Alte articole care te-ar putea interesa

• De nedescris – Valea Rinului (0)
• Prima primavara (0)
• Livada de la bloc (0)
• Manastirea Prislop (10)
• Revoluţia din 89 la Gura Văii – II (0)

În anii de migală cu sufletele copiilor am strâns o sumedenie de sfaturi şi procedee pe care m-am gândit că trebuie să le dau publicităţii tocmai datorită faptului că au fost căutate de cei cu care am lucrat o viaţă: copiii şi adolescenţii. N-am avut o oră de activtate la clasă, în specialitate sau ca diriginte, în care să nu rezerv un spaţiu de 2-3 minute la dispoziţia elevilor. Întrebările curgeau cu nemiluita, tematica fiind la libera alegere, scrise pe un petec de hârtie, nesemnat. La următoarea oră, sau într-un alt spaţiu de timp ne amuzam împreună citindu-le şi dând răspunsuri. Nu lipsea problematica erotico-sexuală.

Atunci şi acum tot ansamblul erotico-sexual e pe tapet! In vemea comunistă se umbla cu mare discreţie pe sub fuste, dar se umbla, se şoptea, dar nu erau paparazzi, nici publicaţii deochate, decât cele aduse pe fundurile geamnatanelor de câte un director de uzină, mai performant sau vreun prim secretar căruia nu-i displăcea populismul, televiziunea şi cinematografele transmiteau subliminal “faptul în sine”.În schimb piaţa bancurilor pe această temă era diversificată şi foarte savuroasă. Iată o mostră: Ion martor la un proces de viol. Judecătorul îl întreabă, “ia zi ce-ai văzut?”, “păi, domnu judecător, ce să văd, între şură şi pătul două picioare şi-un cur!” Judecătorul curios “şi, şi, faptul în sine l-ai văzut?” Ion se scarpină după ceafă, “apoi domnu n-avem cum să-l văd că era în dânsa!” Judecătorul cade pe gânduri, “ aşa, da, da” iar Ion îi ia vorba din gură, “da, da şi iar mai sta, probabil se odihnea!”

Acum dezgolirea a devenit săţioasă însă, preocupările tinerilor au rămas la fel de intense şi e interesant să-i asculţi în curiozităţile lor şi eventual să-i sfătueşti de bine cum încerc eu aici. Prima şi cea mai des întâlnită întrebare la toate generaţiile era: când să începem viaţa sexuală?

Dacă subiectul e actual vă aştept cu răspunsul urgent.

Articole asemanatoare

• Dedicaţii sexuale (0)
• Ca un orgasm care nu vine (0)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Crimă cu premeditare (0)
• Nimic nou! (0)

În anii de migală cu sufletele copiilor am strâns o sumedenie de sfaturi şi procedee pe care m-am gândit că trebuie să le dau publicităţii tocmai datorită faptului că au fost căutate de cei cu care am lucrat o viaţă: copiii şi adolescenţii. N-am avut o oră de activtate la clasă, în specialitate sau ca diriginte, în care să nu rezerv un spaţiu de 2-3 minute la dispoziţia elevilor. Întrebările curgeau cu nemiluita, tematica fiind la libera alegere, scrise pe un petec de hârtie, nesemnat. La următoarea oră, sau într-un alt spaţiu de timp ne amuzam împreună citindu-le şi dând răspunsuri. Nu lipsea problematica erotico-sexuală.

Atunci şi acum tot ansamblul erotico-sexual e pe tapet! In vemea comunistă se umbla cu mare discreţie pe sub fuste, dar se umbla, se şoptea, dar nu erau paparazzi, nici publicaţii deochate, decât cele aduse pe fundurile geamnatanelor de câte un director de uzină, mai performant sau vreun prim secretar căruia nu-i displăcea populismul, televiziunea şi cinematografele transmiteau subliminal “faptul în sine”.În schimb piaţa bancurilor pe această temă era diversificată şi foarte savuroasă. Iată o mostră: Ion martor la un proces de viol. Judecătorul îl întreabă, “ia zi ce-ai văzut?”, “păi, domnu judecător, ce să văd, între şură şi pătul două picioare şi-un cur!” Judecătorul curios “şi, şi, faptul în sine l-ai văzut?” Ion se scarpină după ceafă, “apoi domnu n-avem cum să-l văd că era în dânsa!” Judecătorul cade pe gânduri, “ aşa, da, da” iar Ion îi ia vorba din gură, “da, da şi iar mai sta, probabil se odihnea!”

Acum dezgolirea a devenit săţioasă însă, preocupările tinerilor au rămas la fel de intense şi e interesant să-i asculţi în curiozităţile lor şi eventual să-i sfătueşti de bine cum încerc eu aici. Prima şi cea mai des întâlnită întrebare la toate generaţiile era: când să începem viaţa sexuală?

Dacă subiectul e actual vă aştept cu răspunsul urgent.

Articole asemanatoare

• Dedicaţii sexuale (0)
• Ca un orgasm care nu vine (0)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Crimă cu premeditare (0)
• Nimic nou! (0)

Imediat după ’89 am văzut o exprimare iliesciană, ca un avertizment-era în perioada Pieţii Universităţii-cu referire directă “la anumite manifestări de orientare legionară”. In toată perioada comunistă am avut parte de această “sperietoare” din istoria ţării noastre. In 1977, istoria familiei mele m-a obligat să fac o radiografie atentă a mişcării legionare din comuna mea natală, prilej cu care am constatat veridicitatea versurilor, “Camarade nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin partidul comunist!” Din păcate, de teamă sau din comoditate, mai degrabă din lipsă de timp, n-am continuat cercetările începute atunci iar studiul arhivelor, pe care îl întreprind acum va elucida cu greu adevăruri pierdute. Poate Dumnezeu îmi va da timp să scriu, în altă parte, concluziile mele.

Ceea ce frapează în prezent este superficialitatea cu care se tratează în istorie fenomenul legionar la fel ca şi analiza complet desuetă şi aşa zisa “condamnare”a comunismului. De cine? “Reflectarea subiectivă a adevărului istoric” este impregnată ideologic şi politic. Cu riscul că adâncesc subiectivitatea susţin fără tăgadă că nu există mai multe adevăruri, ci unul! Acesta transpare foarte greoi. Iar materialul de studiu e imens.

Între multele recomandări teoretice şi practice privitoare la organizarea şi conducerea vieţii social-economice şi politice a unei ţări este de înţeles că, în procesul elaborării deciziilor guvernamentale se face apel şi la practica istorică, la experienţa acumulată în timp. În mod logic, bicefalismul românesc Băse-Boc-escu are specialşti în domeniu.

Fenomenul legionar, mă refer la acea teorie doctrinară de sorginte românească, nu la aripa ce a alunecat spre imitaţia nazistă-este de un timp, în atenţia televiziunii publice şi pentru a-mi consolida informaţiile reuşesc uneori să-l urmăresc. Oameni ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, Nae Ionescu şi mulţi alţii din galeria elitelor spirituale româneşti trecute dincolo de lumea aceasta, au cochetat cu legionarismul, au suferit de pe urma lui. Dacă ne putem referi la ei, cu modestia mijloacelor noastre spirituale, atunci nu e lipsită de logică nici curiozitata mea. Pe firul acestor gânduri şi cu pertinenţa cu care postul tvr cultural a prezentat un serial de emisiuni pe această temă, ajung la concluzia normală că şi respectivul moment din istoria noastră este necesar a fi reevaluat dacă nu chiar reconsiderat, ca izvor de inspiraţie pentru actuala elită de consilieri guvernamentali şi prezidenţiali.

Legionarii propovăduiau reforma,-schimbarea- statului! E clar că sub acestă umbrelă se acoperă o mulţime de păcate. Azi aceeaşi soluţie! Inoculăm ideia, „schimbare, schimbare”, toată lumea vrea aşa ceva şi “ei” pun de o apariţie televizată în care o proclamă. Ce-ar fi fost legionarii dacă ar fi avut o televiziune !? “România legionară va fi o formă de viaţă politică, economică, -spiritual, alta decât cea de astăzi” (Nae Ionescu- Fenomenul legionar, ed. Antet, 1993). Asta s-ar fi auzit, la “ore de vârf”!Sau, “Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi” (0p.cit.) .Tot legionarii considerau Parlamentul duşmanul poporului! Ce ziceţi există similitudini??

Nu mi s-ar fi declanşat aceste gânduri dacă aseară, la o televiziune în care printre cei de faţă era şi o reprezentantă a puterii actuale şi un “oficial” cunoscut sub numele de “omul CIA în România”, nu s- ar fi adus vorba de rolul Bisericii Ortodoxe în prezent! Hopa! Acolo nu era nici un reprezentat al venerabilei instituţii şi personajele de mai sus au dat “pe ţeavă”, vorbe ca: “să punem preoţii la treabă”, “Biserica Ortodoxă Română, face acţiuni caritabile tot atât cât Biserica Catolică”, “ BOR să contamineze societatea cu mângâierile ei social-caritabile”, etc. Acestea în contextual discuţiilor referitoare la desfiinţarea unor spitale. Tot încerca o reprezentantă a opoziţiei să spună că nu e treaba politicienilor să dea directive Bisericii, că sunt responsabilităţile acesteia şi că slavă Domnului are acţiuni social-caritabile de miliarde de lei. In zadar. Concluzia : actuala putere face tot posibilul ca să racoleze Biserica neamului în scopuri politice. Măcar s-o facă în stil legionar! Dar ştiţi câţi preoţi şi ierarhi au suferit din această cauză.? Oricum, ca replică la versurile de mai sus pot s-o spun şi eu pe şleau: Comunişti nu fiţi măgari/ Vă-ntoarceţi la legionari?

P.S. Dacă astă iarnă ieşem în chiloţi pe stradă lumea ar fi zis că sunt nebun, dar dacă un om politic îl imită la telvizune pe răposatul M.J., în vremea “decesului” spitalelor reformate, cum e ?

Articole asemanatoare

• Crimă cu premeditare (0)
• Cauzele unui eşec (2)
• Care-i treaba? (1)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Dedicaţii sexuale (0)

După acestă „savantă” introducere cred că e momentul să intru în problemă, adică în titlu: cei doi m-au făcut să uit de foarte multe griji şi frământări, să pasez responsabilităţi aiurea şi să mă detaşez de pacostele care au căzut peste noi ca negurile grele de toamnă. Ce analişti politico-economici? Ce jurnalişti avizi de senzaţii şi inedit? Ce peripeţii de dramoletă proastă, cu substraturi de şarlatanie?..

Oamenii aştia doi m-au ajutat să identific personajele ce le înalţă ditirambi gălăgioşi, care trec dincolo de ei şi apoi se aştern linguştori la picioarele lor, m-au scos din înţelenita şi precara noastră stare tradiţională şi mi-au revigorat rădăcinile creştin-ortodoxe. Sub ei am simţit nelimitarea timpului-povară a încăpăţânării noastre prosteşti de a aştepta ceva de la ei-, cu ei am trecut ani buni de uscăciune spirituală şi materială, peste ţara secătuită şi peste infamia inimilor noastre!

Eram pe la începutul anilor ‘90 când, într-o sală mare a prefecturii, Andrei Pleşu îşi lansa numărul 100 al Dilemei. Am şi acum gazeta cu semnătura lui. Il adulam, îi scriam replicle şi le comentam cu colegii. Apăruse în plan spiritual, ceea ce gândeam şi speram, după revoluţie.

In sală a avut loc un incident penibil. Exact în timpul expunerii sale, Pleşu este întrerupt de un ofiţer în rezervă, tipul propagandistului comunist înveterat, agrsiv, fără scrupule, care după ce şi-a vărsat mânia proletară,contra vânzătorilor de ţară, a închieat cu cuvintele…”asta s-o crezi mata!”. Fără să-şi piardă cumpătul, cu nici o ezitare, maestrul ticluirii cuvintelor, cum îl consideram eu atunci, a răspuns reluându vorbele acestuia, „da, eu aşa cred” şi îşi continuă, cu expresivitatea-i specifică, frumosul discurs, aplaudat de majoritatea celor prezenţi.

În acei ani aveam conflicte deschise cu ceicare îi critiau pe el, pe Patapievici sau pe Liiceanu. Azi am ajuns să-mi deplâng dezamăgirea. Cum Soarele priveşte peste noi fără să ne porţioneze lumina, aşa credeam că vor stropi ei poporul cu râvna culturii lor. M-am înşelat. Orice încercare a mea de a căuta temeiuri şi lămuriri pentru conduia lor se izbeşte de travaliul pe care îl fac în slujba celor doi anonimi din titlu. N-am nici o idee consistentă despre idealul lor educaţional ori despre crezul din gândirea lor politică. Nu mă îndoiesc că îi slujesc cu aplomb pe premier şi preşedinte, de vreme ce au trecut de la o televiziune mogulizată privat, la una a mogulului stat. Dacă pentru Patapievici sentimentul e de silă şi respingere totală, fără cale de întoarcere, doar cu regretul că l-am cunoscut, pentru ceilalţi doi, durerea e pur şi simplu fizică şi sufletească. Scormonirea pe care ei încearcă să o facă în conştiinţele noastre nu mă duce decât cu gândul la un trecut care, prin fatalitatea lui, încă ne priponeşte de ţăruşul „lectorilor comitetului central”ce propăvăduiau visul absurd al comunismului. Păcat de cunoştinţele ce le au, de experienţa lor didactică şi de poziţia lor socială pusă în slujba aceleaşi doctrine a lui divide et impera, tocmai acum când „muza” e departe de inima ţării. Că, de fapt, parafrazându-l pe Tolstoi, nu ţara trebuie salvată, ci sufletele noastre.

E dreptul meu să mă întreb oare ce-am fi fost dacă…? Dacă n-ar fi fost Iliescu, Constantinescu şi Băsescu-Boc?. Am fi realizat în urmă cu douăzeci de ani că vom ajunge să trăim zile de suspiciune, de pândă duşmănoasă, de ură? Credeam că vom ajunge să detestăm, să divulgăm şi să ne prigonim?E clar că n-am mai fi unde suntem şi ce suntem! E limpede că nu reuşeam să ne renegăm idoli! N-am fi cunoscut ţoapa actuală, succesurile ei şi nici-vorba ţiganului-eşecele. Tot aşa de vizibil e şi că n-am fi ajuns să ne declinăm şoaptele triste, destăinuirile amare şi realităţile sfâşietoare. Căci prin ei şi regimurile lor, erorile lor, rasoleala guvernelor lor, nu am fi văzut România reală, fiinţa ei goală de orice adevăr, în real pericol de a fi „dizolvată” într-o lume a lui „nu ştiu cui”. Adică ne facem că nu ştim!

Ei bine, cei doi „mari” anonimi, ne aşează în faţa oglinzii şi ne obligă să ne întrebăm cine suntem, ce suntem şi ce vrem, ne cer să înfigem picioarele bine în pământul românesc(?!), ne pun în situaţia de a fi creativi, de a nu aştepta nimic de la ei şi de la nimeni, de a ne descurca „care încotro”! Prin noi înşine! Ei ne-au arătat practic că „prietenii ţi-i alegi, dar conducătorii ţi-i dă Domnul” Bineânţeles că nici dracu nu stă de geaba!

Aşa am ajuns de a fi eu însumi cu Dumnezeul meu ce pretutindenea este.

Articole asemanatoare

• “Motanul” încălţat (0)
• Gâlceava inutilă (0)
• Huooo! (0)
• România profundă în Europa (3)
• Panarama Wikileaks (1)

Ştirea de mai sus a inundat de aseară, mass media enunţând că este una din cele mai mari capturi de droguri de mare risc şi că printre arestaţi e şi Anghel Romeo. E o grea lovitură pentru satul meu natal, din punct de vedere al imaginii publice. Dar, poate, aşa se va afla de existenţa lui europeană. Că rămâne, aşa cum am spus! Dacă Romică a fost “agent sub acoperire”, cum susţine Mindileac, atunci satul va ieşi definitiv din anonimat, devenind de renume European. Să dea Domnul!

Articole asemanatoare

• La Porţile Imperiului (0)
• Vă ordon, căcaţi-vă! (0)
• Concediul lui Papura-Voda (2)
• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)
• Panarama Wikileaks (1)

Articole asemanatoare

• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)
• România profundă în Europa (3)
• Semidocţii şi politica (0)
• Nimic nou! (0)
• Ai, n-ai, dai! (1)

Articole asemanatoare

• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)
• Motiune (0)
• Protocolul de râs (0)
• De la inchiziţie la Jeffrey Franks (0)
• ”Strategia” băsesciană (0)

Vremea favorablă din ziua dezbaterii moţiunii de cenzură în Parlamentul României, nu mi-a permis urmărirea emisiunilor radio tv decât fragmentar. Cu toate acestea, întrerupându-mi spre odihnă, eforturile de „zarvagiu amator”, am putut să-mi fac o idee despre „nevoia” avidă a reporterilor şi monitorilor pentru ştiri şi evenimente. Cu sufletul la gură căutau personaje, se chinuiau să-i facă a vorbi, îşi „gâtuiau” transmisiile cu „mmm”-uri, „ăăă”-uri repezite şi înghesuite într-un limbaj sec, irelevant, lipsit de fapte semnificative. Am dedus către seară că se torcea pe fusul banalităţii o încercare de scul în viaţa noastră politică, din care mai marii prezentului să facă ghemul necesar ţesăturii de minciuni cu care vom fi oblojiţi mai bine de un an de aci în colo. Adică, în parlament, discursuri catarsice, apoteotice ori caustice, în mass media,căutări asidue de senzaţii „tari”, în popor…nepăsare!

Azi dimineaţă, mergând spre oraş am aflat despre fâsul moţiunii, cât şi de bosumflarea guvernanţilor în legătură cu spânzurătoarea ce li se pregătise prin Ardeal. Curios din fire nu m-am putut abţine să nu fac un succint sondaj printre sutele de cunoştinţe pe care le am în Buzău. Stupoare! Oraşul Buzău fierbe, dă în clocot! In piaţă, pe holurile primăriei, la restaurant, singurul subiect interesant e cutremurul!! Ce moţiune, ce miting, unde? Care mai de care vrea să plece vineri în week end, la ţară, la casă pe pământ! Cât pe ce să mă căptuşesc cu musafiri nepoftiţi! Mai fă politică, nene!

Articole asemanatoare

• “Motanul” încălţat (0)
• Protocolul de râs (0)
• Trombon!!! (2)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)

Prvesc din nou – postate pe multiplele surse informative pe care le primesc – replicile ce s-au schimbat la întrunirea de care am amintit. Incredibil, nu e adevărat, Doamne visez, e un coşmar? Aştia ne conduc, aştia vorbesc de viitorul nostru, ei sunt cei care ne livrează sau ne retrag criza? Încotro să apuc? Asemenea făpturi sunt mai degrabă capabili să ne ia viaţa decât să o facă mai acătării? Asasini? Nuu! Călăi? Opreşte-te omule, cu comparaţiile! Ascultă-i cu atenţie, urmăreşte-le extensia culturală, priveşte satisfacţia sătulului care nu-i crede celui flămând, nu aştepta nimic de la ei! E o confirmare în plus a devizei actuale: “Doamne iartă-i!” Amintrat în post, e vremea penitenţei, să ne rugăm…

Articole asemanatoare

• Strigăt din pustie (0)
• Am rezolvat criza! (1)
• Alt prost în alt colţ (0)
• Huooo! (0)
• Acum să hotărâm! (0)