Este posibilă călătoria în timp? Putem deschide un portal spre trecut sau putem găsi o comandă rapidă pentru viitor? Genialul fizician britanic Stephen Hawking şi-a pus aceste întrebări într-un articol publicat în Daily Mail.

Cosmologul nu a oferit doar una, ci trei formule “realiste” (cel puţin in teorie) pentru a răspunde la aceste întrebări. În opinia sa, o astfel de aventură nu este deloc absurdă.
Pentru început, Haqking sugerează că este esenţial să se deschidă mintea pentru a patra dimensiune, cea a timpului.

Omul de ştiinţă foloseşte un exemplu foarte uşor de înţeles. Când avem o călătorie cu o maşină şi conducem în linie dreaptă, călătorim într-o dimensiune.

Virând spre dreaptă sau stânga adăugăm a doua dimensiune. În plus, dacă urcăm sau coborâm un drum de munte găsim a treia dimensiune. A patra dimensiune este timpul, dar cum putem găsi o cale de a călători prin ea?

Găurile de vierme

Filmele Science Fiction ne arată o masinărie foarte puternică care creează un tunel prin timp. O persoană, un călător în timp, un curajos, intră în acel tunel fără a ştii unde şi cum o să apăra. În realitate, lucrurile pot fi foarte diferite de acest exemplu, dar ideea în sine nu este atât de nebună “, declară Hawking  în articolul său.

Pentru fizicieni, tunelurile pot fi găuri de vierme. “Se află peste tot în jurul nostru, în crăpături de spaţiu şi timp, dar sunt prea mici pentru a le vedea”, explică omul de ştiinţă.

“La cea mai mică scară, chiar mai mică decât cea a moleculelor sau a atomilor, există spuma cuantică. Aici există găuri de vierme, tuneluri mici sau comenzi rapide prin spaţiu şi timp care constant apar şi dispar. Din păcate, aceste tuneluri sunt prea mici pentru o fiinţă umană. Chiar dacă au o marime foarte minusculă, Hawking crede că ar putea fi posibil să se ia unul şi să se măreasca suficient pentru fiinţele umane sau chiar pentru o navă spaţială.

În acest fel am putea călători în alte planete situate la ani lumină depărtare şi “poate dinozaurii de pe Pământ ar putea vedea aterizarea unei nave.”  Găurile de vierme au însă o problemă. Ne întâlnim cu un paradox de foarte multe ori analizat și dezbătut de oamenii de știință, ce se întâmplă dacă Hawking ar călători în trecut şi l-ar ucide pe bebeluşul Hawking?

Acest tip de maşină a timpului ar încălca o regulă fundamentală care guvernează întregul univers: cauzele se întâmplă înaintea efectelor, şi nu invers. Călătoriile în timp ar rezulta după această teorie imposibile, dar şi cele în viitor? Poate că spun o prostie dar nu prea văd posibil să călătorim în trecut şi să putem schimba subiectul viitorului. Sunt de părere că aceste călătorii, dacă s-ar putea realiza, ar permite persoanelor sa fie nişte simpli vizitatori, şi atât, fără a putea modifica ceva din acţiunile trecutului, sau cel puţin, până aici mă conduce logica. Însă, repet, sunt deschis la orice nouă teorie, informaţie etc.

O altă metodă ar fi cea realizată prin găurile negre, însă eu percep o gaură neagră ca un coş de gunoi natural al universului. Nu ştiu dacă ar fi o idee bună să călătorim prin această metodă. “Credem că timpul curge ca un râu, la viteze diferite în locuri diferite, iar asta este cheia pentru a călători în viitor”, spune Hawking. Această idee a fost propusă de Albert Einstein cu o sută ani în urmă, realizând că ar trebui să existe locuri unde timpul curge mai lent, iar altele  în care timpul se accelerează. “Avea dreptate şi dovada este deasupra noastră” în spaţiu, spune Hawking.

Timpul trece mai repede în spaţiu. În fiecare navă există un ceas foarte precis, dar în ciuda acestui fapt, toate câştigă aproximativ o treime din un miliard de secundă în fiecare zi. Problema nu este a ceasurilor. Cea ce se întâmplă este că masa Pământului trage de timp şi îl încetineşte.

Trecem de la găuri de vierme, găuri negre şi ajungem la călătorii ce folosesc aproape viteza luminii.
Pentru Hawking soluţia este să călătorim mai repede, mult mai repede, pentru a evita să fim înghiţiţi de o gaură neagră. După cum declara omul de ştiinţă dacă călătorim la aproape aceeaşi viteză cu cea a luminii, 186,000 mile pe secundă, acest lucru ne-ar duce în viitor.

Marea se vede albastră deoarece absoarbe cu mai multă intensitate lumina roşie, portocalie şi galbenă (lumină de lungimi de undă lungă) în comparaţie cu lumina albastră (lungime de undă scurtă).

Prin urmare, atunci când razele de soare de culoare albă intră în ocean, majoritatea luminii care iasă este de culoare albastră. Cerul este albastru din acelaşi motiv.

Cu alte cuvinte, există o relaţie între culoarea mării şi culoarea cerului, dar fiecare apare independent de cealaltă: în ambele cazuri, absorbţia predominantă a luminii de lungime de undă lungă (roşiatică) subliniază lumina albastră.

Acest efect are loc numai în apă foarte curată, dacă apa conţine o mulţime de nămol, alge sau alte impurităţi, culoarea albastră nu va mai apărea.

Compania NeoDuction (din Valencia) a realizat o tehnologie care reproduce sunetul în trei dimensiuni (3D).

După 16 ani de cercetare, NeoDuction a reuşit ca sunetul să fie perceput cu o profunzime totală.

Acest sistem permite o experienţă unică pentru ascultător: experienţa de “a fi acolo”. Cu această tehnologie, sunetul relevă o nouă dimensiune care există, care a fost mereu acolo, dar pe care tehnologia nu a fost încă capabilă s-o aducă ascultătorului.

“Percepţia ascultătorului va fi în 3D”. Prin acest sistem sunetul se transmite fără a pierde calitatea sau nuanţa sa”, a explicat directorul şi inventatorul Manuel Benedito.

O adevărată revoluţie tehnologică nu? Eu unul aş putea trăi şi cu sunetul pe care îl avem în actualitate, dar trebuie să recunosc; sunt tare curios cum o să fie în 3D.

Aţi observat cum stelele par a fi nişte luminiţe ale unor lumânări suflate uşor de vânt? Par că se sting şi se aprind, strălucesc, clipesc.

Stelele strălucesc deoarece lumina lor trebuie să traverseze mulţi km din atmosfera Pământului înainte de a ajunge la ochii observatorului. Este ca şi cum ne-am uita la univers de pe fundul unui bazin cu apă. Atmosfera Pământului este turbulentă, în ea se formeza, se agită şi se dispersă curenţi.

Aceste tulburări acţionează în calitate de lentile ce deplasează lumina stelelor într-un mod minuscul dintr-o parte în alta de mai multe ori pe secundă.

Stelele sunt atât de departe încât funcţionează că surse punctiforme, lumina pe care o vedem clipeşte pe măsură ce razele incidente sunt răsucite rapid dintr-o parte în alta.

Trebuie să ştiţi, voi, cei care vizitaţi din când în când stiintific.com că acest blog a luat existenţă din dorinţa de a “cunoaşte” şi de a înţelege lumea în care trăim. Mereu am fost interesat în a afla informaţii din mai multe categorii, atât ştiinţifice cât şi filozofice, spirituale sau umane, plus un larg etc.

În acest drum e posibil să greşesc, dar e şi posibil să ne ajutăm reciproc. Eu ofer o informaţie, voi alta şi împreună dezbatem pentru a încerca să ajungem la o concluzie. Aceştia sunt pilonii acestui blog. Aş putea spune că reprezintă un jurnal în care scriu informaţii şi curiozităţi pe care nu vreau să le uit. Însă în acest jurnal se află un mare şi foarte important element ce-l diferenţiată de un jurnal normal: voi.

Pentru a înţelege articolele care urmează să apară pe stiintific.com este foarte important şi necesar să urmăriţi următorul documentar. Aaron Russo a fost un luptător pentru LIBERTATE. După cum spune în acest documentar Aaron, Trebuie să susţii ceea ce este corect în viaţă. Dacă nu faci asta, eşti un nimic. Eu susţin ceea ce cred că este corect în viaţă. Tu?

Oamenii de ştiinţă se tot întreabă care este rolul acestui fenomen, şi se pare că a fost “rezolvat” în cele din urmă misterul: visul este ca o gândire, dar o gândire diferită de cea pe care o avem când nu dormim. În cazul în care psihologul Deirdre Barrett de la Universitatea Harvard se află pe drumul cel bun cu aceste dezvăluiri, putem rezolva într-adevăr probleme în timpul somnului.

De ce visam? Care este rolul acestui fenomen? Nu doar oamenii de ştiinţă ci întreagă omenire a încercat să răspundă acestor întrebări de la începutul timpului. Unele persoane cred că prin vise se pot avea contacte cu spirite, altele cred că visele reflectă traume fizice sau psihice pe care  nu suntem capabili să le exprimăm în mod conştient.

Iată că există o nouă abordare a acestui fenomen. Într-un articol scris pentru revista online LiveScience, Rachael Rettner explică că funcţia somnului este să ne ajute în rezolvarea problemelor. În cazul în care ar fi adevărat, natura ne-a oferit un mecanism pentru a rezolva enigme din viaţa noastră.
Studiul realizat de Deirdre Barret porneşte de la premisa că visele sunt întotdeauna foarte vizuale şi conţin un subiect de cele mai multe ori ilogic.

Barrett este de părere că visul este de fapt un alt mod de gândire, unul care are loc într-o stare uşor diferită faţă de aceea pe care o avem când suntem treji. Chiar dacă visăm, continuăm să încercam rezolvarea problemelor pe care le avem de zi cu zi.
Trebuie să ţinem cont şi de drumul urmat de om pe parcursul evoluţiei sale. Este foarte puţin probabil ca un mecanism care nu ar oferi niciun avantaj să fie susţinut timp de milioane de ani, visele nu ar trebui să fie o excepţie în această regulă.

Barrett a realizat experimente specifice, concepute pentru a testa teoriile sale.
Într-unul, a cerut unui grup de studenţi voluntari să aleagă o problemă şi să încerce s-o rezolve în timpul somnului. Problemele nu au fost ştiinţifice, ci unele simple, dar voluntarii nu ştiau răspunsul. Se axau pe problemă în fiecare seară înainte de culcare, şi după câteva săptămâni, aproximativ unul din patru a avut un vis care conţinea răspunsul.

Barrett, în timpul experimentelor sale, a constatat că ar putea fi abordat aproape orice tip de probleme, de la ghicitori matematice până la probleme legate de artă. Dar aproape mereu, cea ce mereu se putea rezolva în vise erau problemele care obligau persoanele să vizualizeze ceva în mintea lor, aşa cum se întâmplă când un inventor îşi imaginează noua sa creaţie.

Ce ziceţi? Încercăm?

Fizicianul american Stanton Friedman, care a lucrat de foarte mult timp în dezvoltarea rachetelor pentru mai multe agenţii ale spaţiului din lume, a declarat pentru The Times că extratereştrii există, ne vizitează de-o lungă perioadă de timp şi că adevărul despre ei va fi dezvăluit în curând.

Friedman spune că există două motive puternice pentru care nu a fost dezvăluit încă adevărul despre extratereştrii.

1. o mare conspiraţie  care implică ofiţeri superiori.
2. oamenii de ştiinţă se tem, şi nu  îşi doresc să nu fie implicaţi în presupusa conspiraţie. De asemenea ei nu pot să admită că ştiinţă este greşită.

“Rămân optimist, înainte de moarte, şi am 75 de ani, voi ajunge să ştiu, cel puţin această parte din istorie… cea care arată că nu suntem singuri în univers“, a declarat pentru The Times.

Friedman se alătură grupului de oameni de ştiinţă, care sunt convinşi că viaţa extraterestră inteligentă există. Fostul astronaut Edgar Mitchell, care a lucrat la programul Apolo, de asemenea, susţine că apariţiile de OZN-uri sunt ascunse de către guverne.

Un alt adept al acestei teorii este psihiatrul, John Mack, fost profesor la Universitatea Harvard, care a petrecut mulţi ani studiind persoane care au pretins că au fost răpite şi supuse unor experimente extraterestre.

Shimizu Corporation, o firmă japoneză specializată în mari construcţii şi-a propus să transforme Luna într-o sursă imensă de energie curată pentru Pământ. Energia “lunară” ar veni de la un inel de panouri solare care ar înconjura luna (ocupând aproximativ 11.000 de kilometri), aceasta urmând să fie trimisă la pământ prin intermiediul unui laser şi al microundelor.

Dacă NASA ar încercat să facă aşa ceva acoperind un singur kilometru pătrat, ar epuiza bugetul său pentru câţiva ani, ceea ce mă face să cred că The Ring Luna (numele proiectului) va rămâne doar un proiect scris, pentru cel puţin 200, 500 de ani.

În viitor, îmi imaginez că vom fi capabili să realizăm acest proiect, dar astăzi, a vorbi despre un succes răsunător al acestui proiect, ar putea fi posibil doar într-un roman science-fiction.

Crearea unei inimi bioartificiale este mai aproape de realitate decât oricând, datorită unui experiment realizat de o echipă de medici spanioli din Gregorio Maranon şi Universitatea de Minnesota. Până în prezent s-au obţinut inimi bioartificiale de şobolani. Ideea este să se facă acum acelaşi lucru cu oameni.

Se elimină tot conţinutul celulelor şi apoi structura se plantează cu celule stem pentru a se regenera organul. Se estimează că se vor putea crea primele inimi artificiale între 3 şi 5 ani, iar transplantul va putea fi posibil între 10 şi 15 ani, lucru ce ar pune capăt problemei donatorilor. Pacientul nu ar mai primi un organ străin, ci unul construit cu propiile celule. În prezent se lucrează pentru a vedea ce tip de celule şi pentru ce organe sunt mai eficiente.

Au fost piramidele construite de egipteni? Au fost piramidele construite de egipteni cu ajutorul altei civilizaţii? Priviţi ce informaţii apar în wikipedia:

După cum ne informează Herodot, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului.

Deşi încă nu se ştie exact cum au fost aşezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălţată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.

Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au găsit piramida intactă şi după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.

Puteţi găsi mai multe informaţii aici. V-am pus aceste informaţii pentru a vedea care este versiunea oficială. Dar asta nu era obiectivul acestui articol, pentru că, versiunea oficială o cunoaşteţi deja… piramidele au fost construite de egipteni, unde un mare faraon se odihnea după moarte.

Nassim Haramein, despre care v-am mai vorbit, a prezentat într-o conferinţa părerea sa despre piramide. Cred că e necesar să avem mai multe opţiuni şi să nu credem orbeşte într-o versiune. Nu deţin adevărul despre piramide, dar mă simt obligat să vă aduc mai multe informaţii despre acestea. Concluzia vă rămâne. Vizionare plăcută:

Dacă ai cunoscut vreo nouă teorie sau ai una proprie, te invit să ne-o arăţi şi nouă. Să înceapă dezbaterea!