Moondance

Ne-am mutat !

noreply@blogger.com (Ralu) — Wed, 10 Apr 2013 03:23:00 -0700

Dupa o lunga pauza, mai exact, dupa un an si opt luni, revin cu un ultim post pe blog, sa va anunt ca ... ne-am mutat. Va astept pe http://www.europeflavours.ro/ ,sa va inspirati daca nu mai aveti idei ce sa mai gatiti (asa cum mi se intampla si mie mai tot timpul), sa va spuneti parerea daca va place sau nu, sa facem schimb de idei. O mare parte din retetele de pe blog le veti putea vizualiza pe noul site, alaturi de altele noi, care doresc sa va fie pe plac si mai ales sa va fie de folos. Va prezinta, mai jos, o parte din noutati :

Si daca tot suntem la capitolul "noutati", m-am gandit sa va dezvalui ce urmeaza sa apara :

Sper ca v-am facut curiosi pentru ca europeflavours.ro e pregatit pentru vizite.
Spor la gatit si bineinteles... Pofta buna !

Fursecuri cu banane

noreply@blogger.com (Ralu) — Mon, 15 Aug 2011 08:13:00 -0700

Fructele sunt preferatele mele cand vine vorba de deserturi, iar bananele sunt in top asa ca Pofticiosul s-a hotarat sa ma alinte cu aceste fursecuri extraordinar de gustoase si fine si bineinteles, pe gustul meu :). Sa fiu sincera bucatarasul meu a inceput sa gateasca mai des in ultima perioada, sa fie oare placerea de a-si privi propriile retete pe blogul meu, care incetul cu incetul devine al nostru?

Ce aveti nevoie pentru aceste fursecuri :

2 banane mari
2 linguri zeama de lamaie
2 albusuri marisoare
200 grame zahar brun (eu am folosit alb)
1 lingura esenta de vanilie (eu am folosit un plic zahar vanilat)
1 lingurita praf de copt
200 grame de faina
1 praf de sare
120 ml ulei
100 grame banane deshidratate maruntite

Pentru glazura aveti nevoie de 130 g ciocolata si 3-4 linguri de apa.

Bananele se decojesc si se zdrobesc pana devin pasta. Sau folositi blenderul. Bananele se stropesc cu zeama de lamaie pentru a preveni oxidarea, apoi se adauga albusul de ou crud, zaharul si zaharul vanilat.

Se mixeaza sau se amestecat tot in blender pana se obtine o spuma consistenta.

Se adauga uleiul in doua transe dand cateva impulsuri intre adaugari.

Dupa ce s-a incorporat uleiul se amesteca separat faina cu praful de copt si sarea si se adauga peste compozitia de banane. Se amesteca pana se omogenizeaza toate ingredientele.

Dupa ce este gata copozitia, se incinge cuptorul la foc mediu. O tava se tapeteaza cu foaie de copt si se formeaza cerculete din cate o lingurita de aluat .

In mijlocul fiecarui cerculet se presara bucatele de banane deshidratate si se da la cuptor.

Dupa aproximativ 10 - 15 minute (cuptorul meu coace mai greu), cand fursecurile s-au rumenit pe margini se scot si se lasa pe un gratar la racorit.

Intre timp se rupe ciocolata in patratele si se topeste impreuna cu apa pe baie de aburi.

Cand ciocolata a fost complet topita iar fursecurile la temperatura camerei, se glazureaza fiecare in parte pe margini si se lasa pe foaie de copt sa se intareasca glazura.

Aratau atat de apetisant incat nu am avut rabdare sa se raceasca complet si am furat cateva :D.

Cu mii de multumiri Pofticiosului, martusiesc ca aceste fursecuri sunt divine vi le recomand pentru orice ocazii speciale sau mai putin speciale, ori fara nici o ocazie, infrumusetati o zi oarecare pregatindu-le celor dragi acest desert :).

Pofta Buna !

Sursa

Tarta cu prune

noreply@blogger.com (Ralu) — Wed, 10 Aug 2011 11:28:00 -0700

Lumea ma intreaba cum de sunt inca slaba la cate prajituri pregatesc. Raspunsul nici eu nu il cunosc, poate e pe undeva legat de metabolismul meu activ (eu inca nu sunt cert convinsa de asta), dar adevarul este ca un desert bun si diferit transforma o zi banala intr-una deosebita. Iar daca desertul e servit cu masura (asta nu e valabil in cazul meu) nu are cum sa strice. Pe langa asta, cum puteam eu sa rezist tentatiei de a pregati un desert cu prune cand Gaby ma provoaca, zau asa :)). Pai bine, mai Gabitule, credeai ca ai sa scapi de mine cand ai ales Pruna pentru Provocarea Dulce Romanie a lunii august? Si asta e doar inceputul, stai sa vezi ca nici Puiul nu scapa, doar ca inca nu sunt eu hotarata cum sa-l pregatesc.
Intr-una din zilele trecute am facut o plimbare pana la piata, am achizitionat un kilogram de prune, m-am intors frumusel acasa si m-am pus pe treaba. Aveam eu in gand de mult sa pregatesc tarta de fata, iar provocarea Gabitei a venit right on time :D.

In primul rand am pregatit aluatul pentru a carei reteta m-am inspirat de aici. Si din toate retetele pe care le-am incercat pentru aluatul de tarta, cea de fata este cea care mi-a placut cel mai mult pentru ca este foarte simpla cu un minim de ingrediente si timp, iar finalul este fraged si usor crocant adica perfect pentru gustul nostru. Deci, pentru aluat avem nevoie de :

2 cani si jumatate de faina (aproximativ 500 g)
un pachet de unt
1 lingurita de sare
1/4 cana de apa

Punem in blender faina, sarea si untul (rece si taiat in cuburi) si mixam pana ce continutul nostru devine faramicios. La fel se poate proceda si fara blender, se pun ingredientele de mai sus (mai putin apa) si se amesteca pana ajungem la rezultatul dorit (aluat faramicios), diferenta e ca dureaza mai mult. Daca am folosit blenderul, rasturnam continutul intr-un bol incapator, adaugam apa si framantam pana obtinem un aluat omogen si nelipicios (destul de tare), pe care il impartim in doua parti egale, le invelim in folie alimentara individual si le turtim cu sucitorul la o grosim de aproximativ 2-3 cm.

Aluatul astfel pregatim il lasam la frigider un ceas (minim 30 de minute). Intre timp ne ocupam de umplutura:

aproximativ 800 g prune proaspete (eu am avut 1 kg initial dar si soricei furaciosi prin bucatarie...)
2 lingurite scortisoara pudra
1/2 cana zahar
2 linguri amidon

In plus :

1 ou batut ( eu am folosit doua albusuri care trebuiau folosite :D)

Spalam bine prunele pe care le taiam in jumatati si le scoatem samburii si coditele.

Jumatatile le taiam in feliute mai mici.

Punem prunele taiate intr-un recipient impreuna cu zaharul, amidonul si scortisoara, amestecam si le lasam deoparte.

Incingem cuptorul la foc potrivit, ungem o tava de tarte cu unt si o pudram cu faina.Scoatem aluatul din frigider, ungem spatiul de lucru cu putin ulei si intindem o jumatate din el atat cat sa depaseasca diametrul tavii de tarte cu 2-3 cm. Dam usor un capat al foii de aluat peste sucitor, cu ajutorul lui ridicam foaia cu totul si o asezam uniform peste tava. Taiem partile de aluat care depasesc peretii tavii si le adaugam la cealalta jumatate de aluat sau ne jucam cu ele asa cum am facut eu :P . Turnam peste foaia de aluat umplutura de prune cu tot cu sucul lasat.

Intindem si cealalta jumatate de aluat, de data aceasta foaia sa aiba diametrul aproximativ cat cel de sus al tavii de tarta. Si ne jucam putin. Din formele pentru biscuiti am ales-o pe cea in forma de inima si am decupat centrul foii de aluat, inimioara rezultata am amestecat-o cu celelalte resturi de aluat. Cu ajutorul sucitorului asezam si cea de a adoua foaie de aluat peste umplutura. Pliem marginile celor doua foi si le presam cu furculita. Resturle de aluat le-am amestecat si am intins o foaie. Am decupat cateva floricele si am decorat tarta :D.

Ungem tarta cu oul batut (in cazul meu albusurile), dam la cuptor pentru 40 de minute, marim focul si mai lasam 10-15 minute pana se rumeneste la suprafata.

Tarta trebuie sa se raceasca complet inainte de a fi taiata, pentru ca altfel continutul o sa curga (cum am patit eu :P). Daca este rece continutul ramane intact.

Noi am servit cu toping de caramel si nu ne-am putut abtine la o singura portie :)).

Mie nu-mi ramane decat sa va urez pofta buna si sa astept parerea voastra :D.

Sursa

Un tort mic (2)

noreply@blogger.com (Ralu) — Mon, 8 Aug 2011 10:57:00 -0700

Prima data l-am preparat pentru o zi speciala. Ne-a placut foarte mult si l-am refacut, respecatand intocmai reteta cu o singura exceptie, cuptorul l-am lasat mereu intredeschis in speranta ca bezeaua nu se va mai carameliza ca prima si a iesit mai alba...un pic :P. Desertul nostru, de aceasta data, a fost cireasa de pe tort a unei zile de vacanta...

... in care ne-am distrat...

... am privit apusul...

... si am fost romantici.

Apoi am marit pasul spre casa, pentru ca ne astepta in frigider un tortulet fin, facut pentru a incheia o zi minunata :).

Pe care l-am savurat cu parul inca ud, nisip in papuci si amintirea proaspata a unei zile perfecte :).

Paste cu varza de Bruxelles si fasii de porc

noreply@blogger.com (Ralu) — Sun, 7 Aug 2011 02:29:00 -0700

     Dupa cum am mai povestit, Pofticiosul este cel dintai talentat in bucatarie dintre noi doi. Gateste intotdeauna cu atitudine si pasiune. Alaturi de el am reusit sa trec peste teama de esec si am inceput curajoasa, sa testez orice reteta la care salivam doar gandindu-ma si pe care nu credeam ca voi fi in stare vreodata sa o prepar.
   Dorinta de a memora fiecare reusita a mea in bucatarie m-a facut sa transform blogul, care se voia a fi de alta natura, intr-unul culinar. De aici nu pot lipsi nici reusitele Pofticiosului (care gateste mai rar, dar bine), asa ca in Index Retete am creat categoria "De-ale Pofticiosului", la care adaug si reteta de fata. Ea a reprezentat pranzul nostru delicios care a transformat o zi banala intr-una deosebita, cum numai o mancare buna in burtile unor pofticiosi poate fi in stare.
     Buuun, astea fiin spuse, nu mai lungesc vorba si las Pofticiosul sa va povesteasca cum a ales el sa prepare varza de Bruxelles si sa faca fericita o flamanda care tocmai ajunsese acasa cu gandul la mancare :P.

Ingrediente :

400 gr paste scurte
300 gr pulpa porc
400 gr varza de Bruxelles (proaspata sau congelata)
200 gr cascaval afumat
4 linguri smantana
200 ml lapte
1 ceapa (eu am folosit rosie)
2 linguri ulei de masline
sare, piper (optional : boia dulce, verdeturi provence)

Pentru sos:

4 catei usturoi tocati marunt
200 ml pasta de rosii
1 frunza dafin
sare, piper

Carnea se taie fasii marunte si se condimenteaza (eu am folosit sare, piper, cimbru).

Se fierb pastele in apa cu sare si putin ulei conform instructiunilor de pe ambalaj, ceapa se toaca marunt, varza se fierbe si ea in apa cu sare pana cand intra usor furculita in ea, iar cascavalul se taie cubulete.

Ceapa se caleste in cele doua linguri de ulei pana devine sticloasa, apoi se adauga peste ea carnea, se amesteca si se lasa la rumenit.

Peste carnea rumenita se adauga smatana si laptele, se condimenteaza cu sare, piper si verdeturi provence (optional), apoi se lasa la foc mediu circa 5-10 minute amestecand din cand in cand.

Incingem cuptorul la foc potrivit. Pastele fierte si scurse se aseaza intr-o tava (unsa, in prealabil, cu putin ulei), peste ele se toarna uniform carnea cu sosul din tigaie. Apoi se adauga una cate una verzele de bruxelles, iar la final se presara cubuletele de cascaval si se condimenteaza cu sare, piper si boia dulce.

Se lasa la cuptor 10-15 minute. Intre timp se prepara sosul . Pasta de rosii se pune pe foc potrivit intr-o cratita mica, se adauga restul ingredientelor pentru sos si se lasa pana incepe sa clocoteasca, apoi se lasa deoparte.

Sosul se presara peste portiile individuale inainte de servire.

Pofta buna !

Dovlecei si ciuperci umplute

noreply@blogger.com (Ralu) — Fri, 5 Aug 2011 08:02:00 -0700

   Ma chinui de 3 zile sa scriu reteta despre memorabilii mei dovlecei si ciuperci umplute. Sa fie oare luna aceasta cand toata lumea se grabeste sa isi faca bagajele catre destinatii care mai de care mai exotice ? Iar eu care lucrez, asa fara incetare, 8 ore la munca, 8 ore acasa si 8 ore in somn.... Vreau vacanta si o vreau repede, eventual acum :)). Dar o simt, e pe aici pe aproape , o adulmec si ma pregatesc sufleteste pentru ea. Iar ca sa treaca timpul mai usor ... gatesc, tot ce-i bun si profit de sezonul de vara cand pietele sunt pline de toate cele si preturile mai accesibile ca niciodata. Cumpar, prepar, fotografiez, savurez, dar cand e momentul sa povestesc si aici pe blog despre fiecare preparat care mi-a facut ziua mai buna, ma uit la monitor si el la mine si imi pierd toate ideile...
    Acum am prins curaj :). Am atatea de povestit.... Incep cu aceste ciuperci maaaari, pe care cum puteam sa le gatesc mai bine decat umplute si cu acesti dovlecei care au avut aceeasi soarta :)).

    Ingrediente :

6 ciuperci champignon mari
2 dovlecei potriviti
1/2 cana orez (bob lung)
300 g carne porc (sau pui)
200 g cascaval
verdeturi provence
sare piper.

Spalam bine ciupercile si dovlegeii. Rupem coditele ciupercilor si le tocam marunt.

Carnea o taiem cubulete mici. Intro tigaie incingem 2 linguri de ulei, in care perpelim carnea. Presaram peste ea o lingurita de verdeturi provence si adaugam coditele de la ciuperci, tocate. Lasam la foc mic amestecand din cand in cand pana se rumenesc. Presaram sare si piper dupa gust.

Orezul il punem in trei cani cu apa si 1 lingurita de sare la fiert, pe foc mic, amestecand din cand in cand. Cand orezul e fiert il scurgem si il lasam la racorit.
Dovleceii ii curatam de coaja, ii taiem in doua pe lung si ii scobim cu o lingura.

Miezul dovleceilor il maruntim in blender (sau il tocam marunt) si il calim intr-o tigaie cu doua linguri de ulei incins.

Sunt gata cand s-a evaporat toata zeama pe care au lasat-o.
Intr-un bol amestecam orezul fiert, carnea si coditele de ciuperci rumenite, miezul dovleceilor, sare si piper dupa gust.

Incingem cuptorul la foc mediu. O tava intinsa o tapetam cu foaie de copt. Dam cascavalul pe razatoarea mare.
Umplem ciupercile cu amestecul din bol.

La fel procedam si cu dovleceii...

Asezam uniform peste fiecare, cascavalul ras, apoi le asezam in tava.

Dam tava la cuptor pentru 40-50 de minute, sau pana cand sunt bine facuti dovlegeii. Se pot servi imediat, dar sunt foarte buni si reci. Dovleceii sunt foarte buni, dar ciupercile sunt fenomenale (parerea proprie a unei fane declarate a ciupercilor de toate soiurile :D ).

Uh, ce bine ca am reusit sa va impartasesc aceasta reteta care e tare pe placul nostru, iar acum cand ingredientele se gasesc in toate pietele e musai sa o incercati :). Gata, revin la visul meu legat de vacanta :D.

Pofta buna si weekend placut tuturor :)

Pancakes cu fructe de padure

noreply@blogger.com (Ralu) — Fri, 29 Jul 2011 02:22:00 -0700

Vin fuguta, fuguta sa postez si eu macar o reteta saptamana aceasta, pentru ca, spre rusinea mea, am cam chiulit de cateva zile. Si daca astazi e frumoasa zi de vineri (care pentru unii dintre noi, se pregateste de gratar :D), 29 iulie, profit cat mai pot si o rog pe draga de Flory sa ma mai primeasca (asa pe fuga) cu inca o reteta pentru Provocarea "Dulce Romanie", a lunii in curs. Deci sa va povestesc cum am ales sa prepar o cana de fructe de padure, ultimile pe care le-am mai gasit in acest sezon si care nu mai aveau aspectul tocmai comercial, dar in schimb au fost foarte aromate si gustoase. Am adunat de prin bucatarie, urmatoarele ...

1 cana fructe de padure
1 cana faina
2 oua
1 lingura praf de copt
1 cana lapte
un praf de sare
30 g unt
5 linguri zahar
un plic zahar vanilat
200 g frisca lichida (optional)

... si am inceput cu fructele de padure pe care le-am blenduit pana au devenit pasta. Untul l-am topit pe foc mic si l-am lasat sa se raceasca. Separat am cernut faina si am amestecat-o cu zaharul, sarea si praful de copt. Dupa ce s-a racit am turnat untul peste faina, apoi laptele si am amestecat cu miraculosul tel in forma de para ce nu iarta nici un cocolos si omogenizeaza amestecul ca la carte. Am batut oulele foarte bine si le-am adaugat in compozitie. Am incorporta si zaharul vanilat si fructele de padure facute pasta.
Se incinge o tigaie unsa cu un strop de ulei pe foc mediu si cu ajutorul polonicului am perpelit cate 3-4 clatitute o data. Pentru a le forma am folosit cate 1/3 polonic de compozitie, pe care am turnat-o incet in tigaie. Am format cu dosul polonicului cercuri de aproximativ 5-6 cm diametru. Cand clatituta se umple de bule la suprafata, atunci este gata de intors. Se mai lasa sa se rumeneasca si pe partea cealalta, apoi se acoate cu o paleta pe un platouas.

Se pot servi fierbinti cu gem, nutella, etc, sau reci cu frisca, asa ca noi :D. Dupa ce au fost gata toate pancakes-urile le-am lasat la racorit si am batut frisca. Am ornat tenculetele de clatite cu frisca si fructe de padure si am servit cu foarte mare placere :D.

Sunt foarte fine si putin acrisoare, iar in combinatie cu frisca sunt si mai bune :). Este a doua mea incercare de pancakes, dupa prima am zis ca e musai sa le fac saptamanal, insa am avut o lista lunga de prajiturele in asteptare :P, dar de acum sigur am sa le pregatesc mai des, m-au convins :).

Pofta Buna :)

Claufoutis de cacao cu visine in forme de briose

noreply@blogger.com (Ralu) — Sat, 23 Jul 2011 10:41:00 -0700

Ultimile visine gasite in piata anul acesta le-am pus la congelator pentru viitoarele mele pofte, dar o parte din ele (aproximativ o cana) le-am folosit la aceste prajiturele moi si revigorante :). Daca nu ati apucat sa va faceti provizii de visine puteti sa le inlocuiti cu fructe de padure, capsuni, etc.

Ingrediente :

2 cani faina
400 ml iaurt
2-3 linguri cacao
3 oua
1/4 plic praf de copt
un praf de sare
un plic zahar vanilat
4 linguri zahar
1 cana visine fara samburi
fulgi de cocos (pentru decor)
toping de caramel (optional)

Intr-un bol amestecam faina, sarea, praful de copt si cacaoa. Intr-un alt bol mai mare (in care va trebui sa incapa toate ingredientele) batem oualele impreuna cu zaharul si zaharul vanilat, peste care adaugam iautul si amestecam in continuare. Adaugam si faina pregatita la inceput pe care o incorporam treptat in amestecul de oua-iaurt. Aluatul obtinut il lasam pentru 30 de minute la rece.
Intre timp incingem cuptorul la foc mediu si ungem o tava de briose, cu unt si o pudram cu faina (se poate folosi si o tava de tarte). Presaram uniform visine in fiecare forma (sa fie cate 2-3 visine in fiecare), peste care punem 3-4 linguri de aluat.

Presaram fulgi de cocos si dam la cuptor pentru 20-25 de minute. In final vom avea prajiturele cu textura claufoutis, cu visine revigorante si aroma de cacao.

Am presarat toping de caramel si le-am servit imediat, desi sunt mai bune reci, dar daca pofta era mare...

Abea ce le-am scos din cuptor si nici bine nu am executat cateva poze ca am si gasit un soricel furacios prin preajma...

Acum privind la poze, cred ca am sa intru in rezerva de visine din congelator si mai fac o tura de claufoutis din astea :)).

Pofta buna :)

Panna cotta de iaurt cu fructe de padure

noreply@blogger.com (Ralu) — Thu, 21 Jul 2011 09:58:00 -0700

E vara, e soare (desi de ieri ploua) si m-am gandit ca ar fi potrivit sa postez si eu o reteta de sezon, sa mai particip la Provocarea "Dulce Romanie" a lunii iulie, alea, alea, stiti voi :P. Reteta de fata o dedic iubitorilor de iaurt si deserturi fine, o recomand pentru ingredientele putine, pentru usurinta prepararii, pentru ca merge excelent cand caldurile nu ne dau pace, dar cel mai important pentru ca nu necesita cuptor, asa ca voilà : Panna cotta :)

Ingrediente :

500 ml smantana
50 g zahar
3 g gelatina
100 g iaurt
2 cesti fructe de padure
2 linguri zahar pudra vanilat

Intr-o cratita medie amestecam smantana cu 40 g zahar, punem pe foc mediu si amestecam pana se dizolva zaharul si lasam pana incepe sa fiarba. Separat dizolvam gelatina in 2 linguri de apa rece. Dupa ce crema a fiert, luam de pe foc si incorporam gelatina moale. Turnam intr-un bol curat si lasam sa se raceasca pana la temperatura camerei, cand adaugam iaurtul si amestecam. Turnam in pahare pe care le bagam la frigider pentru o ora.

Intre timp punem fructele de padure intr-un bol peste care presaram restul de zahar si zaharul pudra. Le lasam asa 20 de minute.

Dupa ce s-au scurs cele 20 de minute, turnam fructele de padure impreuna cu siropul lasat intr-un blender si le mixam pana la omogenizare. Le adaugam in partea de sus a paharelor cu crema de iaurt, mai presaram cateva fructe, asa ca decor si panna cotta noastra e gata pentru a fi servita :).

Pofta buna !

Sursa

Iahnie de fasole

noreply@blogger.com (Ralu) — Wed, 20 Jul 2011 10:53:00 -0700

Stiu ca e caldura de pe lume si ca nu e cea mai potrivita reteta pe asemenea vreme, dar martusiresc ca seara cand se lasa racoarea mi-e asa o pofta de fasolica... In general sunt o mare consumatoare de fasole desi o prepar cam rar din motiv ca mereu uit sa o pun de cu seara in apa rece, iar fasole la conserva nu prea folosesc. Uite ca acum nu am mai uitat (ma mir...) si am pus fasolea cu o zi inainte la inmuiat :). Am mai rumenit si cateva bucatele de porc, am tras catraveciorii langa si am servit, asa pe inserate, cu o pofta de om nemancat de o zi (caldura e de vina...), cu paine proaspata (desi ar fi mers o mamaliguta).

Ingrediente :

300 g fasole uscata sau din conseva (eu am folosit cu bobul mare)
1 ceapa
o ceasca bulion (150 ml)
1 lingura faina
1 lingurita cimbru
1 lingurita boia dulce
2 linguri ulei
patrunjel proaspat
sare, piper

Optional :

300 g muschiulet de porc (sau ciolan afumat, carnaciori, etc)
catraveciori in otet sau murati (ori conopida, gogosari, etc)

      Daca folositi fasole uscata urmati primul pas de aici , daca folositi fasole din conserva puteti trece direct la treaba.
      Ceapa se toaca marunt. Se incinge intr-o oala (sau ceaun) cele doua linguri de ulei in care se caleste ceapa. Se adauga fasolea, se amesteca si se mai lasa asa un minutel. Apoi se adauga apa calduta cat sa acopere fasolea. Se lasa sa fiarba pe foc mediu.Daca folositi ciolan afumat e bine sa il puneti la fiert impreuna cu fasolea.
Intre timp se amesteca faina cu bulionul si cu un polonic din zeama de la fasole si se toarna peste aceasta dupa ce incepe sa fiarba. Se lasa focul la mic si se mai amesteca din cand in cand.
      Se adauga cimbrul, boiaua, sare si piper dupa gust. Patrunjelul se toaca marunt si se adauga in iahnie imediat dupa ce aceasta este gata (atunci cand zeama are consistenta dorita, asemenea unui sos).

Noi am servit cu muschiulet de porc, taiat in feliute de 1-2 cm grosime, pudrat cu sare si piper, perpelit in putin ulei incins si stropit cu vin demisec; si cu catraveciori in otet (in mintea mea, iahnie de fasole + castraveciori in otet = love forever)... cu nostalgia zilelor de iarna langa teava fierbinte a caloriferului, cu vin fiert cu scotisoara si boabe de piper in mana dreapta si carnaciori picanti cu paine pufoasa si aburinda in mana stanga...

Eu va doresc pofta buna si continui sa visez la zilele de iarna in care dardai de frig si ma gandesc ca totusi vara e mai suportabila ca iarna, dar nu e... nu in iulie...

"Sunt prajitura delicioasa, caut denumire pe masura."

noreply@blogger.com (Ralu) — Tue, 19 Jul 2011 10:29:00 -0700

Am o problema. De curand, intr-o zi cand caldura nu ma storcea de puteri si coerenta asa cum face de cateva zile extrem de lungi, m-a apucat un chef nebun sa pregatesc o prajitura si m-am lasat dusa de val... A iesit ce se vede in imagine :). Am fotografiat ciudatenia, am servit-o impreuna cu Pofticiosul si ne-a placut tare mult. Apoi am hotarat sa o postez pe blog, zis si facut, dar cand sa ii scriu denumirea m-am blocat. Asa ca va rog sa ma lamuriti si pe mine cam cum credeti ca ar trebui sa se numeasca prajiturica aceasta. Dar mai intai sa va zic cum am pregatit-o :

Ingrediente :

4 oua
500 ml lapte
50 g amidon
2-3 linguri cacao
10 linguri zahar
un praf de sare

Decor :

cirese
50 g ciocolata alba

Am inceput prin a separa oualele. Albusurile le-am batut spuma tare cu un praf de sare, apoi am adaugat pe rand 4 linguri de zahar si am continuand sa bat albusurile pana ce spuma a devenit suficient de densa incat sa nu se dezlipeasca atunci cand am intors bolul invers.

Pe o tava intinsa am asezat o foaie de copt pe care am desenat 9 cercuri cu diametrul de 6 cm. Am pus albusurile intr-un sprit si am format cupe dupa cum se observa in poza :

Pe mijlocul cercurilor desenate am format un disc incepand cu un cerc pe care l-am umplut. Apoi am "construit" peretii cupei. Am facut un strat inalt de 2 cm peste care am mai "zidit" unul tot la fel de inalt. In final cupa arata cam asa :

Am bagat tava in cuptorul incins la foc minim. Cupele mele bezelite au fost gata in aproximativ 35-40 de minute. As fi dorit sa iasa albe la culoare, dar cuptorul meu nu coopereaza cand e vb de bezele si bineinteles ca mi le-a caramelizat ca de fiecare data :P.

Intre timp am pregatit crema. Galbenusurile le-am amestecat (intr-o craticioara care urmeaza sa stea pe foc) cu amidon, cacao si 3 linguri de lapte. Restul de lapte l-am pus la fiert, iar cand a inceput sa apara bule la suprafata am inchis focul si l-am turnat in fir subtire peste galbenusuri, amestecand continuu. Am pus amestecul la foc mic si am amestecat in el pana s-a legat crema. Am dat deoparte crema la racorit pana acesta a ajuns la temperatura camerei, apoi am lasat-o in frigider (acoperita cu folie alimentara) pana s-au racorit si bezelele mele in forma de cupa :). Dupa ce crema a fost rece si bezelele racorite am inceput sa umplu cupele cu crema de cacao.

Ciocolata alba am topit-o pe baie de aburi cu 1 lingura de apa rece. Am glazurat ciresele si le-am asezat cate 2-3 pe fiecare prajiturica.

Si acesta a fost desertul nostru pentru doua zile, pe care nu stim cum sa-l numim, dar marturisesc ca tare bun a fost. Abea astept sa treaca caldurile sa il pot face din nou, dar sper sa ma ajutati sa ii gasesc un nume, altfel iarasi nu am sa stiu ce mananc :)).

E minunata dupa ce a stat la frigider, rece, cremoasa si fina, doar e nevoie de curaj pentru a porni cuptorul. Ciresele pot fi inlocuite cu alte fructe : zmeura, capsuni sau orice preferati.

Va doresc pofta buna si o vara cat mai racoroasa :).

Musuroi de cartita

noreply@blogger.com (Ralu) — Fri, 15 Jul 2011 03:47:00 -0700

Am facut aceasta prajitura de nenumarate ori si cred ca mai sunt multi ca mine. Este unul din deserturile noastre preferate pe care il prepar cel mai des asa fara nici o ocazie, ...de pofta. Desi cred ca multi stiu sa il faca intr-un fel sau altul, m-am hotarat totusi sa ii postez reteta, asa cum obisnuiesc eu sa prepar acest desert, potrivit pentru o familie intreaga.
Ingrediente :
Pentru blat :

100 g unt
3 linguri cacao
6 linguri zahar
2 oua
1 lingura esenta de vanilie
100 g faina
1 lingurita praf de copt

Pentru umplutura :

3-4 banane mari
3 galbenusuri
400 g lapte
5 linguri zahar
1 plic zahar vanilat
4 linguri amidon
fulgi de ciocolata

Untul se topeste la foc mic apoi se toarna intr-un bol mare unde se va prepara aluatul pentru blat. Adaugam cacao si amestecam bine cu un tel in forma de para. Separat batem bine oualele impreuna cu zaharul si vanilia pana acestea devin spuma. Compozitia de oua se toarna incet peste untul cu cacao, amestecand mereu pana la omogenizare. Adaugam faina, amestecata cu praful de copt, putin cate putin in compozitie amestecand cu miscari largi de jos in sus.
Incingem cuptorul la foc mic. Intr-o forma de pandispan cu diametrul de 26-28 de cm asezam hartie de copt, apoi ungem cu putin unt. Turnam aluatul in forma si dam la cuptor pentru circa 30 - 40 de minute. E gata cand trece testul scobitorii. Inchidem focul si mai lasam blatul in cuptorul cu usa intredeschisa inca 10 minute. Apoi scoatem blatul din cuptor si din forma si il lasam la racorit pe un gratar. Cand temperatura blatului a scazut considerabil, il scobim cu ajutorul unei linguri,lasand marginile intregi si 1 cm grosime la mijloc. Restul de aluat il faramitam marunt.

Galbenusurile le amestecam cu amidonul si 3 linguri lapte rece intr-o cratita. Restul de lapte il punem la foc impreuna cu zaharul si zaharul vanilat amestecand din cand in cand in el . Cand face bule la suprafata stingem focul si il turnam in fir subtire peste amestecul de galbenusuri amestecand mereu cu un tel. Dam cratita la foc mic si amestecam mereu pana crema se ingroasa (asa cum am mai povestit aici). Lasam crema la racorit pana ajunge la temperatura camerei, apoi o amestecam cu fulgii de ciocolata.
Bananele le decojim si le taiem in doua pe lung, apoi pe latime si cu ele umplem scobitura din blat.

Urmeaza crema pe care o turnam toata o data si apoi o finisam astfel incat sa iasa o movilita .

Peste movilita de crema presaram firmiturile din restul de aluat astfel incat sa acoperim toata suprafata. Dam pentru cel putin 3 ore la frigider si apoi e numai buna de servit.

Noi am servit acesta dulcegarie cu ultimile cirese proaspete din acest an si dupa ce ne-am lins bine farfuriile am mai luat cate o portie ca era prea buna ca sa ne putem abtine :)).

Daca v-am facut curiosi (curioase) nu ramane decat sa incercati si voi sau sa imi faceti o vizita, dar repede ca mai e putin :P.

Pofta buna !

Budinca de vanilie cu zmeura

noreply@blogger.com (Ralu) — Thu, 14 Jul 2011 01:15:00 -0700

Budinca de vanilie este un desert foarte apreciat de mine inca din copilarie pe langa crema de zahar ars, pe care mi-o facea mama in fiecare an de ziua mea, pentru ca stia ca era tortul perfect pentru mine. Zilele trecute am facut tortuletul acesta, pentru ziua fratelui meu Gabi, de la care mi-a ramas crema de vanilie exact cat pentru doua portii. Cu ocazia aceasta, am transformat crema de vanilie in budinca pe care am servit-o cu zmeura prospata alaturi de Pofticios, mare amator a tot ce inseamna desert cu vanilie :). Si daca tot face parte zmeura din categoria fructelor de padure, inscriu si reteta de fata la Provocarea "Dulce Romanie" a lunii iulie, gazduita de aceasta data, in "casuta" lui Flory, unde va invit sa mergeti si sa va hraniti ochii cu bucatele alese pregatite cu maiestrie si dragoste, special pentru voi. Eu am vizitat-o si am fost tare bucuroasa sa ii incant pe cei dragi cu retetele absolut delicioase, prezentate de Flory.

Ce trebuie sa aveti pentru doua portii de budinca :

200 ml lapte
1 galbenus
1 lingura amidon
3 linguri zahar
1 lingura esenta de vanilie
50 g unt rece
150 g zmeura

Galbenusul se amesteca cu amidonul si 2 linguri de lapte rece intr-o cratita mica ce urmeaza a fi pusa la foc. Restul de lapte se amesteca cu zaharul si esenta de vanilie si se pune la foc mediu pana incep sa apara bule la suprafata. Stingem focul, apoi turnam laptele fierbinte, incet peste galbenus amestecand cu un tel in forma de para. Dam crema la foc mic si amestecam pana se ajunge la consistenta unei maioneze. Lasam la racorit pana la temperatura camerei, acoperim cu o folie alimentara direct pe suprafata budincii si apoi dam la frigider.

Cand s-a racit complet incorporam untul. Amestecam si zmeura in budinca si mai lasam la rece cel putin o ora. Se pot folosi forme speciale pentru budinca,iar in acest caz, turnam budinca in formele reci si umezite cu putina apa rece, apoi acoperim cu folie alimentara si lasam la frigider pana e suficient de tare sa poata fi rasturnata.
Noi am servit fara o forma speciala, rece cu multa zmeura, intr-una din zilele astea toride si tare a mai fost buna :D.

Va doresc pofta buna zi o cat mai racoroasa !

Penne cu mazare la cuptor

noreply@blogger.com (Ralu) — Tue, 12 Jul 2011 01:47:00 -0700

      Se spune ca a fost o data un print tare necajit ca peste tot unde a cautat nu a gasit o printesa pe placul lui. La fel de necajiti erau si parintii sai si oricat ar fi incercat slujitorii sa le faca viata mai frumoasa, nu reuseau sa le aduca zambetul pe buze...pana intr-o zi...
      Intr-o seara friguroasa, cand furtuna se stabili peste regat cu tunete si fulgere, batu la poarta palatului o fata pe care drumul lung, ploile si oboseala o faceau sa arate ca o cersetoare. Aceasta ceru gazduire. Regelui si reginei li se facura mila de ea si o primira, dar la o privire mai atenta acestia observara ca era o fata foarte frumoasa. Au descoperit apoi ca era de vita nobila... o printesa. Insa cel mai impresionat a fost printul... In acea seara i-au pregatit un pat regal cu 20 de saltele sub care regina lasase un bob de mazare. Dimineata printesa s-a arata obosita plina de vanatai si recunoscand ca nu a putut dormi toata noaptea, ceva a deranjat-o groaznic. Regina a stiut atunci ca e potrivita pentru fiul ei, pentru ca doar o printesa veritabila ar fi simtit bobul de mazare ca un ghimpe sub atatea saltele.
     Astfel si-a gasit printul perechea si toata intristarea a disparut, cat despre bobul de mazare, care a fost cauza fericirii tinerei perechi, sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului.
   La noi bobul de mazare a aterizat direct intre suratele lui, care impreuna cu penne si sos de tomate au format pranzul nostru delicios. Aveti idee de ce ne-am simtit ca un print si o printesa servind pastele noastre cu mazare? Daca vreti sa va simtiti si voi la fel trebuie doar sa urmati cativa pasi usori. Rascoliti prin bucatarie si adunati urmatoarele ingrediente:

300 g mazare (eu am folosit uscata, dar recomand congelata pentru un timp mai scurt de preparare)
300 g penne (sau orice alte paste scurte)
300 g pasta de rosii
1 ceapa
150 g cas
2 oua
300 g smantana
3 catei usturoi
4 linguri ulei de masline
ceapa de taiat (sau 2 fire ceapa verde)
sare, piper, oregano, boia dulce

   1. Daca folositi mazare uscata (asa ca mine) trebuie sa o lasati circa 2 ore in apa rece inainte de a o pune la fiert. Cu mazarea congelata e mai simplu se pune direct in apa cu sare la fiert. Punem si pastele la fiert tot in apa cu sare, urmand instructiunile de pe ambalaj. Dupa ce a fiert, scurgem mazarea. La fel procedam si cu pastele, apoi le amestecam cu mazarea si 2 linguri de ulei de masline.
     2. Tocam ceapa (cea uscata) si usturoiul. Casul il dam pe razatoare. Incingem restul de ulei intr-o tigaie pe foc potrivit, apoi calim ceapa si usturoiul in el. Adaugam si casul, iar cand acesta s-a topit complet adugam sosul de rosii. Condimentam cu sare, piper, oregano si boia dupa gust. Mai lasam 5 minute la foc mic dupa ce incepe sa clocoteasca, apoi sosul este gata.
     3. Batem bine cele doua oua peste care adaugam smantana, putina sare si putin piper. Tocam ceapa de taiat (sau verde).
     4. Incingem cuptorul la foc potrivit. Intr-o tava rotunda (sau vas de yena) potrivita ca marime, unsa cu putin unt, nivelam mai mult de jumatate din cantitatea de penne cu mazare, peste care presaram sosul de rosii. Presaram, apoi, uniform restul din amestecul penne-mazare si acoperim cu smantana amestecata cu oua.

5. Ornam cu ceapa de taiat (verde) si rondele de ardei rosu (optional). Dam la cuptor pana ce se rumeneste usor la suprafata, aproximativ 20-30 de minute. Scoatem tava o lasam sa se racoreasca.

Apoi servim in stil regal pe farfurii intinse cu fire de usturoi sau orice alt decor preferati.

Desi am avut ceva emotii, combinatia s-a dovedit a fi foarte gustoasa si pe placul tuturor celor de la masa (familia regala , bineinteles). Ce spuneti, nu vreti sa fiti print sau printesa pentru o zi?

Lipii cu busuioc si chimen

noreply@blogger.com (Ralu) — Mon, 11 Jul 2011 09:14:00 -0700

      Stiati ca busuiocul...
... se cultiva de peste 5000 de ani si ca a fost descoperit in India
... tradus din grecescul basileus inseamna "rege"si din latinescul basilicus inseamna "dragon"
... este o sursa importanta de fier, calciu, vitamina A, vitamina B6, magneziu si potasiu
... este un pion de legatura intre medicina, gastronomie si traditie
... este unul din ingredientele Provocarii Dulce Romanie ale lunii iulie?

     Majoritatea informatiilor le-am aflat de la prietenul nostru Google, dar faptul ca e unul din ingredientele Provocarii "Dulce Romanie" ale acestei luni alaturi de fructele de padure stiu de la inceputul lunii. Eu zic ca Flory a facut alegerea perfecta, asa ca ma alatur si eu provocarii cu aceste lipii. Acum cand canicula e in floare noua ne-a cam scazut pofta de mancare, insa lipiile au avut mare succes pentru ca am putut sa le inlocuim cu painea ori le-am servit ca o gustare cu pate de linte sau simple si au fost foarte gustoase in orice situatie. Plus ca nu avem nevoie de cuptor ca sa le preparam :).
     Ce avem nevoie (pentru 4 lipii):

300 g faina
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1 lingurita otet (de mere)
50-100 ml apa calduta
2 linguri ulei de masline
1 lingurita sare
1 lingurita chimen
1 buchetel de bucuioc proaspat
cascaval ras (optional)

Amestecam faina cu sarea, chimenul si busuiocul tocat marunt. Eu am folosit cam atat :

Bicarbonatul de sodiu il stingem cu lingurita de otet si il turnam peste faina. Adaugam apa atat cat este necesar pentru a iesi un aluat compact si nelipicios. Framantam pana obtinem o bila de aluat, peste care turnam uleiul si continuam sa framantam pana se absoarbe complet si uleiul. Apoi il lasam la odihnit 15-20 de minute.
Dupa timpul de odihna, in care am mai savurat o gurita de cafea, impartim aluatul in patru parti egale. Blatul de lucru il ungem cu putin ulei si intindem fiecare sfert de aluat pana obtinem o foaie de 2-3 mm grosime pe care o coacem in tigaia fara adaos de grasime la foc potrivit. Optional, se presara o priza de cascaval dupa ce am intors foaia.

Astfel de lipii folosesc la fajitas, shaorma, pizza rapida, in loc de paine sau simple taiate in sferturi vizionand un film bun.

Gata,eu am plecat sa mai fac o tura de lipii ca prea mi s-a facut pofta. O dupa-amiaza racoroasa va doresc tuturor :).

Un tort mic pentru o zi speciala

noreply@blogger.com (Ralu) — Sun, 10 Jul 2011 11:40:00 -0700

E 10 iulie si asta inseamna ca avem un sarbatorit in familie :). Cu aceasta ocazie am pregatit un tort micut pentru dragul meu frate Gabi, cel mai mic dintre cei trei frati mai mari, care anul acesta a primit in avans cu zece zile un cadou extrem de pretios, un pui de om pe nume Annabelle :X. Iar eu, ca o surioara mai mica si matusa mandra ce sunt, incerc umil sa particip la acesta bucurie, de la distanta ce-i drept, cu un tortulet colorat, fin si delicios (cum altfel ?), cu urari frumoase in gand si mult dor in suflet.
Recunosc ca am avut ceva batai de cap incercand sa concep acest deliciu iar de vina este dragul meu cuptor a carui secrete nu am reusit inca sa i le descopar in totalitate, dar amanuntim mai pe urma , acum sa va dau listuta de necesitati:

4 oua
300 ml lapte
10 linguri zahar
1 lingurita ness
200 ml frisca lichida
un praf de sare
2 linguri amidon
1 lingura esenta de vanilie
zmeura si frunze de lamaita pentru decor

Am inceput separand galbenusurile de albusuri ale celor 4 oua. Albusurile le-am batut spuma tare cu un praf de sare, apoi am continuat mixand albusurile adaugand cate o lingura de zahar (in total 4). Cand spuma de albusuri a devenit lucioasa si tare iar zaharul s-a dizolvat in intregime atunci am luat o pauza si am incins cuptorul la cea mai mica treapta a sa (care totusi mi-a caramelizat bezeaua...).

Pe tava intinsa am asezat frumos o foaie de copt si am format trei discuri aproximativ egale (cu diametru de 10-12 cm) din bezea.

Care discuri le-am bagat in cuptor pregatita sa astept mult si bine pana ce vor fi gata (aproximativ 1 ora-1 ora si jumatate). Intre timp mai aveam multe de facut asa ca m-am apucat de preparat crema. Din cantitatea de lapte am pus deoparte 3 linguri, iar restul l-am pus pe foc mediu impreuna cu restul de zahar (6 linguri) si am amestecat din cand in cand pentru a ajuta la dizolvarea zaharului. Galbenusurile le-am amestecat bine cu amidonul si esenta de vanilie (fericitii sau fericitele care detin baton de vanilie sunt rugati sa apeleze la jumatate din el si sa inlocuiasca esenta de vanilie cu semintele acestui, multumesc) intr-o craticioara, pana s-a omogenizeaza apoi am adaugat cele trei linguri de lapte pus deoparte la inceput (ideea e ca trebuie sa fie rece) si am amestecat . Laptele l-am dat deoparte de pe foc cand a inceput sa faca bule mici la suprafata si l-am turnat in fir subtire peste galbenusuri, dar sa va explic mai exact: cu mana stanga turnam laptele incet-incetisor, iar cu dreapta amestecam de zor in galbenusuri (cu telul in forma de para), dar exista si varianta taman invers pentru stangaci, la alegere :). Dupa acesta operatiune, am pus craticiora pe foc foarte mic si am amestecat in continuu (cu ochii beliti la Travel & Living, of corse) pana crema s-a legat ca o maioneza, apoi am mutat-o intr-un bol si i-am aplicat o folie alimentara direct pe moaca. Cand crema a ajuns la temperatura camerei ( de fapt a bucatariei , aproximativ 40 de grade), am mutat-o in frigider.

Intre timp, bineinteles ca m-am umplut de nervi ca discurile mele de bezea, in loc sa iasa albe ca laptele s-au innegrit precum caramelul, dar in final a contrastat frumos cand am ansamblat tortul :).

Frisca am batut-o impreuna cu nessul apoi am mutat-o intr-un sprit folosind aceasta metoda. Cand crema a fost destul de rece (dupa timpul petrecut in frigider, crema s-a mai intarit), discurile de bezea cumva gata si eu cu ceva nervi in minus m-am apucat de montat tortul: prima foaie de bezea + un strat consistent de frisca + a doua foaie de bezea + un strat generos de crema + a treia foaie de bezea + decor din frisca (multa), zmeura si frunzulite de lamaita.

Fara alte artificii inutile tortuletul lui Gabi a fost gata, in primul rand pentru pozat si apoi pentru degustat (dupa 3 ore de tremurat in frigider).

Nu va mai povestesc acum contrastul de arome si finetea fiecarei imbucaturi, va zic doar ca e prea bun sa nu fie incercat.

Gabi, promit sa il reproduc cu prima ocazie cand ne vedem ca sa te conving ca am sarbatorit dulce si fin de ziua ta in rest trei vorbe doresc sa iti mai zic :

La multi ani !

Briose cu ciocolata si ness

noreply@blogger.com (Ralu) — Sat, 9 Jul 2011 02:48:00 -0700

Mai adaug o reteta de briose la colectie, ca doar asa face un adevarat pasionat iar eu, dupa cum am mai discutat, sunt fan inraita a brioselor. Cat despre aceste dulcegarii am doar cuvinte de lauda (ca de obicei),in primul rand pentru ca sunt foarte usor de facut (stiu, ma repet), iar gustul este absolut divin.
Ingrediente :

200 g faina
100 g zahar
4 oua
100 g ciocolata cu lapte (eu am folosit 50 g ciocolata neagra si 50 g ciocolata alba)
1 plic ness
1 lingura esenta rom
100 g unt
1/2 plic praf de copt
100 ml lapte
200 ml frisca lichida
ciocolata alba si neagra pentru decor (aproximativ 30 g din fiecare)

Incingem cuptorul la foc mediu. Ouale se mixeaza bine cu un praf de sare si zaharul , pana isi dubleaza volumul. Ciocolata (ciocolatele in cazul meu) o topim impreuna cu untul la bain marie pana se omogenizeaza si devin ca o crema pe care o turnam peste ouale mixate. Adaugam laptele, 1/2 pliculet de ness si esenta de rom, amestecam. Separat amestecam faina cu praful de copt apoi o incorporam in amestecul de oua. Tava de briose o tapetam cu foi de copt speciale sau se ung formele cu unt si se pudreaza cu faina. Turnam aluatul in forme (pentru mine cantitatea de aluat mi-a ajuns exact...cata precizie :P ).

Bagam tava la cuptor pentru aproximativ 30 de minute pana cand briosele noastre trec de greul "test al scobitorii" :)).

Ciocolata alba pentru decor o topim impreuna cu o lingura de apa tot la bain marie, apoi o intindem uniform pe o foaie de copt si o lasam sa se intareasca.

Batem frisca impreuna cu restul de ness pana se intareste. Formam fulgi din ciocolata neagra cu ajutorul cutitului economic (acel cutit folosit la curatarea cartofilor, morcovilor,etc) sau al razatorii cu gauri mari .
Decoram fiecare briosa cu cate un mot de frisca, presaram fulgi de ciocolata neagra si bucatele de ciocolata alba pe care le puteti rupe fara vreo forma din glazuta pregatita anterior sau puteti decupa glazuta cu diverse forme.

Blatul pufos , frisca fina, bucatele de ciocolata, toate in adorata aroma a nessului, fac din aceste briose o minunatie.

Daca am reusit sa va conving sa le incercati, atunci nu ramane decat sa va convingeti singuri de gustul absolut delicios al acestor briose. Acestea fiind spuse, va urez weekend placut tuturor !

Pate de linte

noreply@blogger.com (Ralu) — Fri, 8 Jul 2011 07:39:00 -0700

Astazi trec peste introducere si merg direct la subiect spunandu-va ca aceasta reteta este pe cat de simpla pe atat de gustoasa si printre altele scap si un mic secret cum ca subsemnata s-a indragostit iremediabil de acest pate si ca vor mai urma postari cu Doamna Linte cat de curand :D. Dar sa nu zabovim si sa strigam lista participantilor la aceasta amestecatura :

250 g linte verde uscata (sau orice altfel de linte)
4 cani apa
1 ceapa mare
2 lingurite boia dulce
1/2 lingurita chilli
1/2 lingurita ghimbir pudra
2 lingurite vegeta
1 lingurita usturoi pudra
1 lingurita boabe de mustar
1 lingurita verdeturi provence
1/2 lingurita coriandru
1/2 lingurita amestec piper alb si negru
2 linguri ulei

Ceapa o tocam marunt, uleiul il incingem intr-un ceaun. Calim ceapa in uleiul incins si cand devine sticloasa adaugam lintea, amestecam si adaugam apa. Lasam sa fiarba la foc mic.

Amestecam din cand in cand in linte. Dupa aproximativ 45 de minute lintea isi mareste considerabil volumul iar zeama scade (lintea verde fierbe mai greu). Este gata cand bobul de linte se sfarama usor.

Inchidem focul si o lasam sa se racoreasca. Cand ajunge la temperatura camerei punem lintea in blender impreuna cu celelalte ingrediente.

"Blenduim" amestecul pana devine cremos dupa care pateul este gata.

Este un pate home-made, fara conservanti, carnuri din nu stiu ce minuni si alte bazdaganii din astea, vegetarian, tartinabil, usor de preparat si delicios pe deasupra. Eu zic ca mai bine de atat nu se poate :).

Pofta buna !

Ciorba de fasole

noreply@blogger.com (Ralu) — Thu, 7 Jul 2011 09:57:00 -0700

So, cui ii este pofat de o ciorba de fasole aburinda? Noua ne-a fost pofta rau zilele astea si ne-am pus pe treaba. Toata faza grea a fost ca a trebuit sa asteptam pana a doua zi si asta pentru ca nu aveam decat fasole uscata in casa, dar s-a meritat pe deplin si bineinteles ca am servit portie dubla de caciula ca niste ciorbisti adevarati ce suntem pentru ca prea bine mergea chiar si asa fara afumatura :)).
Ingrediente :

1 cana cu fasole uscata (sau o conserva)
1 ceapa marisoara
2 morcovi
1/4 telina + frunze
1 ardei gras
1 lingura legume deshidratate (sau vegeta)
2 linguri bulion (sau sos de rosii)
2 linguri zeama de lamaie
1 lingurita cimbru
sare

   Daca folositi fasole din conserva treaba e foarte usoara, dar daca aveti fasole uscata trebuie procedat in felul urmator : se pun fasolele intr-un bol incapator in care se toarna apa rece astfel incat apa sa depaseaca cu doua degete nivelul fasolelor si se lasa asa pana a doua zi (minim 5 - 6 ore) cand se va observa ca fasolea si-a marit considerabil volumul astfel ca a depasit nivelul apei (de aceea este nevoie de un bol mai mare decat cantitatea de fasole). A doua zi fasolele se scurg si se fierb aproximativ 1 ora - 1 ora si jumatate (in functie de vechime) . In tot acest timp apa in care fierb trebuie schimbata de cel putin 2 ori, iar spuma trebuie indepartata de fiecare data cand se formeaza, la final fasolea este fiarta daca luand o boaba pe o farfurioara, aceasta se zdrobeste usor cu o furculita. Scurgem fasolea si de ultima apa, apoi este buna de preparat* .
      * Am dat aceste informatii deoarece consider ca mai sunt persoane care nu au avut ocazia sa le afle.
    Daca am rezolvat cu fragezirea boabelor de fasole treaba e de acum piece of cake. Morcovul, telina si ardeiul gras le taiem cubulete mici. Maruntim ceapa si o calim in doua linguri de ulei incins in oala in care urmeaza sa pregatim ciorba. Peste ceapa adaugam cubuletele de legume proaspat taiate si amestecam. Presaram si legumele deshidratate (sau vegeta), apoi adaugam fasolea. Le lasam asa la foc mic circa 2-3 minute sa se transmita aromele intre ele, apoi turnam 2-3 litrii de apa (in functie de cat de "lunga" preferati ciorba). Se mareste focul pana incepe sa clocoteasca, apoi micsoram focul la o putere medie. Cand toate legumele au fiert coloram ciorba cu cele doua linguri de bulion sau sos de rosii si o acrim cu zeama de lamaie (eu am folosit 2 linguri, dar cantitatea poate fi mai mare sau mai mica in functie de gustul fiecaruia). Adaugam cimbrul si apoi sare cat sa fie pe gustul nostru. Frunzele de telina le tocam marunt si le presaram peste ciorba dupa ce am stins focul sau dupa preferinta, peste fiecare portie. Lasam oala acoperita cu un capac circa 5 minute apoi putem servi (cu mare atentie pentru ca arde :)) ).

Acum ca tot am povestit despre aceasta ciorbita tare iubita de mine si de Pofticios m-a lovit iar pofta ...asa ca plec sa mai pun un rand de fasole in apa rece :)).

Fursecuri cu malai

noreply@blogger.com (Ralu) — Wed, 6 Jul 2011 01:47:00 -0700

   Dimineata aceasta mi-am inceput ziua ca de fiecare data, tragand eu de mine sa ma trezesc si sa ma indrept, asa agale, spre servici. Tare-i dulce somnul de dimineata si tare-i cald si moale sub plapuma...Mergand spre servici visam la cafeaua aburinda cu aroma intensa ce urma sa mi-o pregatesc. Concentrata in efortul de a tine ochii deschisi si in a nu ma mai gandi la visul frumos din care nu am prins finalul pentru ca a avut grija alarma sa mi-l intrerupa, nu observasem ca in fata usii de la servici ma asteptau trei ghemotoci pufosi si ochiosi de pisoi, decat dupa ce era sa-i calc. Atat a fost, m-am trezit instant din amorteala, am uitat si de visul neterminat si de cafeaua aburinda. Am ramas cateva minute doar sa ii privesc cum se inghesuiau unul intr-altul si se chinuiau sa invete sa mearga. Pana le-am pregatit un culcus departe de talpile adormitilor (asa ca mine), unul si-a gasit deja stapan (o fetita ce trecea pe acolo de mana cu bunicuta), ceilalti doi am aflat (din surse sigure) ca sunt motanei si ca ar avea cam o luna. Pentru cei doritori de pisicuti pufosi si ochiosi trebuie doar sa lasati un mesaj si va pun unul deoparte :) (oferta valabila in limita stocului disponibil :)) ).
      Cat despre fursecuri, continuam seria preparatelor cu malai cu o reteta extrem de simpla. Pe cat sunt de usor de preparat pe atat sunt si de bune aceste fursecuri fragede dar si usor crocante, datorita aromei fine de lamaie si vanilie la care adaugam o adiere de cacao pentru contrast. Dar trebuie sa mentionez ca inspiratia nu m-a lovit asa din senin ci dupa ce am salivat privind fursecurile preparate de Chez Mazilique, careia ii multumesc pentru idee :).
      Ingrediente :

200 g faina de grau
150 g faina de porumb
1/2 lingurita sare
200 g unt
6 linguri zahar
1 lingura coaja rasa de lamaie
1 ou
4 linguri lapte
1 lingura esenta de vanilie (sau un sfert de baton de vanilie)

Amestecam faina de porumb cu cea de grau si sarea.

Separat mixam zaharul,untul,coaja de lamaie si esenta de vanilie (sau semintele de la un sfert de baton de vanilie).

Adaugam oul si laptele in amestecul de zahar si unt si omogenizam. In final incorporam si faina si aluatul este gata.

Incingem cuptorul la 180 de grade. Intr-o tava tapetata cu foaie de copt (sau unsa cu unt si pudrata cu faina) intindem cate o lingurita cu varf de aluat, astfel icat sa iasa o forma de disc, pudram pe centru cu cacao (eu am folosit cacao amestecata cu putin zahar) fiecare petec de aluat.

Dam la cuptor pentru 10-15 minute, pana fursecurile se rumenesc pe margini. Apoi le scoatem pe gratar si le servim dupa ce se racoresc. Mie mi-au iesit doua tavi cu cate 16 fursecuri.

Abea terminasem de facut poze, ca Pofticiosul impreuna cu un prieten au si tabarat pe ele :)). Nu stiu cum e pentru altii, dar la mine cel mai greu e la sfarsit cand ma invart prin toata bucataria in cautare de un colt perfect pentru poza finala, iar in jurul meu sta la panda un Pofticios pus pe furat cand nu sunt eu atenta :)).

Aromate si usor crocante aceste fursecuri sunt perfecte langa cafeau sau ceaiul preferat. Noi am realizat ca ar merge impreuna cu ceaiul de fructe, specialitatea Pofticiosului (despre care am sa povestesc amanuntit cat de curand :D) cand rontaiam la ultimul fursec :))...

Paine cu malai

noreply@blogger.com (Ralu) — Mon, 4 Jul 2011 22:59:00 -0700

Nu sunt eu maestra in Brutarie & Co, dar painea facuta in cuptorul meu vechi, antic si de demult imi place mult mai mult decat cea din comert. Recunosc, sunt cateva brutarii care se respecta si de la care ma aprovizionez de fiecare data cand am ocazia, dar in rest prefer (atat cat imi da voie timpul) sa imi prepar singura painea cea de zi cu zi. Si cum am o problema cu tot ce e nou (in sensul de necunoscut pentru mine), proaspat descoperit si accesibil, de fiecare data painea mea trebuie sa aiba ceva schimbat. De aceasta data am incercat o varianta cu faina de porumb, care a fost clar pe gustul nostru, cu miezul pufos si coaja crocanta.

Dupa cum am mai spus, cel mai greu pentru mine (ca si pasionata de gatit) este atunci cand am de facut retete cu timp indelungat de asteptare. Din acest motiv eu nu coc painea in tava de cozonac, ci o fac sub forma de chifle mai mari, pentru a fi gata mai repede si pentru a fi sigura ca e bine facuta in interior. Pentru 4 painici am folosit dupa cum urmeaza :

500 g faina de grau
200 g faina de porumb
1 lingura zahar
25 g drojdie proaspata
1 lingura sare
2 linguri ulei
200 ml apa calduta

Intr-un vas incapator amestecam faina de grau cu faina de porumb si sarea, apoi, cu o lingura, indepartam faina catre peretii vasului lasand in mijloc o movilita .

Amestecam drojdia cu 100 ml de apa calduta si zaharul pana se topeste, apoi turnam peste movilita din centru si omogenizam.

Lasam asa cam 20 de minute, timp in care va creste movilita noastra.

Adaugam restul de apa si formam o coca la care adaugam uleiul si framantam in continuare cam 5 minute, apoi lasam la crescut minim 30 de minute.

Formam 4 painici mici (sau doua, sau una mare, dupa preferinta),pe care le asezam pe o tava unsa cu putin ulei sau direct pe o foaie de copt si le mai lasam 15 minute, timp in care incingem cuptorul la foc mediu.

Le bagam la cuptor si le lasam pana cand miraculoasa scobitoare pe care o infingem noi intr-una din painici iese curatica- curatica. Dupa ce le scoatem, le stropim cu putina apa si le lasam invelite intr-un prosopel de bucatarie (eu am unul pe care il folosesc doar la acoperit painea).

Ce este mai bun decat o paine abea scoasa din cuptor, crocanta la exterior si cu miez pufos, langa pranzul (sau cina) de zi cu zi?

Pofta buna !

Musaca

noreply@blogger.com (Ralu) — Fri, 1 Jul 2011 01:16:00 -0700

Musacaua este un preparat culinar arabesc la origine (musaqqa'a) care se traduce "servit rece" (noi insa l-am servit fierbinte, imediat ce a iesit de la cuptor). Dar cea care s-a impus in gastronomie este varianta greceasca a cestui preparat, a carui prezentare este in straturi (cartofi sau vinete, carne, rosii, sos bechamel, etc). Daca la greci treaba este ordonata, turcii au adoptat varianta amestecata. La romani variantele difera in functie de zona, dar parerea mea e ca sunt ateta variante cate gospodarii sunt, asa ca reteta de fata este varianta mea adaptata dupa ce aveam prin casa :).
Ingrediente

300 g carne tocata (amestec porc si vita)
5-6 cartofi potriviti
2 rosii mari
6-7 catei usturoi
1 legatura ceapa verde
1 lingurita rozmarin
1 lingurita ierburi provence
1 lingurita busuioc
rosii cherry, patrunjel si ardei gras pentru decor
sare si piper

Cartofii se curata si se taie rondele, apoi se prajesc in ulei incins pana se rumenesc, se scurg cu o paleta lata. Nu se inghesuie prea multi in tigaie (eu i-am facut in 3 ture). Cand sunt toti gata se amesteca cu putina sare, piper si rozmarin.

Se incinge putin ulei intr-o tigaie sau ceaun in care se adauga carnea tocata impreuna cu ierburile provence, sare, piper si ceapa verde taiata marunt.

Pana cand este gata carnea, se taie rosiile cubulete mici si se perpelesc intr-o tigaie cu o lingura de ulei, usturoiul tocat marunt, busuioc, sare si piper.

Cand este gata si sosul se incinge cuptorul la foc mediu. Intr-o oala scunda dar cu diametrul mare (minim 28 de cm), unsa cu putin ulei, se aseaza primul strat de cartofi (jumatate din cantitate).

Apoi carnea...

Jumatate din cantitatea de sos de rosii si iar cartofi...

Ultimul strat este de sos. Eu am ornat cu jumatati de rosii cherry, fasii de ardei gras si putin patrunjel proaspat tocat, presarat peste toate aceste straturi si stratulete.

Se baga la cuptor si se lasa aproximativ 30 de minute, apoi se poate servi calda sau rece :).

Pofta buna !

Ciorba de miel

noreply@blogger.com (Ralu) — Wed, 29 Jun 2011 08:29:00 -0700

     Afara ploua si ploua si ploua de doua zile, dupa o saptamana caniculara in care multi dintre noi ne-am tras picioarele, bratele si nasul in bronz (unii si-au facut chiar un permanent sub forma de tricou). Acum ne ascundem podoabele dobandite, ghemuiti in garderoba de inceput de toamna pe care o stranseseram resemnati ca o vom mai folosi prin septembrie. Desi nu obisnuieste sa ne viziteze in afara programului, septembrie e zilele astea pe la noi si ne-a adus in dar cateva ganduri despre ploaie :
     "Ploaia e un dar pentru cei care stiu sa il pretuiasca, pentru cei care stiu sa ii zambeasca si sa-l primeasca cu bratele deschise. Ploaia e viata daruita picatura cu picatura. Si chiar daca e incununata cu nori si vand, ploaia este vestitorul zilelor insorite si al recoltelor imbelsugate. Zilele ploioase sunt si zilele cuptoarelor pline de bunatati si al meselor cu desert inclus. Iar daca nu ati observat pana acum, ploaia e simbolul copilariei, cand invatam sa numaram picaturile ce se intind serpuit pe geam, sa sarim in fiecare balta si sa primim prajiturele in bucataria calduroasa."
    Iar pe vremea asta tare bine mai merge o ciorba fierbinte, fie ea si de miel (parerea mea :) ). La noi a mers atat de bine ca am mancat la ea pana am terminat-o fara pofte de alte feluri sau deserturi. Ea ne-a fost pentru doua zile si felul principal si secundar si desert si am mai fi mancat din ea daca mai era :)). Dar sa nu mai lungim vorba si sa o povestim :
     Ingrediente :

300 g carne de miel (de la 500 g de costita de miel)
1 ceapa mare
1 morcov
1/2 cana orez lung (sau de care aveti)
3 - 4 cartofi potriviti
400 g smantana
2 - 3 linguri ulei
1 lingura vegeta (legume uscate)
1 lingurita ierburi provence
1 lingurita cimbru
1 legatura patrunjel tocat marunt
zeama de lamaie
sare, piper

Costitele se pun la fiert in apa cu sare. In decurs de o ora le-am schimbat apa de 3 ori. Cand sunt gata se scurg iar cand s-au racit suficient se separa carnea de oase, apoi se taie carnea in cubulete mici. Se toaca ceapa.

Intr-o oala incapatoare incingem cele 3 linguri de ulei peste care adaugam ceapa si vegeta sau legume uscate si lasam sa se patrunda la foc foarte mic.

Peste ceapa adaugam carnea, amestecam bine si mai lasam 2 minute.

Intre timp taiam morcovul si cartofii cuburi si ii adaugam in oala.

Adaugam 2 litri de apa (sau mai mult daca vreti ciorba mai "lunga"). Marim focul si lasam asa pana incepe sa clocoteasca, apoi lasam focul la un nivel mediu. Separat punem orezul la fiert in multa apa cu o lingura de sare. Cand e gata, scurgem apa si il adaugam in ciorba.
La final, cand legumele sunt fierte amestecam separat un polonic de ciorba cu smantana pe care o adaugam incet in oala amestecand mereu. Acrim ciorba dupa gust cu zeama de lamaie. Condimentam cu ierburi provence, cimbru, sare si piper. Dupa ce am inchis focul presaram patrunjelul si acoperim cu un capac pentru minim 5 minute (minutele magice ;) ).

Noi am servit ciorbita fierbinte cu paine de secara :) Pofta buna si nu va intristati din cauza ploii :>.

Cea mai simpla reteta de parfait (de banane)

noreply@blogger.com (Ralu) — Mon, 27 Jun 2011 12:57:00 -0700

Autorul acestui deliciu simplu si rapid de preparat (daca nu luam in calcul timpul cat trebuie sa stea la congelator) este Pofticiosul, care gateste mai des decat reusesc eu sa dau de inteles aici pe blog. Cu desertul de fata ne-am delectat intr-o seara cu prietenii dupa 4 tavi de pizza proaspat scoase din cuptor

si un platou cu paneuri (piept de pui, dovlegei, cascaval) :

Intre timp m-am specializat in paneuri :)

Aici era doar portia pentru o persoana :P.

Pe scur t: a fost un adevarat festin intre prieteni. Ador astfel de seri si mai ador si tot ce este dulce si facut de Pofticiosul :). Pentru acest parfait de banane, dragul meu pofticios, a folosit :

5 banane
500 g frisca lichida indulcita (daca nu folositi indulcita puneti zahar dupa gust)
2 pliculete zahar vanilat
1 lingura fulgi de nuca de cocos

Toate ingredientele se pun in blender si se mixeaza pana se omogenizeaza ca o crema. Apoi se varsa intr-un recipient din plastic (caserola) si se lasa la congelator minim 4 ore (sau peste noapte). Noi nu am avut atata rabdare asa ca ne-am infipt in parfait dupa numai doua ore :))...eram pusi pe devorat :D.

Daca tot aveam un ciorchine de doua kilograme de cirese achizitionat in acea dimineata din piata (la super pretul de 4 lei), am servit parfaitul cu cirese proaspete (si frunze de lamaita) si tare bun a mai fost :).

Si daca nu ma credeti, va invit la noi, la o seara intre prieteni ca sa va lamuriti. Deci, cine vine la Iasi?

Dulceata de nuci

noreply@blogger.com (Ralu) — Sun, 26 Jun 2011 01:55:00 -0700

De-ar vedea mama acest post cu siguranta ar pune numaidecat mana pe telefon si m-ar felicita gen "Draga mamei..." si m-ar ruga sa pastrez putin si pentru ea sa isi dea verdictul (de fapt ca sa ma creada pe cuvant). Deci...da, eu care nu am facut niciodata dulceata de nici un fel pentru ca mi se parea o chestiune extrem de greu de realizat si demna doar de doamne iscusite care au la activ sute de borcane de dulceata, mi-am facut curaj si am zis ca trebuie sa o incerc si pe asta. Asa ca am achizitionat 100 nuci mici si verzi, am rasfoit carti si reviste de bucate, am sucit internetul pe toate partile, am suna in stanga si in dreapta si in final am ajuns sa imi fac o idee. Ingredientele necesare sunt foarte putine :

100 nuci verzi
500 g zahar
2 pliculete zahar vanilat
1 lamaie
1 baton scortisoara
6 cani apa

Toata partea grea e asteptatul, mda...Desi citisem clar in mai multe variante de retete ca e necesar ca nucile curatate sa stea cel putin 24 de ore in apa rece, am sunat-o si pe mama-soacra ca sa imi confirme (de fapt eu cautam o varinata in care sa nu dureze atat, dar nu..).

Asa ca am pregatit un vas cu apa rece (si cuburi de gheata asa ca sa fiu eu sigura ca iese treaba buna) si zeama de la jumatate de lamaie, apoi mi-am tras manusile galbene (de care am fost dezamagita, mi-am patat degetele cu tot cu ele, mai bine apelam la o pereche de manusi medicinale) si m-am apucat sa curat nucile de toata coaja verde, adica cam 4 milimetri de coaja la fiecare nuca, pana la partea alba. Dupa aproximativ un ceas, din toata treaba mea a rezultat 2/3 coji si 1/3 nuci curatate.

Am bagat bolul cu nuci la frigider si l-am lasat acolo 2 zile timp in care am schimbat apa o data la 12 ore (aproximativ). De fiecare data am stors si zeama de lamaie in apa.
...

Dupa 48 de ore am scos nucile din frigider, am scurs apa si le-am oparit de 3 ori cate 2-3 minute, schimband mereu apa.

Apoi am pus la fiert nucile impreuna cu 6 cani de apa si cand acestea au devenit moi (in aproximativ 30 de minute) am adaugat zaharul, batonul de scortisoara si zaharul vanilat.

Dulceata e gata cand picurand sirop intr-o cana cu apa rece, picatura ramane intreaga. Pofticiosul si-a bagat si el nasul la final si a mai adaugat 3 lingurite de coaja rasa de lamaie pastrata la frigider cu zahar si nu a facut rau deloc, gustul final a fost mai aromat si mai fin. Inainte sa torn dulceata fierbinte in borcane sterilizate, am aruncat batonul de scortisoara.

A rezultat un borcan de 800 si unul de 400 plini cu dulceata super buna :).

Gata, am prins curaj, trebuie sa incerc si o dulceata de visine (preferata mea). Daca o sa-mi iasa o sa stiti si voi :).