Stânca Mântuirii

Ringul

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 31 Jul 2010 11:58:00 +0000

Tu ai în tine pacea lui Cristos
Dar duci o bătălie ne-ntreruptă.
Chiar dacă pare,nu-i un paradox
Căci vieţuind în mediu duşmănos
Obţii divina pace doar prin luptă.

Când ţi-ai ales drumul hotărâtor
Care te-ndepărtează de osândă,
Tu ai intrat în ring ca luptător,
Având un inamic necruţător,
Însă având şi şanse de izbândă.

Văzând echipamentul luminos
Cu-ale formaţiei divine steme,
Duşmanul tău devine furios
Căci vede-n tine chipul lui Cristos,
Coşmarul său de dincolo de vreme.

În faţa Lui pierdut-a la Calvar
Şi vrea ca-n toţi ai Săi să se răzbune;
Nu-i da această şansă,luptă dar,
Vei birui şi azi,şi mâine iar,
Căci galeria stă în rugăciune.

Nu te lăsa trântit jos la podea,
De pe genunchi îndată te ridică,
Respiră rugăciuni şi vei vedea
Cum vei fi întărit în lupta grea
Căci duhul tău nu e un duh de frică.

Duşmanul te loveşte bestial
Şi fiecare lovitură doare,
Tu îl respingi,te-mpotriveşti total,
Şi când sunând se-aude-un gong final
Tu eşti victorios,eşti în picioare.

În sală întunericuri se sting
Căci din zenit lumina curge-ntruna,
Tu te înalţi învingător în ring
Dar nu centuri,ca premiu ,te încing
Căci biruind,răsplata ţi-e cununa.

Amin

Simion Felix Marţian

Meditand la arca lui Noe

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 29 Jul 2010 08:18:00 +0000

Tot ce trebuie sã stiu cu adevãrat am învãtat meditând la arca lui Noe:

1. Planificã din timp! Când Noe a început sã lucreze la arcã, încã nu ploua.
2. Cautã sã-ti pãstrezi conditia fizicã! Cine stie, pe la 600 de ani s-ar putea ca cineva sã-ti cearã sã faci ceva ÎNTR-ADEVÃR MÃRET! Pardon, am spus 600? Ei, nu chiar atât!
3. Nu asculta de critica celor din jur! Lasã-i în pace! Tu vezi-ti de treabã si fã ce trebuie fãcut!
4. Ce zidesti, zideste pe teren uscat!
5. De dragul sigurantei, cãlãtoriti întotdeauna doi câte doi. În plus, douã capete gândesc mai bine decât unul singur.
6. Viteza nu reprezintã întotdeauna un avantaj absolut. Da, e adevãrat, în arcã s-a aflat o pereche de gheparzi. Dar sã nu uitãm cã se afla acolo si o familie de melci!
7. Îngrijeste-te de animalele tale de parcã ar fi ultimele de pe pãmânt!
8. Nu uita cã toti suntem în aceeasi barcã!
9. Când lucrurile se precipitã, nu sta cu mâinile în sân si nu te plânge! Pune mâna pe lopatã si treci la treabã!
10. Ai încredere în ceea ce Dumnezeu poate face prin TINE. Aminteste-ti cã arca a fost construitã de niste amatori, pe când „Titanicul” de niste profesionisti sutã la sutã!

CÂND DAI – DAI CU PĂRERE DE RĂU SAU CU BUCURIE?

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 22 Jul 2010 08:29:00 +0000

Era 14 aprilie, chiar înainte de miezul nopţii, când am terminat de calculat sumele pe care le aveam de restituit statului, sub formă de taxe şi impozite. Calculele mele arătau că datoram taxe atât guvernului SUA cât şi statului în care locuiam. În timp ce scriam cecurile, destinate Serviciului de Venituri Interne şi statului Kansas, simţeam cum mă năpădesc emoţiile. Simţeam un amestec de nelinişte, frustrare şi resentimente pentru că aveam de scris aceste cecuri, oarecum neprevăzute.

Ceea ce am descoperit în acele momente a fost o atitudine de silă faţă de plata taxelor. Pe măsură ce mă gândeam la aceste lucruri, mi-am dat seama că erau situaţii în care mă simţeam la fel şi atunci când era vorba de susţinerea unor cauze caritabile în care credeam. Spre exemplu, atunci când scriu cecuri în mod regulat pentru biserica noastră, această activitate mi se pare prea programată, prea intrată în rutină sau transformată într-un obicei. Devine mai mult o datorie sau o obligaţie, decât un privilegiu sau o bucurie. M-a mirat acest lucru: care este soluţia? Să nu mai dau, să schimb din când în când suma pe care o dau, sau să redirecţionez ceea ce dau spre o altă cauză?

Răspunsul pentru mine l-am găsit în 2 Corinteni 9:7, unde scrie “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ’pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu’.” Presupun că cineva ar putea folosi acest pasaj ca şi un motiv pentru decizia de a nu da deloc, în special dacă acest lucru nu este făcut cu bucurie şi din inimă. Ceea ce mi-a spus însă mie acest verset a fost că, decât să aleg să nu dau, mai bine să îmi schimb atitudinea. Dacă am hotărât în inima mea să dau o anumită sumă, având credinţa că Dumnezeu m-a condus spre această decizie, atunci e nevoie să dau sau să dăruiesc cu generozitate, fără nici un fel de împotrivire sau reţinere.

Apoi, în 2 Corinteni 9:12, apostolul Pavel merge mai departe şi spune: “Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.” După ce am citit şi acest verset, mi-am dat seama că atitudinea mea trebuia puţin ajustată. În ultimă instanţă, pentru fiecare dintre noi, a da sau a dărui ar trebui să însemne o revărsare a dragostei şi a mulţumirilor noastre către Dumnezeu, ca o expresie a recunoştinţei pentru tot ceea ce primim de la El.

Ce poţi spune despre tine?
Găseşti că a da este ceva natural în viaţa ta, ceva la care participi cu nerăbdare, sau este un act dificil, pe care îl faci în silă pentru că ţi se cere să eliberezi resurse pentru care ai muncit din greu şi de aceea ai tot dreptul de a le păstra şi de a folosi cum vrei tu? Această chestiune este extrem de importantă, deoarece sunt atâtea nevoi de împlinit în jurul nostru – multe dintre ele demne de tot respectul. De asemenea, ar trebui să ne gândim la cuvintele de neuitat spuse de Isus în Fapte 20:35, “Este mai ferice să dai decât să primeşti.”

Dacă până acum ai dat în silă, fără tragere de inimă, aşa cum am dat şi eu de multe ori, gândeşte-te la o ’’ajustare’’ a atitudinii tale.
S-ar putea ca acest lucru să-ţi aducă multe binecuvântări, atât ţie cât şi altora.

Puterea cuvintelor

cristianachitei@yahoo.com (Cristian) — Sat, 17 Jul 2010 12:11:00 +0000

"Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit."(Matei 12:37)

Domnul Isus Hristos ramane modelul desavarsit pentru orice persoana care doreste sa-L urmeze in aceasta lume, iar atunci cand noi dorim cu adevarat acest lucru, caracterul Sau devine scopul trairii noaste.

Nu poti sa spui ca-L urmezi daca viata ta nu s-a schimbat dupa modelul Domnului Isus, daca tu ai ramas aceeasi persoana aroganta, orgolioasa, mandra si stapana pe sine.

As dori in cuvintele putine pe care le vei citi sa te uiti in oglinda Cuvantului sa te vezi cum arati si apoi sa privesti catre chipul Domnului Isus si sa incerci sa identifici cauza sau piedica care nu te lasa sa semeni cu EL.

Subiectul la care as dori sa cugetam impreuna este unul "delicat" si se refera la cuvintele noastre pe care le rostim zilnic si care, ca stim sau nu stim, ele au o putere extraordinara asupra vietii noastre si chiar a destinului nostru.

Asadar, cuvintele pe care noi le rostim in fiecare zi au vreo importanta, vreo putere asa incat sa influnteze intr-un anumit mod viata noastra?
E o intrebare la care as dori sa gasim raspuns in Sfanta Scripura.

Nu uitati ca noi suntem copiii Domnului si trebuie sa existe o relatie intre copil si parinte, respectiv intre crestin si Domnul Isus, de aceea ca si un copil, as vrea sa ne imaginam cum alergam catre Domnul Isus care ne asteapta cu bratele deschise si pline de dragoste cereasca, iar noi ne prabusim la picioarele LUI cu ochii in lacrimi si cu inima plina de intrebari la care dorim sa ne dea raspuns.

Una din invataturile Domnului Isus si care este foarte importanta, se refera la atitudinea noastra in lumea aceasta in diferite situatii, inconjurati de anumite persoane, atitudine exprimata prin cuvintele rostite de gura noastra.

As dori sa te gandesti la ultimile tale cuvinte rostite azi, care a fost motivatia care te-a facut sa le rostesti?

In general, cuvintele pe care noi le rostim ne descriu caracterul nostru si mai ales "avutia" pe care am strans-o in inima noastra intr-o anumita perioada de timp.
Poate ati auzit persoane care spun anumite cuvinte si apoi realizeaza gravitatea, vulgaritatea si efectul devastator, spunand:" Vai, ce am spus! A vorbit gura fara mine!"
Dar de unde! Domnul Isus ne spune ca omul cand rosteste cuvinte, el le scoate din inima lui si nici decum nu vorbeste gura fara el.

"...Caci din prisosul inimii vorbeste gura.Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui;dar omul rau scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui." (Matei12:34-35)

Deci, Domnul Isus ne lamureste si ne invata in acelasi timp ca ceea ce noi rostim ne clasifica in una din cele doua categorii de oameni, buni sau rai, inima rea sau inima buna.
Eu vreau sa va intreb, noi cum suntem dragii mei?
Suntem buni sau rai?

Unii poate spuneti: "Domnule, eu sunt o persoana buna, nu dau cap la nimeni, nu sparga casa nimanui, merg si la biserica, etc."
As vrea sa ne uitam in Cuvant si sa vedem parerea lui Dumnezeu fata de noi, ca noi fiecare avem pareri foarte bune despre persoana noastra, or Domnul Isus spune: "Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune..."(Matei7:11)
Auziti? Cum suntem noi, buni? Nicidecum, toti suntem rai...de ce? "Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu."(Rom.3:23)

Ca sa inchid aceasta paranteze, am inteles ca noi facem parte din categoria celor rai, iar tot ce iese din gura noastra, pentru ca inima este rea, efectele cuvintelor noastre au putere negativa.
Puterea cuvintelor noastre pot fie sa aduca viata si binecuvantare fie sa aduca moarte si blestem.
Unii poate zic: "Stii ceva, domnule, e adevarat ca mai spun cateodata ce nu trebuie, dar sa stii ca 90% vorbesc doar de bine."

Pentru o astfel de persoana, Domnul Isus are raspunsul urmator: "Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa fratii mei! Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?"(Iacov3:10,11)

O persoana in inima careia locuieste Domnul Isus, chiar daca-l "calci pe batatura", din gura lui va iesi binecuvantare si nidecum blestem sau razbunare.
Poate cunosti multe persoane "cumsecade" si cu un vocabular frumos si poate chiar bogat in multe domenii, dar cand e strans cu usa, cand cineva il provoaca, abia atunci vei vedea ce are in inima lui, pentru omul scoate pe gura ceea ce are in inima lui.

Un exemplu biblic, il avem la Iov, un om neprihanit inaintea oamenilor, dar mai ales inaintea lui Dumnezeu, iar dovada neprihanirii lui daca s-a aratat in vremuri bune, asa cum toti cautam sa ne aratam altora cat de credinciosi suntem noi si cat il iubim pe Dumnezeu,dar in vremurile de incercare si nu orice fel de incercare, Iov a dovedit oamenilor, satanei si lui Dumnezeu ca ceea ce avea in inima aceea si vorbea... "...Domnul a dat si Domnul a luat, binecuvantat fie Numele Domnului! In toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimic necuviincios impotriva lui Dumnezeu."(Iov1:21,22)

Dragii mei, cuvintele pe care noi le rostim, trebuie sa intelegem ca au putere, putere de a ne condamna sau putere de a ne mantui.(Matei12:37)
Daca pana acuma am fost poate persoane usuratice in vorbire, folosind glumele, bancurile, cuvinte necuviincioase, solutia pentru fiecare este pocainta.

Roaga-l pe Domnul Isus sa-ti dea o inima noua, din care sa curga cuvinte de binecuvantare, care sa aduca vindecare sufletelor bolnave, mangaiere pentru cei intristati si viata pentru cei morti si Domnul este gata sa dea mana larga, depinde numai de tine sa te uiti in oglinda sfanta si sa vezi cum arati in vorbirea ta de zi cu zi.
Apostolul Pavel avertiza biserica din Efes sa vegheze asupra gurii lor," Niciun cuvant stricat sa nu va iasa din gura;ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud."(Efes4:29)

As vrea sa te intrebi si sa-ti raspunzi, "Ce putere au cuvintele spuse de mine, sunt cuvinte de care cei din jur sunt binecuvantati sau se feresc oamenii sa te auda vorbind, pentru ca tu imprastii venin in jurul tau?"
Obisnuiesti sa spui cuvinte cu doua intelesuri, cuvinte care prin puterea lor darama sufletele celor ce le asculta?

Astazi Domnul Isus ne porunceste sa ne pocaim de astfel de vorbe si orice cuvinte care nu arata caracterul Domnului Isus si sa lasam ca al Sau Cuvant sa locuiasca din belsug in inima noastra."Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea."(colos.3:16)

In incheiere as vrea sa va dau o ilustratie care este de fapt un caz real dintre doua persoane, pentru a intelege puterea cuvintelor noastre.
Doi vecini intr-un sat de munte, un evreu si un roman. Amandoi aveau cate un baiat, care aducea bucurie in casele lor. Si baiatul evreului si cel al romanului cresteau impreuna, se jucau impreuna pana cand la o anumita varsta au ajuns sa inteleaga binele si raul, cand trebuia sa fie un ajutor in familie, parintii celor doi aratau fata de copiii lor doua atitudini diferite.

Romanul nostru incepu sa strige la baiat sa-l umileasca prin tot felul de vorbe vulgare,spunandu-i la un moment dat: "Ma boule, prost mai esti ma, nu esti in stare sa te descurci ca ceilalti baieti...", in timp ce evreul isi trata copilul doar prin cuvinte de binecuvantare si-l puteai auzi alintandu-si fiul: " Bancherul lui tata, tu o sa fii cel mai destept din satul asta, binecuvantatul Domnului!"

Si uite asa in curtea romanului se auzeau vorbe vulgare si de blestem la adresa copilului, iar in curtea evreului se auzeau numai cuvinte de binecuvantare catre copilul lui.
Intr-o zi, dupa multi ani, cand cei doi baieti au crescut si trebuiau sa se aseze la casa lor, cei doi vecini au inceput sa schimbe cateva cuvinte intre ei, iar romanul nostru era tare suparat si-si varsa apa tubure inaintea vecinului evreu spunandu-i: "Mai vecine, copilul asta ma scoate din sarite, de atatia ani de zile, boul asta nu e in stare sa cumpere macar o paine.Uite l-am trimis la paine si nici acuma nu mi-a venit acasa.
Evreul ca sa-l linisteasca pe roman ii raspunse cu intelepciune: Nu te supara vecine, dar eu, pana azi, nu am vazut nici un bou care sa stie sa cumpere paine!
Toata viata, din "boule" si "prostule" nu l-ai scos, iar tu te astepti sa se descurce in viata. Vecine, sa stii ca ceea ce seamana omul acea va culege!
Uite, baiatul meu si-a gasit de lucru in oras si lucreaza la o banca ca nu degeaba toata viata-l alintam zacandu-i, "bancherul lui tata", si uite, dupa ani de zile secer ce am semanat."

Dragii mei, daca cumva pana azi ati spus ca nu sunteti bun de nimic, ca sunteti saraci, ca sunteti fara viitor, va rog sa va opriti sa mai semanati neghina.
Cuvintele voastre au putere, si ceea ce declari in dreptul tau, mai devreme sau mai tarziu se va indeplini.

Evreul a stiut secretul, seman prin cuvintele mele binecuvantare si voi culege binecuvantare.
Astazi poti alege sa continui viata ta, rostind aceleasi cuvinte vechi care au putere sa te distruga,(vezi persoanele care au ajuns la depresie, pentru ca au semanat in viata lor cuvinte negative: "Eu nu sunt frumoasa, eu sunt, grasa, eu sunt slaba,etc.") sau poti alege sa-l primesti in inima ta pe Domnul Isus ca mantuitor personal care sa troneze in inima ta, iar eul tau sa fie la picioarele LUI, si El sa-ti dea cuvinte care sa-ti dea viata tie si celor din jurul tau.

Fie ca in ziua judecatii cuvintele tale sa nu te osandeasca, ci sa fie martore care sa marturiseasca pentru viata ta vesnica alaturi de Domnul Isus.
"Puneti-va dar in inima si in suflet aceste cuvinte pe care vi le spun."(Deut.11:18)

Cu dragoste sfanta,
Cristian

Secerişul

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 10 Jul 2010 18:53:00 +0000

Albastrul cer se reazemă pe plopi
Şi-un suflu viu tălăzuieşte lanul;
Sângele macilor ţâşneşte-n stropi
Şi ciocârlia-şi fulgeră elanul.

Spicul e greu,aproape dureros,
Căci bobul în belşug a dat din glie,
Mişcându-se în soare,unduios,
Lanul de aur la cules îmbie.

De bobul greu,ţinut la subsuori,
Cămaşa spicului stă să plesnească;
Veniţi din patru zări,secerători,
Stăpânu-i gata să vă răsplătească.

Unii-au udat ce alţii-au semănat
Dar Domnul vieţii a făcut să crească,
Voi sunteţi aşteptaţi la secerat,
Să duceţi rod în Patria cerească.

Intraţi cu râvnă,lanul e mănos,
Cereţi putere,cereţi Apă vie,
Aduceţi-vă snopii la Cristos
Şi veţi fi răsplătiţi în veşnicie.

Seninul blând se reazemă pe plopi
Şi în văzduh e tril de ciocârlie,
Cântaţi şi voi,culegători de snopi,
Căci şi în cer e cânt de bucurie.

Amin

Simion Felix Marţian

Sa nu ignoram durerea...

noreply@blogger.com (copilarieregasita) — Mon, 05 Jul 2010 19:21:00 +0000

De ce-i ignoram pe cei care sunt inca langa noi, dar au avut nesansa de a aluneca in pacat??? Si chiar daca vin la noi cu strigate-n priviri, inimile noastre raman impietrite. Si asta... pana cand a alunecat jos, jos... si ne adunam ca mai avem un motiv de "partasie"....

"Lantul de rugăciune? Aşa cum un virus, trecând din om în om, devine mai puternic, aşa şi rugăciunea. De bună seamă, rugăciunea are viaţă." (Gavriil STIHARUL)

Sa ne unim in rugaciune cu cei ce trec prin incercari... Niciodata nu stim cand vom avea nevoie de rugaciuni in lant fiecare dintre noi... Niciodata nu vom sti de ce Domnul ingaduie, niciodata nu vom sti cata suferinta va simti sufletul nostru cand acel / acea cineva nu mai e langa noi sa-i intindem mana...
Sigur Isus e acolo, dar singur, fara noi... Noi suntem ocupati. Insa dracu nu e ocupat in a-si trimite ispitele...
Un lucru e clar insa: DOMNUL e taria noastra! Chiar daca pacatosul pierde o lupta, Domnul il va ridica si va castiga razboiul!
Slava Numelui Sau ca EL nu ne uita niciodata, ne accepta si ne pretuieste cu calitati si cu defecte!!!
De o buna bucata de timp simt atacurile fortelor raului... Simt cum incearca sa-mi distruga credinta, fara de care existenta mea nu ar avea sens... Cu cat atacurile sunt mai puternice, cu atat sufletul meu ingenuncheaza in rugaciune... In IOV 33 am gasit raspunsul pe care Domnul mi l-a dat cand ma rugam pentru o persoana foarte bolnava, draga mie... Atunci am citit de la versetul 23 pana la 25 si am multumit Domnului ca mi-a dat raspuns... Am continuat rugaciunile...
Insa nu de mult timp, ceva ce nu mi-am putut imagina s-a intamplat in familia mea... Continui sa ma rog, continui sa-L chem... si iar am citit IOV... dar de data aceasta am continuat pana la sfarsit...
Si am inteles cat de important e sa nu incetam sa ridicam rugaciuni sincere catre Domnul, sa nu incetam sa ne unim in rugaciune cu cei care traiesc prin credinta, pentru cei abandonati, cazuti... Dar am mai inteles cat de adevarat este ca trebuie sa-i iubim si pe cei care ne fac rau... deoarece eu nu i-am putut uri, dimpotriva, i-am pus pe lista mea de rugaciune, i-am adus inaintea Domnului, ca EL sa le curateasca inimile. Razbunarea mea ar fi doar o cotinuare a pacatului lor... si inceputul pacatului meu...

Ma rog in numele Domnului nostru Isus Hristos... Ioan 14:12-14 a fost incurajarea mea pentru ziua de ieri... iar Psalmul 25:7-8 pentru ziua de azi.... si-n fiecare zi voi lauda Numele Lui, pentru ca pot totul prin Hristos... Daca avem inimile incarcate cu dragostea Lui si nu o dam mai departe, suntem niste vase fisurate din care se pierde comoara cea mai de pret a sufletului nostru, dragostea divina...

Haideti sa-i iubim si pe cei care plang doar in sufletul lor, temandu-se sa mai spuna cuiva zbuciumul lor, de teama zambetului ironic cu care avem tendinta sa-i privim... de teama ca iar, si iar vor fi ignorati...
Da, Domnul lucreaza, sufletul pacatosului IL cauta pe Domnul, dar EL lucreaza prin oameni, prin copiii LUI. Unde sunt acestia cand pacatosul striga cu disperare in rostogolirea lui spre pacat?
Doamne, creste-mi credinta!!
Doamne, fa din viata mea lumina dragostei Tale, da-mi putere s-o las sa se reverse asupra tuturor,sa ajut efectiv, cu fapta si cu vorba, sa fac din ea o scara catre Imparatia Ta!! Doamne, n-as mai vrea ca cineva sa simta suferinta mea...desi stiu ca nu se compara cu ceea ce ai patimit TU pentru noi, din prea multa dragoste...

" - Mare sacrificiu, cum să iert, Doamne, pe cel ce mi-a făcut atâta rău?
- Răzbună-te pe Mine pentru el. Socoteşte-Mi Mie greşelile lui, căci Eu i-am preluat vina şi datoria." ( Gavriil Stiharul)

Dumnezeu isi tine promisiunile... Dar noi?

noreply@blogger.com (copilarieregasita) — Sat, 03 Jul 2010 07:44:00 +0000

Credeam cu ceva timp in urma... ca daca nu mint, nu fur, mai si ajut aproapele.. .dar si muncesc de-mi sar capacele ca sa traiesc, credeam ca totul e ok... ma gandeam ca Domnezeu e doar o forma de a "imbrobodi" oamenii naivi...

Intr-o zi am cazut secerata de o durere necrutatoare... M-am internat... spital... nu povestesc acum amanuntit, dar esentialul e ca mi s-a depistat cancer, trebuia sa fie extirpata tumoarea... au urmat trei operatii... La ultima operatie am crezut ca plec... Inainte de operatie m-am retras intr-o rezerva si, fara sa ma invete nimeni, m-am asezat pe genunchi si L-am rugat simplu: Doamne, am un copil de crescut... lasa-ma sa traiesc pentru a-l creste si am sa-Ti slujesc toata viata! (Nu am pretentia ca au fost exact cuvintele astea, dar acesta este esentialul...)

Incepusem sa scriu intr-un caiet sfaturi pt baiatul meu care era atunci in clasa a V a, sa-l invat cum sa se comporte cand va fi mare...
Am fost operata din nou (repet, a treia oara intr-o jumatate de an), medicul era tot pe langa mine (nici macar nu a vrut sa se uite la "plicul" meu... mi-a spus ca il voi plati cand voi merge... asa de dificila fusese operatia, care a durat aproape 5 ore..)...
Si l-am platit: am mers... La inceput ca un bebelus, apoi ca un prunc mai mare... Prindeam putere pe zi ce trecea si-I multumeam Domnului ca m-a salvat, dar asta nu ma impiedica sa fumez in continuare... iar cand mi-am revenit mai bine sa merg pe la ceva chefuri traznet, ca de, trebuia sa-mi traiesc viata!!!

Totul a fost ok pana fiul meu a implinit 16 ani... si a inceput "sa traiasca" si el cum ma vazuse pe mine... Dar el avea ceva conditii in plus pentru o viata de dezmat... (asa cum e acum, sa-mi fie cu iertare ca spun asta...)
Pana cand intr-o zi a fugit de acasa... am fost disperata... am crezut ca mor! S-a intors si intr-o zi a venit cu un tanar si mi-a zis ca vrea sa mearga la ei la biserica... la pocaiti. Normal ca am sarit ca arsa si i-am reamintit ca este... de alta confesiune... A continuat sa mearga, nu mai pleca seara de acasa, dimineata se trezea si se ruga... Eram multumita ca am liniste. Eram multumita ca nu mai umbla aiurea... Dar cand m-a chemat si pe mine la biserica... nooo... asta-i prea de tot!!! De parca nu ar fi stiut ce mama ocupata are!!!( ca am refuzat pensionarea si, ca sa uit de boala, pe langa profesia mea, am mai facut rost de o preocupare)... Nu m-am dus mult timp, pana nu m-a strafulgerat un gand care nu mi-a mai dat pace mult timp: Daca e cu oameni care-l invata sa faca lucruri si mai rele!!! Asa ca m-am dus si eu, dar foarte hotarata sa-i privesc pe toti de sus! Si asa am si facut pana la un moment dat cand am rostit cu totii rugaciunea "Tatal nostru"... Sa nu crezi ca exagerez... dar in clipa aceea m-am revazut in genunchi rugandu-ma sa traiesc... A fost prima data cand am costientizat ca sunt o pacatoasa, mandra pe deasupra, care credea ca poate rezolva totul prin puterile ei... si, ce e mai important, am constientizat ca povestea despre Iisus Hristos care a murit si pentru iertarea pacatelor mele, e o poveste ADEVARATA, iar Isus poate trai in inima mea, fiindca a fost inviat de Tatal!!! A fost prima data cand am fost coplesita de acest ADEVAR!!!
De atunci IL port in inima mea... Nu vreau sa spun ca nu mai am necazuri, probleme... Am!!! Poate mai multe! Dar am siguranta ca nu mai sunt singura, ca CINEVA ma iubeste neconditionat si e atat de credincios incat se tine de promisiune!!! Sunt fericita ca sunt fiica LUI!!

Nu merg la biserica pentru oameni, ci pentru EL... Nu vorbesc cu EL doar la biserica, ci in fiecare secunda din viata mea! Chiar si atunci cand spal vasele!!! Si rugaciunea cea mai puternica este pentru fiul meu, copilul meu, care ne-a adus la Domnul, ne-a lasat in pacea si lumina Lui, iar noi, orbiti de atata frumusete, nu am vazut cum el aluneca, era tarat inapoi, in capcanele stralucitoare si pline de reclame ale lumii acesteia... In tot acest timp m-am rugat, i-am fost alaturi... Cine? Noi, familia si Domnul... Si inca ne mai rugam... zbuciumul din inima lui il cunoaste doar Domnul... Oamenii nu pot decat sa-l judece... Insa admir la el ca se gaseste singurul vinovat pentru tot ceea ce i s-a intamplat...

Intre timp, familia noastra a crescut numeric... mai avem sase copii luati de la un centru de plasament, unde fiul meu a lucrat. Ii cunostea pe primii doi stia cat sunt de neastamparati, obraznici, galagiosi, dar asta nu l-a impiedicat sa-mi spuna ”Ia-l acasa, mama, poate asa nu il va mai bate nimeni...” A acceptat sa renunte la camera lui de adolescent, cu peretii plini de versete, ganduri lasate de prieteni, decupaje si desene lucrate de persoane pe care atunci le stia alaturi... Atunci a acceptat ca dragostea mea de mama sa nu se reverse doar asupra lui, ci si asupra altor copii care nu stiau ce inseamna sa fie iubiti, acceptati si pretuiti... Traiesc cu credinta ca Domnul mi-a incredintat spre crestere sase copii, iar EL il are in grija pe fiul meu. Stiu ca nu iubeste tot ce face, dar stiu ca-l iubeste pe el... si nu-l va parasi niciodata, asa cum au facut-o oamenii... De aceea am nevoie de sprijin in rugaciune...

Am citit undeva: ”Iubeste-ma atunci cand merit mai putin, pentru ca atunci sunt vulnerabil si am nevoie de iubirea ta...” Oare noua oamenilor, de ce ne este greu sa iubim cand cineva ne dezamageste? Biserica este spitalul pacatosilor, iar noi, cei care reusim sa ne mentinem pe cale, suntem lucratorii Domnului... datoria noastra sfanta este sa le fim alaturi si sa le aratam ca diavolul ii minte, ca sunt iubiti, ca sunt acceptati... Dumnezeu lucreaza prin oameni... dar oamenii vor oare sa lucreze?
Nu-ti pot spune ce vei pati tu, nu stiu, dar stiu ca EL te iubeste si pe tine!!! Stiu ca acolo, pe cruce, s-a varsat sange care spala pacatele tuturor oamenilor... Ma rog pentru tine, din toata inima! Nu te uita la oameni! Cauta-L pe Dumnezeu!! Te asteapta!!!

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul LUI Fiu, pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica!"( Ioan 3 : 16)

"Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezu L-a inviat din morti, vei fi mantuit." (Romani 10:9)

Domnul sa te binecuvanteze, cititorule, oricine ai fi si de orice confesiune ai fi!!!

Am uitat ce e iubirea??

noreply@blogger.com (copilarieregasita) — Sat, 03 Jul 2010 07:11:00 +0000

Ferice de cei ce stiu sa dea mai departe.
Din nefericire, prea multe persoane se multumesc cu ceea ce au primit, aduna tot mai mult pentru ei, se bucura de binecuvantari,dar... privesc cum cel de alaturi se prabuseste, isi distruge viata, dispare si rareori isi aminteste si se intreaba: "Oare unde e X...? "

Haideti sa invatam sa iubim! Haideti sa intelegem odata pentru totdeauna pentru cine a venit Isus pe pamant... Biserica este un spital pentru pacatosi, nu hotel pentru cei sfinti... am citit undeva si m-a impresionat.

Sufletul meu e incarcat de iubire ca un ciorchine de strugure cu boabe rotunde, netede, umezite de roua, scaldate in razele soarelui de dimineata... In fiecare zi las sa cada cate un "bob" in "palma" unui copil intristat, a unui om insingurat si respins de cei din jur... Sufletul meu se rasfata in mana Domnului, se lasa mangaiat si revigorat, pentru a fi capabil sa dea mai departe dragostea Lui... Tristea, poverile mele sunt nimicuri pe langa cele ale necajitilor din jurul meu... Privesc in jur si ma rusinez ca am indraznit sa imi intristez sufletul pentru motive ce par nesemnificative fata de ale milioanelor de suflete ce inca nu stiu ce bun este Domnul... si lupta prin propriile lor puteri pentru a face fata provocarilor vietii...

Sufletul meu e liber... flamand dupa smerenie... avid dupa dragostea lui Dumnezeu... dornic sa traiasca dupa voia Lui... ingenuncheat la picioarele Tronului,framantand in maini, ca un copil, pacatele stiute si nestiute.. .multumitor pentru iertarea si iubirea primite neconditionat...
Sufletul meu e dornic sa arda in rugaciune pentru cei care pier sau isi irosesc viata din pricina comoditatii noastre, a faptului ca e mai usor sa judecam , decat sa coboram acolo unde a cazut cel de langa noi...

"Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decat un kilogram de predica." – (Edward George Bilwer-Lytton)-

Locul de munca in sec XXI

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 24 Jun 2010 08:58:00 +0000

Este posibil ca la locul de muncă să existe multe capcane potenţiale pentru integritatea personală, dar câteva dintre acestea au crescut la fel de mult ca şi ocaziile de a avea relaţii nepotrivite de tipul bărbat-femeie. Biroul de Statistici ale Muncii din SUA a raportat că în 1960 doar 28% dintre femeile căsătorite, cu copii, aveau un loc de muncă. În 1998 acest procent a crescut la 72%.

Există multe motive solide, sănătoase, care explică această creştere. Unul dintre efectele acestei situaţii însă, îl reprezintă creşterea numărului tentaţiilor sexuale care apar între bărbaţi şi femei care lucrează multe ore împreună la proiecte importante.

Întotdeauna când bărbaţii şi femeile lucrează împreună, există posibilitatea apariţiei hărţuielilor sau a infidelităţii sexuale. Pe măsură ce femeile au devenit o parte tot mai mare în lumea afacerilor şi în diverse domenii profesionale, problemele de acest fel au devenit tot mai complexe.

Activităţi ca vânzările prin telefon, prânzurile de afaceri, participarea la evaluarea performanţelor, pot pregăti terenul pentru ceea ce începe de obicei ca o relaţie profesională -
care poate conduce la o relaţie personală intimă, nepotrivită.

Consecinţele acestor relaţii intime pot fi devastatoare. Divorţurile, hărţuielile sexuale şi avorturile sunt doar câteva dintre consecinţele tragice ale imoralităţii sexuale. De asemenea afacerile au de suferit datorită acestor indiscreţii pe măsură ce apar acţiuni legale, de multe ori cei implicaţi – oameni de valoare - preferând să părăsească firma decât să facă faţă durerii şi ruşinii provocate de ruperea relaţiilor pe care le-au avut la locul de muncă.

Personal, trebuie să te fereşti de situaţiile care pot conduce la imoralitate sexuală.
În 1 Corinteni 6:18 se spune: ” Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său.”

Poate fi dificil să ţinem seama de acest avertisment datorită rolului şi a responsabilităţilor pe care le avem în afaceri. Cu toate acestea, iată câţiva paşi care ar putea fi de folos:

1) Fii practic şi stabileşte-ţi limitele înainte să ajungi într-o situaţie neplăcută şi compromiţătoare.
2) Alege înainte ceea ce ar trebui să spui pentru a te depărta de astfel de situaţii. Fii atent la ceea ce spui şi la felul în care le vorbeşti celorlalţi.
3) Evită să rămâi singur cu persoane care ar putea reprezenta o tentaţie pentru tine (persoane pe care în mod sincer le găseşti atractive şi cu care ai dori să fii pentru alte motive decât cele legate de afaceri) sau cu persoane care crezi că ar simţi la fel pentru tine.
4) Caută sprijin din partea soţului sau a soţiei, dă dovadă de responsabilitate.
5) Mai presus de toate, să şti cum să scapi de tentaţii înainte ca ceva rău să se întâmple.

PENTRU TOT...

noreply@blogger.com (copilarieregasita) — Sun, 20 Jun 2010 08:38:00 +0000

Pentru raza care mi-a batut in geam,
Pentru clipa care in treacat m-a privit,
Pentru ce-am dorit si totusi nu am,
Pentru ce n-am cerut si mi-ai daruit,
Pentru ziua-n care am strigat spre cer,
Pentru fericirea ce-n piept m-a inundat,
Pentru clipele divine care vin si pier
Pentru zambet de copil in priviri redat,

Iti multumesc, Isuse, cu toata viata mea
Si strig multumirea ca m-ai infiat...
Imi esti alaturi cand trec prin clipa grea
Cand nimeni n-are timp de mangaiat...

Pentru tot ce am, pentru tot ce sunt,
Te laud, te slavesc si iti multumesc
Caci am gasit in suflet, in loc sfant
Graunte de mustar, un dar dumnezeiesc,
Stiu ca alaturi vei fi atat cat traiesc...

Iti multumesc in fiecare clipa, in fiecare ceas
Si demn vreau sa traiesc timpul ce-a ramas
Pana la-ntalnirea cu Tine, Domnul meu
Prieten drag, fiu de Dumnezeu...

( 14 noiembrie 2009 )

Este scris

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 19 Jun 2010 14:59:00 +0000

În lume-s multe semne de-ntrebare
Şi drumul spre cunoaştere-i deschis,
Dar când descoperi căi înşelătore
Citeşte-n Cartea Sfântă, la izvoare,
Spunând cu-nţelepciune: ESTE SCRIS...

Tu ai un ţel, tu ai în cer un nume,
Însă în drumul tău spre Paradis
Tu trebuie să fii lumină-n lume,
Şi tot ce spui, pe alţii să îndrume,
Zicând cu îndrăzneală: ESTE SCRIS...

Fii paşnic, dar rămâi mereu în gardă
Şi pregătit de dialog deschis;
Veni-vor mulţi cu gândul să te piardă,
Dar tu, călăuzit de Cel ce Har dă,
Arată-le Cuvântul: ESTE SCRIS...

Chiar la Isus, în viaţa pământească,
Venit-a diavolul, fiind decis
Cu şiretenie să-L ispitească
Şi-a fost destul ca Domnul să rostească
Cuvintele Scripturii: ESTE SCRIS...

Cum n-a fost biruit Nebiruitul,
Zicându-i diavolului ce i-a zis,
Cei ce-s ai Lui gusta-vor infinitul,
Având credinţa tare ca granitul
Şi fiind ancoraţi în CE E SCRIS.

Amin

Simion Felix Marţian

Pericolul de a fi prins in jocul numerelor

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 17 Jun 2010 07:06:00 +0000

Se pare că cele mai multe firme sau organizaţii joacă ceea ce eu numesc ’’jocul numerelor’’, la un moment dat. Firmele o fac adesea, concentrându-se spre exemplu mai mult pe numărul persoanelor contactate telefonic în vederea efectuării unei vânzări, decât pe rezultate.

Cantitatea este premiată în locul calităţii, de cele mai multe ori.

De multe ori, şi bisericile fac la fel. Spre exemplu, s-ar putea ca ele să nu îşi actualizeze niciodată listele membrilor, continuând să menţină pe aceste liste membrii care au încetat să mai vină la biserică sau să participe la activităţile bisericii în ultimii 10 ani sau mai mult.

Participarea la un seminar este domeniul în care această fixaţie pe numere mă afectează cel mai mult. Adesea consider că este greu să nu fii dezamăgit după ce ai lucrat din răsputeri la promovarea unui eveniment şi vezi că s-au prezentat doar 10-15 persone. Cu toate acestea însă, după ce am evaluat rezultatele unor astfel de evenimente pe care le-am organizat în anii trecuţi, a devenit evident că unele dintre ele, la care audienţa a fost foarte mare, au produs foarte puţine roade (sau deloc).

Comparaţi aceste rezultate cu un seminar pe care l-am prezentat cu câţiva ani în urmă, la care au fost doar 10-12 participanţi. Îmi aduc aminte cât de frustrat m-am simţit atunci, întrebându-mă dacă numărul atât de mic de participanţi merita timpul şi energia care au fost investite. Când reflectez însă la oamenii care au fost acolo şi la urmările acelei zile, nu pot decât să mă minunez. Ceea ce a făcut Dumnezeu cu un număr mic de oameni a depăşit cu mult ceea ce mi-aş fi putut imagina că se va întâmpla, chiar dacă ar fi fost mai mulţi participanţi.
Majoritatea celor care au participat la acel seminar mi-au permis să lucrez cu ei până la un anumit nivel în domeniul afacerilor pe care le aveau, mulţi dintre ei începând să contribuie financiar la munca pe care Dumnezeu m-a chemat să o fac. Creşterea spirituală pe care am văzut-o de-a lungul timpului la fiecare dintre aceşti oameni, m-a umplut de bucurie. Fără discuţie, roadele spirituale aduse de această mână de oameni le-au întrecut pe cele rezultate în urma celor mai mari evenimente de acest fel în care am fost implicat.

Succesul este o marfă curioasă, care adesea alunecă printre degete şi care de obicei, este greu de măsurat. Din acest motiv, presupun, încercăm din răsputeri să folosim numere pentru a determina dacă am reuşit sau nu. Din păcate însă, numerele nu spun întrega poveste – uneori ele determinându-ne să ajungem chiar şi la concluzii greşite.

După ce Isus a hrănit 5000 de oameni, cu doar două pâini de orz şi doi peşti, aşa acum este relatat în capitolul al şaselea al Evangheliei după Ioan, mulţimile l-au urmat, sperând să vada mai multe miracole, în special legate de hrană. Dar Isus a răspuns, în Ioan 6:27, “Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Această învăţătură nu a fost bine primită. Mulţi dintre aşa-numiţii ’’ucenici’’ l-au părăsit în acea zi. Ei au fost pentru spectacol şi când Isus a încetat să mai facă miracole, cei mai mulţi au decis că aveau altceva mai bun de făcut. Dacă ar fi să măsurăm rezultatele miracolului Său în numere, am fi tentaţi să-l judecăm ca un eşec, atât timp cât doar o mână de oameni au rămas pentru a-L urma. Dar Isus a mers mai departe şi i-a hrănit pe cei 12 discipoli cu hrană spirituală, având ca rezultat apariţia şi creşterea masivă a Bisericii lui Isus Christos în lumea întreagă astăzi.

În afacerea sau în organizaţia ta, te concentrezi pe numere sau pe rezultate care să dureze în timp? Sfatul meu este să nu te laşi prins în jocul numerelor ci să îţi construieşti organizaţia pe relaţii profunde, durabile.

Ai văzut fluturii?

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 12 Jun 2010 12:43:00 +0000

Un nou val de scumpiri pare inevitabil în urma noii creşteri a preţului la combustibil. Efectul de seră apărut în urma poluării fără precedent se face tot mai simţit şi se măsoară în… dezastre.

Teatrele de război ale lumii par să nu cunoască relaşul şi “succesul” lor se măsoară în… victime.

Arunci iritat ziarul din mână şi privirea îţi rămâne pironită în zaţul întunecat rămas în ceaşca de cafea pe care tocmai ai băut-o. Voiai să te relaxezi răsfoind ziarele de dimineaţă şi această avalanşă de ştiri alarmante te-a dat peste cap. Te întuneci ca zaţul pe care îl fixezi în continuare cu privirea simţind cum toate astea se suprapun peste propriile tale probleme.

Un telefon primit de la spital ţi-a adus la cunoştinţă că glicemia soţiei tale a crescut. Şeful ţi-a refuzat creşterea salarială solicitată. Întâlnirea cu dirigintele băiatului a fost plăcută dar ai aflat că “Einstein”, cum îi spun colegii puştiului tău, a lipsit de la ora de sport.
Zaţul care se usucă încet în ceaşcă te invadează, prin contact vizual, cu întuneric şi amărăciune. Nu poţi să localizezi durerea care te sfâşie dar o auzi ţipând: Doamne,în ce lume trăim?

Hai, redresează-te! Este adevărat că pământul este apăsat de blestemul păcatului, dar lumea nu este nicidecum monocromă. Noi nu vedem decât lucrurile spre care privim, aşa că roteşte-ţi privirea în jur şi vei fi uimit de bogata paletă coloristică a lumii înconjurătoare. Şi încă ceva: până şi negrul cel mai întunecat este tivit cu culoarea speranţei atunci când îţi pui încrederea în Domnul. Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioşii din Roma: ”Bucuraţi-vă în nădejde. Fiti răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.” (Rom.12:12)
Încearcă să reevaluezi situaţia. Starea sănătăţii soţiei tale nu este tocmai cea pe care i-o doreşti, dar aminteşte-ţi de modul absolut miraculous în care a scăpat cu viaţă din accidentul de anul trecut. Şeful ţi-a refuzat, deocamdată, cererea de mărire a salariului, dar ai, totuşi, cel mai mare salariu din departament. Băiatul a chiulit, se pare, de la sport, dar cu câtă mândrie te-ai fotografiat alături de el când a câştigat la olimpiada de fizică. Până şi zaţul din ceaşca pe care nu încetezi să o priveşti, nu e altceva decât restul de la o cafea pe care ai băut-o cu plăcere.

Credincioşii din Tesalonic erau îndemnaţi:

”Bucuraţi-vă întotdeauna” (1Tes.5:16), “Rugaţi-vă neîncetat” (v17) şi ”Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (v18).

Îndreaptă-ţi privirea spre binecuvântările lui Dumnezeu. Ai observat că s-au împrăştiat norii?
Priveşte la frumuseţile care te înconjoară: arbori, păsări, flori, fluturi. Apropo: ai văzut fluturii anul ăsta???

Simion Felix Marţian

STRIGAT MUT

noreply@blogger.com (copilarieregasita) — Sat, 12 Jun 2010 08:18:00 +0000

Nu sta ca sa ma judeci. Sa judeci nu e greu.
Tu vezi exteriorul... nu sufletul meu...
Mai bine-ntinde mana, ajuta-ma cumva
sa ies din cercu-n care m-a prins ispita grea.
Usor este sa judeci, cu degetul s-arati
Mai greu e sa te-apropii, sa risti sa calci prin balti
Sa cauti diamantul cazut in namol cleios,
sa lupti cu-a ta mandrie, sa-ajungi acolo, jos ,
Sa-l speli , sa-l redai vietii, asa cum e : frumos...
Iar diamantul care in namol si patimi zace,
In floare alba, pura, de nufar se preface...

Cu ce drept ma judeci? Tu vezi pacatul meu,
Ca nu-l ascund...Tu vezi doar nepasare…
Nu si durerea-n sufletu-mi ce simte-ncet cum moare …
Pacatul meu sa vede, si-l judecati mereu,
nebanuind o clipa ce trist este si greu
sa lupti de unu’ singur cu tot ce este rau,
avand doar o mangaiere : ca-n lupta asta mare
cand oamenii te lasa, nepasatori si reci,
te poarta pe-a Lui brate, un Tata Dumnezeu
ce a platit cu jertfa pacatul nostru greu...
E singura speranta de care se agata
Un suflet trist, ce-arata o fata de paiata,
Mascand durerea ce-l macina cu greu,
Ca s-a-ndepartat de Domnul...de Tatal Dumnezeu...

Candva, in linistea noptii, tu, suflet zbuciumat,
Vei auzi chemarea si-o soapta : Esti iertat!
Din inima-ti pustie un nufar alb se va-nalta
Spre ceru-albastru...iar ingeri in zbor lin
Vor murmura un cantec de lauda sublim.
Si rosu pur , stropi de sange divin
Vor picura pe albul imaculat al florii
Punand astfel etern sigiliu’ al iertarii...
Scaldata in iubire si har, dulce iertare,
inima-ti obosita gasi-va-si alinare.
Nu renunta , o , suflet zbuciumat,
La dragostea primita, neconditionat!!
Intoarce-te ACASA, nu mai privi la om,
Ca-n viata ta de-acum il ai pe EL ca Domn...

( 2 noiembrie 2009 D. Simonescu )

Cand Dumnezeu l'a creat pe tati

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 10 Jun 2010 08:06:00 +0000

Când Dumnezeu l-a creat pe TATI, El a început printr-un contur prelung. Un înger, ce se tot învârtea pe-acolo, L-a întrebat:

- Ce fel de TATA mai e si asta, Doamne? Daca pe copii îi vei face de-o schioapa,
de ce-i faci pe TATI atât de înalti? Nici un TATA nu va fi în stare sa se joace
cu trenuletul fara sa îngenuncheze, nici sa-l înveleasca pe mezin cu
plapumioara fara sa se aplece, ca sa nu mai vorbim ca va trebui de-a dreptul sa
se încovoaie ca sa-l sarute de "noapte buna".

Dumnezeu a zâmbit si a raspuns:
- Da, dar daca îl fac dupa masura unui copil, la cine vor mai putea privi în
sus copiii?

Si când Dumnezeu a modelat mâinile TATALUI, le-a facut mari si late. Îngerul a
dat trist din cap si a murmurat:
- Oare Te-ai gândit bine, Doamne? Îti dai seama ce faci? Mâinile mari sunt
întotdeauna aspre, si nu de putine ori stângace, mai ales daca e vorba sa
prinda scaiul de la pampers, sa încheie nastureii de la jacheta baietelului, sa
lege funditele din coditele fetitei sau – mai rau! – sa scoata aschia ce i-a
intrat mezinului în deget când îsi cioplea barcuta…

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns:
- Stiu, stiu, ai dreptate. Dar vezi tu, mâinile acestea sunt încapatoare, în
ele are loc aproape orice – de la toate nimicurile din buzunarul baietelului,
pâna la toate figurinele de hârtie ale fetitei, plus sfori, suruburi, cuie…
În acelasi timp, însa, ele sunt suficient de primitoare, ca în causul lor sa se
cuibareasca fata unui copil.

Apoi Dumnezeu a modelat picioare lungi, un bazin îngust si umeri lati si
puternici. Îngerul privea aproape îngrozit la noua creatie.
- Nu, nu se poate, Doamne! Daca se aseaza si vrea sa ia copilul în brate, o
sa-i cada printre picioare, ca ai uitat sa-i faci o poala!

Zâmbind, Dumnezeu a raspuns:
- MAMA, da, ea are nevoie de poala. În schimb TATAL are nevoie de umeri
puternici ca sa împinga masina la nevoie, sa-si sprijine fiul în timp ce-l
învata sa mearga pe bicicleta sau sa sustina un capsor adormit în drum spre
casa dupa o plimbare mai lunga în racoarea serii.

Când Dumnezeu era pe punctul sa finiseze picioarele ce urmau sa intre în cei
mai mari pantofi ce au existat vreodata, îngerul nu s-a putut abtine sa nu
remarce chicotind:
- Nu-i drept, Doamne! Chiar crezi ca laboacele astea se vor putea coborî din
pat în miez de noapte când bebelusul plânge în leagan? Si cum crezi ca va putea
pasi un TATIC cu asemenea picioare printre jucariile rasfirate pe covor, fara
sa zdrobeasca una sau doua sub pasul lui greu si apasat?

Dumnezeu a zâmbit din nou si a raspuns cu aceeasi rabdare si întelegere în
glas:
- Se va descurca, ai sa vezi… În plus, îl va putea duce în spate pe Prâslea,
care vrea sa calareasca prin gradina, sau, la o singura bataie de picior, va
putea speria soriceii din casuta de vacanta… Si apoi, care copil nu se va
bucura sa încerce pantofii "uriasi" ai TATALUI, anticipând nerabdator
ziua când va fi si el la fel de mare ca TATA?

Dumnezeu a lucrat toata noaptea, dându-i TATALUI cuvinte putine, dar un glas
ferm si plin de autoritate si doi ochi care, desi pot sa vada absolut totul,
ramân blânzi si întelegatori… În cele din urma, chiar în ultima clipa a
creatiei, a adaugat lacrimile. Dupa care S-a întors încet spre înger si, privindu-l cu aceeasi blândete pe care o pusese în ochii TATALUI, l-a întrebat:

- Ei, acum esti multumit? Un TATA iubeste la fel de mult ca o MAMA. Inima lui
este la fel de sensibila, dragostea lui – la fel de nemarginita.

Îngerului nu i-a mai ramas nimic de spus.

Multumim lui Dumnezeu pentru taticii ce ni i'a oferit!

Amin

O creste-mi iubirea

noreply@blogger.com (Mary) — Tue, 08 Jun 2010 11:47:00 +0000

O, creste-mi iubirea in inima mea,

Isuse, Isuse, mereu Te-as ruga:

imi umple cu harul pe care-l astept

si ochii si graiul si inima-n piept.

O creste-mi iubirea, Isuse iubit,

sa fiu de-a ei haruri deplin coplesit;

revarsa-mi-o-n suflet cu val dupa val,

ca raul ce creste de da peste mal.

O, creste-mi iubirea, iubite Isus,

in starea si locul in care m-ai pus.

Sa port pretutindeni belsugu-i de har,

si-a ei revarsare sa n-aiba hotar.

O, creste-mi iubirea cu rodu-i sfintit,

chiar numai cu ura de as fi rasplatit;

Sa nu pot Isuse, trai fara ea:

- O, creste-mi iubirea in inima mea.

de Traian Dorz

Cine am fost, cine sunt, cine voi fi?

cristianachitei@yahoo.com (Cristian) — Sat, 05 Jun 2010 15:09:00 +0000

"Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre, in care traiati odinioara..."(Efes.2:1,2)

Zilele in care traim cu siguranta sunt zilele de pe urma cum spune apostolul Pavel lui Timotei, iar in aceasta perioada, fiecare din noi trebuie sa ne cunoastem mai mult ca oricand statutul de copii de Dumnezeu. As dori sa incercam in cateva randuri sa privim trei imagini care ni se pun inaintea
noastra, imagini in care ne putem identifica fiecare.

Asadar, as dori sa privim in oglinda Domnului Isus si sa incercam sa ne raspundem in dreptul nostru la o intrebare pe care Duhul Sfant ne-o pune in aceste clipe:

Cine am fost... cine suntem si cine vom fi?

Ca sa putem sa raspundem la prima parte a intrebarii care se refera la trecutul nostru, cine am fost?, as vrea sa ne uitam in Cuvant si sa intelegem ca raspunsul il gasim in cartea Efeseni cap.2:1-2. Domnul Isus ne invata si ne explica ca noi oamenii de ieri, care traiam in pacat si neascultare de Dumnezeu, eram morti, moarte care a afectat coroana creatiunii lui Dumnezeu de la primii oameni din gradina Eden pana in zilele noastre. Statutul fiecarei persoane care intra in aceasta lume este de om pacatos, iar David arata clar in psalmul 51:5 "Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea."

Asadar, raspunsul la intrebarea cine am fost noi, nu este altul decat, oameni pacatosi, oameni morti fata de Dumnezeu. Pacatul nostru este cel ce ne desparte de Creatorul nostru, Isaia 59:2 "...ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa v-asculte."

Iata dar cauza pentru care noi intram in lumea aceasta cu acest statut de om pacatos, iar noi nu trebuie sa uitam ca Domnul ne spune ca pe fiecare om pacatos il asteapta si o rasplata, moartea.
"Fiindca plata pacatului este moartea..." Rom.6:23

As vrea sa te uiti la viata ta si sa-ti raspunzi la intrebarea cine ai fost tu?

Noi punem aceasta intrebare pentru ca avem un trecut care nu poate fi uitat, dar mai ales pentru ca avem un prezent glorios.

Nu cumva tu esti o persoana fara trecut?

Nu poti avea un prezent glorios daca nu ai trait un trecut din care nu vedeai scapare.
Nu cumva tu esti o persoana care ar fi trebui sa fi fost, nu sa fii?

Si ca sa-ti explic uita-te la viata ta si priveste cum o traiesti. Esti dependent de pacat, esti o persoana razvratita, neascultatoare de Dumnezeu, faci ce vrei, ce-ti place, traiesti cum vrei?
Imi pare rau sa-ti spun, daca tu traiesti astfel, esti ceea ce eu de mult timp am fost candva, dar nu mai sunt.

Eu de acolo am fost luat , din acel mod de viata pe care-l traieste lumea cu sistemul si valorile ei, din intuneric, fara Dumnezeu... "Intre ei eram si noi odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai mainiei, ca si ceilalti." Efes.2:3
Cine eram eu? Un copil al maniei, fiul al neascultarii... asta eram eu, dar tu...????

Totusi, am o veste buna pentru cei care sunt ceea ce eu eram candva.
Si tu poti sa ai un trecut care sa fie aruncat in marea uitarii de Dumnezeu care te poate ierta de toate pacatele tale daca te pocaiesti, te recunosti inaintea Lui si renunti la viata stricata si la neascultarea ta fata de Dumnezeu.
Daca vii la crucea Domnul Isus Hristos si crezi ca sangele care a curs pe lemnul suferintei este singuta ta solutie atunci credinta aceasta iti face transferul de la moarte la viata. Ioan 5:24

Vreau sa-ti spun ca nimeni nu merita sa fie readus la viata, nici eu nu am meritat, dar secretul il gasim tot in Cuvantul Sau care spune: "Dar Dumnezeu care este bogat in indurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos..." Efes.2:4,5

Deci, suflete draga, Dumnezeu de azi vrea ca viata ta traita fara El, vrea sa fie de domeniul trecutului si sa-ti dea un prezent, un viitor si-o nadejde.

Locul pentru toti care lasa ca pacatul sa fie stapan in viata lor este clar, moartea, despartirea de Dumnezeu vesnica sau iazul cu foc. Apoc.20.15;21:8.
Dar daca azi alegi locul pe care ti l-a pregatit Dumnezeu, vei fi cu El o vesnicie si de azi tu vei primi un nume nou, de copil al lui Dumnezeu. Ioan 1:12.

Cine sunt eu?
Daca avem deci un trecut din care am fost izbaviti de Domnul Isus, prezentul pe care-l traim trebuie sa reflecte chipul Sau si nu al lumii sau al vedetelor lumii acesteia.
"Caci noi suntem lucrarea Lui..." Efes.2:10

Cine suntem noi?
"Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi, cu faptele lui si v-ati imbracat cu omul cel nou care se inoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut." Colos.3:9-10.

Cine suntem noi?
"...daca este cineva in Hristos este o faptura noua." 2Cor.5:17
Locul nostru in prezent nu este undeva pe acest pamant, la tara sau la oras, in vila sau apartament, ci locul nostru este deja "in locurile ceresti, in Hristos..." Efes.2:6

Prezentul pe care noi il traim arata cine vom fi.

Am vazut cine am fost si cine suntem, care era locul pentru cine eram, care este locul pentru cei care sunt si care va fi locul pentru cei care stiu cine vor fi.

Cine vom fi?
Dragii mei, noi nu ne oprim la prezent, nu e totul aici, dimpotriva, aici suntem straini si calatori, dar daca noi suntem ca El, atunci vom fi ca El, ca Domnul Isus.
"Preiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat inca, dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El;pentru ca Il vom vedea asa cum este." 1Ioan3:2

Dupa ce ai citit aceste randuri, te indemn sa te uiti in oglinda Domnului Isus, in Cuvantul Sau si sa vezi ce chip porti, cu cine semeni, al cui caracter se vede in tine?
Porti chipul Mantuitorului Isus?, atunci vei fi ca El.
Porti chipul lumii acestei?, atunci vei ramane aici cu lumea si toate sistemele ei si vei suporta consecinta alegerii tale.

Depinde de noi sa nu mai fim cine am fost, prin trairea noastra, prin a alege sa ne pocaim si sa traim frumos ca in timpul zilei si putem alege sa fim de pe acest pamant in Hristos o fiinta noua ca atunci cand se va arata El vom fi ca El.

Fie ca harul Domnului Isus, impartasirea Duhului Sfant si dragostea Lui Dumnezeu Tatal sa se reverse peste fiecare din noi si sa ne pregatim de nunta care este gata sa inceapa, iar noi sa zicem, ca Mireasa a Lui..Vino Doamne Isuse!
"Si Duhul si Mireasa zic: Vino!"

Fiti binecuvatati!

Camarazi de front

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 05 Jun 2010 14:04:00 +0000

Luptăm pe-acelaşi front, de-aceeaşi parte,
Sub faldurile-aceluiaşi drapel.
Avem în faţă un duşman de moarte
Dar noi răzbim, luptând, tot mai departe,
Făcând din biruinţa noastră ţel.

Umăr la umăr trecem prin furtună
Privind încrezători spre orizont,
Mereu atenţi la goarna care sună;
Lupta e grea, dar suntem împreună
Uniţi ca fraţi şi... camarazi de front.

Dar, vai! neaşteptata lovitură
Găsindu-te cu garda jos, te-a-nvins
Şi-n mreje cu perfidă ţesătură
De viclenii, tentaţie şi ură
Duşmanul te-a înlănţuit, te-a prins.

Iureşul luptei nu mai conteneşte
Dar eu rămân pe loc, cu suflet gol,
Când văd că-n ochi, încet, ţi se topeşte
Dorinţa de-a lupta. Hai, te trezeşte,
Căci păsările morţii dau ocol.

N-am să te las aici, nu, niciodată,
De-ar fi să lupt numai cu pumnii goi;
La amândoi o cale ne-a fost dată
Căci suntem fraţi, avem acelaşi Tată
Şi Tata ne iubeşte pe-amândoi.

De-aceea-L chem, să vină El la tine
Căci Tatăl meu şi-al tău face minuni;
Stai liniştit şi speră, iată-L, vine,
Ţi-e încă frig, dar cât am foc în mine
Eu am să te-nfăşor în rugăciuni.

Ridică-te cu-aceeaşi îndrăzneală
Care-i pentru duşman un nou afront;
Se-apropie victoria finală
Iar Domnul, lângă poarta triumfală,
Va-ntâmpina... doi camarazi de front.

Amin

Simion Felix Marţian

Legaturi Sufletesti

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 03 Jun 2010 05:52:00 +0000

Legaturi Sufletesti

Forta Nevazuta din relatii
David Cross

Cand ne dam seama ca relatiile presupun mai mult decat o simpla apropiere fizica intre doua persoane, incepem sa intelegem ca unele relatii ne pot afecta viata in mod negativ. S'ar putea sa descoperim ca suntem raniti si inlantuiti, aflandu'ne intr-o robie din care Dumnezeu vrea sa ne elibereze. Aceasta forta nevazuta care ne leaga in relatii gresite poate fi descrisa ca o legatura sufleteasca incorecta. Este o legatura pe taram spiritual, care isi exercita influenta aupra sufletului.

Recomand aceasta carte tuturor celor ce doresc sa'L implice si pe Dumnezeu in relatiile lor de zi cu zi.
Amin!

Ceasul Vietii

noreply@blogger.com (Mary) — Wed, 02 Jun 2010 17:26:00 +0000

Peste lume, peste sate,

bate ceasul vietii, bate.

Trec secundele spre stele

ca un stol de randunele.

Zboara vremea catre slava

si cu roada si cu pleava.

Zboara clipa catre Rai.

Tu, prietene, ce-i dai?

Peste lume, peste sate,

bate ceasul vietii, bate.

Zboara clipele albastre

catre Domnul vietii noastre.

Tu acel ce mergi pe Cale,

ce dai tu secundei tale?

Tu, ce stii ce-a dat Isus,

ce-I trimiti acolo sus?

Peste lume, peste sate,

bate ceasul vietii, bate.

Vremea trece. Holda-i coapta.

Domnu-i gata si ne asteapta.

Domnu-i gata si ne roaga

sa-L vestim in lumea-ntreaga,

sa dam iures secerand,

ca sa vie mai curand.

de Costache Ioanid

Alo, Cerul!

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 29 May 2010 15:35:00 +0000

“Rugaţi-vă neîncetat.”(1 Tes. 5:17)

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul;
Comunicăm febril, dialogăm
Şi, prinşi de-acest vârtej, prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.

Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanţe, cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult, spunând ades... nimic,
Ne-apropie omniprezentul „clic”
Dar ne despart prăpăstii de răceală.

Sunăm să cerem şi să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni, cunoscuţi sau anonimi
Şi-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.

Tatăl ceresc aşteaptă răbdător
Să-L mai sunăm, să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem, cu credinţă, ajutor,
Să-I mulţumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.

E dialogul binecuvântat
Când pe genunchi avem conexiune
Cu Cerul, niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.

Mereu deschis, mereu având semnal
Şi peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogăţeşte în dumnezeire.

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul
Dar, prinşi de-acest vârtej, să nu uităm
Că doar de pe genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu cerul.

Amin

Simion Felix Marţian

Biblia mea

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 27 May 2010 07:25:00 +0000

La intrebarea : Ce găseşti atat de plăcut în citirea Bibliei?
... răspunsul meu este:

Biblia mea este o surprinzătoare sursă de bogăţii
Un depozit de mancare pentru sănătatea sufletului;
Un refugiu de pace într-o lume agitată
Un loc liniştit departe de furtuna vieţii
O fundaţie puternica sub picioarele mele;
Un acoperiş pentru arşiţa amiezii;
Un ajutor fără sfarşit în vremi de nevoie;
Bucurie şi pace pentru toţi cei care o citesc
O carte care se prezintă, pe măsură ce o citesc,
O faţă prietenească şi o uşă deschisă;
Un plan pentru omul care este năpăstuit;
Un scop pentru sufletul ros de îndoială;
Linişte pentru inima care nu mai găseşte drumul;
O lumină în noapte şi un ghid pe timp de zi,
Un tratament sigur pentru sufletul bolnav de păcat;
Un balsam care poate întregi omul;
Cea mai măreaţă carte pe care a văzut-o lumea vreodată!
Amin !

Adriana M.

Secretul diferentei

noreply@blogger.com (Adriana) — Thu, 20 May 2010 09:26:00 +0000

" Odată Roger Babson, un renumit statician, a fost invitat la cină de preşedintele Argentinei : - Domnule Babson, a spus preşedintele, cum se face că deşi e avantajată din punct de vedere natural faţă de America de Nord, America de Sud este totuşi în urma acesteia? Babson a zis: - Care credeţi dumneavoastră că sunt motivele? După cîteva clipe de linişte preşedintele a răspuns: - Eu cred că cei care au întemeiat America de Sud au venit aici să caute aur, dar cei care au întemeiat America de Nord L-au căutat pe Dumnezeu! "

Cand am citit această ilustraţie din cartea Mărgăritare Homiletice de Ionel Tuţac, nu am putut să nu privesc spre ţara noastră care în prezent este într-o mare criză financiară şi economică, toată lumea îngrozită căutand soluţii de remediere a acestei situaţii, însă nerealizînd că marea realizare este căutarea de Dumnezeu la fel ca cei din America de Sud!
Amin.

Adriana M.

La mormântul pastorului Nicu Iliesi

sf_martian@yahoo.com (Felix) — Sat, 15 May 2010 10:48:00 +0000

Ne-mpotrivim,prin luptă,disperării
Când îi simţim în viaţă muşcătura
Şi căutăm răspunsul întrebării:
Cât poate arde flacăra durerii
Şi cât putem să îndurăm arsura?

Parcă am fi eroi de tragedie,
Purtând durerea-n noi,printre morminte,
Şi am purta şi-n inimă sicrie
De n-am avea din Cer speranţa vie
A mângâierii,mângâierii sfinte.

Necunoscute-s căile divine
Şi tot ascuns ne va rămâne nouă
De ce S-a hotărât să ia la Sine
Un tată şi doi fii,spre zări senine,
Rupând,astfel,familia în două.

Durerea despărţirii e cumplită
În inimile sângerând fierbinte,
Şi-n sfâşierea grea,nepotolită,
Se naşte întrebarea nerostită:
De ce? De ce? De ce,iubit Părinte?

Privind din Cer,divinul nostru Tată,
Şi fără a răspunde la-ntrebare,
Întinde mâna-I binecuvântată
Şi,mângâind,ne spune înc-o dată
Că despărţirea este trecătoare.

Da,în curând,păşind pe căi de soare,
Ne vom vedea din nou şi toţi vom fi cu
Isus Cristos la Marea Sărbătoare
În Cerul despre care cu ardoare
Vorbea de-atâtea ori fratele Nicu.

Ne despărţim,durerea ne apasă,
Dar lacrimile ni le şterge Tata
Căci în durere nicicând nu ne lasă
Şi ştim că cei plecaţi sunt azi Acasă;
La revedere dragii noştri!Maranata!

Simion Felix Marţian

Un suflet are nevoie de ajutorul si rugaciunile noastre

noreply@blogger.com (Andrey) — Fri, 14 May 2010 07:59:00 +0000

UPDATE 07.05.2010

In ciuda diagnosticelor pronuntate de medici saptamana trecuta si mai ales a faptului ca Teodorei nu i s-a mai dat nicio sansa la viata, Teodora - prin mila Imparatului ISUS - se simte bine iar starea de sanatate este buna. S-a renuntat la surplusul de oxigen de care avea nevoie prin aparat deoarece nu mai are nevoie pentru ca respira normal. Glorie Domnului. Saptamana trecuta, Teodorei i s-a facut binecuvantarea si ungerea cu untdelemn precum si o rugaciune speciala pentru vindecare deplina in NUMELE DOMNULUI ISUS. Imbunatatirea starii de sanatate a Teodorei se datoreaza in exclusivitate interventiei Domnului si a rugaciunilor pe care voi le-ati inaltat catre EL. Am cerut refacerea analizelor si Luni - 10.05.2010, vor fi refacute analizele.
Pentru toti aceia dintre dvs. care ne sustineti in rugaciuni, va rugam sa va alaturati noua intr-o zi de post si rugaciune pentru ca aceste analize sa arate faptul ca ISUS s-a atins de Teodora si a vindecat-o. Noi credem din toata inima ca Domnul este ACELASI IERI, AZI SI IN VECI. Si cum a vindecat ieri poate s-o faca si azi. Rugati-va alaturi de noi pentru Teodora.
Va multumim din suflet.
Teodora, Corina si Cristian Dragomir

>> cateva poze cu Teodora - click aici

Iubitii Domnului, vreau sa-mi cer scuze fata de aceea dintre voi care ati trimis mailuri si nu v-am raspuns. Motivul este unul intemeiat si de aceea va rog sa sprijiniti familia noastra in momentul acesta.
De 11 ani asteptam ca Domnul sa daruiasca familiei noastre un copil. Dupa 11 ani de asteptare, Domnul ne-a binecuvantat si in data de 05.04.2010 (a II-a zi de Paste) sotia a nascut o fetita frumoasa pe care o cheama Lidia-Teodora. A fost diagnosticata cu malformatie cardiaca complexa (DORV-DSA-DSV-PCA) si necesita operatie in Germania deoarece in Romania nu se fac operatii de felul acesta. Costurile se ridica undeva in jurul sumei de 30 mii de euro chiar mai mult decat atat.
Apelez la rugaciunile voastre si stiu ca EL va interveni si ne va ajuta. Avem credinta ca nu ne va lasa si ca pana la urma vom iesi biruitori din aceasta incercare. Va rugam sa o purtati in rugaciunile voastre pe fetita noastra. Domnul Dumnezeu - ADONAI ELOHIM, sa va rasplateasca !
Ne rugam sa se adevereasca acest cuvant rostit de profetul Isaia "...lumina ta va rãsãri ca zorile si vindecarea ta va încolti repede; neprihãnirea ta îti va merge înainte si slava Domnului te va însoti." - pentru fetita noastra Teodora.

Cu multumire, al vostru
Christian Dragomir

Pentru aceia dintre dvs. care vreti sa ne ajutati si din punct de vedere financiar, va punem la dispozitie 2 conturi unde puteti dona, dupa cum aveti posibilitatea si mai ales, dupa cum Domnul va pune pe inima.
Domnul Dumnzeu sa va binecuvinteze si sa va rasplateasca ! Va multumim pentru ajutor.

CONTURI PENTRU DONATII:

IN LEI: RO07RNCB0670004965080001
IN EURO: RO64RNCB0083004965080001
Nume titular cont: Maria Dragomir Nicolae Cristian

*** Pentru a citi articolul original si a afla informatii de ultima ora, va rugam accesati pagina oficiala a lui Christian Dragomir http://www.chris-ierusalim.ro