles exist for the good of human persons. There is a link between our basic abilities as humans and the moral and political principles we endorse. Our basic abilities to live, love and choose should inform our judgments for preserving and fostering life, love and liberty.

S-a adus jertfă o singură dată

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-07T11:20:44-05:00

Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni.

Snippets of Ancient Wisdom - from the Milesian School to Augustine

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-06T11:54:31-05:00

SABOU, Sorin. "Snippets of Ancient Wisdom - from the Milesian School to Augustine." Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013): 24-36.

Abstract: These snippets of ancient wisdom are intended to offer an overview of major themes, methods, and contributions to knowledge in the areas of metaphysics, piety, ethics, knowledge and time. The masters like Thales, Anaximenes, Socrates, Plato, Aristotle, Epicurus, and Augustine taught about these issues and here is a snapshot of their views.

The Son from Above

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-05T10:57:31-05:00

SABOU, Sorin. “The Son from Above.” Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013): 43-58.

Abstract: This paper is a theological comparative study of the two New Testament texts: Philippians 2 and John 1. These portrayals of the Son of God show the common ground of communion, divinity, and of coming down to us, but also show the particularities of revelation, life, humility, and honor. These glimpses of the Son from above are the starting point for a New Testament understanding of God, history of salvation, and life in the family of God and in the city.

The Law, the Flesh, and the Spirit

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-04T09:36:19-05:00

SABOU, Sorin. "The Law, the Flesh, and the Spirit - Romans 8:1-13." Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 33-46.

Abstract: The dominion of the Spirit in the new realm of salvation is a vital element for having part in the eschatological life. The dominion of sin and death with its results in a mindset determined by the flesh is broken by the power of the Spirit of life which gives the covenant blessings to those who have a mindset determined by the Spirit.

The Christian Proclamation as Gospel

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-03T17:13:41-05:00

SABOU, Sorin. “The Christian Proclamation as Gospel, The Polemics, Politics and Praxis of euangelion in the Graeco-Roman World of the First Century.” Jurnal teologic 11.1 (2012): 72-81.

Abstract: The lexical choice made by the first Christians to present the Christian message as euangelion is a stark one. This is so because euangelion is used in Ancient Greek literature almost always as a technical term for the news of victory, a term used by those in power. This choice made by the first Christians leads to polemics with those in power. The politics and praxis of victory are affected too in this incursion of early Christianity in the area of power language. Thus, euangelion is captured and restructured as being the 'euangelion of the kingdom' and 'of Christ.' This leads to a different understanding of the way a citizen should live in the world.

Comuniune, divinitate și revelație

sorinsabou@gmail.com — 2015-06-02T10:50:15-05:00

SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.

Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.

Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015)

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-28T17:02:58-05:00

This is to let you know that Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015) was published at www.jurnalteologic.ro. This is the bibliographical information.

SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.

Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University

Abstract

The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.

Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State

Formare pentru slujire

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-27T13:33:18-05:00

Our Daily Bread

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-24T11:24:16-05:00

- it is tempting to race through the Lord’s Prayer; do not let greed get in the face of grace
- spend time adoring our Father in heaven, seeking the honor of his name, and praying for his kingdom
- they said a lot of things about Jesus during his lifetime; ‘a glutton and a winebibber’
- a quote from Deuteronomy 21; what to do with a rebellious son; they will stone him to death
- he is disloyal to our traditions; he deserves to die
- but Jesus was following the agenda he set out in the Lord’s Prayer; he was not a rebellious son, he was loyal to the one he called ‘Father’

Thy Kingdom Come

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-17T14:10:27-05:00

- what are we praying for when we pray for God’s Kingdom to come?
- heaven and earth are the two interlocking arenas of God’s good world: heaven is God’s space, where God’s word rules and his future purposes are waiting in the wings; earth is our world
- at the end the new Jerusalem is coming down from heaven to earth; in the new heaven and earth they will intertwine
- what will it mean, when Israel’s God returns as King?
a new Exodus: the evil empire will be defeated, and God’s people will be free; Isaiah 52:7-10

Prietenul de la miezul nopții - Luca 11.5-13

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-12T15:49:41-05:00

- o parabolă interogativă
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă

Bunul samaritean - Luca 10.25-37

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-11T23:15:40-05:00

- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da.

Doi datornici - Luca 7.36-50

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-10T10:18:20-05:00

- aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător

Judecata finală - Matei 25.31-46

sorinsabou@gmail.com — 2015-05-09T09:49:53-05:00

- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați

Pe calea veșniciei

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-26T08:23:56-05:00

Cercetare și închinare

Fiecare om credincios trebuie să dea dovadă de sensibilitate spirituală. Toți trebuie să veghem asupra căilor noastre și să ne asigurăm că umblăm pe calea care trebuie, și că ne deplasăm în direcția cea bună. Conștientizarea că locuim în lumea lui Dumnezeu este o dovadă că trăim în realitate. Dumnezeu cunoaște tot. La nivel personal acest fapt trebuie acceptat și integrat ca atare în viața zilnică. El ne cunoaște de aproape, atât la nivelul gândurilor, al vorbelor, cât și al faptelor. Această atotcunoaștere a lui Dumnezeu nu trebuie să ducă la respingere sau la fugă, ci la examinare și corectare. Nu avem unde să fugim de el. El este Spiritul infinit și perfect și nu avem unde să ne ascundem de el, nici în cer, nici în locuința morților, nici la marginea mării. Nici măcar întunericul nu ne poate ascunde de Dumnezeu, pentru că, pentru el, noaptea strălucește ca ziua.

Schimbarea din rău

Libertate și responsabilitate

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-25T19:23:35-05:00

Libertatea ca dar

Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.

Responsabilități și rezultate

Convingere și încăpățânare

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-24T14:37:55-05:00

Care este diferența între convingere și încăpățânare? Când ești convins de adevărul unui lucru ai ajuns la un anumit stadiu în cadrul unui proces de înțelegere. Când ești încăpățânat cu privire la un lucru, de obicei, nu știi foarte multe despre acel lucru. Încăpățânarea, adesea, merge mână în mână cu interesul personal.

Life, Good and Blessings

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-24T07:33:46-05:00

The theological horizon for life in the people of God is given at the end of Deuteronomy. The chapters 28-30 are a summary of the first five books in the Bible, focusing on the faithfulness to the covenant. The prophets, Jesus and the apostles understood their ministries in the light of this theological horizon.

Alegerea vieții

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-23T09:05:07-05:00

Finalul cărții Deuteronom este o poruncă pentru a alege viața. Viața în poporul lui Dumnezeu se desfășoară în lumina orizontului descris în Deuteronom 28-30. Credincioșia față de legământul cu Dumnezeu este înțeleasă în cadrul unui contrast între blesteme și binecuvântări. Atât ascultarea, cât și neascultarea au consecințe. Umblarea pe calea Domnului este însoțită de binecuvântări, iar îndepărtarea de ea este însoțită de blesteme.

Finding the Way to Go

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-22T14:57:34-05:00

You cannot go towards something if the mind is not focused on it. Drifting and walking in circles is diminishing, frustrating and leads nowhere. A human being cannot live such a life. Everyone needs to see the path, and then to walk on it. Getting out of the mist is a must. The way to do it is by using the reference points: God, others, and special events. We are relational beings, and we find ourselves being with others.

Nașterea credinței

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-19T11:53:38-05:00

Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el.

Mirajul puterii

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-18T10:09:53-05:00

Setea după stăpânire vine din voința eului care nu are stăpân pe Domnul înviat din morți. Când voința eului nu este coordonată de credință, omul va căuta libertatea fără margini și puterea. Necazul lui este că nici una dintre acestea nu vor fi vreodată îndeajuns, iar o parte dintre ceilalți nu vor sta să fie luați în stăpânire de el. Aceasta duce la conflicte, pierderi și singurătate.

Berkeley, God and Instrumentalism

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-16T23:03:18-05:00

The role of Malebranche in understanding Berkeley. Malebranche, a follower of Descartes, very influential in France, is important in understanding Berkeley. Malebranche understands ‘what is it for one thing to cause another’ in terms of necessity; it must be, when A happens, B necessary follows. Why is this? Because the only real cause in universe is God, and God sustains the world by recreating it every instant (see Malebranche 1688, 1.10; 2.4; 3.5; 3.16).

Revised Occasionalism

Toma - de la îndoială la credință

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-12T15:08:50-05:00

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Neascultare și blestem - Deut. 28.15-68

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-08T10:02:36-05:00

Lista blestemelor este mai lungă decât cea a binecuvântărilor. Avem o serie de calamnități care anulează binecuvântările. Neliniște, mustrare, ciumă, tifos, friguri, febră, sabie, cer de cupru și pământ de fier, biruit de dușmani. Nu vei prospera în nimic, vei fi asuprit și jefuit. O priveliște care te face să-ți pierzi mințile. Asediu, robie; vei fi de râs, de pomină și de batjocură. Aceste blesteme slujesc drept semne pentru tine și urmașii tăi. Istoria se dă înapoi. Poporul este desființat și se va întoarce în Egipt.

Look who we killed (!?)

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-04T13:17:09-05:00

This slogan is popular this week in Chicagoland. I attended the Good Friday service in one of the mega churches in my area, and I was surprised by the theme of the message: ‘Look who we killed.’ The point was that ‘we killed Jesus.’ Is that accurate? No! We never find in the New Testament apostolic preaching of the cross of Christ such an affirmation. The apostles never say that ‘we killed Jesus.’ Apostle Peter says that ‘you killed him’ (as he address the people of Jerusalem, Acts 2.23, 3.15), but he never says that ‘I killed Jesus,’ even if he betrayed him three times.

Instituirea Cinei Domnului

sorinsabou@gmail.com — 2015-04-02T17:21:48-05:00

Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment.

Ascultare și binecuvântare - Deut. 28.1-14

sorinsabou@gmail.com — 2015-03-24T17:58:42-05:00

Ascultarea și sfințenia aduc binecuvântările lui Dumnezeu în viețile oamenilor. În mod obișnuit așa stau lucrurile în viața poporului lui Dumnezeu. Excepțiile vin să confirme acest lucru. Cazurile binecunoscute ale lui Iov, Robului care suferă, Pavel și alții din istoria poporului lui Dumnezeu depun mărturie că atât pacea materială cât și cea spirituală sunt experimentate în viața de ascultare de Domnul. Necazurile și suferința de o clipă nu pot fi comparate cu slava și binecuvântările Domnului.

Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2015-03-24T17:05:34-05:00

Textul din Deuteronom 28-30 este un text de final în lucrarea lui Moise. În acest text se finalizează discursul lung al Pentateuhului sub forma unor afirmații simple, dar decisive. Termenii cheie sunt cei ai binecuvântării și blestemului. Acest text este o chemare la a alegei ascultarea de Domnul pentru a trăi, și o arătare detailată a consecințelor neascultării. Într-un anumit sens este o profeție care, în mod negativ, se împlinește cu ducerea în robie. Voi avea cinci seminarii pe baza acestui text la Biserica El Roi în această perioadă.

Ajungerea la adevăr - 2 Cor. 13.1-10

sorinsabou@gmail.com — 2015-03-24T15:13:19-05:00

Aflarea adevărului despre o anumită situație este un lucru necesar. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de susținerea mai multor mărturii. În acest fel se ajunge la o reconstruire a situației inițiale și se poate lucra pentru aflarea unei soluții. Când se află adevărul despre o situație putem vorbi în cunoștință de cauză și îi facem astfel cinste lui Cristos.

Leibniz on God

sorinsabou@gmail.com — 2015-03-06T09:27:46-06:00

The main outlook on God, by Leibniz, in his Discourse on Metaphysics, is given towards the end of his argument when he says that ‘we must think of God not only as the root cause of all substances and of all beings, but also as the leader of all persons or thinking substances, or as the absolute monarch of the most perfect city or republic - which is what the universe composed of the assembled totality of mind is’ (Leibniz 1686, 35). To this I have to add what he says at the beginning of his argument that ‘God is absolutely perfect being’ (Leibniz 1686, 1). The perfection of God applies to his power, knowledge, wisdom, and actions; they are of highest degree, he has them in ‘unlimited form’ (Leibniz 1686, 1). These three metaphors of ‘root cause’, ‘leader,’ and ‘absolute monarch’ give me the structure of the answer to the question ‘What is God?’ and the related terms of ‘all substances,’ ‘thinking substances,’ and ‘the most perfect city’ give me the elements of the answer to the second question of this assignment 'What philosophical problems is Leibniz working through his contemplation of God?'

What is God?

Integritatea unui apostol - 2 Cor 12.11-21

sorinsabou@gmail.com — 2015-03-01T14:30:40-06:00

Apărarea lui Pavel față de acuzele împotrivitorilor săi este construită în așa fel încât duce la zidirea bisericii. Tot ce face el este pentru edificarea lor. El, împreună cu cei din echipa lui, vorbesc înaintea lui Dumnezeu în Cristos. El nu este inferior acestora, deși a lucrat mai mult decât ei, el are semnele unui apostol, în special răbdarea, și dovada că îi iubește a fost aceea că pentru el, ei au fost mai de preț decât bunurile lor. El s-a cheltuit în totul pe el însuși pentru sufletele lor.

Întărirea omului dinlăuntru

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-28T11:45:46-06:00

Din experienţa vieţii mărturisim nevoia tăriei lăuntrice. De aceea este nevoie ca pe lângă rugăciunile făcute pentru sănătatea omului din afară să ne rugăm şi pentru întărirea omului dinlăuntru. Pentru a realiza acestă tărie este nevoie, potrivit cu rugăciunea apostolului Pavel (Ef. 3:14-21), de trei lucruri: o anumită temelie, un anumit conţinut şi o anumită înţelegere a vieţii.

The Ministry in Iconium - Acts 14

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-28T11:00:14-06:00

The way Paul and Barnabas spoke led many to faith. These were both Jews and Greeks. The Jews who did not believed stirred up the Gentiles and poisoned their minds against the brothers. The narrator point of view is clearly on the side of the oppressed. They are described as brothers. The persecution comes from the unbelieving Jews. We are not told how they poisoned the souls (ἐκάκωσαν τὰς ψυχὰς) but perhaps this should be understood as referring to slander and contradicting the message/teaching of Paul and Barnabas.

Când sunt slab atunci sunt tare - 2 Cor 11.16-12.10

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-20T22:01:55-06:00

Cei din Corint acceptă oameni care se laudă și care îi înrobessc și exploatează. Apostolul Pavel și cei care lucrează împreună cu el nu s-au purtat așa cu ei. Omul care se laudă este ca omul nebun. Lauda lui este pe baza firii lui pământești. Deși Pavel nu este nebun el le cere să îi accepte puțină nebunie, adică să se laude și el cu ceea ce a lucrat Domnul prin el. Dar lauda lui este în special cu slăbiciunile lui, cu acele împrejurări care îl arată ca fiind slab în comparație cu „apostolii deosebiți.“
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.

Mântuitorul, Cristos Domnul

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-19T16:51:24-06:00

În încercarea de a vedea cum duci vestea naşterii Mântuitorului unuia din Imperiu – fie grec, fie roman – şi cum duci vestea naşterii Mântuitorului unor evrei, este de folos dacă citim în paralel Luca 2 şi Matei 2. Întotdeauna audienţa modelează mesajul. În textul din Luca se menţionează în mod unic, cu ocazia naşterii Lui, că Isus a venit ca şi Salvator. Matei nu vorbeşte niciodată despre Isus în acest fel: „Iată Mântuitorul!“ Nici Ioan nu o face, cu excepţia lui Ioan 4.26, nici Marcu – doar Luca. De asemenea, contextul în care face această afirmaţie este esenţial pentru captarea înţelesului acestei afirmaţii unice, cu ocazia naşterii Lui. Totul se petrece într‑un context bine definit în istorie. Cezar August a dat poruncă pentru ca toţi, din toată lumea, cu precădere din Palestina, toţi oamenii să vină să se înscrie. Cine este Cezar August? Pentru început, în două fraze, trebuie menţionat că primul împărat roman care a primit titlul de Augustus a fost Octavian. Octavian a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. La început a fost un triumvirat, trei conducători ai Imperiului: Octavian, Antoniu şi Lepidus. A fost bătălie între Octavian şi Antoniu la Actium, unde Antoniu a pierdut şi, împreună cu Cleopatra, împărăteasa Egiptului, s-au sinucis. În 27 d.Cr., ca urmare a unei ascensiuni puternice, Senatul roman dă unui împărat un titlu care până atunci doar zeii îl primeau, şi anume acela de Augustus, care tradus înseamnă „cel preaînalt“. Omul acesta – cel mai puternic la vremea lui, din lumea locuită, cunoscută –este folosit de Dumnezeu pentru a împlini o profeţie, şi anume cea referitoare la când Îşi trimite Fiul în lume.

Hume on Justice

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-18T13:33:54-06:00

Hume says that ‘public utility is the sole origin of justice’ (Hume 1777, III.1), and that ‘the rules of equity and justice depend entirely on the particular state and condition in which men are placed’ (Hume 1777, III.1).

Justice and Well-Being

Chemați la o singură nădejde

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-15T13:44:25-06:00

Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.

Identificarea acuzatorilor - 2 Cor 11.1-15

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-14T09:30:10-06:00

În Ahaia Pavel are parte de o misiune rivală care caută să-i îndepărteze pe cei din Corint de el. Acești „apostoli deosebiți“ le predică un alt Isus, le cer să primească un alt Duh, și să creadă o altă evanghelie. Aceasta este lucrarea șarpelui care caută să le pervertească gândurile de la curăția și sinceritatea față de Cristos pe care li l-a predicat Pavel. Pavel nu este atât de instruit în vorbire, dar îi depășește în cunoaștere. El le-a vestit evanghelia în dar, umilindu-se. Aceasta este o dovadă de dragoste nu de îndepărtare față de ei.
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?

Berkeley on God

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-06T09:34:35-06:00

The role of God in Berkeley philosophy is that of the foundation of existence. Everything that exists, exists because exists in the mind of the Eternal Spirit/God. In Berkeley’s words this is expressed as follows: ‘All the bodies which compose the mighty frame of the world, have not any subsistence without a mind, that their being is to be perceived or known; that consequently so long as they are not actually perceived by me, or do not exist in my mind or that of any other created spirit, they must either have no existence at all, or else subsist in the mind of some Eternal Spirit’ (Berkeley 1710, I.6).

Perception, Reality and God

Nu ne lăudăm singuri - 2 Cor 10.12-18

sorinsabou@gmail.com — 2015-02-05T11:37:43-06:00

Împotrivitorii lui Pavel se compară cu ei înșiși ajungând astfel să nu dea dovadă de înțelepciune. Adevăratul standard de evaluare nu este lucrarea celorlalți, ci propria chemare și trimitere primite de la Domnul Isus Cristos. Slujirea misionară are la bază această temelie, și, potrivit ei, lucrarea ne este evaluată de Cel ce ne-a chemat. Scopul este să fim găsiți buni de el și lăudați de el.

Pavel își apără lucrarea - 2 Cor. 10.1-11

sorinsabou@gmail.com — 2015-01-29T12:20:11-06:00

Pavel este acuzat că este un ipocrit laș și lumesc. Apărarea sa se bazează pe o atitudine de blândețe și bunătate ca și a lui Isus Cristos prin care argumentează că el este același și când este în mijlocul lor, și când este departe și le trimite scrisori cu autoritate. El nu se luptă cu armele firii pământești, ci cu armele puternice ale lui Dumnezeu prin care dărâmă întăriturile din inimile oamenilor. Orice gând îl face rob ascultării de Cristos.

Apărarea slujirii - 2 Corintieni 10-13

sorinsabou@gmail.com — 2015-01-27T14:37:03-06:00

În perioada 27 ianuarie - 3 martie, 2015, în fiecare marți de la ora 7 PM, la Biserica El Roi voi prezenta o serie de șase seminarii din 2 Corintieni 10-13. În acest text apostolul Pavel își apără lucrarea la care l-a chemat și trimis Domnul Isus Cristos. Întreaga misiune din Ahaia este în pericol și lucrarea trebuie apărată de diferiți acuzatori. Apostolul Pavel ne dă un model de raportare la împotrivitori, și de construire a unui argument convingător care să zidească biserica în mijlocul confruntărilor de tot felul.

La împlinirea vremii

sorinsabou@gmail.com — 2014-12-25T14:14:21-06:00

Această expresie din Epistola către galateni 4.4 este despre apogeul istoriei mântuirii. Vremea s-a împlinit atunci când Dumnezeu a trimis pe Fiul său. Această vreme este hotărâtă de către Tatăl pentru ca noi, ajunși la vârsta maturității, să putem beneificia de moștneirea lui. În acest context legal antic al practicii tutelei legale pentru minori Pavel explică lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii (atât evrei cât și neamuri).

Lectură davidică a istoriei mântuirii

sorinsabou@gmail.com — 2014-12-21T15:18:10-06:00

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu.

Fiecare să ia seama cum clădește deasupra

sorinsabou@gmail.com — 2014-12-12T18:42:09-06:00

În această zi vorbim pornind de la textul acesta (1 Cor. 3.10-15), şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului.

Înflăcărează darul lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2014-12-01T12:41:14-06:00

Doresc ca aceste rânduri să fie încurajatoare pentru lucrători. Lucrurile pe care mi le doresc, le doresc şi pentru toţi fraţii mei care sunt prinşi într-o lucrare sau alta. Să fie cuvinte care te aprind din nou. Să fii din nou viu, în putere, cu dorinţă fierbinte de a fi în locul acela unde Dumnezeu te aşteaptă. Tot mesajul este din 1 Timotei 1.6: Iţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine.
Potrivit cu învăţătura Scripturilor, noi credem şi mărturisim că fiecare mădular are un rol, că fiecare frate sau soră are o chemare, are un dar. Indemnul specific pentru fiecare, este ca acel dar să-l înflăcărezi.

Primul președinte lutheran evanghelic al României

sorinsabou@gmail.com — 2014-11-17T12:27:01-06:00

Acest fapt în sine este istoric. În trecutul monarhist am avut conducători de origine germană care au fost aduși în țara noastră de elita politică a vremii. Acum a fost ales prin vot un președinte de etnie germană, de religie lutheran evanghelică; acest fapt arată o oarecare maturitate în luarea de hotărâri a multora dintre cei din neamul nostru. Știu că domnul Iohannis nu a adus aspectul religios în centrul mesajului său, dar cel al etniei sale a fost central. Aceasta s-a văzut în sloganul de campanie: „România lucrului bine făcut.“ Acest mesaj este bazat direct pe faptul că lucrurile făcute de nemți sunt bine făcute, și că așa ceva se poate face și în România, în special de un cetățean român de etnie germană.

Un Tată desăvârșit - Matei 5.48

sorinsabou@gmail.com — 2014-10-19T14:50:34-05:00

Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi, așa cum ne-o descrie Domnul Isus. Acest lucru este clar, dar când punem întrebarea specific nu mai este atât de uşor.
Ce a vrut să spună Mântuitorul prin cuvintele: „Voi fiţi desăvârşiţi”? Acest verset este concluzia la tot ce a spus Mântuitorul până acum în Predica de pe munte, o predică ce începe cu fericirile, apoi vorbeşte despre esenţa uceniciei, sare şi lumină, şi apoi intră în predică începând cu Matei 5.17, cuprinsul ei se încheie în Matei 7.12, după care avem concluzia predicii. Din când în când avem afirmaţii care sumarizează argumentul predicii până în acel loc. Aşadar, versetul nostru este o astfel de concluzie. Fără îndoială că Mântuitorul nu a vrut să spună că în viaţa de aici noi vom ajunge perfecţi. Spun aceasta pentru că dacă vom privi în Matei 6 când ne învaţă cum să ne rugăm ne spune următoarele cuvinte în 6.12: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertă greşiţilor noştri.“ Acest verset ne spune că în viaţa ucenicului, a acelui care-l urmează pe Hristos, vor fi şi greşeli, şi el are nevoie să ştie că acele greşeli, în urma rugăciunii cu pocăinţă pot fi uitate; în urma iertării pe care şi el o acordă celor care au greşit faţă de el. Dacă mergem cu lectura mai departe în Evanghelia după Matei, şi ajungem la Matei 18 care e un capitol despre fraţi găsim următorul lucru în 18.15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur, dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău.“ Acest verset nu este pentru cineva din afara Bisericii, pentru un păgân, ci este pentru un frate. Aşadar, ceea ce spune Mântuitorul aici în Matei 5.48, nu arată că noi aici am ajuns perfecţi. Dacă lucrurile stau aşa, ce vrea să spună Mântuitorul? Încotro ar trebui să mergem să căutăm conţinut pentru ceea ce vrea să spună El?

A Humble Grass that Thinks

sorinsabou@gmail.com — 2014-10-08T10:12:49-05:00

Human being is just a humble grass, but a grass that thinks. (Pascal)
Most probably that in the West the metaphor of grass applied to humans is taken from the Bible (‘All flesh is like grass and all its glory like the flower of the grass. The grass withers, and the flower falls.’ (1 Peter 1.24) The temporal character of the human existence is the main point of this metaphor.

Pavel și călătoriile lui

sorinsabou@gmail.com — 2014-09-19T08:55:52-05:00

Pentru cei interesați întreaga serie de seminarii despre Apostolul Pavel și călătoriile lui poate fi urmărită aici. În aceste 13 seminarii prezint cele trei călătorii misionare ale lui Pavel așa cum sunt ele redate în cartea Faptele apostolilor. Motivul pastoral pentru aceste seminarii este cel de consolidare și dezvoltare a mărturiei creștine în diferite tipuri de contexte. Oriunde ne-am afla trebuie să fim sare ș lumină. Apostolul Pavel este un model de urmat atât în ce privește ascultarea de chemarea primită, cât și în ce privește dezvoltarea vieții bisericilor plantate de el și a echipei de slujire.

Dumnezeul cel adevărat - cuvântarea lui Pavel la Areopag

sorinsabou@gmail.com — 2014-08-19T16:05:18-05:00

Aceasta este una dintre cuvântările din cartea Fapte, una dintre predicile care are răspunsul cel mai slab, dacă o comparați cu predica lui Petru din Fapte 2. La unul se pocăiesc trei mii, iar la celălalt câțiva. Ni se dau numele a două persoane. Nu știm de ce au stat lucrurile într-un fel la Ierusalim, și de ce au stat lucrurile în felul acesta la Atena. Ceea ce știm este că apostolul Pavel nu a avut un plan, o lucrare misionară, în Atena. Vedem, așa cum începe textul, că el a rămas în Atena să-i aștepte pe Sila și pe Timotei.

Atena și Areopagul

Să știi și să nu faci - Romani 2.17-24

sorinsabou@gmail.com — 2014-07-28T21:37:13-05:00

[17] Pavel se adresează acum în mod explicit iudeilor. Se vede cu uşurinţă tonul polemic în care o face. O polemică ce are de a face în final cu dezonorarea lui Dumnezeu de către cei dintre iudei; viaţa lor nu reflectă faptul că ei au cunoaşterea şi adevărul. El construieşte un argument climactic care va duce la dezvăluirea stării de fapt în care se află iudeii. Rămânerea în Lege face aluzie la atitudinea iudeilor vis-a-vis de evanghelie, cei mai mulţi dintre ei au respins-o; suntem iudei şi rămânem în Lege. Ei sunt un popor ales de Dumnezeu, iar ei se laudă cu această hotărâre a lui Dumnezeu ca ei să fie ai lui. Aceste două elemente sunt identificate de Pavel în descrierea iudeului: rămânerea în Lege şi lauda cu lucrările lui Dumnezeu faţă de ei.

Bogatul și Lazăr

sorinsabou@gmail.com — 2014-07-14T21:03:40-05:00

În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente.

Cu sau fără Lege la judecată - Romani 2.12-16

sorinsabou@gmail.com — 2014-07-13T13:23:43-05:00

[12] Cei care au acţionat contrar voii lui Dumnezeu fără să cunoască Legea lui Dumnezeu, vor fi distruşi fără vreo referire la Lege, se referă, cel mai probabil, la cei din cap.1 care urmărind cu atenţie lucrările lui Dumnezeu începând de la crearea lumii nu i s-au închinat şi nici nu i-au mulţumit, neîmplinind astfel voia sa. Cunoaşterea lui Dumnezeu din revelaţia naturală va fi criteriul de judecată, iar pentru că acest adevăr despre Dumnezeu l-au respins vor fi distruşi; nu se va face referire la Lege în ziua judecăţii. La acest punct în argument Pavel aduce în discuţie Legea, referindu-se la Legea dată de Dumnezeu prin Moise poporului evreu. Oamenii sunt identificaţi în legătură cu Legea în sensul că nu au avut-o; astfel sunt descrişi cei dintre neamuri/grecii. Evreii sunt de asemenea descrişi în legătură cu raportarea la Lege, ca unii care au păcătuit „în lege.“ Spre deosebire de cei dintre neamuri, despre care ni se spune deja că vor fi distruşi, cei dintre evrei, care au păcătuit în (sfera) Legii ni se spune că vor fi judecaţi prin intermediul Legii. Criteriul de judecată în cazul unora va fi adevărul despre Dumnezeu arătat prin lucrările lui Dumnezeu, iar în cazul celorlalţi Legea dată de Dumnezeu lui Moise.

Judecată inevitabilă - Romani 2.1-11

sorinsabou@gmail.com — 2014-06-29T11:38:51-05:00

[1] Acest paragraf ne arată o nouă perspectivă din care trebuie să citim paragraful anterior despre starea de păcat a omenirii: omenirea se referă în primul rând la cei dintre neamuri aşa cum îi judecă cei care se consideră mai buni/morali. Ceea ce a spus Pavel îi cuprinde în final şi pe aceştia care s-ar considera diferiţi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri. Condamnarea altora nu este soluţia la situaţia în care se află. Nu este clar la acest punct identitatea celui care judecă, este el evreu, sau dintre neamuri, ceea ce este clar este că acesta analizează critic pe alţii, când el face acelaşi lucruri. Potrivit lui Pavel acesta ar trebui să se judece şi pe sine.

Starea omenirii - Romani 1.18-32

sorinsabou@gmail.com — 2014-06-22T12:58:08-05:00

[18] Pavel îşi susţine ceea ce a spus despre evanghelie referitor la realitatea şi posibilitatea salvării vorbind despre situaţia în care se află omenirea şi felul în care s-a raportat Dumnezeu la ea. Avem o analiză a raportării oamenilor la adevărul despre Dumnezeu. Limbajul folosit de Pavel este confruntaţional (lipsă de evlavie, nedreptate, împiedicare / mânie). Există această stare de mânie pentru că adevărul lui Dumnezeu este împiedicat de la a fi cunoscut prin nedreptatea oamenilor. Mânia lui Dumnezeu este făcută cunoscută din cer faţă de/peste orice lipsă de evlavie şi nedreptate a oamenilor. Modul în care este cunoscută mânia lui Dumnezeu va fi nu atât de mult printr-o acţiune a sa cât prin lipsa de acţiune. Aşa sunt oamenii faţă de Dumnezeu: fără evlavie, adică duc o viaţă contrar practicii religioase potrivite, şi cu nedreptăţi. Aşa avem descris opusul omului drept menţionat în 1.17. Această descriere este esenţială pentru a vedea ulterior complexitatea salvării.

Călătoriile lui Pavel - din Antiohia în Cipru

sorinsabou@gmail.com — 2014-06-17T15:12:38-05:00

Pavel a fost chemat de Cristos cel înviat să fie apostolul neamurilor, iar acum biserica din Antiohia este călăuzită de Duhul să-l trimită, împreună cu Barnaba, în misiune între neamuri. Astfel, în viața celui chemat, chemarea lui Cristos lucrează împreună cu trimiterea bisericii. Știm câteva lucruri despre slujirea din Antiohia; sunt menționați profeții și învățătorii. Sunt aceștia conducătorii bisericii? Probabil că nu, dar menționarea lor este suficientă să putem spune că, de foarte timpuriu, existau aceste lucrări/grupuri în biserici.

Duhul Sfânt - pecete și arvună

sorinsabou@gmail.com — 2014-06-08T11:34:54-05:00

Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.

Berkeley and Locke on Human Knowledge

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-27T18:52:21-05:00

Experience and Knowledge

Locke argued that all our ideas have their origin in our experience. When we are born our mind is a blank slate (tabula rasa). Any experience is leaving an imprint on this slate (mind). When we experience anything through our senses our minds receive their perceptions. There is content in our mind because of our senses. Locke is famous for the following phrase: nihil in intellect quod prius non fuerit in sensu (there is nothing in the intellect that was not first in the senses) (cf. Moore 2011, 114).

Oportunități misionare

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-26T08:29:07-05:00

Filadelfia este cea mai nouă dintre cetățile care primesc aceste scrisori de la Cristos cel înălțat; cetatea a fost întemeiată de Attalus al II lea Filadelful (159-138 î.Cr.) în cinstea fratelui său Eumenes al II lea, numind-o Filadelfia („dragoste de frate“). Filadelfia era un centru pentru răspândirea culturii grecești.

Slujire și misiune la Tesalonic

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-22T22:39:36-05:00

Biserica din Tesalonic a fost o biserică lucrătoare. Credința, dragostea și nădejea lor au fost active: lucrare, osteneală, și răbdare. Aceste lucruri esențiale active au făcut ca cei de la Tesalonic să aibă impact atât în Macedonia, cât și mai departe în Ahaia. Cuvântul Domnului a răsunat de la ei în zonele dimprejur.

Misiunea creștină de la început

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-21T09:59:31-05:00

Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post.

The Museum, Education and Worldviews

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-19T08:27:48-05:00

My own experience in visiting famous museums (such as National Gallery, London, Art Institute, Chicago, or National Museum of Art, Bucharest) thought me that the events organized there are at least of three kinds: historical overviews of art (based and limited on/to their collections), individual artist, and trend or school overview (Impressionism, Cubism, Expressionism, etc.). For me as a visitor it was helpful, but I never had the opportunity to see some event as that described by Gaskell around the painting done by Rubens (Gaskell 2003).

Biserica de la început

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-17T00:27:34-05:00

În urma predicării Cuvântului lui Dumnezeu și cercetării Duhului Sfânt un mare număr de oameni au primit Cuvântul și au fost botezați. În felul acesta au fost adăugați la numărul ucenicilor. În biserică se intră în urma pe baza răspunsului la lucrarea Cuvântului în viața omului, și a botezului. Viața din biserică este o continuare a acestui început în sensul că ucenicii se focalizează asupra învățăturii apostolilor, părtășiei frățești, frângerea pâinii, și rugăciuni. Fapte 2.42 arată încă de la început lucruri de bază cu care se zidește biserica.

Femeia grecoaică

sorinsabou@gmail.com — 2014-05-11T22:59:08-05:00

În Scripturi există cuvinte aspre care taie până la os. Unul dintre acele locuri este textul din Marcu 7.24-37 despre femeia grecoaică de obârșie siro-feniciană. Această întâmplare din ținutul Tirului și al Sidonului trebuie văzută împreună cu ce scrie în prima parte a capitolului șapte, în contrast cu ce e acolo. În prima parte a capitolului, cuvântul ne spune că au venit de la Ierusalim niște cărturari și au început să bage de vină. De ce ucenicii Tăi mănâncă cu mâinile nespălate? Acești conducători ai poporului, după ce ascultă de la Isus explicația, îl resping. Capitolul 7 din Evanghelia după Marcu este o ilustrare a unor versete foarte cunoscute din Scriptură pe care le găsim în Ioan 1.11-12: A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.

Nussbaum's Two Levels of Human Nature

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-22T10:29:26-05:00

Nussbaum’s Level 1 of the Thick Vague Conception is presented as a story of what seems to be part of any life that we count as human life. The shape of the human form of life has the following aspects: mortality, the human body (hunger, thirst, need for shelter, sexual desire, mobility), capacity for pleasure and pain, cognitive capability (perceiving, imagining, thinking), early infant development, practical reason, affiliation with other human beings, relatedness to other species and to nature, humor and play, separateness. As this list is based on observation of human life across cultures and is able to integrate both the aspects of individuality and community of human life I agree with it.

Crize ale credinței - Ioan 20.1-31

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-20T22:55:51-05:00

Acest cuvânt ne descrie ce s-a întâmplat în ziua de astăzi când sărbătorim învierea Domnului Isus. Avem patru situații în Ioan 20. Fiecare din aceste situații este o criză. Începând cu prima și până la a patra mergem din rău în mai rău în ce privește credința. De aceea, am și intitulat mesajul „Crize ale credinței.”

Relaționarea la evanghelie - Romani 1.16-17

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-18T15:23:21-05:00

Legat de dorinţa lui puternică de a le aduce veşti bune celor din Roma, acum le vorbeşte despre conţinutul acelor veşti şi despre relaţionarea sa la ele. Lui nu îi este ruşine de aceste veşti bune pe care vrea să li le aducă. Motivul pentru acest lucru este dat de cea ce sunt ele. Evanghelia nu este definită acum atât de mult din perspectiva conţinutului ei, cum a fost în cap. 1.3-4, ci din perspectiva calităţii ei: este puterea lui Dumnezeu. Ea este un mesaj care presupune o stare de primejdie în care se află oamenii. Pentru ca din această situaţie să se poată experimenta salvarea este nevoie de puterea lui Dumnezeu. Celălalt element implicat în acest proces este credinţa oamenilor. Pavel încă nu ne spune despre ce primejdie/situaţie periculoasă este vorba pentru a putea vorbi inteligibil despre salvare. Putem intui că starea de pericol presupune adversitate deoarce se foloseşte limbajul puterii pentru experimentarea salvării, şi pentru că tot aici se foloseşte şi limbajul credinţei putem intui că experimentarea salvării este dincolo de puterea omului, dar că este disponibilă pentru toţi. Nu ni se spune ce, sau în ce să creadă oamenii, acest lucru va fi detaliat mai târziu de către Pavel.

Zangwill's Aesthetic Theory of Art

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-18T14:55:02-05:00

Zangwill builds his argument for an aesthetic theory of art by arguing that we need ‘an independent account of aesthetic properties’ (Zangwill 2002, 112). These properties can be delineated with reference to the central aesthetic properties of ‘beauty and ugliness’ (Zangwill 2002, 112). These properties are intrinsic and valuable (Zangwill 2000, 329), and they are artist related (Zangwill 2000, 330). He deals with the variety of types of art (avant-garde, narrative) and says that ‘works of art are necessarily things that have an aesthetic point’ (Zangwill 2002, 114) and then, that the ‘essential truth’ about the vast number of objects and events in the category of act is captured by the aesthetic approach (Zangwill 2002, 114).

Locke versus Hobbes

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-16T09:33:44-05:00

Locke identifies his difference from a Hobbist position in Essay III.5 when he asks why a man must keep his word? ‘Because God, who has the power of eternal life and death, requires it of us.’ To this question a Hobbist would answer ‘because the public requires it, and the Leviathan will punish you, if you do not.’ The authorities are different in situations like these: God as a judge, or the public as a judge.

Kukathas On Cultural Rights

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-15T13:13:19-05:00

Kukathas argues that we need to ‘reassert the fundamental importance of individual liberty or individual rights and question the idea that cultural minorities have collective rights’ (Kukathas 1992, 107). Groups matter but there is no need to ‘depart from the liberal language of individual rights to do justice to them’ (Kukathas 1992, 107). Kukathas argues for his thesis by focusing on the way are groups are formed. They are ‘not fixed and unchanging entities in the moral and political universe’ (Kukathas 1992, 110), their boundaries shift with the political context; their formation is ‘the product of environmental influences’ especially political institutions (Kukathas 1992, 111).

Intrarea în Ierusalim

sorinsabou@gmail.com — 2014-04-13T22:26:12-05:00

Matei 21.1-10 este un cuvânt foarte cunoscut. De aceea, pericolul, acum la începutul mesajului, este să ne deconectăm total, fiecare dintre noi crezând că știm tot ce scrie aici. Noi avem datoria de a auzi întotdeauna proaspăt Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea vă îndemn la veghere încă de la început, pentru ca tot ceea ce avem aici să fie primit de fiecare dintre noi. Meditația aceasta are un mesaj simplu în două părți. Mai întâi, vreau să ne adâncim în a înțelege cât mai clar ce face Isus, pentru ca oamenii să cunoască ceva despre El, iar în al doilea rând vreau să vedem ce au priceput cei care au văzut și au auzit ce a spus Isus, și ce au făcut.

Planuri pentru lucrare - Romani 1.8-15

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-30T11:51:33-05:00

Modalitatea de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune este una anume, prin Isus Cristos. Situaţia celor din Roma şi a lui Pavel însuşi în ce priveşte relaţionarea la Dumnezeu depind de ceea ce este Cristos. Cristos are rolul de mijlocitor. Pavel identifică credinţa lor ca fiind cunoscută în toată lumea şi astfel aduce în discuţie un alt element în încercarea de a stabili o relaţie cu cei din Roma. Această vestire a credinţei lor nu face trimitere la o anunţare oficială printr-un herald (…) sau la o relatare detaliată (…), ci la măsura în care este ea vestită, cunoscută. Alegerea terminologiei credinţei este în acelaşi timp vagă, cât şi cuprinzătoare. El nu este pus în situaţia de a vorbi concret despre anumite lucruri din bisericile din Roma la acest moment, o va face mai târziu în scrisoare, ci el foloseşte aspectul credinţei pentru că el este util în construirea argumentului său, acest termen fiind un termen cheie. În acest fel şi cei din Roma sunt parte în lucrarea lui Dumnezeu dintre neamuri şi şi ei au parte de lucrarea salvatoare în Cristos Isus.

Cântarea cântărilor 1.9-2.7

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-23T08:23:28-05:00

Ceremonie și viață, începutul vieții de dragoste și continuarea ei. Strălucirea nunții și profunzimea vieții împreună. Despre aceste două lucruri auzim în prima dintre cântările din carte. Între aceste două lucruri este o oarecare tensiune. Ambele sunt prezentate prin prisma a multor complimente reciproce, complimente care aveau corespondență în vremea de atunci.
Ceremonia nunții este suprinsă prin prisma unuia dintre cele mai glorioase împrejurări: faraon în carul lui de sărbătoare având înhămată iapa lui în ținută de ceremonie. O imagine măreață. Podoabele miresei îi acoperă parțial și obrajii și gâtul. Totul este strălucitor. Acest eveniment poate consuma totul, și pentru ceea ce urmează să nu mai rămână mare lucru. De aceea, prima cântare le prezintă unul alături de celălalt.

Identitate pentru lucrare - Romani 1.1-7

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-16T14:19:02-05:00

Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor. Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.

Cântarea cântărilor 1.5-8

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-14T14:33:15-05:00

Creștere, visuri, și hotărâri. Acestea sunt lucrurile cu care începe relația de dragoste dintre cei doi în Cântarea cântărilor. Anii de formare ai Sulamitei au fost ani grei. Frații ei s-au purtat rău cu ea și au trimis-o să lucreze în arșița soarelui la vie. Ea nu s-a îngrijit de ea însăși. A ajuns arsă de soare, dar a rămas totuși frumoasă. Ea se aseamănă pe sine cu corturile din Chedar și cu draperiile din Salma; ea este atât tare, rezistentă, cât și frumoasă, fină. Această imagine echilibrată cu privire la sine o face să poată face față vieții.

Biserica drept răspuns în postmodernitate

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-13T08:59:09-05:00

Introducere

În orice veac Biserica trebuie să-şi proclame mesajul. Întotdeauna a existat o tensiune (creativă) între ceea ce are de spus Biserica şi ceea ce are să-i spună lumea. Din prima zi a vieţii sale Biserica a trebuit să-şi explice evanghelia în aşa fel încât să o păstreze atât ca puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, cât şi accesibilă din punct de vedere al înţelesului; a fost de fiecare dată nevoie de o „traducere“ a mesajului în cuvintele şi noţiunile diferitelor epoci. Generaţia de acum nu este scutită de o aşa sarcină. Este datoria generaţiei noastre să ne înţelegem epoca pentru a ne ruga, organiza şi lucra potrivit cu voia lui Dumnezeu în aceste vremuri. Trebuie spus de la început că demersul apărării şi proclamării Evangheliei în veacul nostru va fi divers; este un demers care se poate extinde de la abordarea clasică (apologetica în doi paşi: existenţa lui Dumnezeu şi evidenţe istorice, Norman Geisler, R. C. Sproul), la evidenţialism (apologetică într-un singur pas: cât mai multe evidenţe recurgând la argumente filosofice şi istorice, Clark Pinnock, John W. Montgomery), la o abordare cumulativă (o grupare a evidenţelor într-un argument coerent care explică cel mai bine datele în comparaţie cu alte ipoteze, C.S. Lewis, Stephen Evans), la presupoziţionalism (adevărul creştinătăţii este prespus din start, iar Dumnezeul Bibliei nu este finalul unui argument, ci presupoziţia ca acesta să fie posibil; Conelius van Til, Gordon Clark, Francis Schaeffer).

Hobbes On Bacon's Idols

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-11T05:52:13-05:00

Bacon’s Idols are referring to the way we use our minds; there are ‘four classes of idols that beset men’s minds’ (NO, 1.39): idols of the tribe, idols of the cave, idols of the market, idols of the theatre. Bacon does not use the term ‘idol’ in a religious sense (an image that represents a god), but simply as an image (from Greek eidolon).

Cristos domnește!

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-10T08:43:54-05:00

Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei.

Formalism In The Philosophy of Art

sorinsabou@gmail.com — 2014-03-01T12:00:30-06:00

Formalism in the philosophy of art says that ‘the properties in virtue of which an artwork is an artwork […] are formal in the sense of being a accessible by direct sensation alone’ (Dowling). We can go deeper in the area of aesthetics if we have two qualities: artistic sensibility and clear thinking (Bell, 261); the personal experience is central to this endeavor. Is there some quality common and peculiar to all objects that are able to provoke the ‘aesthetic emotion’? (Bell, 262) The existence of an artwork depends on this quality. Bell understands this quality as ‘significant form’ (Bell, 262). The variety of relations and combinations of lines and colors is called ‘significant form.’

Necunoscutele vieții

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-28T22:40:32-06:00

Eclesiastul capitolul 8 este un capitol despre enigmele vieţii. Identificăm 4, (patru) la care se opreşte Eclesiastul, iar apoi, în partea a doua, răspunsuri care vin din cer, de la Dumnezeu, având în vedere aceste enigme. Dar, înainte să intrăm în ele, vă spun un citat pe care l-a spus Churchil, Primul ministru al Marii Britanii, în cel de-al doilea război mondial. El a spus aşa: Atunci când încerci să ai relaţii bune cu comuniştii e ca şi cum te-ai juca cu un crocodil. Când îşi deschide gura, nu ştii: vrea să zâmbească sau să te înghită. Aşa e viaţa. Când toate lucrurile par a se îndrepta spre bine, nu ştii ce urmează: vreme bună sau furtună. Vă dau un alt citat, din Shakespeare, de data aceasta. El spune aşa: Viaţa este ca o umbră care umblă, ca un actor nenorocit, care se fâţâie făcându-şi numărul, după care nu se mai aude nimic despre el. Viaţa este ca o poveste spusă de un idiot. Plină de zgomot şi furie. Fără a însemna nimic.

Cântarea cântărilor 1.1-4

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-26T10:36:33-06:00

Această colecție de cântări a lui Solomon este cea mai bună dintre câte au fost. Dintre cântările de atunci aceasta este cea mai deosebită. Astfel, analiza acestui text este un studiu al literaturii de dragoste scrisă în versuri.
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor.

Credința lui Avraam

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-24T09:11:40-06:00

Cuvântul din Evrei 11.8-19 este despre omul pe care îl așteptăm menționat în orice discuție despre credință, Avraam. El este modelul de om care crede. Când auzi despre credință, Avraam este primul care-ți vine în gând. Un om pe care l-a ales Dumnezeu, un om pe care l-a chemat Dumnezeu; un om în a cărui viață, la momente de răscruce, se vede ceea ce ne interesează pe noi, credința pentru mântuirea sufletului. Un om care nu dă înapoi, un om care merge numai înainte.

Apocalipsa 22.6-21

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-22T08:25:05-06:00

Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.

Miracles

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-21T10:31:39-06:00

The Scriptures present miracles as special signs of God’s presence, not as interruptions of the laws of nature. We do not have the question if such a thing took place, but what is the meaning of it.
In ancient times miracles were not accepted without question. In the case of Jesus the question was not ‘Did he perform miracles?’ but ‘On whose authority and with whose power he performed them?’ Are they the result of the presence of God’s kingdom or the result of his collusion with Beelzebul?

Bacon's Scientific Method

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-19T20:57:31-06:00

Bacon’s scientific method, in his own words, is ‘hard in practice but easy to explain’ (Novum Organum, Preface). Bacon proposes ‘to establish degrees of certainty’ (NO, Preface) by starting from ‘sense-perception’ (NO, Preface). He is determined to reject ‘ways of thinking that track along after sensation’ (NO, Preface).

Fiul risipitor

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-18T11:52:40-06:00

Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui.

The Authorship of Torah

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-17T11:40:53-06:00

Even if there is no direct statement in Pentateuch about its authorship, the Torah is associated with Moses by the earliest witnesses. There are statements that tell us that Moses was commanded by God to record events (Exod. 17.14; Num. 33.2), laws (Exod. 24.4, 34.27), and a song (Deut 31.23). Joshua 1.7ff informs us about a book of the law of Moses. Also there are later references about the Book of Moses (2 Chr. 25.4, Ezra 6.18, Neh. 13.1). In New Testament Torah is associated with Moses (Matt. 19.7, 22.4; Mark 7.10, 12.26; John 1.17, 5.46, 7.23).

Banksy's Works

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-15T15:40:07-06:00

These days I searched for Banksy’s works and I liked most of them. They are a mixture of protest, innocence, sadness, hope, wanted love, anti establishment, satirical. I imagine that they are done in a hurry as this type of art is perceived by the authorities as vandalism, or to quote mayor Bloomberg as ‘a sign of decay.’

Judecata lui Isus

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-14T15:45:17-06:00

După investigarea făcută de membrii Sinedriului, Isus a fost dus înaintea lui Pontius Pilat. El a fost condamnat la moarte și răstignint de romani pe baza unei acuzări politice.
Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare (a se vedea acuzarea și condamnarea lui Ștefan, Fapte 6). Potrivit cu Deuteronom 17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge poporul, și de aceea Isus a fost chestionat în mod repetat în ultima lui călătorie la Ierusalim.

Apocalipsa 21.9-22.5

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-13T18:26:22-06:00

Cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc este prezentată ca mireasa Mielului. Această cetate curată și sfântă trebuie văzută în contrast cu Babilonul cel mare, cetatea cea imorală și idolatră. Una este prezentată ca venind din cer, iar cealaltă ca fiind distrusă.

Kant on Genius

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-13T18:04:13-06:00

Kant understands the genius under four main labels: a) a talent for art that takes the lead and determine the procedure, b) someone who has a definite concept of the product (understanding, representation, a relation of the imagination to the understanding), c) it display itself in the expression of aesthetic ideas containing a wealth of material for effecting that intention, and d) harmony of imagination and understanding of the law that points to an unsought and undesigned subjective finality.

Authorship of Isaiah

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-11T17:40:14-06:00

The book of Isaiah in the Scripture is a single book. It is known that beginning with the 12th century there are scholars who split the book in three (Proto/Deutero/Trito). The reasons for this is that the name of the prophet does not appear after chapter 39, the section 40-55 deals with the time of exile, and the section 56-66 deals with the post-exilic times.

Avraam în Luca

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-10T09:46:13-06:00

Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare.

Historicity of Adam

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-08T09:47:03-06:00

The text in Genesis 1 describes the first week of history. The creation of man in God’s image is the climax of God’s creative activity. Adam and Eve are the first humans on the face of the earth. Their life in the Garden of Eden is brought to an abrupt end by their disobedience; this inaugurates the dominion of death. All humans are born in this type of environment, and, in the end, all sin.

Creșterea și dobândirea împărăției

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-06T11:32:27-06:00

Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?

Descartes's Method

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-05T12:09:30-06:00

The overall method of Descartes is a method of doubt. He dismisses knowledge derived from authority, senses, and reason (Watson, 2014). His demonstration is one of clarity and absolute certainty (Skirry). He is determined to bring any belief based on sensation into doubt because they might be a dream; mathematics included, because of the existence of an evil demon with supreme power of cunning about everything.

Apocalipsa 21.1-8

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-05T08:36:02-06:00

Începutul veșniciei este descris prin contrast cu ceea ce a fost înainte. Pământul și cerul dintâi nu mai sunt; acum avem un cer nou și un pământ nou. Toate acestea sunt noi. Întreaga istorie a ajuns la sfârșit. Din cerul nou și din pământul nou lipsesc șapte lucruri: marea, moartea, jalea, țipătul, durerea, nimic blestemat, noaptea. Acestea șapte cuprind întreg spectrul răului.

Lumina din sfeșnic

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-04T08:53:11-06:00

Lumina din sfeșnic (Marcu 4.21-25). Acestea sunt cuvintele Domnului asupa cărora vreau să medităm; cuvinte oarecum enigmatice. La prima auzire nu e ușor să le pătrunzi înțelesul. Comentatorii se frământă cu privire la ce a vrut să spună Isus. E o vorbire în pilde despre lucruri care țin de răspunsul meu și răspunsul tău la lucrarea lui Dumnezeu. Cred că aici avem trei lucruri pe care vrea să ni le spună Domnul. Mai întâi lumina pe care a trimis-o Dumnezeu în lume, prin Fiul Său și prin Împărăția Sa, nu poate fi oprită și nu depinde de regulile mele. În al doilea rând, măsura în care eu primesc ce a adus această lumină, va fi măsura în care pricep ce a adus ea, iar în al treilea rând, măsura în care resping ce a adus această lumină va fi va fi măsura în care pierd. Acestea sunt lucrurile asupra cărora vreau să medităm.

Hume on Objective and Subjective Taste

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-03T09:19:17-06:00

D. Hume works with the distinction between matters of fact and pronouncements of sentiment. The standards of taste should provide rules for ‘confirming one sentiment, and condemning another.’ Hume envisions the standard of taste as the consensus of true critics.

Peticul și vinul

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-03T04:26:11-06:00

Cristos a ales să-i învețe pe ucenici și pe oameni despre Împărăția lui Dumnezeu în pilde, a ales să-i învețe pe oameni despre felul în care lucrează Dumnezeu între oameni și în oameni prin pilde, de aceea le citim și noi, pentru că vrem ca drumul pe care merge El să mergem și noi.

Semănătorul și taina împărăției

sorinsabou@gmail.com — 2014-02-01T08:08:23-06:00

Când ai în plan să citești pildele Mântuitorului cu care ar trebui să începi? Cred că punctul de pornire poate fi dat de mai multe pilde. Am ales să începem cu parabola semănătorului datorită a ceea ce scrie în Marcu 4.13. Acolo Cristos spune așa.: „El le-a mai zis; „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?“ (Marcu 4.1-20)

What is Philosophy?

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-31T15:49:54-06:00

I will put together my answer following two major sources: Plato and Aristotle. The summary of these positions is as follows:

Introducere la parabolele lui Isus

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-31T09:26:27-06:00

Noi toți știm direcția spre care ne îndreptăm, cu toții știm ținta: Dumnezeu lucrează în Biserică pentru ca fiecare dintre cei care o alcătuiesc să ajungă tot mai asemenea cu Fiul Său. Dar în calea fiecăruia dintre noi sunt piedici, sunt lipsuri, și fiecare are ceva de schimbat, de înnoit. Cred că pentru această perioadă din viața Bisericii, noi toți avem de lucrat și la următorul aspect: în vremea de acum, una dintre provocările cu care suntem confruntați fiecare este următoarea: cine are dreptate? cine vede lucrurile cel mai bine? Ne confruntăm cu lucrul acesta.

Disciplinează-te pentru evlavie

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-30T13:18:35-06:00

Dacă ar fi să desenăm pe o hârtie, hotarele Impărăţiei, aşa, sub formă de un cerc, cred că am putea vedea fiecare dintre noi, că cei mai mulţi din interiorul Impărăţiei, pun adesea următoarea întrebare: ,,arată-mi, cât poţi de clar, care este graniţa, să ştiu să nu păşesc în afara Impărăţiei”. Şi vor fi foarte puţini, care te vor întreba: ,,arată-mi unde este centrul Impărăţiei, să nu mă depărtez, de acolo”. Această situaţie, caracterizează creştinismul nostru de astăzi. Spune-mi, ce n-am voie să fac? Spune-mi până unde ţine masa, să nu cad?

Who Wrote 2 Peter?

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-29T10:19:27-06:00

Even if there is a direct statement of authorship in the letter (1.1), the authorship of 2 Peter is contested by many scholars on the grounds of style, the existence of fixed tradition, and the pseudepigraphical phenomenon in antiquity. However, these grounds are not conclusive.

Avraam în Matei

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-28T08:50:45-06:00

Un patriarh ca Avraam este punct de referință în istoria poporului lui Dumnezeu. Cartea neamului lui Isus Cristos îl are ca început. Celelalte evenimente importante sunt David și robia babiloniană. Caracterul de întemeietor al poporului lui Dumnezeu are implicații pentru toată istoria. Înțelegerea naturii poporului lui Dumnezeu îl are întotdeauna în centru: credința, ascultarea, și așteptarea devin cerințe pentru urmașii lui.

The Guidance of the Spirit

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-27T14:34:08-06:00

Everyone need guidance. Nobody knows everything, that is why, help is needed. Christ knows this better than anyone. This is the reason for us not being left alone. We have a Counselor send into the world. His work of guidance is very respectful. He does not speak of himself, but he always takes from what Christ thought and brought into the world, and teaches us. The truth brought by Christ is sometimes incomprehensible and we need somebody to assist us; that is the role of the Spirit.

Apocalipsa 20.1-14

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-25T10:39:26-06:00

Mia de ani și judecata. Mia de ani este perioada de domnie cerească a lui Cristos împreună cu martirii săi înviați. Mia de ani este ultimul stadiu al istoriei. După aceasta urmează ultima confruntare dintre sfinții lui Dumnezeu și împărații pământului. Focul lui Dumnezeu aduce ultima victorie după care urmează judecata.

Existentialism

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-24T08:13:14-06:00

Existentialism is a philosophical theory characterized by a search for the meaning of existence/being. The norm of authenticity (Crowell, 2010) is the governing norm in this search. The considered aspects of existence are several: the problematic character of the human situation, the phenomena of this situation, the intersubjectivity that is inherent in existence, the general meaning of Being, and the therapeutic value of existential analysis (Abbagnano, 2014).

Barnaba și formarea de lucrători

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-23T10:27:15-06:00

Este responsabilitatea conducătorilor creştini să ajute la formarea altora pentru slujire în lucrarea lui Dumnezeu. Am ales pentru a ne călăuzi în căutarea răspunsului la aceasta pe Barnaba. Barnaba este un personaj complex în Cartea Faptele apostolilor. Caracterul lui are dimensiuni multiple. In toată Cartea, el este un om al echilibrului. De aceea, noi nu-l cunoaştem prin numele lui adevărat. Pe el nu-l cheamă Barnaba, pe el îl cheamă Iosif. Asta ştim din Fapte 4.36. Dar toţi l-au poreclit Barnaba: fiul mângâierii. Eşti un om care atunci când a avut loc un necaz, o ceartă, ai Cuvântul, ai darul de la Dumnezeu, pentru a aduce alinare, acolo. Unde s-a rupt, să legi. Unde s-a lovit, să alinţi, să mângâi. De la el vreau să învăţăm. Dorim să ne lăsăm inspiraţi de modelul pe care-l avem în Barnaba.

Ross on Duties

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-22T18:29:20-06:00

This is a summary on W. D. Ross' theory of prima facie duties.
When we try to determine what we ought to do there are several prima facie duties. A prima facie duty is a duty that is binding; you have to do it. The prima facie duties are fidelity (keeping promises and contracts), reparation (making up for injuries done to others), gratitude (being grateful for benefactions), non-injury (not to harm others), harm-prevention (to prevent harm to others), beneficence (doing good to others), self-improvement (to promote one's own good), and justice (distributing benefits and burdens fairly).

Din întuneric la lumină

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-21T22:26:51-06:00

Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).

Kohlberg an Gilligan on Moral Development

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-21T04:03:15-06:00

In L. Kohlberg's view the main focus is on the stages of intellectual development. He is indebted to Kant because assumes that our moral development is to be defined by the level of our intellect. If you know what is good you are motivated, by this very knowledge, to do what is good. In our daily life we sometimes use the phrase 'you know better' when we make an observation about someones actions/deeds. The stages of moral development are determined by intellectual development.

Întoarcerea acasă

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-20T21:45:00-06:00

În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).

Levels of Moral Development

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-20T09:19:07-06:00

These observations made by K. Dabrowski are about the development of one's emotional dynamism. They show the improvement of our emotions and feelings. Good moral formation forms a morally good person. The main instrument of moral development is improvement of one's emotions.

Moartea unui patriarh

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-19T23:42:11-06:00

Când un patriarh ajunge la sfârșitul vieții se urmărește felul în care s-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu față de el. De asemenea, atunci se pot vedea promisiunile care încă își așteaptă împlinirea în viitor. Un patriarh nu este un punct în sine în istoria poporului lui Dumnezeu, ci este un indicator spre împlinirea finală a ceea ce promite Dumnezeu poporului său. În cazul lui Avraam se are în vedere promisiunile că va fi tatăl multor popoare și că va primi țara Canaan.

Functionalism and Behaviorism

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-18T09:09:04-06:00

Functionalism in philosophy of mind can be understood as a sophisticated form of philosophical behaviorism. In Functionalism a thought is defined by a function it plays, whereas in Behaviorism a thought is defined by a set of behaviors and/or dispositions to behave.

Deschiderea ochilor

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-18T08:56:55-06:00

În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.

Intentionality

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-17T17:20:37-06:00

Intentionality is a term used to describe the way of being directed upon an object. There are certain ways in which an individual may be said to have something as his object.

Intrarea pe poartă, umblarea pe cale

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-17T11:22:34-06:00

Cum lucrează Isus în viața oamenilor? Ce le cere să facă? În ce fel vorbește cu ei? Această investigație este în perimetrul Evangheliei după Matei.
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).

Apocalipsa 19.11-21

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-16T14:14:37-06:00

Nimicirea nimicitorilor. Când cerul este deschis, întreg planul lui Dumnezeu este descoperit înaintea lui Ioan. El poate vedea finalul și victoria deplină a Cuvântului lui Dumnezeu și a oștirii sale. Judecata și lupta acestuia sunt după dreptate. Amăgirea în final nu are câștig de cauză, iar fiara și profetul mincions sunt aruncați în iazul de foc. Puteți urmări înregistrarea acestui seminar aici.

Phenomenalism

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-16T10:52:52-06:00

Phenomenalism is a philosophical theory of perception and the external world. Propositions about material objects are reducible to propositions about actual and possible sensations, or sense data, or appearances (EB, 2013). There is no distinction between independently existing physical objects and mind-dependent sense-data. To talk about any existing object is to talk about a collection of perceivable features localized in a particular portion of space-time (Stroll, 2013). The material things are permanent possibilities of sensation, of sense-data (BonJour, 2013).

Kant's Theory of Person

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-15T09:41:54-06:00

Kant's theory of person has two dimensions, one, on the side of metaphysics, and the other, on the side of rationality and human responsibility; reason is the core for both.

Costache Ioanid - viața în versuri

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-14T11:22:55-06:00

Acum un an și o lună (4 dec. 2012) am organizat la Biserica El Roi un Serviciu divin în care s-a recitat și cântat doar din opera lui Costache Ioanid. Se împlineau 100 de ani de la nașterea poetului. Cu această ocazie am prezentat viața lui Ioanid prin propriile sale versuri. Copilăria, tinerețea rebelă, întoarcerea, viața creștină, și plecarea acasă sunt prezente în poezia sa într-un mod profund, teologic, și inspirator. Vă prezint mai jos selecția de versuri pentru a lărgi și mai mult aria de impact a acestui poet român.

The Qualities of Perception

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-14T10:48:45-06:00

Locke and Berkeley on the qualities of perception
Because the mind we are born with is a blank slate (Locke), the knowledge we have come from the outside as perceptions. Locke tries to avoid the split between the mind and the world around us by introducing the distinction between primary and secondary qualities of perception. The primary qualities are the qualities of objective, extra-mental reality; the qualities of the object independent of who, or whether anyone is perceiving the object (shape, size, weight). These qualities are independent of perception. The secondary qualities are not properties of the object at all. They occur in the mind of the perceiver at the moment of perception and they endure only as long as the perception endures. They depend primarily on our senses (color, taste, smell).

Materialism in Philosophy of Mind

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-13T07:36:34-06:00

In philosophy of mind materialism is pointing to the fact that our minds are entirely material. Even our sensations, images, perceptions, and emotions are only complicated forms of matter in motion (Shaffer, 2013).

Neutral Monism

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-11T07:49:38-06:00

Neutral monism are theories that hold that mind and body are not separate, distinct substances but are composed of the same sort of neutral 'stuff' (EB, 2013).
The neutral substance Spinoza refers to is God. Because of the limitations of human beings we can perceive the neutral substance only in terms of its material or mental attributes, but the neutral substance has an infinity of attributes, and that is why, he identifies it with God. It is this one infinite divine substance in which everything else has its finite being as a mode or affect.

Free Will and Determinism

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-10T11:59:07-06:00

Most of the time the issues of free will and determinism are seen as opposites. The free will is understood in terms that are incompatible with determinism. If the will is free it can do whatever it wants even against the natural laws of the universe. For example the law of gravitation will make sure that when I jump up, I always come down, or if I travel in a circle I will arrive, after a while, in the same place. Even so, the free will is a valid concept/fact. There are layers of my life in which I can 'freely' move and think and act according to my will. This is not taking place in a perfect way, but still I have the real possibility of choice. The situation of life, the nature of my body and health, the laws of nature are facts that have a saying in the way I exercise my will.

Descartes - the 'evil demon' hypotheses

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-09T13:59:24-06:00

The hypothesis of the evil demon is imagined by Descartes. He imagines that there might be an evil deceiver who is constantly putting false ideas in his mind. Whatever he takes to be true is really false. This is so no matter how sure he is of it (Meditations I and II).

33 Apocalipsa 19.1-10

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-08T10:28:11-06:00

A împăcat totul cu sine

sorinsabou@gmail.com — 2014-01-05T13:28:54-06:00

În Epistola către coloseni avem două texte importante despre moartea lui Cristos: 1.21-23 și 2.14-15. Acestea sunt obiectul studiului de mai jos. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de primul text pe care-l avem – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“.

About Love in New Testament

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-31T14:56:13-06:00

Love is a fact of life. People are able to love. When people are in love they are captivated and they are totally for something or someone. That attitude is seen by others. Love is something that is recognized as such by other people. The New Testament writings speak about love. The main familes of words for love are phileō and agapaō. They are used almost interchangeably, but there are some differences.

Lessons From the History of Ideas

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-14T23:50:48-06:00

The structure of this reflective précis is necessary historical; from the Milesian School to Francis Bacon it is a vast distance and a variety of interests and approaches. In a nutshell these are the main things I move forward with.
Test your hypotheses by observing natural forces and processes. After your research is done engage in an open search for knowledge that is intended to identify any possible confusion and errors.

32 Apocalipsa 18

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-12T10:51:47-06:00

Francis Bacon and the Idols of the Mind

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-11T15:18:36-06:00

This aspect of Bacon’s thinking is about the way we use our minds. According to Bacon there are ‘four classes of idols that beset men’s minds’ (New Organon, 1.39; Russell 2009, 439). Bacon uses the term ‘idol’ not in a religious sense (an image that represents a god), but simply as an ‘image’ (from the Greek eidolon). The way he organizes them helps the reader to understand the way they hinder human’s mind. Bacon sees them in ‘classes’ and in this way points towards their complexity and particularities.

31 Apocalipsa 17

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-07T20:50:46-06:00

Engaging with Wright, N. T. 2013. Paul and the Faithfulness of God. - Overview

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-02T17:28:32-06:00

This volume on Paul (Wright, 2013) is an event in the New Testament scholarship. N. T. Wright is a very respected scholar, and his writings were an inspiration to me over the years. I plan to write an analysis of his latest volume. Because of the structure of the volume I will split it accordingly (four posts) plus this introductory one. I will discuss his method and his outlook on the whole project and, from time to time, I will pronounce some evaluations.

Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013)

sorinsabou@gmail.com — 2013-12-01T12:28:10-06:00

Jurnal teologic a fost publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro. Aveți mai jos informația bibliografică a acestui număr. Jurnalul teologic este publicația academică a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. Soli Deo Gloria!

30 Apocalipsa 16.10-21

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-22T12:49:33-06:00

Ockham's razor

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-21T12:03:15-06:00

Even if it is attributed to him, the affirmation ‘don’t multiply entities beyond necessity’ is not found in the surviving writings of William Ockham. He made use of it, even if he is not the first to do this (Durand de Saint-Pourcain used it before him). This concern for ‘ontological parsimony’ was characteristic for his work in the area metaphysics (Spade, Panaccio, 2011). This principle ‘gives precedence to simplicity’ (EB, 2013). Ockham used this ‘razor’ to dispense with relations, with efficient causality, with motion, with psychological powers, and with the presence of ideas in the mind of the Creator (cf. EB, 2013). For Ockham the ‘only true necessary entity is God’ (Spade, Panaccio, 2011).

29 Apocalipsa 16.1-9

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-18T13:09:28-06:00

28 Apocalipsa 15.1-8

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-11T15:49:53-06:00

Aquinas and the Existence of God

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-11T11:33:54-06:00

According to Aquinas, God’s existence ‘can be proved in five ways’ (Summa 1.2.3).
From the way in which he presents the first, it seems that he prefers it (‘the first and the most manifest way is…’ Summa 1.2.3). This first way is an ‘argument from motion.’ ‘Whatever is in motion is put in motion by another’ (Summa 1.2.3). This necessity of ‘another,’ and so on, cannot go on to infinity. ‘There would be no first mover, and no other mover’ (Summa 1.2.3). That is why, the first mover is a necessity. This first mover is ‘put in motion by no other’ (Summa 1.2.3). And this is God.

27 Apocalipsa 14.13-20

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-05T12:26:17-06:00

Augustine's Theory of Time

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-05T07:52:07-06:00

For Augustine the time itself is created by God: ‘there was no time before heaven and earth’ (Conf 11.13.15); there is no ‘then’ where there is no time. God is understood to exist in an ‘ever-present eternity’ (Conf 11.13.16; Russell, 2009) beyond time where his ‘today’ is eternity. To underlay the beginning of time and the distinction from eternity Augustine says that ’there was never a time when there was no time’ (Conf 11.13.16). In other words God is not coeternal with time (Conf 11.13.17).

Epicurus' Metaphysics

sorinsabou@gmail.com — 2013-11-02T08:47:11-05:00

This is a reconstruct mainly from a poem (De rerum natura) by the disciple Lucretius in the last days of Roman republic (Clark, 1994).
The reality is seen in terms of ‘atoms and the void’ (Clark 1994). At this point Epicurus follows Democritus. These atoms are moving in the void (O’Keefe 2005). This movement, because of the weight of atoms, is mainly downward but randomly, also, sideways (O’Keefe 2005). These aspects of ‘weight’ and ‘swerve’ are modifications of Democritus understanding of atoms. Movement is possible because of the ‘void’ (the empty space).

26 Apocalipsa 14.1-13

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-29T14:28:28-05:00

Aristotle's Golden Mean Theory

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-25T08:49:31-05:00

The 'Golden Mean' theory is about intermediacy. Someone ought to choose 'not the excess nor the defect' (NE VI.1). Choosing what is equally removed from the two opposite is a 'just action' (NE V.5). Someones' activity has to be marked by this standard found 'between excess and defect' (NE VI.1) A virtue is 'a mean state,' (NE, 1106.3) 'a settled disposition of the mind' (NE, 1106.15) between two vices; it avoids to 'fall short of or exceed what is right' (NE, 1106.15).

25 Apocalipsa 13.11-18

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-18T19:12:14-05:00

Aristotle's Argument for God

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-18T08:39:22-05:00

The main observation made by Aristotle concerning God is related to the 'final cause'. He says that 'a final cause may exist among unchangeable entities.' (Metaphysics, XII.7) This final cause 'produces motion as being loved.' 'There is something which moves while itself unmoved, existing actually,' and this cannot be otherwise than it is. This first mover 'exists of necessity.' It is a first principle because 'its mode of being is good.' Its life is the best, 'thinking in itself' (see also Russell: 'God is pure thought'). The act of contemplation is what is most pleasant and best. God is 'a living being, eternal, most good.'

24 Apocalipsa 13.1-10

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-10T21:34:15-05:00

23 Apocalipsa 12.13-17

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-10T21:32:31-05:00

Plato's Allegory of the Cave

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-10T09:26:45-05:00

The Allegory of the Cave is a figure conceived by Plato to illustrate the way ‘how our nature is enlightened or unenlightened.’ Humanity is seen to be in an underground den having the legs and the necks chained; they cannot move and only see what is before them. Above and behind them there is a fire blazing at a distance. They see only their shadows, the fire throws on the opposite wall of the cave. In a situation like this the truth for humanity is ‘nothing but the shadows of the images.’

Plato's theory of forms

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-04T07:41:46-05:00

A General Overview
Plato’s theory of forms has several fundamental points of view: the difference between reality and appearance, and between knowledge and opinion. These points of view are related in that knowledge is at the level of reality, and opinion at the level of appearance.
Reality and knowledge are about Ideas or Forms. These are made by God, they are eternal and do not change. And appearance and opinion is about the world of the senses that is temporary and does change.

22 Apocalipsa 12.1-22

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-02T22:53:48-05:00

The Nature of Piety in Euthyphro

sorinsabou@gmail.com — 2013-10-01T12:15:21-05:00

Socrates is willing to know about piety because of his court case with Meletus. It appears that Euthyphro has some knowledge on the subject and is willing to talk to Socrates. But soon, it is seen that Euthyphro is not able to offer the answer Socrates is looking for.

21 Apocalipsa 11.15-19

sorinsabou@gmail.com — 2013-09-24T17:44:07-05:00

The Socratic method

sorinsabou@gmail.com — 2013-09-20T11:48:28-05:00

The Socratic method is an inquiry in which, by engaging in a dialogue, a teacher and an interlocutor are pushing the discussion further by question and answer. It is a open ended search for knowledge which is intended to identify any possible confusion and errors. The method presupposes knowledge on the part of the participants and the role of the teacher is described, according to Socrates, by the metaphor of a 'midwife.' He is there to help when the ideas are born; he evokes knowledge.

20 Apocalipsa 11.1-14

sorinsabou@gmail.com — 2013-09-17T18:08:33-05:00

Jurnal de călătorie - în satul Olari

sorinsabou@gmail.com — 2013-09-17T12:24:58-05:00

The Milesian School

sorinsabou@gmail.com — 2013-09-11T08:10:52-05:00

The positions of the philosophers from the Milesian school can be misinterpreted; here they are as they survived to us: 'the chief substance is water' (Thales), 'the Non-Limited is the original material of existing things' and its 'essential nature is everlasting and ageless' (Anaximander), and 'air is near to the incorporeal; and since we come into being by an efflux from this air, it is bound to be both non-limited and rich so that it never fails' (Anaximenes). (Freeman, 1948).

19 Apocalipsa 10.1-11

sorinsabou@gmail.com — 2013-09-04T14:05:53-05:00

18 Apocalipsa 9.13-21

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-28T15:53:29-05:00

Jurnal video de călătorie: în Apuseni

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-24T11:34:25-05:00

17 Apocalipsa 8.13-9.12

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-24T00:15:19-05:00

Jurnal video de călătorie: frumuseți venețiene

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-20T16:10:03-05:00

Împărtășesc cu prietenii și cititorii blogului meu câteva file de călătorie din această vară. Prima dintre ele este cu locul care îmi place cel mai mult: Veneția. Intrarea pe Canal Grande este ca intrarea în poveste.
Admirați și voi secvențe din călătoria pe Canal Grande: de la Piața le Roma la Piața San Marco.

16 Apocalipsa 8.6-12

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-20T12:56:52-05:00

Geneza 11:27-12:9

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-18T13:38:51-05:00

27 Aceştia sunt urmaşii lui Terah. Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot. 28 Haran a murit înaintea tatălui său Terah în ţara în care s-a născut, în Ur în Haldeea. 29 Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai şi numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl lui Milca şi Isca. 30 Sarai era stearpă, nu avea copii. 31 Terah şi-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, şi pe nora sa Sarai, soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur din Haldeea să meargă în ţara Canaan, dar când au ajuns în Haran s-au aşezat acolo. 32 Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani şi Terah a murit în Haran.

De ce moare o biserică?

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-13T12:32:38-05:00

15 Apocalipsa 8.1-5

sorinsabou@gmail.com — 2013-08-10T13:43:32-05:00

14 Apocalipsa 7

sorinsabou@gmail.com — 2013-07-29T15:56:03-05:00

Proslăvirea Fiului

sorinsabou@gmail.com — 2013-06-30T15:22:03-05:00

Ioan vorbeşte despre moartea Mântuitorului, despre moartea prin care s-a finalizat lucrarea Lui, ca despre o glorificare, ca despre un loc în care slava pe care am început s-o vedem de la întrupare (1:14: „și noi am văzut slava Lui“) se vede într-un mod deplin, desăvârşit, suprem – când e răstignit, când e înălţat pe cruce, când moare. Aceste lucruri ţesute de apostolul Ioan nu sunt lucruri noi. Scripturile, mai ales în Vechiul Testament, dar şi în celelalte Evanghelii şi în Epistole, folosesc mereu şi mereu această familie de cuvinte a slavei sau a slăvirii, a proslăvirii, a gloriei, a glorificării. În Vechiul Testament slava lui Dumnezeu era o descoperire, o revelare a prezenţei lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu, într-un anumit loc. Știm cum în Cartea Exod, în capitolul 16, versetul 7, Moise le spune aşa: „Mâine veţi vedea slava Domnului.“ Şi a doua zi s-a întâmplat că a fost prima zi când evreii au primit mană din cer. Prin acea lucrare s-a văzut puterea lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu. S-a văzut Dumnezeu având grijă de poporul Său. Cele mai deosebite evenimente din istoria poporului evreu, care arată slava lui Dumnezeu, sunt cei 40 de ani prin pustie. Cuvântul lui Dumnezeu (v. Exod, capitolele 16-24) spune lucrul acesta. Ziua, înaintea poporului mergea un nor. Noaptea, în mijlocul taberei era un stâlp de foc. Când vedeau lucrurile acestea, ei ştiau: Dumnezeu este în mijlocul nostru, vedem slava Lui, S-a coborât între noi.

13 Apocalipsa 6.7-17

sorinsabou@gmail.com — 2013-06-27T11:06:14-05:00

12 Apocalipsa 6.1-8

sorinsabou@gmail.com — 2013-06-21T09:11:15-05:00

Identity

sorinsabou@gmail.com — 2013-06-10T08:42:57-05:00

Who am I? To answer this question I have to understand myself in historical, physical, gender, psychological, social and religious perspective.[1] The identity of someone is a complex issue. The innate and relational character of a person make the answer kaleidoscopic in nature. The layers of bodily and psychological [2] are part of the package, but not whole thing.

11 Apocalipsa 5

sorinsabou@gmail.com — 2013-06-07T13:12:44-05:00

Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013)

sorinsabou@gmail.com — 2013-06-01T09:36:55-05:00

The last issue of Jurnal teologic was published online at www.jurnalteologic.ro.
Please see below the bibliographic information and the direct links.

10 Apocalipsa 4

sorinsabou@gmail.com — 2013-05-28T18:02:55-05:00

Rusaliile: Dumnezeu la lucru în viețile oamenilor

sorinsabou@gmail.com — 2013-05-20T13:29:36-05:00

Coborârea Duhului Sfânt este o zi unică în viaţa Bisericii: ziua în care s-a născut. Cu toţii ne gândim cu mare plăcere, la un astfel de eveniment, şi dorim ca atunci toţi să fie acasă: tată, mamă, fraţi, prieteni, toţi cei dragi, să fim la sărbătoare. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toţi care o trăiţi în acest an: sărbătoarea în care Mântuitorul şi-a ţinut făgăduinţa. La sărbătoarea în care cei care erau adunaţi împreună, au trăit un lucru, despre care doar au ştiut că urmează să se întâmple, dar n-au ştiut cum va fi. A fost o zi în care Dumnezeu, le-a pregătit o surpriză mare. A fost pentru ei, şi pentru cei care i-au văzut, un lucru unic. Ştiau din Scripturi, că atunci când Dumnezeu Se coboară într-un loc, adesea se aude ca şi cum un vultur ar da din aripi; sau cum cineva suflă cu putere.

9 Apocalipsa 3.14-22

sorinsabou@gmail.com — 2013-05-08T21:24:41-05:00

8 Apocalipsa 3.7-13

sorinsabou@gmail.com — 2013-05-01T15:18:07-05:00

7 Apocalipsa 3.1-6

sorinsabou@gmail.com — 2013-04-24T17:01:13-05:00

6 Apocalipsa 2.18-29

sorinsabou@gmail.com — 2013-04-17T13:05:52-05:00

5 Apocalipsa 2.12-17

sorinsabou@gmail.com — 2013-04-10T12:44:33-05:00

Membership in Chicago Society for Biblical Research

sorinsabou@gmail.com — 2013-04-07T11:32:48-05:00

Yesterday at University of Valparaiso I was voted to become a member of this select group of Biblical scholars from Chicagoland. Many thanks to Prof. Troy Martin (St Xavier University) for nominating me to membership in CSBR.
The intention of CSBR is to provide a platform for presenting current academic research in the field of Biblical Studies. Follow this link for details about the society.

4 Apocalipsa 2.8-11

sorinsabou@gmail.com — 2013-04-02T11:36:33-05:00

Glory Ascribed - Nathan Negru & Robert Titean

sorinsabou@gmail.com — 2013-03-30T10:52:53-05:00

Glory Ascribed by Glory Ascribed

3 Apocalipsa 2.1-7

sorinsabou@gmail.com — 2013-03-29T10:31:16-05:00

Casa lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2013-03-29T09:18:10-05:00

Mesajul acesta este un mesaj despre „Casa lui Dumnezeu.” După ce a intrat în Ierusalim, Isus a avut o destinaţie, s-a dus într-un anumit loc. Acolo a spus anumite lucruri, şi acolo a făcut anumite lucruri. Noi trebuie să învăţăm din spusele lui Isus şi din faptele lui Isus. Știm că se apropie „sărbătoarea Paştelor;” ei aici sunt în săptămâna Paştelor, sunt în prima zi a acestei săptămâni. Spre Ierusalim mergeau mulţimi de perelini, ţinta fiecăruia dintre ei era Templul. Doreau să ajungă acolo, să-şi dea darul pentru templu, jumătatea de șechel, și să-şi aducă jertfa. Datoria fiecărui evreu este în termenii aceştia.

2 Apocalipsa 1.9-20

sorinsabou@gmail.com — 2013-03-12T17:23:58-05:00

1 Apocalipsa 1.1-8

sorinsabou@gmail.com — 2013-03-05T13:26:57-06:00

11 Nu mai trăiesc eu - sinteză

sorinsabou@gmail.com — 2013-02-20T19:06:55-06:00

Retragerea din slujire a lui Benedict al XVI lea

sorinsabou@gmail.com — 2013-02-12T18:43:16-06:00

Declarație
Dragi frați,
V-am convocat la acest Consistoriu, nu doar pentru cele trei canonizări, ci și pentru a vă comunica o hotărâre de mare importanță pentru viața Bisericii. După ce în mod repetat mi-am examinat conștiința înaintea lui Dumnezeu, am ajuns să îmi dau seama în mod sigur că puterile mele, datorită vârstei înaintate, nu mai corespund exercitării adecvate a slujirii Petrine. Sunt conștient că această lucrare, datorită naturii sale esențial spirituale, trebuie făcută nu doar cu vorbe și cu fapte, ci și cu rugăciune și suferință. Totuși, în lumea de azi, supusă la așa de multe schimbări rapide și clătinată de întrebări de mare relevanță pentru viața credinței, pentru a conduce corabia Sfântului Petru și a proclama Evanghelia, este nevoie atât de minte, cât și de trup puternic, putere care în ultimele luni mi s-a deteriorat în măsura în care a trebuit să accept incapacitatea de a împlini adecvat lucrarea încredințată mie. De aceea, pe deplin conștient de seriozitatea acestui act, cu libertate deplină, declar că renunț la slujirea ca Episcop de Roma, Succesorul Sfântului Petru, încredințată mie de către Cardinali pe data de 19 aprilie 2005, în așa fel încât începând cu data de 28 februarie 2013, la ora 20.00, Sfântul Scaun al Romei, Scaunul Sfântului Petru va fi vacant, și va fi convocat un Conclav de către cei care au această competență pentru a alege noul Suveran Pontif.

10 Nu mai trăiesc eu - Cristos în voi nădejdea slavei

sorinsabou@gmail.com — 2013-02-12T15:29:31-06:00

9 Nu mai trăiesc eu - modele vrednice de a fi urmate

sorinsabou@gmail.com — 2013-02-06T18:39:23-06:00

8 Nu mai trăiesc eu - schimbarea mentalității

sorinsabou@gmail.com — 2013-02-01T09:44:33-06:00

7 Nu mai trăiesc eu - cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi

sorinsabou@gmail.com — 2013-01-19T13:49:52-06:00

6 Nu mai trăiesc eu - sfințenie și neprihănire care vin din adevăr

sorinsabou@gmail.com — 2013-01-09T10:48:09-06:00

Casa pustie

sorinsabou@gmail.com — 2013-01-03T10:57:16-06:00

Cea de a doua dărâmare a Ierusalimului și a Templului, în anul 70 d.Cr., a avut cauze multiple. Una dintre ele a fost starea duplicitară a conducătorilor poporului. „Casa pustie“ este pedeapsa pentru ipocrizie. Așa cum este de așteptat ipocrizia este complexă. Elementele ei diverse și manifestările ei multiple o fac greu de explicat. Ascunderea constantă, și modificarea permanentă în funcție de împrejurări și scopuri, o face să fie atractivă pentru oameni.

5 Nu mai trăiesc eu - morți față de păcat, vii pentru Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2012-12-19T14:24:06-06:00

4 Nu mai trăiesc eu - din întuneric la lumină

sorinsabou@gmail.com — 2012-12-12T12:11:46-06:00

3 Nu mai trăiesc eu - întoarcerea acasă

sorinsabou@gmail.com — 2012-12-05T15:35:43-06:00

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)

sorinsabou@gmail.com — 2012-12-02T12:22:38-06:00

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.

2 Nu mai trăiesc eu - deschiderea ochilor

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-28T11:20:57-06:00

Pentru ce mulțumește Isus?

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-22T09:04:14-06:00

În lucrarea sa, îl surprindem pe Isus mulțumind pentru trei lucruri: pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile (Matei 15.36, Marcu 8.6, Ioan 6.11), pentru că Lazăr urma să fie înviat din morți (Ioan 11.41), și pentru paharul de la ultima Cină (Matei 26.26, Marcu 14.23, Luca 22.17). Isus mulțumește lui Dumnezeu pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile, pentru viață din morți, și pentru iertarea păcatelor.

1 Nu mai trăiesc eu - intrarea pe poartă, umblarea pe cale

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-14T12:38:10-06:00

Nunta fiului de împărat

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-11T23:09:02-06:00

O înțelegere istorică deplină a împărăției lui Dumnezeu cuprinde chemarea acordată de Dumnezeu poporului Israel, și apoi bisericii. În ambele cazuri avem inițiativa împăratului prin care îi cheamă pe oameni la nunta Fiului.
Aici Fiul este prezentat din perspectiva nunții. Fiul este descris ca fiind gata să se însoare, iar oamenii sunt chemați să participe la nunta lui. Fiul nu este descris prin prisma nașterii sale, a lucrărilor sale, ci prin prisma nunții sale. Fiul este un personaj secundar în pilda nunții Fiului de împărat. Persoanele principale sunt împăratul și cei chemați la nuntă.

5 Cântările treptelor - Psalmii 132, 133, 134

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-08T14:47:27-06:00

Viața trăită împreună cu El

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-04T14:16:57-06:00

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5) în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu el. Această înțelegere a situației presupune învierea sa din morți. Ascultarea și dragostea lui dovedite în moartea sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu el.

4 Cântările treptelor - Psalmii 129 130 131

sorinsabou@gmail.com — 2012-11-02T10:48:22-05:00

Slujire, nu stăpânire

sorinsabou@gmail.com — 2012-10-28T14:51:24-05:00

Ucenicii trebuie să se raporteze unii la alții potrivit cu ce îi învață Învățătorul lor, nu cu ceea ce văd la oamenii din jurul lor. Întâmplarea relatată în Matei 20 în care o mamă cere pentru fiii ei să stea la dreapta și la stânga lui Isus când acesta va veni în Împărăția sa este împrejurarea în care Isus își învață ucenicii despre întâietate și intenții de mărire.

3 Cântările treptelor - Psalmii 126 127 128

sorinsabou@gmail.com — 2012-10-12T08:32:01-05:00

Descartes - proving God's existence

sorinsabou@gmail.com — 2012-10-11T12:30:17-05:00

These steps in Descartes’ argument are from the Meditation nr 3. Here they are:
I have an idea of an infinitely perfect substance.
Such an idea must have a cause.
From nothing, nothing comes (Ex nihilo nihil fit).
So the cause of an idea must have at least as much formal reality as there is subjective reality in the idea.
Though I am a substance, I am not infinitely perfect.
So I could not be the cause of this idea.
So there must be a formal reality that is an infinitely perfect substance.
So God exists.

2 Cântările treptelor - Psalmii 123 124 124

sorinsabou@gmail.com — 2012-10-09T11:22:45-05:00

1 Cântările treptelor - Psalmii 120, 121, 122

sorinsabou@gmail.com — 2012-09-30T14:34:15-05:00

Simona Sabou - Trading Silence for Words of Praise

sorinsabou@gmail.com — 2012-09-26T09:30:12-05:00

This work offers an analysis of Russian theologian Paul Evdokimov's view in regard to the position of woman in Orthodox theology. He starts from the doctrine of imago Dei, which requires a discussion of Evdokimov's view of God, emphasizing the importance given to personhood within Orthodox theology, and arguing that the concept of the monarchy of the Father on the one hand undermines our understanding of personhood itself, and on the other hand leaves room for hierarchical and subordinationist structures. On marriage, he distinguishes between monasticism and marriage, and while he presupposes monasticism to be a threat to the status of marriage and that a low status of marriage, in turn, is a threat to the status of woman, he fails to address either of these. Ultimately, it is argued that Evdokimov's particular attempts to both praise woman and deny any inferiority when compared with man are undermined by his wider Orthodox tradition, where personhood is not fully established, where monasticism has a higher status than marriage, where woman is to be mother without any parallel requirement for man, and where woman is not allowed an equal ministerial status with man.

6 Important, neimportant

sorinsabou@gmail.com — 2012-09-20T10:47:41-05:00

5 Avantajos, neavantajos

sorinsabou@gmail.com — 2012-09-13T11:21:26-05:00

4 Folositor, nefolositor

sorinsabou@gmail.com — 2012-09-06T11:31:11-05:00

3 Bine și rău

sorinsabou@gmail.com — 2012-08-29T13:35:20-05:00

2 Vrednic, nevrednic

sorinsabou@gmail.com — 2012-08-22T10:19:25-05:00

1 De valoare, fără valoare

sorinsabou@gmail.com — 2012-08-16T21:59:23-05:00

2 Cum te porți cu banii?

sorinsabou@gmail.com — 2012-08-02T14:37:11-05:00

Adevăr, dragoste, rugăciune

sorinsabou@gmail.com — 2012-07-29T13:34:47-05:00

În Biserică trebuie să existe relații sănătoase. Funcționarea și mărturia bisericii depinde de acest lucru. Cum se pot păstra relațiile din biserică în parametri buni? Ce trebuie făcut atunci când relațiile sunt afectate de păcat? Textul din Matei 18:15-20 ne oferă răspunsuri la aceste întrebări.

1 Cum te porți cu banii?

sorinsabou@gmail.com — 2012-07-26T00:06:04-05:00

Defăimare și rătăcire, căutare și bucurie

sorinsabou@gmail.com — 2012-07-22T14:04:24-05:00

Viața în comunitate este un exercițiu complex. Oamenii care alcătuiesc o comunitate sunt diferiți și la diverse stadii în procesul de maturizare. De aceea, conflictele nu vor întârzia să apară și odată cu ele și consecințele acestora.

America adolescentă - locul lui Dumnezeu și al bisericii

sorinsabou@gmail.com — 2012-07-18T13:48:22-05:00

America adolescentă - redefinirea păcatului

sorinsabou@gmail.com — 2012-07-11T09:55:22-05:00

America adolescentă - redefinirea relației cu Isus Cristos

sorinsabou@gmail.com — 2012-07-04T07:33:57-05:00

America adolescentă - identificarea problemelor

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-26T17:29:14-05:00

Viața deplină - luarea de hotărâri

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-19T10:02:20-05:00

Viața deplină - înțelegerea realității

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-11T23:12:01-05:00

Mornings with Brunner - The Mystery of Man

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-11T15:55:27-05:00

As this is the most important question, the life of man depends on it. You are what you believe you are. The man is not God, but created by God. In his nature is a sinner. He represents the creation of God; he is what he is because God created him that way.

Despre Cina Domnului

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-06T10:09:00-05:00

Cina Domnului este parte din practica Bisericii creștine pentru că a fost instituită de Domnul Isus Cristos. Acest act solemn se aseamănă cu actele profeților, prin care aceștia adesea își transmiteau mesajul. Mărturia din Evanghelii și din 1 Corinteni ne oferă elementele esențiale cu ajutorul cărora putem înțelege lucruri despre Cina Domnului.

Viața deplină - relații sănătoase

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-05T09:41:18-05:00

Darurile și roada Duhului Sfânt

sorinsabou@gmail.com — 2012-06-03T09:55:01-05:00

Darurile Duhului Sfânt

Subiectul darurilor Duhului Sfânt este prezentat de apostolul Pavel în legătură cu lucrarea din trei biserici: cele de la Corint, Roma și Efes. Fiecare dintre aceste biserici aveau problemele specifice trăirii și slujirii în comunitate. Problemele sunt cele ale elitismului prin supraevaluarea unuia dintre daruri (Corint), păreri despre sine mai înalte decât se cuvine (Roma), și relații rupte de minciună, hoție, și cuvinte murdare (Efes). Astfel, listele cu daruri nu sunt neutre sau complete, ci ele reflectă ethosul bisericilor amintite și răspunsul pastoral dat de apostolul Pavel.

Jurnal teologic 11.1 (2012)

sorinsabou@gmail.com — 2012-05-23T13:08:54-05:00

This is to inform you that the current issue of Jurnal teologic is published online at www.jurnalteologic. ro. The Content, Abstract and Keywords are as follows:

Viața deplină - formarea caracterului

sorinsabou@gmail.com — 2012-05-22T11:33:21-05:00

Societatea de consum și Evanghelia (V)

sorinsabou@gmail.com — 2012-05-15T09:40:21-05:00

Societatea de consum și Evanghelia (IV)

sorinsabou@gmail.com — 2012-05-08T07:14:09-05:00

Societatea de consum și Evanghelia (II)

sorinsabou@gmail.com — 2012-04-24T07:24:12-05:00

Societatea de consum și Evanghelia (I)

sorinsabou@gmail.com — 2012-04-17T07:01:27-05:00

Pilda vierilor

sorinsabou@gmail.com — 2012-04-06T18:16:38-05:00

Marcu 12 este o confruntare a Mântuitorului cu autorităţile de la templu. Dacă citim primul verset acolo scrie așa: „Când a ieșit Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui i-a zis; „Învăţătorule uită-Te ce pietre și ce ziduri.” Aici Isus stă de vorbă cu Fariseii cu Cărturarii, cu Saducheii cu preoţii. Ei aduc înaintea Lui câteva întrebări grele, problema birului pentru romani, problema învierii, şi care e cea mai importantă dintre porunci. Pe unele le aduc fariseii, pe altele le aduc saducheii. Toate acestea pentru al ispiti pe Isus. Acest capitol se încheie cu un exemplu: la templu vine o femeie văduvă, și în visteria templului pune tot ce are, doi bănuţi. În acest fel, printr-un contrast izbitor, omul lui Dumnezeu, Evanghelistul Marcu, ne arată nouă ce a vrut să-i înveţe Isus. Oameni care sunt preocupaţi să-l prindă și să-l ucidă pe Isus, oameni care sunt preocupaţi să-l prindă cu vorba, să-i întindă capcane, oameni pe care nu-i mai preocupă slujirea de la templu, lucrarea lui Dumnezeu, pe aceștia Evanghelia îi compară cu acea femeie văduvă care, faţă de Dumnezeu, dovedește dedicare absolută, ea dă tot ce a avut.

Intrarea în Ierusalim

sorinsabou@gmail.com — 2012-04-01T13:56:14-05:00

Acesta este Cuvântul care ne descrie sărbătoarea de astăzi, un Cuvânt pe care noi îl cunoaștem foarte bine, Cuvânt care are o mare încărcătură simbolică. Aproape tot ce se întâmplă face aluzie la anumite lucruri. Noi, pe unele le auzim, pe altele nu, pe unele le gustăm, dar altele s-ar putea să nici nu știm că sunt acolo. Dorinţa mea este să le luăm pe rând, și să auzim mesajul prin fapte al acestei întâmplări.

Firea românilor și Evanghelia (IV)

sorinsabou@gmail.com — 2012-03-20T20:12:15-05:00

Firea românilor și Evanghelia (III)

sorinsabou@gmail.com — 2012-02-28T07:10:26-06:00

Firea românilor și Evanghelia (II)

sorinsabou@gmail.com — 2012-02-14T07:14:03-06:00

Firea românilor și Evanghelia (I)

sorinsabou@gmail.com — 2012-02-04T15:17:35-06:00

Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții

sorinsabou@gmail.com — 2012-01-30T12:27:16-06:00

Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.

Tertullian - The Beginning of Creation

sorinsabou@gmail.com — 2012-01-03T11:40:19-06:00

The very ‘beginning’ when God made the heaven and the earth, [some] will construe as if it meant something substantial and embodied, to be regarded as Matter. We, however, insist on the proper signification of every word, [and say] that principium means beginning, - being a term which is suitable to represent things which begin to exist. For nothing which has to come into being is without a beginning, nor can this its commencement be at any other moment than when it begins to have existence. Thus principium, or beginning, is simply a term of inception, not the name of a substance.
Against Hermogenes, ch. 19.

Mornings with Brunner - Being Chosen from Eternity

sorinsabou@gmail.com — 2012-01-03T11:21:43-06:00

We are coming from eternity, from the eternal will of God, from his eternal thinking. We have been in his thoughts in the same way a work of art is in the mind of the artist. The foundation of our lives has its origin in the eternal decrees of God. Our origin is in eternity and our destiny is from eternity too.

Hrănirea mulțimii în pustie

sorinsabou@gmail.com — 2012-01-01T13:56:02-06:00

După moartea lui Ioan Botezătorul Isus se duce într-un loc pustiu să fie singur. Această retragere a lui Isus într-un loc pustiu devine ocazia pentru a-i învăța pe ucenici din nou despre el.

Queen Elizabeth II - The Christmas Broadcast 2011

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-30T12:40:43-06:00

Outstanding!

După ce s-a născut Isus

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-27T10:28:02-06:00

După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu.

Evanghelia

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-24T10:33:40-06:00

Iară noao creștinilor, evangheliia ni e veaste bună care-au prorocii și apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc și de întrămarea dereptății și vieției de veac pren Hristos, au vestit lumii. Și iaste o doao parte a învățăturii cerești, carea făgăduiaște ertăciunea păcatelor pocăiților și credincioșilor în Hristos. (NT de la Bălgrad, 1648)

Mornings with Brunner - God and the evil

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-22T09:19:09-06:00

Our world is a world of suffering. How can we still say that this world is God's creation, a creation governed by God who is love? Somebody can tell you: What is wrong with you to sustain such a view? How should we answer to this? Yes, something is wrong with us all. This is what the Bible says about us all.

Mornings with Brunner - God's Plan for the World

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-20T09:38:51-06:00

We live in a vast universe and we are very small in it. We do not see the whole in its entirety. We manage to understand a little of all its complexity. When we ask about the purpose of all that is around us the answer is not clear. We do not know where the world is headed. We do not know where we are going. This is a deep mystery.

Profeții mesianice - Isaia

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-18T23:59:23-06:00

Dintre oamenii lui Dumnezeu cărora le-au fost descoperite lucruri cu privire la venirea lui Mesia, Isaia este cel căruia i s-a dat cel mai mult. Capitolele 9, 11 și 53 sunt cele mai detaliate descoperiri cu privire la venirea Răscumpărătorului. Isaia a trăit și a lucrat în poporul lui Dumnezeu înainte de exilul asirian (anii 700 î.d.Cr.). În acea perioadă de întuneric, în care profetul este trimis cu un mesaj al judecății și pedepsei, el primește și cele mai clare descoperiri din VT cu privire la venirea lui Mesia.

Mornings with Brunner - the Creation and the Creator

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-17T11:33:18-06:00

The first word of the Bible is about the Creator and the creation. This is the fundamental affirmation on which all the other affirmations are based. The world is the house of the Great King and Great Artist.

Mornings with Brunner - The Mysterious God

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-15T09:28:25-06:00

If somebody speaks about God as he speaks about his cousin he knows nothing about God. We do not know anything about God unless he reveals it to us. When he reveals himself to us we understand, again, how inaccessible is he for our thinking. He is above our world. He is a mystery. We are not able to unlock the mystery about him. Never.

Mornings with Brunner - Is the Bible the Word of God?

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-14T09:28:47-06:00

The Christian Church believes that the Bible represents the Word of God. The Christians are the product of the Bible. There are Christians because there is the Bible. The Bible is the soil in which the Christian faith grows. The Christian faith is the faith in Christ, and we can find Christ in the Bible, and from there he speaks to us.

Mornings with Brunner - The Existence of God

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-13T10:43:53-06:00

‘Mornings with Burnner’

I share with you my thoughts on some of my daily readings. These days I read Emil Brunner (Unse Glaube, 1935). I make available these notes because I believe that we have many things to learn from this theologian, even if we disagree at certain points (i.e. the character of revelation, infallibility of Scripture). Enjoy reading!

The existence of God

If somebody asks about God's existence the polite answer is silence, and the proper answer is 'You fool!'
God is not an object of knowledge; we cannot investigate God as we do with people, objects or natural phenomena. God is not from this world, he is not of this world, he is not an object among other objects. That is why, he can not be the object of our knowledge.

Profeții mesianice - Moise

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-11T11:36:30-06:00

Profețiile vorbesc despre evenimente care urmează să aibă loc. Limbajul este adesea simbolic și nu ușor de înțeles. Geneza 3 și 49 sunt texte în care avem primele profeții mesianice. Cât anume i s-a arătat lui Moise cu privire la cel care urma să vină? În ce fel este descris? Ce are de făcut?

Being Taught about the Kingdom (2)

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-10T08:44:08-06:00

The Kingdom starts very small and outgrows everything. The mechanisms of growth are built in it. When the conditions are right, it grows. This our part: to plant, to water, and God makes it to grow; to hid the leaven in the flour and it will fill the whole bowl. These internal mechanisms give us hope and they keep us humble. The Kingdom does not grow because of us, but because of God. It is a privilege to be part of this expansion.

Being Taught about the Kingdom (1)

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-09T09:10:39-06:00

The ways of the Kingdom have to be grasped for being able to understand your place in it. The danger is that we think it works in a certain way, when it does not. Jesus taught his disciples to become scribes in knowing all what is necessary about the Kingdom.

The identity of the Church - Prayer

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-08T07:07:03-06:00

By prayer, the people of God expresses their communion with God. Jesus' disciples were taught how to pray. Through the prayer taught by Jesus, the Church aligns itself to the will of God. Praising the heavenly Father, asking for the coming of his kingdom, and for the daily bread, offering and receiving forgiveness, releasing from the power of evil are the main elements of Jesus' mission.

The identity of the Church - Breaking of Bread

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-07T05:53:16-06:00

Sharing a meal with somebody is a sign of communion and friendship. The Lord's Supper in Early Church was part of a meal. Communion and friendship was the social context for the breaking of bread. This somehow technical way of portraying the Lord Supper underlies the drama of salvation.

The Identity of the Church - Brotherly Relationships

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-06T14:23:12-06:00

The members of the Church call themselves brothers and sisters. Why? Because they have the same Father. When somebody believes/accepts the incarnated Word, the Son of God as his/her Savior and Lord, he/she receives the right to call himself/herself a child of God. That person enters into God's family, Jesus Christ being the older brother, the Son by excellence.

The Identity of the Church - The Apostles' Teaching

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-06T06:31:52-06:00

The identity of the Church

Acts 2:42 gives us right from the beginning the basic structure of Church's identity. We do not have there an order of worship, but some elements which show the Church as it is seen from the outside. The elements of theaching, relationships, breaking of bread and prayer give the Church the unique nature.

Elementele esențiale ale identității bisericii

sorinsabou@gmail.com — 2011-12-04T16:11:09-06:00

Fapte 2:42 este un text important pentru a înțelege trăsăturile definitorii ale lucrării bisericii. Chiar de la început, în viața bisericii se pot identifica aceste trăsături: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.

De Ziua mulțumirii

sorinsabou@gmail.com — 2011-11-24T00:40:47-06:00

În ce condiții am mulțumi lui Dumnezeu pentru oameni? De Ziua mulțumirii în acest an să căutăm răspunsul la această întrebare. Mulțumirea adusă lui Dumnezeu de Apostolul Pavel pentru Filimon ne ajută să vedem în ce fel cineva poate ajunge să mulțumească pentru noi. Cunoști pe cineva care mulțumește lui Dumnezeu pentru tine? De ce o face?

Despre împărăție

sorinsabou@gmail.com — 2011-11-20T16:22:44-06:00

Împărăția cerurilor are aspecte pe care doar Dumnezeu le cunoaște, și pe unele din ele ni le descoperă și nouă.
Începuturile ei sunt mici, ca sămânța de muștar. Dar, în timp, crește mai mare decât celealte plante din grădină. Se face ca un pom în care păsările ajung să-și facă cuiburi. E ca aluatul pe care o femeie îl pune în făină. După o vreme va umple tot vasul.

Interacțiunea cu Cuvântul

sorinsabou@gmail.com — 2011-11-06T12:21:28-06:00

Auzirea, înțelegerea și rodirea Cuvântului este drumul complet pe care trebuie să-l parcurgă Cuvântul în viața celui care-l aude. În calea acestui parcurs sunt multe piedici. Este de datoria fiecărui om să le identifice și să le dea la o parte.

Attitudes and Values

sorinsabou@gmail.com — 2011-10-26T18:52:14-05:00

You did good, but you have been misunderstood. You served others, you helped them and those who saw it turned against you. Why is it so? Your actions, your words brought restoration, and people rejected you. This is a common experience. What is the reason for it?

David ca și conducător

sorinsabou@gmail.com — 2011-10-23T15:53:45-05:00

David a fost uns ca rege în timp ce Saul era regele lui Israel (1Sam. 16). Pe atunci, David păstorea oile tatălui său. Până la a ajunge pe tron a fost nevoie să treacă un șir de încercări prin care Domnul i-a netezit accesul la tron. Saul, Ionatan, Abner și Ișboșet sunt dați la o parte, dar nu de David, și astfel el poate ajunge la conducerea poporului. În această situație, semințiile din nord, care nu au pe cineva pentru a le fi conducător, vin la David la Hebron. Din întâlnirea bătrânilor poporului cu David la Hebron (2 Sam. 5) vedem termenii în care ei i-au cerut lui David să le fie conducător. Istoria lor este comună, au fost împreună și la bine, și la greu. Mai înainte, deși Saul era rege, David îi era cel mai de temut și mai eficace luptător. Pe baza acestor lucruri bătrânii poporului îl văd pe David ca păstorul și căpetenia/prințul lui Israel.

Orbirea răutății

sorinsabou@gmail.com — 2011-10-16T16:03:00-05:00

În urma unei exorcizări și vindecări (Matei 12:22), părerile martorilor sunt împărțite. Unii se întreabă dacă Isus nu este Mesia, iar alții, considerând că știu, spun că lucrează cu diavolul. Cum ajung oamenii să vorbească în acest fel despre Isus? Unii sunt în cumpănă, dar alții sunt pe deplin împotrivă. De ce e așa? Răspunsul la această întrebare ne este dat de Isus: vorbele rostite descoperă inima.

Chemare la ascultare

sorinsabou@gmail.com — 2011-10-02T14:10:50-05:00

La sfârșitul vieții Iosua cheamă poporul și conducătorii lui pentru a le reaminti cine sunt și ce se așteaptă de la ei în țara promisă. Generația cuceririi țării și-a văzut visul cu ochii: odihnă și biruință în Canaan. Pe amble le-au primit de la Domnul. Generația pustiei a fost o generație împietrită și necredincioasă care nu a ajuns să aibă parte de aceste binecuvântări de la Domnul.

Mercy and Rest

sorinsabou@gmail.com — 2011-10-02T10:15:15-05:00

These two ways of relating to reality are essential for every human being in his/her routine. The complexities and challenges of life tend to have all kinds of influences on us. Because life is tough we tend to retreat in ourselves, to over protect ourselves till we become distant toward others, or we tend to become over competitive. In this way we are the product of our reactions. Nobody has to build his identity and way of being by reaction to circumstances, but by proactive fulfillment of what is revealed to us by true Creator God in the teachings and life of his Son, Jesus Christ.

Iosua la început de lucrare

sorinsabou@gmail.com — 2011-09-25T16:28:25-05:00

Implicațiile morții lui Moise asupra lucrării lui Iosua

Mai întâi, moartea lui Moise desparte istoria timpurie a Israelului în două epoci. Prima epocă este cea a exodului și a rătăcirilor prin pustie. Această epocă este caracterizată de împietrire și necredință. Ca urmare, Moise și întreaga sa generație vor muri fără să intre în țara promisă. Cea de a doua epocă este epoca în care țara este luată în stăpânire sub conducerea lui Iosua. În al doilea rând, moartea lui Moise arată felul în care Iosua îi urmează lui Moise ca și profet. Deuteronom 34 spune că nu a fost nimeni ca Moise (Domnul l-a cunoscut față către față). În același timp, poporul aștepta ca Domnul să ridice un profet ca Moise (Deut. 18). Iosua va vorbi ca un profet, se va ruga pentru Israel și va mijloci legământul așa cum a făcut Moise înaintea lui. Iosua începe ca slujitorul lui Moise și sfârșește ca unul care îl slujește pe Dumnezeu. În al treilea rând, moartea lui Moise spune că autoritatea lui Moise continuă în lucrarea lui Iosua prin cărțile scrise de Moise. Iosua 1 arată locul central pe care îl au cărțile legii scrise de Moise.

Lupta lui Iacov

sorinsabou@gmail.com — 2011-09-19T00:50:54-05:00

În noaptea dinaintea întâlnirii cu fratele său, cu care vroia să se împace, Iacov este asaltat de Dumnezeu. Cel cu care se luptă este descris ca fiind „un om“ (Gen. 32:24). Puterea acestui om derivă atât din faptul că Iacov nu știe cine este, cât și din faptul că este tare. Ni se spune că lupta a ținut toată noaptea sfârșindu-se fără învinși și învingători. Iacov este un om care se teme atât de Dumnezeu, cât și de fratele său, dar în luptă își ține partea cu amândoi. Cel necunoscut are puterea să-l rănească, deși nu-l învinge. Dacă necunoscutul este Dumnezeu, ce înseamnă să spunem că Iacov a fost la egalitate cu el? Ce fel de Dumnezeu este acesta de este la egalitate cu un om? Și ce fel de om e Iacov, că poate forța egalitatea cu cerul? Nici omul acesta, nici Dumnezeu nu sunt personaje obișnuite.

Chemarea lui Moise

sorinsabou@gmail.com — 2011-09-11T14:44:24-05:00

Moise este primul om din Scripturi chemat să fie un mesager al Cuvântului lui Dumnezeu. Descrierea chemării sale este asemănătoare cu cea a lui Ghedeon și Ieremia, având următoarea desfășurare: teofanie, cuvânt de început, obiecții, asigurări, și semn.

Despre călăuzire

sorinsabou@gmail.com — 2011-08-27T10:53:58-05:00

Călăuzirea Domnului este unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții spirituale. În același timp este unul dintre cele mai dificil de conceptualizat. Cu toate acestea, în contextul citirii Scripturii și umblării cu Dumnezeu, putem desprinde câteva linii directoare.

Chemare, călătorie, închinare

sorinsabou@gmail.com — 2011-08-07T23:34:35-05:00

Viața lui Avraam este o viață care slujește drept exemplu pentru toți cei credincioși. Pentru că el este un urmaș al lui Shem, iar Shem un fiu al lui Adam, ce i se întâmplă are o semnificație globală. Binecuvântările promise lui Adam și lui Noe continuă să fie promise lui Avraam. Astfel, chemarea lui Avraam este un punct important în istoria mântuirii. Domnul își întemeiază un popor alcătuit din fiii lui Avraam. Așa cum se va vedea ulterior, Avraam devine părintele celor credincioși.

Turnul Babel

sorinsabou@gmail.com — 2011-07-31T14:58:42-05:00

Turnul Babel este un exemplu care ne arată neputința omului în fața Creatorului, iar multitudinea limbilor ne aduce aminte de pedeapsa lui Dumnezeu asupra mândriei omului.

Noe și harul lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2011-07-26T20:02:37-05:00

Noe ridică un altar și aduce jertfe. Și în acest fel se arată că Noe a fost un om neprihănit și temător de Dumnezeu. El știe diferența între animale curate și necurate. El are grijă de animalele pe care le are în răspundere în arcă. Sarcina lui principală a fost de a le păstra vii. Deși a avut atât de multe în arcă el nu uită de porumbel pe care îl primește înapoi în siguranța din arcă.

Paradigmă pentru păcat

sorinsabou@gmail.com — 2011-07-17T11:29:18-05:00

Geneza 2-3 ne oferă o paradigmă pentru păcat, un model a ceea ce se întâmplă când omul nu ascultă de Dumnezeu. Prin această întâmplare ni se explică ce este păcatul și care sunt consecințele acestuia.

Dumnezeul creației

sorinsabou@gmail.com — 2011-07-10T15:57:51-05:00

Intenția lui Moise a fost de a proclama cunoașterea adevăratului Dumnezeu, așa cum a arătat-o el în lucrările sale creatoare. Moise a vestit o adevărată înțelegere a oamenilor, a lumii, și a istoriei, înțelegere care derivă dintr-o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu. Moise a vestit adevărul acestor lucruri vis-a-vis de părerile religioase ale vremii sale.

Slujirea noastră și lucrările Celui rău

sorinsabou@gmail.com — 2011-07-06T22:19:11-05:00

Realitate și satanalogie

Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.

Nu judeca

sorinsabou@gmail.com — 2011-05-20T21:47:29-05:00

Relaționarea la ceilalți oameni trebuie să aibă la temelie etica dragostei. Indiferent de atitudinea și de faptele celorlalți noi trebuie să-i iubim, sa-i binecuvântăm, și să ne rugăm pentru ei. Tot ce voim să ne facă nouă oamenii trebuie să la facem noi. Felul în care ne raportăm la ei se va întoarce față de noi. Cu ce măsură măsurăm cu aceea ni se va măsura. Acest fapt nu trebuie uitat.

Nu vă îngrijorați

sorinsabou@gmail.com — 2011-05-17T12:42:47-05:00

Îngrijorarea este o realitate a vieții. Și cel sărac, și cel bogat se îngrijorează. Cu cât are omul mai multe posesiuni cu atât se îngrijorează mai tare, și cu cât este mai sărac cu atât se îngrijorează mai mult. Averea și sărăcia nu sunt soluții pentru îngrijorare. Credința este soluția pe care ne-o dă Mântuitorul la îngrijorare.

Întărirea omului lăuntric

sorinsabou@gmail.com — 2011-04-03T16:25:39-05:00

Nevoia de a fi tare este universală. Pentru a putea face față vieții și pentru a trece prin ea reușind, este nevoie să fim tari. Puterea lăuntrică poate fi dobândită de fiecare copil al lui Dumnezeu. Acesta este lucrul pentru care se roagă Pavel în Efeseni 3.

Isus Cristos și Legea

sorinsabou@gmail.com — 2011-03-20T12:32:28-05:00

Acest subiect este înțeles în mod divers in diferite tradiții creștine. Textul din Noul Testament care are un loc central în această discuție este cel din Matei 5:17: „am venit nu să stric Legea și Profeții, ci să împlinesc.“

Chemarea la ucenicie

sorinsabou@gmail.com — 2011-02-13T11:10:35-06:00

Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Cristos.

Dragostea lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2011-02-11T09:48:39-06:00

Împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea și mântuirea sunt lucrări ale lui Dumnezeu care izovorăsc din dragostea lui pentru oameni. Slăbiciunile oamenilor și lipsa evlaviei lor nu au fost piedici în calea manifestării dragostei sale pentru ei. Când oamenii erau slabi și păcătoși Cristos a murit pentru ei. Această manifestare obiectivă a dragostei lui Dumnezeu se regăsește subiectiv în viețile oamenilor în urma credinței lor în persoana și lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin credință, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile celor credincioși prin Duhul Sfânt care le este dat. Astfel, Dumnezeu aduce pe oameni în harul său în care și rămân.

Începutul lucrării lui Isus

sorinsabou@gmail.com — 2011-02-06T15:03:59-06:00

Ioan Botezătorul este dat pe mâna lui Irod. Acesta este faptul care dă semnalul pentru începerea lucrării lui Isus. Pe de o parte destinul lui Ioan se aseamănă cu cel al lui Isus (amandoi cheamă la pocăință și amândoi vor fi dați pe mâna conducătorilor), iar pe de altă parte Ioan, odată închis, ajunge cu lucrarea la sfârșit și Isus și-o poate începe pe a sa. Pentru că lucrarea lui Ioan a fost o lucrare de pregătire a căii Domnului, Domnul și-a început lucrarea doar atunci când calea i-a fost pregătită.

Validarea Fiului

sorinsabou@gmail.com — 2011-02-01T08:52:35-06:00

După botez, în viața Fiului, Duhul are inițiativa. El îl duce în pustie să fie ispitit de diavolul. Avem astfel, o inițiativă divină, nu una demonică în ce privește acest stadiu în lucrarea Fiului. Diavolul nu are inițiativă asupra Fiului, ci el doar folosește această ocazie pentru a-l ataca.

Nașterea din Duhul

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-26T14:47:09-06:00

Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări.

Botezul Fiului lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-23T10:39:44-06:00

Botezul Fiului lui Dumnezeu este un eveniment în care ni se descoperă Dumnezeu și ni se dă un model de urmat. Descoperirea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt are loc având-ul în centru pe Fiul. Tatăl își găsește plăcerea în Fiul, iar Fiul îl ascultă pe deplin. Duhul coboară peste Fiul și-l unge pentru lucrarea pe care o are de făcut. Și Tatăl și Fiul vorbesc pentru ca oamenii să înțeleagă cum este Dumnezeu și ce model au de urmat. Duhul nu spune nimic, doar este văzut ca venind de la Tatăl și așezându-se peste Fiul. Fiul vorbește cu Ioan Botezătorul arătându-ne drumul pe care îl deschide.

Dreptatea lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-20T22:29:05-06:00

Această expresie este cea mai importantă descriere a lucrărilor lui Dumnezeu din istoria mântuirii. Contextul biblic vechi testamenal cel mai cuprinzător este dat de Psalmii 97, 98, 99. Ei descriu pe Dumnezeu ca întemeindu-și întreaga raportare la creația sa pe baza faptului că este un Dumnezeu drept. Stăpânirea sa asupra creației sale are și această componentă a dreptății. Dumnezeu lucrează potrivit cu natura sa dreaptă. Astfel se raportează la întreaga creație, o restaurează, o îndreaptă.

Pregătirea căii Domnului

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-16T11:17:04-06:00

Pentru ca oamenii să înțeleagă lucrarea lui Isus a fost nevoie de Ioan Botezătorul să vină înainte să pregătească drumul. Acest profet ne învață lucrurile necesare pentru a putea a-l putea înțelege pe Isus.

Evanghelie și mântuire

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-14T08:40:31-06:00

Dumnezeu a trimis pe Fiul său între oameni pentru a le câștiga mântuirea. Acesta este apogeul lucrării lui Dumnezeu față de oameni. El nu doar că li se descoperă constant în creație și conștiință, dar își trimite Fiul între ei. Această veste bună a venirii Fiului a fost anunțată mai dinainte prin profeți în Scripturi. Această lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu are în vedere starea omenirii, viața de pe pământ. Viața de aici este o viață în trup. Oamenii experimentează viața și tot ce este în jurul lor prin intermediul trupului. Trupul de carne este un element esențial pentru a înțelege starea în care se află oamenii. Trupul de carne este slab și înclinat spre păcat. Viața de aici se termină cu moarte. Acestea sunt elementele esențiale care trebuie luate în considerare când căutăm să înțelegem mântuirea oamenilor.

Din Predica de pe Munte

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-12T15:43:54-06:00

În această predică Isus are ca țintă integritatea care aduce laolaltă atitudinea și acțiunea, credința și comportamentul. Fericirile sunt o cartă a libertății umane care se distinge de egoism și lăcomie și care are promisiunea binecuvântărilor lui Dumnezeu. În Fericiri se accentuează integritatea atitudinilor lăuntrice și a comportamentului. Ele arată că nu putem identifica binecuvântările lui Dumnezeu cu bunăstarea lumească.

Ascultare și împliniri profetice

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-09T00:15:57-06:00

Iosif, bărbatul Mariei, este omul folosit de Dumnezeu pentru protejarea pruncului Isus. În relatarea din evanghelie Iosif nu spune niciodată nimic, dar ascultă tot ce i se dă de făcut. O ia pe Maria de soție, fuge cu ei în Egipt, se întoarce în țara lui Israel și se duce în Galileea. Pe tot acest drum, prin ascultarea sa, Iosif împlinește cuvinte profetice din trecut. El are parte de atâta descoperire din partea Domnului, prin îngerul său, nu pentru că e obtuz, ci pentru că evenimentele care au loc îi sunt necunoscute și extraordinare. El nu avea de unde să le cunoască. De ascultarea sa depinde viața pruncului Isus și împlinirea în viața acestuia a profețiilor făcute despre el.

Revelație și respingere

sorinsabou@gmail.com — 2011-01-06T23:26:21-06:00

Ca urmare a revelării de sine a lui Dumnezeu viața pe pământ nu este o experiență autonomă. Omul poate spune ceva despre Dumnezeu în măsura în care Dumnezeu a spus ceva. Orice cuvânt pe care îl spune Dumnezeu despre Sine este în același timp un cuvânt despre om. În lumea lui Dumnezeu toate se ordonează după cuvântul pe care îl rostește El.

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-31T17:39:13-06:00

Acest verset din Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.

Caracterul și curajul bărbatului Mariei

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-28T18:46:47-06:00

După ce îngerul i-a adus vestea Mariei că va rămâne însărcinată, pe când era doar logodită cu Iosif, Iosif a fost cuprins de teamă. Dacă această fecioară este folosită de Dumnezeu pentru nașterea lui Mesia eu nu vreau să mă ating de ea; o las în pace. Ea este un vas ales și nu vreau s-o fac de rușine. O voi lăsa, dar pe ascuns. Este nevoie doar de doi martori pentru ca despărțirea să fie finalizată.

Cartea neamului lui Isus Cristos

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-27T10:21:33-06:00

Evanghelia după Matei arată spre noi începuturi: linia genealogică a lui Isus Cristos. Nașterea lui Cristos este țelul spre care a țintit istoria mântuirii poporului lui Dumnezeu. Identitatea lui Isus Cristos este dată de personaje și evenimente cheie din trecut, dintre care cel mai important este împăratul David.

Observații la satanalogie

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-23T14:07:45-06:00

Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.

Să nu dați prilej Diavolului

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-21T12:33:32-06:00

De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.

Izbăvește-ne de Cel rău

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-17T15:17:17-06:00

Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu.

Luther's Theology Shown in His Seal

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-16T13:29:27-06:00

"Grace and peace from the Lord. As you desire to know whether my painted seal, which you sent to me, has hit the mark, I shall answer most amiably and tell you my original thoughts and reason about why my seal is a symbol of my theology.

Un Copil ni s-a născut

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-14T16:17:19-06:00

Ceea ce face ca nașterea acestui Copil să fie un eveniment deosebit, unic, este lucrarea pentru care el a venit în lume. Oamenii umblau în întuneric, locuiau în țara umbrei morții, sub jugul, toiagul și nuiaua robiei acestora. Întunericul și moartea sunt stăpâni greu - imposibil - de învins. De aceea S-a născut acest Copil.

Doctrină pentru viață

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-12T12:16:11-06:00

Dumnezeu şi omenirea
Noi credem că Domnul Dumnezeul nostru este dintotdeauna un singur Dumnezeu:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
şi că el îşi împlineşte scopurile suverane ale providenţei sale
- în creaţie, revelaţie, răscumpărare, judecată şi venirea împărăţiei sale - chemând din lume un popor unit cu sine şi unii cu alţii în dragoste.

Despre vindecări

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-10T21:10:44-06:00

Moartea și învierea lui Isus Cristos au un cuvânt decisiv pentru cel credincios când vorbim despre vindecări. Odată cu neascultarea primilor oameni, în lume au intrat moartea, suferința, dezastre naturale, diferite boli. Cristos a nimicit moartea înviind din morți, iar odată cu învierea lui Isus Cristos din morți în lume a țâșnit viața. Revărsarea harului care a venit prin Isus Cristos a dus la darurile Duhului care se văd prin felurite vindecări, scăpare din primejdii și răbdare în necazuri, iar adesea suferința este văzută ca o părtășie la suferințele lui Isus Cristos.

Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-09T17:00:26-06:00

Cineva a fost înfiat şi a primit dreptul să se spună despre el: Sunt fiul lui cutare! Implicaţia numărul 1, implicaţia directă, în mod imediat, este: acela este moştenitorul. Tot ce are Cel care m-a înfiat într-o zi va fi al meu. Cât credeţi lucrul acesta? Tot ce are Dumnezeu într-o zi va fi al nostru, pentru că El ne-a născut în familia Lui. El Şi-a trimis Fiul să-Şi lărgească familia.

Your Main Point of Reference

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-07T18:01:20-06:00

In the Christian worldview the main point of reference for every human being is God. The humankind, being created into the image of God, is a group of beings who live their lives in relationships. We are embodied beings who experience the surrounding world by our bodies and their senses. The human being is a relational being and that is why, it is not able to establish his/her own life in their own resources. We will always long for somebody who is outside of us.

Love, for a strong heart

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-05T00:45:54-06:00

We all know from our experiences that our relationships have a saying about how we feel. If our relationships are healthy we are feeling well and our health is strong. If our relationships hurt we are not well and our health is in danger.
The more you love others the stronger your heart is. If you follow the example of God, the way he loved us, your growing love for others will lead to the holiness of heart. The human being lives at his/her full potential only when he/she loves others as God loves them. So, make sure that you have solved everything which can hinder you to love others. It is for your own good and your powerful witness.

Iudaismul pe vremea Domnului Isus

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-04T21:38:39-06:00

Deși erau multe diferențe între evreii din bazinul mediteranean al primului secol ei împărtășeau multe practici și credințe și știau care sunt diferențele dintre ei și neamuri.
Evreii împărtășeau credința că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că i-a chemat pe strămoșii lor la un legământ special de încredere și răspundere. Principiile acestuia se află în Torah, unde sunt incluse legile pe care trebuie să le țină evreii. Acest legământ este sumarizat în Șhema și în promisiunea lui Dumnezeu că va da evreilor țara promisă. Miezul credinței ebraice este că Dumnezeu, așa cum s-a descoperit poporului său, este singurul Dumnezeu adevărat și că toți ceilalalți zei sunt falși.

Spre plinătate sau dincolo de dezamăgire

sorinsabou@gmail.com — 2010-12-03T00:45:01-06:00

După toate câte s-au întâmplat în ultimele săptămâni fiecare avem nevoie să lăsăm frământarea la o parte și să ne continuăm slujirea. Desigur, undeva printre gândurile noastre sunt întrebările legate de cum îți sfârșești alergarea și care este manifestarea puterii lui Dumnezeu între oameni. Cu privire la prima, trebuie să ne rugăm ca mai ales la sfârșit să fim vrednici de a fi urmați, iar în ce privește a doua avem nevoie de un discernământ activ, deschis suveranității lui Dumnezeu.

Actul credinței

sorinsabou@gmail.com — 2010-11-29T00:49:27-06:00

În Evanghelia după Ioan actul credinţei va fi pus întotdeauna lângă cel al necredinţei. Ai văzut o minune? Ce faci? Ai ascultat un Cuvânt? Ce faci? Mântuirea în Evanghelia după Ioan nu este atât de mult descrisă ca un act al ispăşirii, aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi în scrierile apostolului Pavel (deşi este şi aşa ceva – atunci când Ioan spune: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, Ioan 1:29, acolo ţinteşte).

Mărturia unei femei

sorinsabou@gmail.com — 2010-11-24T22:20:27-06:00

Întâlnirea Domnului cu femeia samariteancă ne arată cât de mult îi iubeşte Cristos pe cei păcătoşi. Nu există limite pentru dragostea Sa. Este o dragoste care întotdeauna funcţionează în perimetrul adevărului, o dragoste care nu-i spune minciuni şi nu lasă lucruri ascunse în viaţa ei. Nu! O dragoste care le scoate pe toate la iveală, pentru a fi toate date la o parte, pentru a-şi vedea vinovăţia, pentru a-şi mărturisi starea, pentru a-I cere lui Cristos lucrurile pe care numai El le poate da.

Frumusețea creației

sorinsabou@gmail.com — 2010-11-22T22:30:10-06:00

Acest montaj filmat în insulele Galapagos arată fără cuvinte cât de frumos și complex este ceea ce a creat Dumnezeu. Un veritabil curs de teologie naturală.

Căutarea după comuniune

sorinsabou@gmail.com — 2010-11-19T18:15:59-06:00

Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.

Isus lumina lumii

sorinsabou@gmail.com — 2010-11-07T16:33:03-06:00

În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.

Noi am privit slava lui

sorinsabou@gmail.com — 2010-11-01T01:10:57-05:00

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Duhul ca procuror

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-29T16:26:05-05:00

Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că Se coboară la tine să-ţi arate cine eşti. Este singura şansă de a-i întoarce spatele vieții pe care ai avut-o înainte şi de a o lua de la capăt. Orice naştere – acesta este un alt fel de a vorbi despre noul început, în Evanghelia după Ioan – este cu dureri, şi pentru mamă, şi pentru copil. Lucrarea Duhului de convingere a lumii este o lucrare dureroasă.

Vasul de alabastru

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-28T13:14:06-05:00

Nevoia numărul unu a Bisericii este nevoia de ucenici dedicaţi. Biserica are nevoie de oameni care doar pentru aceasta trăiesc: pentru Isus, oameni care împlinesc literal în viaţa lor, în faptele lor, cea mai mare poruncă din Lege: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot ceea ce eşti tu.“ Textul nostru despre aceasta vorbeşte. La prima citire, pentru că avem traducerea Cornilescu, nouă nu ni se pare că reprezintă o mare valoare. El spune: un litru de mir, de trei sute de lei.

One Another

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-21T15:28:53-05:00

It is not easy to be among people. It is complex and unexpected things happen at times. That is why, we have to grasp the essential things about this daily challenge. Let us read what Jesus had to say about this. The results, in the beginning, are not very encouraging, but, in the end, they put us on the right track.

Signs of wisdom

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-19T11:46:17-05:00

Every decision somebody made has consequences. It is the same with the decision to follow Christ. The joy of salvation is generated by the radical change brought in by Christ and Holy Spirit. You experience forgiveness, justification, and begin to walk in the newness of life. But soon after that something unexpected happen. Your previous friends turn against you.

Christ about the future in John

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-15T11:55:28-05:00

Christ's mind about the future, as this is seen in the Gospel of John, is found in three main types of texts: chapters 14, 6, and 3. In these texts we find the majors affirmations on this subject.
The future is about the place which Christ prepares for those who belong to him. When that place is ready he will come to take us to be with him. The way toward that place is Christ himself.

As a Weaned Child

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-12T13:15:14-05:00

The message of Psalm 131 is part of the Songs of Ascents. These songs were used to prepare the pilgrim for arrival at Jerusalem to worship at the Tabernacle, or Temple. When somebody travels to worship he has to do the right things with his heart, eyes and deeds. For being ready to worship your heart has to be humble, not lifted up. You need to have a right understanding of himself. The heart has to be broken and contrite.

Când e greu

sorinsabou@gmail.com — 2010-10-07T17:33:58-05:00

În vreme de depresie, de întuneric, de presiune, de vale adâncă, Cristos vorbeşte într-un mod unic (Ioan 14.1-14). Cuvântul Lui într-o vreme ca aceea este cel care te poate lua de acolo. Filip intră şi el în vorbă. Dacă la Tatăl ajungem numai prin Tine, arată-ni-L, să-L vedem! Mai apare de multe ori această întrebare în Scripturi. Poate cea mai cunoscută este în Exod 33, când Moise Îi spune: „Doamne, arată-Mi slava Ta, să Te văd.“

Oprirea păcatului

sorinsabou@gmail.com — 2010-09-23T12:03:25-05:00

Să rămânem în minte cu această imagine a Mântuitorului – un Mântuitor pe care nu-L pot ispiti, nu-L pot minţi, nu-L pot înşela, un Mântuitor care mă cunoaşte, un Mântuitor care îmi porunceşte să nu mai păcătuiesc, un Mântuitor care este gata să nu mă condamne, să nu mă osândească. Cel care a venit să moară pentru păcate porunceşte oprirea păcatului!

Ethosul bisericii

sorinsabou@gmail.com — 2010-09-13T12:12:18-05:00

Cristos despre viitor (Matei)

sorinsabou@gmail.com — 2010-09-10T09:44:02-05:00

Ce răspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem și mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împărăția? Cine va vedea pe Dumnezeu? și Cine va moșteni pământul? Aceste întrebări cu privire la lucrurile esențiale din viitor oferă liniile de investigare la nivelul Evangheliei după Matei. Cristos dă răspunsul subliniind bucuria fără margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebări.

Mărturie în familie

sorinsabou@gmail.com — 2010-09-07T17:27:57-05:00

Relațiile dintre soț și soție sunt complexe. Coordonatele conducerii și ascultării au nevoie de nuanțare multiplă. Textul din 1 Petru cap. 3 dovedește amplu acest lucru.
În situația în care soția este creștină, iar soțul nu, cum trebuie să se poarte ea? El nu vrea sa asculte de Cuvântul pe care i-l aduce soția. Viața unei astfel de femei trebuie să se desfășoare pe două coodonate, ambele date de Cristos care slujește ca model.

Suferința pe nedrept

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-30T14:36:07-05:00

Când cineva suferă cei din jurul lui se poartă adesea ca și cum s-au purtat prietenii lui Iov. Ei spun că necazul a venit datorită faptului că cel în cauză e păcătos. Suferința este văzută ca și pedeapsă. Păcatul este motivul suferinței. În viziunea Bibliei acest fapt nu este întotdeauna așa, pentru că atât în VT cât și în NT avem situații în care lucrurile stau diferit. Suferința se datorează altor factori decât cel al păcatului.

Cristos despre Tatăl (Matei)

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-28T12:40:06-05:00

Nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl decât Fiul. Acest fapt face ca noi să depindem aproape în întregime de ceea ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște, și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi. Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia respectul față de acesta.

Life of the Mind

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-26T09:16:21-05:00

There are three fundamental attitudes which the life of the mind assumes with regard to reality: judgment, action and enjoyment (play and delight). In these attitudes man confronts in freedom the reality of which he himself forms part, and he thereby shows that he is man. (D. Bonhoeffer, Ethics, 184)

Justification and Renewal

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-24T16:22:42-05:00

The ‘justification and renewal’ of the west, therefore, will come only when justice, order and peace are in one way or another restored, when past guilt is thereby ‘forgiven,’ when it is no longer imagined that what has been done can be undone by means of punitive measures and reprisals, and when the Church of Jesus Christ, as the fountain-head of all forgiveness, justification and renewal, is given room to do her work among the nations. The guilt of the apostasy from Christ is a guilt which is shared in common by the entire western world, however greatly degree of the offense may vary. The justification and the renewal must therefore likewise be shared in common by the whole of the west. No attempt can succeed which aims at saving the west while excluding one of the western nations.
(D. Bonhoeffer, Ethics, 119.)

Binecuvântările comuniunii

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-22T15:25:40-05:00

Psalmul 133 - binecuvântările comuniunii

Unitatea poporului este realizată și prin unitatea în închinare. Orice împărat înțelept a căutat să realizeze acest lucru. Aceasta a fost una dintre primele mișcări pe care le-a făcut David când a urcat pe tronul lui Israel. Prin contrast uitați-vă la Saul care nu a făcut acest lucru. Poporul nu mai aduce jertfe pe înălțimi, ci jertfele se aduc la Cortul Întâlnirii, care se mută de la Șilo la Ierusalim, iar mai apoi se vor aduce la Templu.

Living a Secure Life

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-22T07:37:08-05:00

Phil. 3.1-16 - living a secure life from El Roi on Vimeo.

Cristos despre sine (Matei)

sorinsabou@gmail.com — 2010-08-20T09:47:31-05:00

Până să auzi primele cuvinte din gura lui Isus în Evanghelia după Matei auzi pe alții spunând lucruri despre el. Mai întâi avem genealogia lui Isus în care cel care urma să vină în narațiunea cărții trebuie văzut prin prisma unor persoane ca Avraam și David. Ambii sunt persoane complexe și nuanțele trebuie să mai aștepte pentru a vedea în ce fel va urma Cristos să fie explicat prin prisma acestora.

Săptămâna creației

sorinsabou@gmail.com — 2010-05-12T14:50:11-05:00

Învățătura creștină despre Dumnezeu ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor este una dintre cele mai atacate din ultimii doua sute de ani. Primul capitol din Biblie este unul dintre cele mai rastalmacite din intreaga literatura.
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise.

O inimă înțeleaptă

sorinsabou@gmail.com — 2010-04-27T14:48:39-05:00

Psalmul 90 este un psalm al lui Moise care, scris ca o rugăciune, caută să învețe poporul lui Dumnezeu să trăiască înțelept în lumea creată de Dumnezeu. Moise diferă mult de curentele de azi și de ieri potrivit cărăroa ba suntem sfătuiți să fugim din lume, izolându-ne în colțul nostru, ba să ne aliniem cu lumea căutând să-i intrăm în voie prin toate mijloacele.

Evanghelia lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2010-03-18T14:47:57-05:00

Evanghelia este initiativa lui Dumnezeu! Acest fapt trebuie văzut în contrast cu asocierile din veacul întâi în care evanghelia era un termen folosit în cultul imperatului Romei. Evanghelia este despre mântuirea realizată de Dumnezeu atât pentru evrei cât și pentru neamuri; evanghelia nu este despre așteptarea ca împăratul Romei să facă bine supușilor săi. Evanghelia este atât lucrarea puternică a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care duce la răspunsul credinței, cât și un set de tradiții despre Cristos transmise de la creștin la creștin.

Sacrificiul credinței

sorinsabou@gmail.com — 2010-03-04T14:47:12-06:00

Există situații când oamenii rămân în istorie nu cu numele, ci cu fapta. Așa stau lucrurile cu femeia, a cărui nume nu ni se dă, din Marcu 14, în ziua de miercuri din săptămâna patimilor. Acest personaj secundar, ca și leprosul, prietenii slăbănogului, Iair, femeia siro-feniciană, Bartimeu, văduva săracă, ne învață adevăruri vrednice de urmat în ce privește ucenicia.

Cercetare constantă, respingere crescândă

sorinsabou@gmail.com — 2010-01-22T14:45:10-06:00

Acesta este mesajul pildei vierilor. În toată istoria poporului lui Dumnezeu El și-a trimis robii și la urmă Fiul pentru a-și lua partea lui de rod din via lui. Chemarea unui popor care să fie al lui este asemănată cu sădirea unei vii. Slujirea în acest popor este asemănată cu munca în via unui stăpân. Respectul și ascultarea de El se vede cel mai clar la vremea roadelor. În situația din veacul întâi munca de arendaș era grea și câștigul era puțin, dar aceasta nu scuză nesocotirea, respingerea și uciderea.

Relația cu puterea politică

sorinsabou@gmail.com — 2010-01-19T14:43:39-06:00

Textul din Noul Testament care abordează direct acest subiect este Romani 13.1-7. Acest text trebuie așezat între celelalte texte din Biblie care ating aceeași tematică pentru a avea o înțelegere cât mai bună a relației dintre creștinism și instituțiile politice ale statului.
Romani 13 presupune un stat cât de cât tolerant față de bisericile din Roma. În contextul abuzurilor de la adunarea taxelor (abuzuri menționate de Tacit, Anale 13.50-51) cetățenii romani cer lui Nero la anul 57 AD să intervină în oprirea acestor jafuri.

Ieșire din criză

sorinsabou@gmail.com — 2010-01-16T14:41:28-06:00

Necazurile din viață au două cauze: împrejurări externe (dușmani, dezastre, situații rele) și nelegiuiri personale din trecut. Deși cele din urmă, dacă sunt mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, au consecințe pe termen lung și pot provoca greutăți ulterioare. Cele dintâi au greutate mai mare în situații de pericol. Ce atitudine trebuie să ai? Psalmul 40 oferă un răspuns detaliat la astfel de situații. Cel în criză este conducătorul poporului, regele.

Fapte simbolice

sorinsabou@gmail.com — 2010-01-16T14:40:38-06:00

Blestemarea smochinului și curățarea Templului sunt astfel de fapte. Ele se înscriu în șirul altor fapte simbolice găsite în Biblie: Isaia umblând dezbrăcat și desculț timp de trei ani (Isaia 20.2-4), Ieremia care ascunde bucata de pânză de lână lângă Eufrat până aceasta putrezește (Ier. 13.1-11), Ieremia care sparge vasul de lut (Ier. 19.1-13). Acestea sunt fapte care vorbesc fără cuvinte.

Prologul Evangheliei după Ioan

sorinsabou@gmail.com — 2009-12-23T14:39:43-06:00

Întruparea Cuvântului

Ioan 1:1-5

Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut.

Profunzimea relației noastre cu Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2009-12-08T14:38:26-06:00

Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.

Dumnezeu ca păstor

Ordine și haos

sorinsabou@gmail.com — 2009-12-05T14:37:17-06:00

Lumea creată de Dumnezeu este o lume ordonată, bine întemeiată și întărită, pe când experimentarea vieții în lumea lui Dumnezeu nu este întotdeauna caracterizată de ordine; Psalmul 24 ne dă răspunsul la această situație care se regăsește în viețile tuturor oamenilor.
Ordinea lui Dumnezeu din creație este o ordine morală care-și găsește simbolul principal în locul cel sfânt al lui Dumnezeu: Sionul, muntele Domnului.

Divorț și recăsătorire

sorinsabou@gmail.com — 2009-12-03T14:36:22-06:00

Învăţătura Domnului Isus Cristos
Învăţătura lui Isus este cunoscută din dezbaterea pe care a avut-o cu fariseii (Mat. 19.3-9; Mc 10.2-12) şi dintr-o zicere scurtă din Mat. 5.31 şi Luca 16.18. Textul din Matei 19 este cele mai complet. În el avem două expresii care necesită o atenţie deosebită: din „orice pricină“ şi „afară din pricină de curvie“ (termenul porneia poate avea o diversitate de sensuri, incluzând orice, de la indiscreţie sexuală la destrăbălare sexuală). Aceste două expresii sunt expesii tehnice legale.

Rugăciunea dinaintea luptei

sorinsabou@gmail.com — 2009-12-02T14:34:11-06:00

Psalmul 20 este o astfel de rugăciune. Acest psalm, în care se împletește rugăciunea cu profeția și cu lauda, stă martor al unei situații pe care poporul lui Dumnezeu o experimentează în mod constant de-a lungul istoriei.
Pe de o parte poporul lui Dumnezeu are parte de necesitatea luptei, pentru că are mulți dușmani, iar pe de altă parte dacă luptă fără Dumnezeu este înfrânt. De aceea acest psalm include elementele obligatorii pentru ca regele și poporul să iasă biruitori în luptele pe care le au de dus.

Creație și Cuvânt

sorinsabou@gmail.com — 2009-11-24T14:32:55-06:00

Psalmul 19 este unul dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodată în toată literatura universală (C.S. Lewis). Acest poem caută să surprindă cititorul cu cele mai subtile lucruri pe care le pune Dumnezeu în calea lui.
Avem o trecere de la macrocosmos la microcosmos, o trecere de la trecerea vremii la cercetarea inimii pentru ca omul să poată identifica păcatele cele mai greu de văzut: mândria și păcatele comise fără să-și dea seama.

Credința în pragul morții

sorinsabou@gmail.com — 2009-11-04T14:32:05-06:00

Versetele din Evrei 11.20-22 ne arata ca exercitarea credintei trebuie sa aiba loc chiar si in ceasul mortii. Acest lucru se vede in viata patriarhilor mentionati acolo: Isaac, Iacov si Iosif.
In situatia in care sotia cauta sa-si impuna fiul favorit pentru a primi binecuvantarea din dreptul intaiului nascut, cand fiul cel mare, in urma inselarii din partea celui mai mic, face planuri pentru a-l omori, patriarhul Isaac ii binecuvanteaza pe amandoi cu privire la viitor.

Dogmatica drept etică

sorinsabou@gmail.com — 2009-08-26T14:31:11-05:00

Nu stiu daca cititorii care trec pe la acest blog sunt interesati in lucrurile care urmeaza, dar incerc. Supun atentiei voastre cateva idei esentiale ale lui Karl Barth in ce priveste etica. Am in lucru un material despre etica la K. Barth si mi-ar fi de folos interactiunea voastra.
Care este punctul de pornire în etică? Este revelația lui Dumnezeu în Isus Cristos, sau omul născut din nou, și în cele din urmă omul în general? (CD, I.2.786)

Identitate, orientare și lucrare la începutul sec. XXI

sorinsabou@gmail.com — 2009-08-22T14:30:05-05:00

In materialul care urmeaza vreau sa aduc inaintea cititorului/fratelui roman elemente dintr-o prezentare a lui Al Mohler (presedintele de la Southern Baptist Theological Seminary) cu privire la viitorul Conventiei Baptiste de Sud (in care eu si biserica pe care o slujesc suntem membri). Am gasit ca ceea ce spune el este deosebit de necesar si pentru bisericile romanesti din diaspora si cred ca si din Romania. Nu voi repeta ce spune Mohler, ci voi dezvolta si interactiona cu ideile lui.

Căderea Babilonului

sorinsabou@gmail.com — 2009-08-10T14:29:18-05:00

Unul dintre evenimentele cele mai neasteptate din istoria civilizatiei a fost cucerirea Babilonului pe 29 octombrie 539 i.d.Cr. Marturiile antice sunt multiple. Potrivit cu relatarea din Daniel cap.5 noi putem desprinde o invatatura spirituala in ce priveste conducerea unei cetati.
Belsatar, imparatul haldeilor, era regent in Babilon. Tatal sau Nabonidus se retrasese la Tema, o oaza din Arabia. Acest fapt a nemultumit in special pe marii preoti de la templul lui Marduk, zeul principal al babilonienilor; de asemenea dispretul lui Nabonidus pentru locuitorii cetatii a dus la ruperea legaturilor dintre imparat si preoti. Babilonienii se asteptau la o confruntare armata cu Cir care isi extindea teritoriile inspre ei.

Eliberarea din necurăție

sorinsabou@gmail.com — 2009-08-01T14:28:42-05:00

Unul dintre cele mai dramatice evenimente din lucrarea Mantuitorului a avut loc in tinutul Gadara. Acel eveniment sta drept model de lucrare a evangheliei intr-un tinut pagan. Si cel indracit, si intregul tinut sunt partasi aceleiasi stari pangarite de lucrarea dracilor si ingrijirea de animale necurate. Oamenii din acel tinut au cautat solutii la starea acelui om, dar datorita puterii uriase ce-l stapanea nu au avut sanse prea mari.

Soluții pentru starea bisericilor noastre din diaspora

sorinsabou@gmail.com — 2009-07-20T14:28:08-05:00

Nu spun nimic nou daca mentionez faptul ca bisericile romanesti din SUA si din alte parti ale diasporei romanesti sunt fragile, tensionate si slabe. Cultura occidentala cu accentul pe libertate egoista axata pe bunastarea sinelui este nimicitoare pentru existenta bisericii, care trebuie sa accentueze spiritul comunitar axat pe zidirea celuilalt in dragoste. Spiritul democratic ce anima o parte din eclesiologia baptista este de asemenea ravasitor pentru ca in practica bisericile rar isi revin intre Adunarile generale unde se dezlantuie tensiunile adunate in decursul anului.

Piedici și resurse ale lucrării

sorinsabou@gmail.com — 2009-05-22T14:27:10-05:00

Lucrarea lui Dumnezeu se face întotdeauna doar în lumina chemării primite de la el. Altfel, ea poate fi deturnată cu ușurință. În măsura în care Dumnezeu binecuvântează lucrarea ta cu evenimente pline de putere vei atrage mulțimi de oameni, care în fapt te vor căuta doar pentru că prin tine Dumnezeu a făcut lucruri extraordinare. În acele împrejurări caută să nu-ți întemeiezi lucrarea pe entuziasmul mulțimii!

Pocăința și venirea împărăției lui Dumnezeu

sorinsabou@gmail.com — 2009-05-01T14:26:28-05:00

Este vreo legătură între acestea două? Da, există! Cristos cere o schimbare a felului în care gândim/vedem împărăția lui Dumnezeu pentru că și noi, adesea, ne asemănăm cu iudeii veacului întâi care, fie că vedeau implementarea împărăției lui Dumnezeu prin izolare, mergând la Qumran unde, ca fii ai luminii, prin citirea Legii, rugăciune, și post așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, sau fie ne asemănăm cu Irod Antipa, marii preoți, saducheii și ceilalți conducători ai poporului care credeau că împărăția lui Dumnezeu se poate implementa prin compromis cu puterea vremii, sau ne asemănăm cu zeloții care chemau pe oameni la a fi sfinți, la rugăciune și la a lua sabia pentru a implementa împărăția lui Dumnezeu eliberând țara de sub domnia Romei.

Arendași răi

sorinsabou@gmail.com — 2009-04-11T14:25:28-05:00

Poporul lui Dumnezeu primește de la Dumnezeu via acestuia pentru a lucra in ea ca arendaș. Termenii lucrării în vie sunt cel mai clar văzuți la vremea roadelor când proprietarul își trimite robii să-și ia partea sa din rodul ei. Acela este momentul definitoriu pentru arendași. Ei nu țin seama de statutul lor în via stăpânului, ci se poartă ca niște uzurpatori care vor să intre în posesia viei și a rodului ei.

Să-l cunoști din faptele lui ca să-ți așterni hainele înaintea lui

sorinsabou@gmail.com — 2009-04-09T14:24:49-05:00

Aceasta este modaliatea de percepere a identității sale cu ocazia acestui eveniment: intrarea în Ierusalim. Simbolistica acestui eveniment poate fi percepută mai clar dacă se observă atent ceea ce face și spune Isus. El trimite după măgăruș, care era legat, și hotărăște să intre în cetatea Ierusalimului călare pe el.

Dragostea ca și cale

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T23:44:57-06:00

Limbajul caii in Noul Testament este asociat cu ideile de acces si mod de viata. Isus Cristos este Calea, ucenicii lui sunt chemati sa umble pe calea ingusta, crestinismul este descris ca si o cale. Identitate si destinatie.
Dragostea ca si cale subliniaza caracterul ei obligatoriu ca ingredient necesar in orice slujire. Cand ea lipseste celalte se reduc la zero. Ea este elementul care da viata si valoare lucrarii crestine.

Ce înveți pe alții?

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T23:44:02-06:00

In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii. Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu. Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.

Iubind venirea lui

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T23:42:33-06:00

Orientarea escatologica a vietii crestine este un element fundamental al identitatii prezente a bisericii. Ancorarea in trecut si in viitor face posibila marturia in prezent. Titlul la acest mesaj este luat din 2 Timotei 4:8 unde primirea coroanei dreptatii este legata de aceasta legatura de dragoste intre crestin si Domnul sau inaltat pe care-l asteapta. Indreptatirea finala, si ca si statut si ca si transformare a vietii, va fi aratata in ziua judecatii.

Amenințări

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T23:41:53-06:00

Biserica este un organism care se comporta diferit in fata a diferite primejdii. In timpul unei persecutii se intareste, pe cand in vreme de acalmie slabeste. Ceea ce face cel mai mare rau bisericii este dusmanul din interior; acesta are doua infatisari: ipocrizia insotita de minciuna, si dispretul. Diavolul este activ in ambele cazuri.

Lecția de la început

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T23:40:30-06:00

Dupa creatie, cea mai mare lucrare a lui Dumnezeu a fost rascumpararea omului. Raspunderea ducerii la indeplinire a acestei lucrari a fost incredintata Fiului Sau. Pregatirea Fiului, la inceputul lucrarii sale, a fost printr-o perioada prelungita de post. In pustie El a aratat claritatea alegerilor sale si limpezimea cu care isi intelege misiunea. Painea si apa sunt bune, dar este ceva mai bun si mai necesar pentru viata decat ele: cuvintul pe care il rosteste Dumnezeu.

În slujba adevărului

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T19:01:49-06:00

O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.

Donatism și lecțiile istoriei

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T14:42:51-06:00

In materialul care urmeaza intentionez sa descriu succint una dintre problemele bisericii crestine din alt veac, modalitatile lor de atunci si ulterioare de a aborda situatii oarecum asemanatoare cu cele din perioada noastra. Niciodata situatiile nu sunt similare, dar lectiile istoriei nu trebuie ignorate, ci cercetate cu atentie pentru a face fata cat mai bine problemelor pe care ni le rezerva fiecaruia viata. Cercetarea acestei perioade este dificila pentru ca nici una dintre scrierile donatistilor nu s-a pastrat. Ceea ce stim este din scrierile adversarilor lor, in special Optatus si Augustin.

Cina Domnului în protestantism

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T14:20:32-06:00

Luther si critica Cinei in romano-catolicism

Luther foloseste termenul consubstantiere pe care il explica folosind asemanarea cu fierul inrosit: ca in fierul inrosit in care sunt prezente si fierul si focul, tot asa painea si vinul, si trupul si sangele lui Cristos sunt prezente in elementele Cinei.
Punctul de pornire al criticii lui este dat de binecuvantarile aduse de Cina Domnului in vietile crestinilor. 'Noi primim ceea ce spune Cuvantul.

Etnicitate și misiune

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T14:19:06-06:00

In calea lucrarii misionare a bisericii sunt multe piedici. Puterile intunericului cauta sa foloseasca tot ce ar putea opri pe oamenii din poporul lui Dumnezeu sa ajunga cu evanghelia lui Cristos la ceilalti oameni. Una dintre aceste piedici este apartenenta etnica. Mostenirea istorica a fiecarui grup etnic ofera acestuia elemente identitare prin care acesta se definteste in lume. Istoria conflictelor si aliantelor, a reusitelor si dezastrelor da culoare starii de spirit a acelui grup.

Călcați pe urmele mele

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T14:17:42-06:00

Eficacitatea slujirii personale depinde in ultima instanta de calitatea vietii personale. Slujirea crestina este intotdeauna intr-o comunitate. Noi avem curajul sa ne apropiem de celalalt si sa tinem seama de ceea ce vrea si spune numai daca suntem convinsi ca inima acestuia este curata. Fiecare suntem doritori ca eventuala deschidere spre cineva sa fie facuta intr-un context al increderii care are la baza lucrarea lui Dumnezeu.

Kerygma

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T14:17:02-06:00

Asezarea temeliei bisericii a constituit una dintre principalele lucrari ale apostolilor. Invatatura apostolilor a constituit baza si standardul pentru lucrarea bisericii. Vedem in proclamarea apostolica patru elemente constante. Acestea sunt: implinirea planului lui Dumnezeu, recapitularea lucrarii lui Cristos cu accent pe moartea si invierea lui, marturia Scripturilor, si chemarea la pocainta.
Evenimentele care au avut loc in Galilea, Iudea, si Ierusalim sunt evenimente care stau la apogeul lucrarii lui Dumnezeu in viata poporului sau.

Mandat

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-20T14:16:21-06:00

O comunitate ca o familie chemata sa-si desfasoare lucrarea in conditii stricte, ca si cum ar depune marturie la un tribunal. Relatii puternice in interior si calitate ireprosabila a adevarului raspandit intre popoare. Aceasta este biserica.
Cristos cel inviat s-a inaltat la cer si astfel modul in care el este experimentat de catre comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai lui pana la sfarsitul veacurilor. Prezenta lui este spirituala.

Ștefan și hermeneutica respingerii

sorinsabou@gmail.com — 2008-11-02T14:18:26-06:00

Apararea nu este niciodata usoara, mai ales cand de acceptarea ei iti atarna viata. Apararea lui Stefan a dus la moartea lui Stefan. Desi a fost respinsa este cea mai importanta cuvantare din cartea Fapte.
Acest barbat plin de Duhul Sfant si de intelepciune a invatat Biserica cum sa citeasca Legea si Proorocii. Hermeneutica lui Stefan a fost una care a focalizat lectura Scripturii nu tinand seama de temele poruncii si altarului, ci de temele promisiunii si implinirii, si cercetarii divine si respingerii.