WONDERLAND

Tăcerea greierilor

2011-10-28T00:40:00.002+03:00

Motto: Moartea e savoarea existenţei (Emil Cioran)

Păşesc uşor pe sticlă spartă,
Natura-n juru' meu e moartă
N-am nici chef şi nici voinţă
Să exist, să fiu o fiinţă.

Strîng în pumnu' meu o floare
Ea nu simte, nu o doare
Vreau să rup ceru' în două,
Să trăiesc o viaţă nouă.

Totu-n faţa mea e gri,
Mortăciuni mii şi mii
Pe mîini am urme de sînge,
Soarele văd cum se stinge.

Cadavre putrezind pe lîngă mine
Nici nu mai contează cine
Am trăit şi am zîmbit,
Am mai dărîmat un mit.

Nu ştiu dacă mai trăiesc ori ba
Mintea mi-a luat-o tralala
Mă prăbuşesc în abis,
Mă gîndesc numa' la Cris.

Ah, da, şi era să uit
Aeru' de l-am absorbit
O clipă doar am aţipit,
Şi m-am trezit iar amăgit

Lumea e a lor şi orice-am zice
Rămînem la stadiu' de novice
Moartea nimic nou nu ne aduce,
Doar un fior străpunzător şi rece.

Deoadată se făcu linişte-mprejur
Nu mă mai cred la fel de dur
Sînt mai de grabă abătut,
Şi greierii, şi ei au tăcut...

Oficial, sînt ateu!

2011-10-27T22:52:00.002+03:00

Motto: Acolo unde toţi gîndesc la fel, nimeni nu gîndeşte prea mult (Walter Lippman)

Azi a ajuns recensămîntul şi la uşa subsemnatului. Una dintre întrebări face referire la orientarea religioasă. Spre deosebire de recensămîntul anterior unde maică-mea m-a declarat ortodox, acum am fost pe fază şi m-am declarat ateu.

Adevăru' e că am fost destul de credincios într-o vreme, dar sămînţa îndoielii mi-a fost plantată de taică-meu în urmă cu ani buni. Îmi amintesc că am avut o discuţie în care el spunea că nimeni nu ştie care au fost primii oameni. Uşor contrariat, i-am replicat că primii oameni au fost Adam şi Eva. La care el mi-a spus că biblia este o carte din care trebuie trase anumite învăţături, transmiţînd un mesaj, nu este musai ca întîmplările de acolo să fi şi avut loc. Menţionez că tata e ortodox, însă nu are o credinţă oarbă.

Al doilea factor care mi-a dat de gîndit a fost postul TV Discovery. După părerea mea, cam 80-90% dintre oamenii de ştiinţă sunt atei. Asta e o aproximare proprie.

Nu cred că numărul de creştini este aşa de mare pe cît reieşea din fostul recensămînt, dar asta rămîne de văzut. Oricum, comparativ cu statele vestice, numărul e foarte mare. Suntem un popor superstiţios la greu. Şi asta nu ne ajută să evoluăm.

Scumpă Cris

2011-09-02T23:52:00.001+03:00

Eşti ca o zînă din poveşti
Cristina Bob te numeşti
Te iubesc mult de tot
Şi-asta n-are antidot.

Zici că nu mă mai ştii
Tot mereu te-aştept să vii
Preafrumoasă domnişoară
Să mă ierţi, bunăoară.

Eşti ca un înger minunat
După tine am tot oftat
Ţin la tine tare, tare
Zeiţa cea mai mare.

Dragostea mea e ca un ocean
Eşti dulce ca un pandişpan
Nu te mai tot da tu rotundă
Te ador de mii de ori pe secundă.

Greşind, te înalţi - de Cristina Bob

2011-09-02T23:33:00.000+03:00

Azi ar fi fost ziua lui mami... Azi a murit un vis frumos... Acela al unei prietenii pe care am apreciat-o tot timpul... şi de care m-am legat. Ca şi natura, sufletul are o taină de aspre suferinţe pentru a putea aduce o nouă primăvară... Cînd viaţa nu ţi se împotriveşte deloc, sufletul nu are posibilitatea să se înaripeze. Poate că... greşind, te înalţi... greşind, cîştigi... greşind, înveţi... să ierţi şi să te ierţi pe tine însuţi. Aş vrea să ştiu să vorbesc astfel încît să mă fac înţeleasă. Aş vrea ca o singură persoană să ştie că ţin 100% din cît ţine la mine... Şi cum se zice... că e nevoie de fapte, nu de vorbă... asta am şi de gînd să fac. Mă bucur doar că mi-am deschis ochii... Am văzut apusul... şi acum pot să văd răsăritul... alături de persoanele de care am început. Alături de cei cu care am rîs... cu care am plîns... Altfel, nu vreau. Unii sunt fericiţi fiindcă nu cred în rău... alţii pentru că nu au crezut niciodată în fericire... Şi cu toate acestea, nici unii, nici alţii... n-au pierdut mai mult decît aceia care au cîntărit toate relele... Şi au numărat zilele de nefericire. Dacă noi am înţelege cît de puţin ne trebuie ca să fim fericiţi, am evita cele mai amare zile din viaţă. Nefericirea stă în faptul că nimeni nu măsoară fericirea pornind de la sine... De la nevoile sale... de la prietenii săi... ci de la altul. Şi încă de la cel socotit cel mai fericit. Fericită nu sînt... pentru că nu mai am alături de mine o persoană care a însemnat mult pentru mine... Şi care, probabil, nu o ştie... Şi mai ştiu că, uneori, va trebui să zbor deasupra clădirii pentru a-mi recăpăta veselia... Dar mai ştiu că acea Kris nu va mai exista ever... Şi e mult mai bine... cu această Kris... mai cu "picioarele pe pămînt". Ce voiam să evidenţiez e faptul că fiecare din noi putem fi prieteni. Trebuie spusă doar o vorbă bună la momentul potrivit. (pe care eu, însă, l-am ratat ) O mînă întinsă... şi o ciocolată caldă... Sau pur şi simplu... un gînd curat şi spus cu sinceritate.

Vă pup şi aveţi grijă de voi...

Forever Kris...

Ultimul meu post e dedicat unei persoane pe care o iubi mult, mult de tot... Şi care sper să mă ierte.

un Bob de speranţă

2011-03-22T17:21:00.002+02:00

Nu pot să cred că s-a terminat aşa,
Ai fost cea mai dragă amică a mea
Nu pot să te şterg din creier
Friends Forever, remember?

N-am avut pe cineva mai apropiat
Pe tine, doar, te-am adorat
Alţii, în loc să ne împace
Îmi cer să te las în pace.

Niciodată rău' nu ţi l-am dorit
Mai de grabă aş fi murit
Ştii bine ce spun şi simt,
Nu cîştig nimic dacă mint.

Iartă-mă dacă am cerut mai mult
Eram un copil, nu un adult
Şi nu, nu mai vreau ignoranţă
Mai lasă-mi doar un bob de speranţă.

Obişnuiam să cred...

2011-03-17T14:57:00.000+02:00

Motto: Înţelepciunea vine odata cu suferinţa (Eschil)

Obişnuiam să cred că dacă respecţi vei fi respectat;
Acum ştiu că cel mai important e să te respecţi pe tine.

Obişnuiam să cred că timpul vindecă toate rănile;
Acum ştiu că timpul este prin el însuşi o rană.

Obişnuiam să cred că dacă îţi pasă suficient de cineva, acest lucru va fi apreciat;
Acum ştiu că poţi fi hulit doar pentru că îţi permiţi să ai sentimente.

Obişnuiam să cred că e bine să îţi împărtăşeşti necazurile cu alţii;
Acum ştiu că nimănui nu-i pasă, aşa că ascultă-le pe ale lor.

Obişnuiam să cred că prieteniile, măcar unele, pot fi veşnice;
Acum ştiu că totul e trecător.

Obişnuiam să cred că fiecare are personalitatea lui, individuală;
Acum ştiu că personalitatea nu e decît suma experienţelor şi persoanelor pe care le întîlnim.

Obişnuiam să cred că iubirea n-are sens atunci cînd nu e împărtăşită;
Acum ştiu că iubirea nu are nevoie să aibă un sens.

Obişnuiam să cred că cine spune "te iubesc", chiar te iubeşte;
Acum ştiu că oamenii se pot juca foarte uşor cu cuvintele.

Obişnuiam să cred că oamenii ştiu şi pot să ierte;
Acum ştiu că ce contează e să ştii tu să te ierţi.

Obişnuiam să cred că un lucru care-mi pare 100% logic şi raţional nu are cum să fie privit altfel de alţii;
Acum ştiu că indiferent cîte probe ai aduce, oamenii mai cred şi ceea ce vor ei să creadă.

Eurodance, muzica anilor '90

2011-03-15T21:22:00.027+02:00

2 Brothers On The 4th Floor

Eram mort după "Dreams"! Le-am cumpărat albumul numai pentru acea melodie, însă surpriza plăcută a constat în faptul că pe albumul cu acelaşi nume se găseau multe piese foarte bune, precum "Never Alone", "I Can't Believe It", "Let Me Be Free", "Turn The Music Up" sau "Can't Help Myself".
Albumul al doilea, intitulat simplu "2" a venit cu ultra-hit-ul "Come Take My Hand" pe care o ascultam de dimineaţa pînă seara. Pe acelaşi album se mai regăsesc ceva melodii reuşite ca "There's A Key", "Fairytales", "Fly (Through The Starry Night)", "Mirror Of Love", dar şi cîteva remixuri foarte bune.
Al treilea album (care nu a fost lansat niciodată oficial) ar fi conţinut alte cîteva mini-hit-uri: "I'm Thinkin' Of U", "Do You Know?", "The Sun Will Be Shining", "Heaven Is Here", "Living In Cyberspace", "Wonderful Feeling", "Stand Up And Live". Pur şi simplu nu mai era acelaşi lucru...

2 Unlimited

Au scos hit-uri fără limite! Enumăr de pe primul album ("Get Ready") "Twlight Zone", "The Magic Friend", "Workaholic" şi "Get Ready For This".
Albumul cu numărul doi ("No Limits!") a venit plin de hit-uri: "No Limit", "Let The Beat Control Your Body", "Tribal Dance", "Faces" şi "Maximum Overdrive".
Cei doi "fără limite" nu s-au oprit şi au scos pe piaţă un al treilea album (deja mult pentru o trupă dance) ce a purtat numele "Real Things", care conţinea, pe lîngă "The Real Things", "No One", "Here I Go" şi balada "Nothing Like The Rain" (o surpriză plăcută).
Odată cu compilaţia "Hits Unlimited" au mai lansat "Do What's Good For Me", "Jump for Joy" şi "Spread Your Love".

Ace of Base

Cînd spui "anii '90", inevitabil, primul nume care-ţi vine-n cap este Ace of Base!
Au fost comparaţi cu Abba (şi într-adevăr, sunt multe similitudini), dar au avut şi stilul lor propriu, inconfundabil.
"The Sign", "Living in Danger", "Don't Turn Around", "Happy Nation", "Wheel Of Fortune", "Beautiful Life", "Cruel Summer" dar mai ales super-hitul "All That She Wants" sunt difuzate şi acum pe posturile de radio.
Albumul de debut, "Happy Nation" (1993), este din punctul meu de vedere cel mai bun album al deceniului trecut. Au urmat şi altele, dar nu merită menţionate, din păcate.

Cappella

Au zdruncinat serios discotecile cu hitul "U Got 2 Let The Music".
Primul album "U Got 2 Know" (1994) a fost o reuşită, aproape toate melodiile fiind demne de luat în considerare. În topurile de specialitate au mai intrat "Move On Baby", "U & Me", "Don't Be Proud" şi preferata mea, "Take Me Away".
Al doilea album "War In Heaven" (1996) a fost ceva mai slăbuţ". În afara hit-urilor "Tell Me The Way" şi "I Need Your Love", celelalte piese au fost de umplutură. A urmat şi un al treilea (1998), dar nimeni nu a auzit de el.

Culture Beat

Cine dintre cei care aveau urechi în '93 nu-şi aduce aminte versurile "Call him Mr. Raider, call him Mr. Wrong, call him Mr. Vain".
Albumul "Serenity" (1993) mai conţinea "Got To Get It", "World In Your Hands" şi "Anything".
În 1996 au lansat "Inside Out", un LP ceva mai slăbuţ, dar care a venit cu două hit-uri destul de okay: "Crying In The Rain" şi "Inside Out".

DJ Bobo

Albumul meu preferat "Dance With Me" (1993) conţinea piesa care a fost mult timp preferata mea "Somebody Dance With Me", dar şi "Keep On Dancing", "Everybody" şi "Take Control". Nu are rost să le enumăr şi pe celelalte. Tot albumul e bun!
Albumul "There's a Party" (1994) a venit cu hit-urile "Love Is All Around", "Let The Dream Come True" şi "There Is A Party". Mi-au mai plăcut "What About My Broken Heart", "I Know What I Want" şi "There's A Paradise".
De la albumul al treilea mi se pare că DJ Bobo a lăsat ştacheta mai jos. "World In Motion" (1996) conţinea "Respect Yourself", "Pray" şi "Shadows of the Night".

Dr. Alban

Primul album al lui Dr. Alban s-a intitulat "One Love" (1992) şi conţinea, pe lîngă "One Love" (evident), super-mega-hit-ul "It's My Life". "Sing Hallelujah" a mai fost lansat, dar mie nu prea mi-a plăcut.
De obicei primul album e cel mai bun, dar în cazul lui Dr. Alban nu a fost aşa. Albumul cu numărul doi, "Look Who's Talking" (1994) conţine o grămadă de realizări. Şi nu mă refer doar la "Let The Beat Go On" şi "Look Whos's Talking" care au fost lansate ci şi la melodii mai puţin cunoscute precum "Gimme Dat Lovin", "Go See The Dentist" "Away From Home" sau "Plastic Smile".
Al treilea album "Born In Afrika" (1996) nu a dat decît o piesă k lumea: "This Time I'm Free".

East 17

Cred că toţi colegii din generală erau înnebuniţi după ei (fete şi băieţi deopotrivă).
Albumul "Walthamstow" (1993) a adus două super piese "It's Alright" şi "House Of Love". Drăguţ şi remake-ul după piesa celor de la Pet Shop Boys "West And Girls"
Albumul "Steam" (1995) a avut numai melodii una şi una: "Around The World", "Steam", "Hold My Body Tight", "Stay Another Day", "Let It Rain" Le enumăr şi pe cele nelansate fiindcă merită: "Let It All Go", "Set Me Free", "Be There", "M.F. Power", "Generation XTC".
Albumul "Up All Night" (1996) a venit cu hit-urile "Thunder", "Do U Still" şi "Someone To Love".

E-Type

"Made In Sweden" (1994), albumul de debut, a venit cu două super-piese "This Is The Way" şi "Set The World On Fire". Pe acelaşi album regăsim şi originalul furăciunii lu' Moga (piesa cu Dracula) "When Religion Comes To Town".
Al doilea album, "The Explorer" (1996) a adus "Calling your name" şi "I just wanna be with you".
Albumul din 1998 "Last Man Standing" nu a fost mai prejos decît precedentele venind cu "Angels Crying", "Here I Go Again", "Princess of Egypt" şi "Hold Your Horses".

Fun Factory

M-au înnebunit cu piesa "Pain"! Îmi lipeam urechea de casetofon pentru a o auzi la maxim. Albumul de debut ("Non Stop") a mai conţinut "Groove Me", "Take Your Chance", "Love Of My Life", "Close To You", "Hey Little Girl".
Al doilea album, "Fun-tastic" n-avea decît două piese mai de doamne-ajută, "I Wanna B With U" şi "Celebration". De fapt, ce zic eu, că "I Wanna B With U" a rupt toate topurile. Da' totuşi pe mine nu m-a dat pe spate...

Haddaway

"What Is Love". Am spus tot? Nu chiar, dar am spus destul de mult. Probabil hit-ul anilor '90. Pe acelaşi album (din 1993) se mai regăsesc "Life", "Rock My Heart" şi superba baladă "I Miss You".
Albumul din 1995 "The Drive" a avut un singur hit de luat în seamă: "Fly Away" ("Catch a Fire" e prea slab).

Masterboy

Pe nemţii de la Masterboy i-am remarcat odată cu hit-ul "Generation of Love", care alături de "Anybody", "Baby Let It Be" şi "Land of Dreaming", făcea parte de pe al patrulea album al formaţiei lansat în '95.
Albumul "Colours" (1996) conţine o piesă care mie mi-a plăcut mult "Show Me Colours" (mai erau p-acolo "Mister Feeling" şi "La Ola Hand In Hand").

Maxx

Cînd spui "Maxx" te gîndeşti la calitate şi nu cantitate. Au avut un singur album, dar fără umpluturi.
Pe lîngă hit-urile cu care au spart topurile, "Get-a-way", "No more" şi "You Can Get It", LP-ul "To The MAXXimum" (1994) mai conţine piese reuşite precum "I Can Make You Feel Like", "Should I Stay, Should I Go", "I Want You" sau "Maxximum Extacy", care e un pic mai... ciudat.

Real McCoy

Albumul "Another Night" (1995) conţine hit-urile "Another Night", "Run Away", "Love and Devotion", "Come and Get Your Love", "Automatic Lover (Call for Love)", "Sleeping With an Angel" şi "Operator". Ei bine, da, o grămadă!
A urmat albumul "One More Time" în 1997 dar nu ştiu mare lucru despre el.

Whigfield

Multe piese bune pe albumul omonim din 1995: "Saturday Night", "Another Day", "Think Of You", "Close To You", "Big Time", "I Want To Love", "Sexy Eyes". Şi mie mi-a plăcut mult balada "Don't Walk Away".
Pe al doilea album, "Whigfield II" (1997) găsim alte hit-uri precum "Last Christmas", "Gimme Gimme", "Baby Boy", "No Tears To Cry", "Givin' All My Love".

Nu renunţ!

2011-03-11T14:55:00.000+02:00

Nu renunţ să cred în tine
Să sper că totul va fi bine
Mă agăţ de tot ce-a fost cîndva,
Nu mă pot gîndi la altcineva.

Nu renunţ să te visez,
Şi te visez în fiece noapte
O fantezie pe care eu o creez
În care te am aproape.

Nu renunţ să aştept
Şi te aştept zi după zi
Nu pot să cred că nu ai să mai vii,
De visele mele nu m-am rupt.

Nu renunţ să cred în noi
Viaţa s-o-mpărţim la doi
Să fie dragostea în toi,
Să ne găsească pe plajă goi.

Nu renunţ să sper, oh, nu
Nu-mi place cum trăiesc
Bine ar fi să te regăsesc
Să nu mai fiu doar eu, unu'.

Nu renunţ să cred în mine
Deşi totul se leagă de tine
Fără tine sînt un nătăfleţ,
Tu eşti ce-am avut mai de preţ!

Declaraţie de dragoste

2011-03-08T23:04:00.006+02:00

Poezie pentru Cris (zîna bună)
[publicată pe 6 iunie 2006]
Cred că-i prima poezie pe care am scris-o. :)

Dragostea-i picătura de ploaie ce mîngîie deşertu'
Raza de soare care alungă întunericu',
E-o-ngheţata într-o zi de vară
Fără tine, viaţa mi-e amară.

A mai trecut un ceas, o zi, o săptămînă
Neînsemnat rămîn, nu's bun de nimic
Vreau să vin şi să te iau de mînă
Apoi să te cer de la al tău tătic.

Eşti departe... te caut în noapte
N-aud nimic, nici vorbe, nici şoapte
În gînduri doar te simt aproape
Da' n-am curaj să trec la fapte.

Mă-nvîrt în gol, mă pierd în gînduri
Nu vreau nici apă şi nici aer
Pe tine să te am alături,
Să încetez să mai fiu fraier.

Dimineaţa să-mi dai sărutarea ta
Seara să simţi mîngîierea mea,
Să facem dragoste ca doi nebuni
La toate şi la tot să fim imuni.

Vin' la mine de mă ia,
Fii floarea din grădina mea
Te vreau pe tine, te vreau acum
Am curaj - "te iubesc" îţi spun!

Azi fiind 8 martie, nu e un remember întîmplător...

Tu şi eu

2011-03-08T01:23:00.000+02:00

Tu nu mai vrei să auzi de mine,
Eu îmi doresc să-ţi fie bine
Tu nu vrei să ştii dacă mai trăiesc
Eu numai la tine mă gîndesc.

Tu nu mai vrei să fim pe acelaşi Pămînt
Eu ţin minte că am făcut un legămînt
Tu spui că nu mai suntem amici,
Eu mă fac că nu aud ce zici.

Tu vrei să fugi departe, undeva
Eu vreau să vorbim orice, ceva
Tu vrei să te ascunzi, să nu te mai ştiu
Eu te caut, mă faci să mă simt viu.

Tu te superi din nimic, din orice
Eu mă uit amar cu timpul trece
Tu te porţi cu mine distant, rece
Eu aştept ca gîndul rău să-ţi plece.

Tu eşti deranjată de un sms simplu
Eu privesc altfel, imaginea de ansamblu
Tu mă acuzi, recunoaşte, cu uşurinţă
Eu te caut orice ar fi, cu umilinţă.

Tu poate ai vrea să nu te mai caut
Eu, să ştii, refuz să mă fac nevăzut
Tu consideri că totul s-a terminat
Eu să sper niciodată n-am încetat.

Drepturi de autor vs Libertate, Cultură, Progres

2011-01-13T17:15:00.005+02:00

Motto: Nu există fericire fără libertate, nici libertate fără curaj (Pericles)

Potrivit unor statistici, vreo 96% dintre posesorii de calculatoare români, deţin materiale piratate. Adicătelea 96% dintre noi am fi nişte infractori!

Mă întreb ce s-ar întîmpla dacă un bogătan precum Bill Gates, de exemplu, ar cumpăra întreaga industrie software şi ar decide să nu o comercializeze. Sau vreun şeic ar cumpăra industria muzicală şi ar scoate-o de la difuzare. Cred că doar aşa, doar atunci, şi-ar da seama şi cei cu creierele spălate cît de nenorocită e porcăria aia de lege a drepturilor de autor. Căcat.
Creierele spalate le au acei copchii care ascultă pe la TV cum dacă respecţi nu ştiu ce vedetă pop, trebuie să îi cumperi albumul original. E mai uşor la cei care trăiesc pe banii părinţilor. :)

Îmi amintesc cum, în urmă cu cîţiva ani, nu se puteau difuza imagini de la meciurile din Liga 1 de fotbal. Pînă cînd a intervenit CNA-ul amintind de dreptul la informare. Una dintre putinele fapte bune aleinstitutiei cu pricina...
În anii '90, piraterie însemna băieţi care vindeau casete audio înregistrate pe casetofonul de acasă. Băieţi care făceau bani pe munca altora. În zilele noastre însă, oamenii fac schimb de fişiere audio/ video prin intermediul unor programe precum DC++ sau uTorrent. Programe gratuite. Acum nu se mai îmbogăţeşte nimeni pe munca altuia, totuşi, nici aşa nu e legal. Hmm. This is strange.
Parcă suntem într-un scenariu de coşmar, precum cel al filmului "Equilibrium", unde oamenii ascundeau tablourile şi alte obiecte de artă. Parcă suntem pe vremea lu' Ceauşescu, cînd lumea asculta pe ascuns radio "Europa liberă". Aşa e acum, intri cu frică pe DC++. În ce lume trăim?

Oare cîţi bani ar trebui investiţi pentru achiziţionarea filmelor sau albumelor muzicale favorite? Cîteva zeci de milioane, sau poate sute. Un cd gol costă 0,5 lei. Unui cu un artist internaţional precum Shakira sau Enrique Iglesias, de 100 de ori mai mult. Suntem luaţi drept proşti, bag seama. Dacă tragi la xerox o carte, preţul va fi apropiat de cel al cărţii originale.
Se fac estimări cu privire la aşa-zisele pierderi provocate de piraterie, nişte estimări (cel mai adesea) fără nicio bază logică, dar nu se fac şi pentru cîştiguri. Categoric există şi cîştiguri. Pe cîţi nu i-a făcut YouTube vedete?
Susţinătorii şi întreţinătorii pirateriei acţionează asemeni unori "robin huzi" moderni. Iau de la bogaţi şi dau celor mai săraci. Ilegal da. Imoral nu.

Există foarte multe metode prin care industria cinematografică sau cea muzicală ar putea exista şi fără ca oamenii să plătească. Mai ales prin reclame. La începutul filmului, ar putea apărea o reclamă "Coca Cola" şi aia este. Las' să plătească marile companii, nu omul de rînd.
Copy/ paste nu e furt. Furt înseamnă să iei un lucru din posesia unuia, acela rămînînd cu mîna goală. Copy/ paste înseamnă colaborare, înseamnă să ne ajutăm unii pe alţii. Într-un cuvînt - evoluţie!
Să zicem mersi că nu exista legea drepturilor de autor pe vremea lui Benjamin Franklin, că stăteam dreaq pe-ntuneric acuma. :))

E greu de vorbit de infracţiuni cînd nu există un prejudiciu bine definit. Nu avem nicio garanţie că un om care descarcă un album BUG Mafia de pe net, l-ar cumpăra din magazin. În schimb, ascultînd melodiile în Winamp, se poate decide să dea bani pe un bilet şi să meargă la un spectacol.

Nu te pot uita

2011-01-09T17:29:00.002+02:00

Timpul trece, pentru toţi e-o singură lege
Deşi inima mi se zbate, caută să te renege
Dar a te nega pe tine, înseamnă a mă lupta eu cu mine
Pentru că vezi tu, acum în mine-i o parte din tine.

Nu are sens să mă mai fac că nu văd,
Să zic că mi-e bine, cînd în interior e prăpăd
Aş vrea să zbor de pe bloc ca-n "Matrix", ca Neo
Inima mi-e antrenată ca-ntr-un campionat de rodeo.

Indiferent cine ce mi-ar spune, ce mi-ar impune
Şi chiar cînd unii o dau cu mine în glume
Rîd cu ei, deşi, poate, nu e rîsul meu
Gîndul mi-e la tine, ştii bine, mereu.

Aud că te-ai schimbat, dar asta nu mă sperie
Imaginea ta nu poate fi răpusă, e tot în glorie
Fii cine vrei să tu să fii, nimeni să te mintă
Nu vreau nimic mai mult decît să fii fericită.

Omul e ca o vază goală, cînd se naşte
Florile sunt oamenii pe care îi întîlneşte
Unii nu îi plac şi de-asta nu-i opreşte
Experienţele îl fac să fie om, să fie ce este.

Cea de-atunci e încă în tine, ştiu bine
Ea, poate, ar vrea să mai vorbească cu mine
Nu o mai certa... dă-i voie să fie ea
Să fie odată pace între mine şi tine, între tu şi... ea.

Plus infinit

2011-01-07T17:46:00.002+02:00

Motto: Noi nu trăim niciodată, ci aşteptăm să trăim (Voltaire)

Banii
Trebuie să cunoaştem "valoarea" banului, spun mulţi dintre părinţii noştri (sau alte persoane trecute de prima tinereţe).
Cu banii poţi cumpăra case, maşini, haine. Chiar şi "oameni", uneori. De multe ori, cei care au s-au simţit frustraţi de lipsa banilor, se străduiesc să ofere urmaşilor asta. Dar de ce, oare, de atîtea ori, odraslele lor ajung dependente de droguri, alcool ş.a.m.d.? În concentrarea lor pe cîştigarea cît mai multor bani, renunţă la timpul dedicat familiei. Afecţiunea, înţelegerea, educaţia... cad pe planuri secudnare, dacă nu chiar dispar complet.
Care e, de fapt şi de drept, valoarea banului? Fix cea pe care i-o dăm noi. Nici aerul din plămîni, nici stelele de pe cer nu costă bani. Însă da, trebuie recunoscut, în societatea modernă e cam greu fără bani. Poate doar pe la ţară, unde oamenii trăiesc mai mult din ce cultivă, merge mai fără bani. Însă banul rămîne o unealtă. La fel ca o sapă. Da, e necesară pentru a planta legume, dar leguma aia are nevoie şi de apă şi de fotosinteză. Şi de atenţia grădinarului, care trebuie să o mai pigulească periodic. La fel şi omul.

Cariera
Tot părinţii sunt primii care ne spun că pentru a ajunge "cineva" în viaţă, e necesar să avem nişte slujbe care dau bine. Iar aici e o problemă. Ce "dă bine" acum, ar putea părea penibil în 5-10 ani? Numai să ne gîndim care erau cele mai respectate job-uri pe vremea Împuşcatului. În agricultură, în uzine, în cercetare. Profesorii erau foarte respectaţii. Nu doar elevii ci şi părinţii acestora stăteau drepţi la şedinţele cu părinţii. Iar acum... Mai are rost să zic?!
Concentrarea pe carieră vine tot din anumite frustrări. Din a dovedi altora că eşti "cineva". Iar cînd te strădui prea mult să demonstrezi una şi alta celor din jur, rişti să trăieşti pentru ei, dar să nu mai exişti pentru tine.
A îmbina utilul cu plăcutul e ceva mai rar, în zilele noastre. Avem oameni blazaţi în slujbele lor, plictisiţi de viaţă, dar care nu se sfiesc să afişeze un zîmbet fals în faţa altora, dintr-o mîndrie soră cu demenţa. Este "fericirea" de a părea fericit. Chiar dacă în interior te prăbuşeşti...

Părinţii - Îngeri şi demoni

2010-12-13T16:07:00.002+02:00

Motto: Educaţia este mijlocul prin care părinţii îşi transmit defectele proprii, copiilor lor (Carrel)

Ca şi celelalte mamifere, omul are nevoie de protecţie pentru a supravieţui. Deşi omul este cea mai inteligentă fiinţă de pe planetă, în mod paradoxal, este şi cea mai slabă. Spun asta pentru că nicio altă vietate nu are nevoie să stea 18 ani lîngă părinţi.

Părinţii sunt prieteni şi duşmani. Ei ocrotesc copiii, dar în acelaşi timp, au grijă să îi facă foarte slabi. Cît mai slabi, pentru a se asigura că-i vor avea în preajmă cît mai mult timp. Unul dintre lucrurile pe care părinţii le urăsc cel mai mult este independenţa.
Un nou-născut este speriat, plînge mult. Şi cum să nu fie cînd e înconjurat de fiinţe mari şi puternice pe care nu le înţelege. Sentimentul este cu grijă întreţinut în anii următori. "Copiii nu trebuie să vorbească neîntrebaţi", "copiii trebuie să asculte de adulţi", "părinţii au întotdeauna dreptate".

Există două maniere prin care un părinte îşi poate "distruge" copilul:
1.hiperprotectivitatea - părinţii care-şi răsfaţă prea mult copiii, îi fac dependeţi de ajutorul extern. Le este greu, mai tîrziu, să se descurce singuri cînd nu e cineva care să-i ţină de mînă.
2.neexteriorizarea sentimentelor - părinţii care, deşi ţin la copiii lor, nu sunt capabili să o arate. Sunt acei părinţi care nu-şi mîngîie copiii, nu-i sărută sau nu le spun niciodată că îi iubesc. Aceşti copii ajung să se devalorizeze, au probleme de încredere şi de adaptare.
Sunt mulţi care ori se condamnă pe ei, ori în condamnă pe ceilalţi (societatea) dar le este ruşine să întindă degetul către sursa primară -> proprii părinţi. Pentru că aşa sunt învăţaţi; "copiii nu au voie să-şi judece părinţii".

Nu demult, am văzut la televizor un caz în care o adolescentă şi-a dat foc în faţa părinţilor, ne mai suportînd scandalurile zilnice. Ce reaţie credeţi că au avut aceştia, în faţa reporterilor de la Antena 1? Ei bine, s-au luat la ceartă, dînd vina unul pe celălalt.

De ce de multe ori cînd un copil fuge de acasă, părinţii îi transmit "gîndeşte-te la noi; fie-ţi milă de noi". De ce nu spun "gîndeşte-te la tine; nu-ţi va fi uşor"?
De ce cînd un tînăr se sinucide auzim comentarii de genul "cum a putut să le facă asta părinţilor" (pe sistemul "mortu' e de vină). Dar părinţii cum au putut să nu-l înveţe să fie puternic?

Cunosc un caz în care o femeie a făcut un copil la vîrsta de 41 de ani. L-a făcut nu din dragoste, ci din obligaţie. L-a făcut pentru că maică-sa îi reproşa că a trăit degeaba, că n-a fost capabilă să procreeze. Da, aţi auzit bine. Sunt mame care pot rămîne figuri puternice în faţa psihicului slab al copilului, chiar şi cînd acesta are 41 de ani! Femeia asta chiar fuma în timpul sarcinii, deci cel mai probabil acel copil va fi un obiect din care va încerca să facă ce va dori, pentru că aşa a fost învăţată.

Părinţii cer să fie răsplătiţi pentru eforturile lor. Ne cer să avem grijă de ei la bătrîneţe. Ne scot ochii (te-am spălat, te-am călcat). Cînd iubeşti cu adevărat nu vrei decît un singur lucru: ca persoana respectivă să fie fericită!
Copiii îşi răsplătesc înzecit părinţii prin simpla existenţă. Zîmbetul unui copil, inocenţa, bucuria... Cum arată o casă, o familie, fără copii? Cît de tristă este, cît de goală. Copilul dă culoare, copilul dă un scop în viaţă. Nu există datorie faţă de părinţi!

Şi cu asta, am cam încheiat "Trilogia răului" (Şcoala, Religia şi Familia).

Pierderea inocenţei

2010-12-06T20:28:00.001+02:00

Motto: Dacă nu ne naştem încă o dată, dacă nu reîncepem să privim viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu mai are nici un sens să trăim mai departe (Paulo Coelho)

NOTĂ: La fel ca precedentele videoclipuri publicate pe acest blog, şi acesta este made by me. Mi s-ar părea lipsit de sens să postez clipurile altora pe un blog personal...

Credinţa în Dumnezeu, boală psihică?

2010-12-04T04:41:00.007+02:00

Motto: Cei mai mulţi oameni ucid adevărul cînd adevărul le ucide religia. (Lemuel Washburn)

Ce ne-am face dacă 90% dintre noi am suferi de o afecţiune psihică? Cum ne-am da seama? Cea mai simplă metodă de identificare a unei anomalii este nota discordantă pe care o face subiectul. Metodă care nu se poate dovedi eficientă în ipoteza dată.

Cunoaşterea funcţionării creierului uman încă este într-o fază incipientă. Bolile psihice au intrat relativ recent în domeniul medicinei. Pînă nu demult, sensul suvîntului "nebun" era doar acela de "măscărici", "clovn".
Aşa-numita "religovirologie" (religovirology) analizează religia din perspectiva unei boli a minţii. Studii importante s-au făcut în domeniu, lucrări au fost publicate, dar din păcate, societatea s-a dovedit mai mult decît reticentă în a le studia. Un om sănătos se poate întreba, în diverse situaţii, dacă nu cumva a luat-o razna. Numai oamenii cu adevărat nebuni nu vor accepta vreodată posibilitatea asta. (la fel cum proştii nu-şi dau seama că sunt proşti)

Sunt uşor sesizabile similitudinile dintre comportamentul unei persoane religioase şi cel din patologia altor tulburări psihice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o formă de anxietate care se manifestă prin gînduri şi temeri nejustificate care se transformă în obsesii şi care treptat, duc la un comportament repetitiv, compulsiv. Persoanele care ajung să conştientizeze faptul că au anumite obsesii nejustificate şi că suferă de tulburare obsesiv-compulsivă, încearcă să ignore aceste obsesii şi chiar să înceteze în a le mai materializa în fapte. Însă, această tentativă de ignorare a obsesiilor nu face decît să crească senzaţia de stres şi anxietate. Într-un final, tocmai pentru a diminua senzaţia de stres, aceste persoane vor recurge la acte repetitive. Merg mereu pe partea stîngă a drumului pentru că partea dreaptă aduce ghinion, nu calc pe capacele de la canal pentru că este semn că ceva rău se va întîmpla, mă spăl de trei ori pe mîini cu săpun, calc de trei ori într-un loc, casc de trei ori deoarece cifra trei este impară şi tot ceea ce fac trebuie să fie realizat de un număr impar de ori etc.
Sună cunoscut? Persoanele care îşi fac cruce cînd ies pe uşă (ba, eventual, nu uită nici să calce mai întîi cu dreptul), sau folosesc mereu cifra "3" (gîndidu-se la Sfînta Treime) sau spun aceeaşi rugăciune în fiecare seară ("Tatăl nostru") şi se trezesc disperate dacă, vai, au adormit uitînd să-şi facă ritualul. And so on, and so on.

Schizofrenia este o boală mintală din categoria psihozelor endogene. Caracteristică este apariţia unor manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinaţii, deliruri, turburari formale de gîndire, tulburări afective, dezorganizarea personalităţii.
A te simţi urmărit, privit (Dumnezeu e cu ochii pe tine), a vorbi de unul singur (rugăciunea), a te simţi ameninţat (Diavolul încearcă să te "corupă"), a te chinui singur (postul), tulburări de gîndire (Dumnezeu e drept, e bun, şi cînd face rău), iluziile (lucruri banale sunt interpretate drept semne divine) delirul (a se vedea reacţia multor credincioşi la vederea moaştelor) sau chiar a "vedea" îngeri (halucinaţii) sunt toate caracteristice schizofreniei!
Întemeietorii marilor religii, cel mai proabil, sufereau de schizofreniei paranoid-narcisistă şi chiar epilepsie. Nu toţi credincioşii sunt automat schizofrenici, dar toţi schizofrenicii chiar sunt credincioşi! Iar apartenenţa la o religie, oricare ar fi aceea, reprezintă un teren propice pentru apariţia, dezvoltarea şi întreţinerea schizofreniei.

Există cel puţin două fobii care însoţesc credinţa în Dumnezeu:
Tanatofobia - o teamă faţă de moarte nejustificată şi intensă.
Aici, religia are efectul unui calmant. Şi ca orice calmant, se poate transforma foarte uşor în drog. Adică da, vei muri, dar totodată vei continua să trăieşti sub forma unui suflet (sau te vei reîncarna). Da, n-o să-i mai vezi pe cei dragi, însă numai pentru o vreme (vă reîntîlniţi, la o cafea, pe "lumea cealaltă").
Dacă subiectul ar accepta inevitabilitatea inexistenţei, ar intra în disperare.

Peciatifobia - teama de a nu păcătui (dezvoltată pe parcurs). Auzim îngrijorător de mulţi oameni spunînd "mi-e frică de Dumnezeu". Şi oamenii ăştia chiar trăiesc cu frica-n sîn, că vine Doamne-Doamne şi le dă-n cap pentru fiecare greşeluţă.

Suplimentar, aş suspecta inclusiv existanţa unei forme de phronofobie (teama de a gîndi). Am observat persoane care se tem să răsfoiască pliante pentru alte religii. Sau sunt unii atît de dobitoci încît preferă să citească aceeaşi carte de mai multe ori (să zicem Biblia, că tot suntem într-o ţară majoritar creştină), în loc, pentru cultura lor generală, să citească măcar o dată şi Coranul. Sub dominaţia mirobolantului "crede şi nu cerceta", există teama de ce ar putea descoperi, ce ar putea gîndi. Nu cumva să fie "fraierit" de alte religii. Iar asta ascunde o puternică slăbiciune, nesiguranţă, neîncredere.
Şi eremofobia (teama de singurătate) mai poate juca un rol, de la caz la caz, determinant. Religia crează iluzia că cineva este lîngă tine, protejîndu-te de "cele rele". Iar aici, Dumnezeu este "prietenul imaginar" din copilărie.

Richard Dawkins: Pacientul este constrîns de convicţia interioară şi convingerea că ceva este adevărat sau bun sau virtuos, o convicţie care nu derivă din raţiune sau motivaţie, dar care, oricum îl face să se simtă total mulţumit şi convins. Numim această convicţie credinţă (religioasă). Pacientul consideră o virtute faptul că a sa convicţie nu are niciun suport raţional sau logic. De asemenea, consideră că este cu atît mai bine cu cît nu există acest suport. Pacientul se comportă intolerant cu vectorii credinţelor rivale, în cazuri extreme omorîndu-i sau instigînd la moartea acestora. În acelaşi timp, este ostil şi cu oameni care au suferit de aceeaşi credinţă şi apoi s-au vindecat.

E frapant modul în care o persoană religioasă alege să-şi ignore propria raţiune, propriul discernămînt, de dragul credinţei. Un test simplu: Se ia întrebarea "De ce se nasc unii copii cu handicap sau diverse boli?" Un răspuns frecvent ar suna ceva de genul "plătesc pentru păcatele părinţilor". Îmi spunea cineva, nu demult, că s-ar răspunde pentru păcate pînă la a şaptea generaţie. Şi atunci zicem aşa: Ce ar fi ca atunci cînd un om săvîrşeşte o crimă, să răspundă o rudă în locul său? Asta e justiţia divină? Dar nu, ar fi prea greu de acceptat consecinţele psihoemoţionale ale unor idei precum inexistenţa lui Dumnezeu sau nepăsarea lui faţă de om, sau lipsa dreptăţii.
Alt exemplu. Un credincios, cînd i se întîmplă un lucru bun, spune că l-a ajutat Dumnezeu, care, deci, există. Dacă, în schimb, i se întîmplă ceva rău, Dumnezeu l-a "testat" şi, deci, există. Adică oricum am da-o, nu-l scoţi dintr-ale lui.
Povestea din Biblie în care Avraam, auzind vocea lui Dumnezeu, merge să-şi omoare copilul, este pentru nebuni (că un om sănătos nu ar putea gîndi aşa) plină de virtuţi şi morală. Şi-n ziua de azi sunt părinţi care-şi omoară copiii motivînd ca aşa le-a cerut Dumnezeu (ori că era încarnarea Diavolului). Diferenţa e că-n zilele noastre a mai auzit lumea de boli psihice. :)

Cu toate că religiile, în marea lor majoritatea se autoproclamă morale, etice, drepte, cu toate că (cică) ar învăţa iubirea semenilor, adepţii lor sunt, cel mai adesea, mari egoişti. Egoismul şi egocentrismul se vede în maniera nesimţită de a acţiona în raport cu Dumnezeu. Cum poţi să te rogi să iei un examen la şcoală, cînd copiii mor de foame în Africa? Ori îl crezi pe Dumnezeu complet retardat (nu vede suferinţele altora), ori eşti egoist şi-ţi pasă doar de tine. Să rezolve Dumnezeu bolile, oamenii fără adăpost, copiii din Somalia şi abia apoi o să aibă timp de altele. Deci orice om care se roagă pentru el, este un om eminamente egoist!

Vin şi cu un exemplu concret. Un personaj grobian al plaiurilor mioritice: George Becali. Nici nu mai ştiu de cîte ori l-am auzit făcînd afirmaţii de genul "Steua a pierdut pentru că Dumnezeu a vrut să-MI dea o palmă" sau "a cîştigat greu echipa, pentru că Dumnezeu a vrut să MĂ ţină în suspans". Dar de ce nu ar fi vrut Dumnezeu să "dea o palmă" altui suporter? Dumnezeu decide rezultatele Stelei în funcţie de păcatele lui Becali? Să-mi aducă cineva argumente, că ăsta nu este egocentrism neobrăzat. Iar egocentrismul şi orgoliul nejustificat sunt căi certe către paranoia.
Şi un exemplu din viaţa de zi cu zi. Un om care crede că plouă pentru că el s-a rugat să plouă, înseamnă că trăieşte cu impresia că lui Dumnezeu i se rupe de cei care s-au rugat să nu plouă, deci întregul univers se învîrte în jurul lui...

Vine acuma Crăciunul şi ne apucăm de sacrificat porci pentru zei. Dar e okay... Şi chiar dacă nu e, dacă religia spune că e, atunci e. Creierul a obosit de la atîta odihnă...
Trist!

P.S.: Recomand bestseller-ul "Himera credinţei în Dumnezeu" (Richard Dawkins, Ed. "Curtea Veche")

Cele mai frecvente 50 de agramatisme

2010-11-30T16:42:00.000+02:00

GREŞIT -> CORECT

așează -> așază

afoană -> afonă

agramaticalități -> agramatisme

aibe -> aibă

albitru -> arbitru

amîndorura -> amîndurora

asterics -> asterisc

atu -> atuu

bagabont -> vagabond

cearceaf -> cearșaf

celălant -> celălalt

covertură -> cuvertură

creem -> creăm

desconspirare -> deconspirare

dezăpezire -> deszăpezire

dragile -> dragele

fană -> fan

fi! -> fii!

fică -> fiică

fierăstrău -> ferăstrău

frimituri -> firimituri

ghenă -> gheenă

ghiuvetă -> chiuvetă

idea -> ideea

șifonier -> șifoner

țigare -> țigară

iote -> io-te

înșeală -> înșală

juristprudență -> jurisprudență

juritic -> juridic

macheaj -> machiaj

marfar -> mărfar

maseor -> maseur

măta -> mă-ta

mingii -> mingi

moto -> motto

mucegai -> mucigai

mușchiulos -> musculos

ordinei -> ordinii

plover -> pulover

preerie -> prerie

propietate -> proprietate

repercursiune -> repercusiune

respectuasă -> respectuoasă

rezidu -> reziduu

sanda -> sandală

snoabă -> snobă

vendicativ -> vindicativ

vroiam -> voiam

zii -> zi-i

Şcoala românească - Fabrică de tîmpiţi

2010-11-23T18:10:00.000+02:00

Motto: Educaţia este procesul prin care o grămadă de prejudecăţi îţi sunt vîrîte pe gît (Martin Fischer)

Nu mă pot pronunţa asupra sistemelor de învăţămînt din alte state pentru că dacă nu cunosc, e mai bine să tac. De aceea voi vorbi strict despre cel autohton.
Îmi amintesc cum în clasele mici ni se spunea că învăţătoarea este o a doua mamă. Şcoala ar trebui să fie o extensie a educaţiei de acasă. Şcoala ar trebui să ne pregătească pentru viaţă. Dar asta e teorie...

Se pune accentul pe redare, nu pe înţelegere
Este cerută memorarea unor definiţii cuvînt cu cuvînt, cînd asta nu ar presupune altceva decît să fii papagal. Şi papagalul, pasărea, poate reda anumite cuvinte pe care le aude, uneori chiar expresii. Dar asta nu înseamnă că le înţelege.
Să dau un exemplu. În liceu aveam 2-3 colegi atît de reduşi psihic, încît atunci cînd copiau după mine, nu erau capabili măcar să schimbe două cuvinte, să găsească nişte sinonime, să facă o inversiune. Copiau aproape la virgulă, din două motive:
1.Aşa au fost învăţaţi, să redea cuvînt cu cuvînt, asemeni unei benzi de magnetofon. Fără a trece informaţia printr-un filtru propriu, care dacă nu e dezvoltat în copilărie, nu are cum să mai apară în viaţa de adult (e ceva gen "use it, or lose it").
2.Sunt obişnuiţi ca asta să aştepte profesorii. Sunt obişnuiţi să nu li se ceară să gîndească (şi se obişnuiesc aşa... without brain function).

Se pune accentul pe cantitate şi nu pe calitate
Se predau o grămadă de inutilităţi - Nu vor folosi niciodată nimănui, în loc să se insiste pe elementele esenţiale. E mai bine să stăpîneşti două lucruri, dar bine, decît să ştii din toate cîte... nimic!
Se stă prea multe ore la şcoală - Nu mi se pare normal ca un copil din clasele I-IV să stea 6 ore la şcoală. 6 ore poate sta un adult la muncă, în niciun caz nu poţi cere asta unui copil.
Se dau teme inutile - Temele nu îşi au rostul! E de ajuns cît înveţi la şcoală, timpul liber trebuie să fie al tău. Dacă nu ai înţeles ceva la predarea din clasă, nu ai cum să înveţi de unul singur, acasă.
Se dau teme în vacanţe - Şi mai rău. Un adult aflat în concediu, trebuie să mai îndeplinească vreo sarcină de la serviciu? Atunci cum se poate cere unui copil să rezolve nu ştiu cîte probleme de matematică şi să citească nu ştiu cîte romane?

Se crează o competiţie inutilă
Încă din primele clase, sau chiar de la grădiniţă, eşti pus în competiţie cu ceilalţi. Un lucru foarte grav, care te poate determina ca mai tîrziu să te pui singur în competiţie cu alţii şi să ajungi să ai dezamăgiri, depresii. Să ne uităm la cazul multor fete care nu arată ca modelele impuse de societate şi care sunt afectate pe partea psihică. De multe ori se spune că mass-media e de vină, dar nu e aşa. Mass-media doar dă "modelul". Comparaţia are loc în mintea privitorului. Dacă nu ar exista televiziunea, tot ar exista comparaţii cu vecinele, colegele. E fix aceeaşi chestiune.
Singura competiţie este cu sine. Mereu va exista unul mai frumos, unul mai deştept, unul mai atletic. Nu le poţi avea pe toate, concentrează-te pe înclinaţiile, pasiunile, calităţile pe care le ai, şi dezvoltă-le. Nu este posibil ca cineva să nu se priceapă la nimic şi să nu-l atragă nimic.

Se predă religie (Îndoctrinare religioasă)
Un lucru foarte grav. În primul rînd, se crează o contradicţie absurdă între ce se învaţă la biologie (omul se trage din maimuţă) şi ce spune religia (omul are un creator). Mi se pare că suntem dacă nu pe primul, oricum, pe unul dintre primele locuri în Europa la ignoranţă (nu am am auzit de evoluţie).
I se impune copilului o religie, în loc să i se dea oportunitatea de a alege (alta sau niciuna). Nu prea se face Istoria Religiilor, cum ar fi fost, poate, acceptabil, ci se predă direct o singură religie. Care duce la fanatism religios şi intoleranţă.
Este un lucru îngrijorător cînd musulmanii, de exemplu, sunt invitaţi de profesori să iasă din clasă, dacă nu vor să ia parte la ceva la care nu pot fi obligaţi. Astfel li se induce şi lor, dar şi colegilor lor, ideea că sunt diferiţi, şi că nu au ce căuta printe oamenii "normali".

Şcoala face şi bine, e nevoie de educaţie, dar face şi la fel de mult rău. Iar rezultatele se văd într-o societate bolnavă. Suntem pe locul 2, în Europa, la consumul de alcool (după Irlanda, dar înaintea Rusiei). Cred că suntem pe locul 1 la violenţa în familie. Ne întrebăm cum reuşim să ne alegem mereu conducători nenorociţi, unde îi găsim. Îi găsim printre noi şi noi îi alegem. Îi alegem pentru că sunt la fel ca noi. Nici mai buni, nici mai răi; doar la fel. Geniile care ajung la NASA ori iau premii la Cannes sunt excepţiile. E o masă de oameni proşti, incapabili să dezvolte o personalitate proprie, incapabaili să emită idei, concepte. Cărămizi într-un zid fără culoare. Prizonieri într-o închisoare invizibilă.

The Best of Eurovision 2001-2010 (My Top 50)

2010-11-18T15:52:00.002+02:00

În ordine alfabetică:
Arsenium feat. Natalia Gordienko & Connect-R - Loca
AySel & Arash - Always
Beth - Dime
Christina Chanée & Tomas N'evergreen - In A Moment Like This
Daz Sampson - Teenage Life
Deep Zone & Balthazar - DJ, Take Me Away
Dima Bilan - Believe
Dima Bilan - Never Let You Go
DJ Bobo - Vampires Are Alive
Elena Gheorghe - The Balkan Girls
Eva Rivas - Apricot Stone
Fame - Give Me Your Love
Friends - Listen To Your Heartbeat
Giorgos Alkaios & Friends - Opa!
Hadise - Düm Tek Tek
Hanna Pakarinen - Leave Me Alone
Helena Paparizou - My Number One
Hera Bjork - Je N'ai Sais Quoi
Jemini - Cry Baby
Jessica Garlick - Come Back
Kalomoira - Secret Combination
Karolina - Mojot Svet
Kate Ryan - Je T'Adore
Lena Philipsson - It Hurts
Luminita Anghel & Sistem - Let Me Try
Malene - Tell Me Who You Are
Martin Vucic - Make My Day
Max - Can't Wait Until Tonigh
Mihai Traistariu - Tornero
Miodio - Complice
Monica Anghel & Marcel Pavel - Tell Me Why
No Angels - Disappear
Paula Seling & Ovi - Playing With Fire
Ruslana - Wild Dances
Safura - Drip Drop
Sarbel - Yassou Maria
Serebro - Song #1
Sertab - Everyway That I Can
Shiri Maimon - Hasheket Shenish'ar
Sirusho - Qele Qele
Skamp - You Got Style
Sunstroke Project & Olia Tira - Run Away
Susanne Georgi - La Teva Decisió (Get A Life)
Svetlana Loboda - Be My Valentine
t.A.T.u. - Ne Ver', Ne boisya
Tom Dice - Me And My Guitar
Urban Trad - Sanomi
Waldo's People - Lose Control
Wig Wam - In My Dreams
Yohanna - Is It True

Trandafir înfipt în inimă

2010-11-09T05:07:00.004+02:00

Motto: Ştie ce este iubirea numai acela care iubeşte fără speranţă (Friedrich Schiller)

Nu mi s-a dat voie să respir şi nici n-am vrut
Am sperat să uit, dar nu s-a putut
Am crezut că dacă fug, totul va fi bine
Aş fi vrut să rup o parte din mine
Imagini vechi, în minte, mi se frîng
Nu mai am lacrimi să te plîng...

Iluzii deşarte, stau cap de listă
Nu vreau să mai caut ce nu există
Încerc să găsesc o cale, o evadare
Ca şi cum luna ar vrea să fugă de soare
Cad în aceeaşi capcană, fără nicio scăpare
În fiecare zi, acelaşi vis, de mii de ori moare.

Nici acum nu ştiu, de fapt, ce s-a întîmplat
Cine a greşit şi cine e perfect, încă n-am aflat
"Ce cîştigi dacă plîngi", întrebă ea
Neştiind că nu mai e nimic de cîştigat...
E o povară prea crudă, prea grea
E un destin ce mă strigă neîncetat.

Eşti ca un trandafir înfipt în inimă
Şi-s fără speranţă, a sorţii victimă
Din ce era, nu mai e nicio fărîmă
Ci o-ntrebare doar, ultimă enigmă
De ce nu ai iertat atunci, odată
De ce ai spus "niciodată"?

Galaxia Imbecililor a implodat!

2010-09-24T16:15:00.000+03:00

Motto: Cu prostia, înşişi zeii se luptă în zadar! (Schiller)

În sfîrşit, s-a dus dracului forumu' lu' Mămăruţă.

Cunoscut iniţial drept "Garsoniera lui Măruţă" (sau Garso'), forumul sturlubaticului prezentator TV, a cunoscut diverse nivele de activitate. La apariţie, în vara lui 2005, a avut mare succes. Copii, adolescenţi, tineri, votau disperaţi hitu' verii (unii de pe cîte 20 de conturi) ori se rugau de grăsuţ să aducă formaţia preferată în emisiune. Rătăcită printre tineri, mai era şi o mumie prăbuşită, da' o iertăm, că de la o anumită vîrstă se instalează scleroza, senilitatea... demenţa.

Cam din vara lui 2005, pînă în vara lui 2006 (inclusiv), a fost perioada cea mai bună. Dac-ar fi să mă raportez doar la segmentul de divertisment, era cam pe locul 3, după Acasă şi Apropo (dacă nu chiar pe 2!). 2006-2007 a fost o perioadă de declin, dar încă acceptabilă. În sensul că dacă plecau 3 deştepţi, mai veneau doi proşti, da şi-un deştept! Lucrurile s-au schimbat din vara-toamna lui 2007, cînd raportul a devenit 3 proşti la un deştept (şi ăla prost, că mai stă printre dobitoci). 2008 - idem sfîrşitul lui 2007.
2009 a fost Anul Rataţilor. În rolurile principale, Afrokkt (El Princípe dé Onanía), Ice_Fraiera (Cap-de-Carton) şi PuT-Zin' Handicapată (Zîna Fecalelor).
În anul curent, 2010 (în caz că aţi pierdut noţiunea timpului sau sunteţi călători prin timp ) singurii utilizatori activi au fost Google Bot şi Yahoo Bot.

Ca orice galaxie, Galaxia Imbecililor a avut şi sori în jurul cărora orbitau jeguri cosmice şi comete rătăcite; şi supernove ori pulsari "acoperiţi" de praf (în ochi) cosmic.

Ş-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am mai tras-o o dată-n gură!

O mie de motive pentru a-ţi lua un animal de casă

2010-04-25T16:18:00.006+03:00

1.Ai un prieten de nădejde
Ai garantat un prieten de încredere care nu te va trăda. Legătura dintre om şi animal, după cum s-a dovedit în atîtea rînduri, poate fi foarte strînsă şi poate dăiuni perioade lungi de timp.

2.Ai o familie mai unită
Animalul de companie va deveni un adevărat membru al familiei. Şi nu doar atît. Va strînge legăturile dintre membrii familiei, întrucît toţi îl vor îndrăgi.

3.Înveţi să fii responsabil
Dacă uiţi să-l hrăneşti, va muri. Recomandat, în special, copiilor. Vor aprecia altfel eforturile părinţilor şi, totodată, vor înţelege că aşa cum îşi pierd într-o zi animalul preferat, într-o zi cumplită, vor pierde şi persoanele dragi…

4.Înveţi să fii altruist
Obijnuindu-te să-ţi împarţi pacheţelu' cu animalul de companie, descoperi că egoismul şi egocentrismul nu duc la nimic bun. Foarte util pentru cei singuri la părinţi, care riscă să crească crezînd că totul li se cuvine.

5.Micşorezi sau elimini complet stresul
Drăgălăşenia acestuia, similară unui bebeluş, îţi va aduce un zîmbet pe buze în fiecare zi. Viaţa ta capătă culoare. Cum mai poţi fi supărat?

6.Nu ai timp să te plictiseşti
Te poţi juca oricînd cu animăluţu' tău, nu mai ai de ce să te uiţi pe pereţi. Chiar cînd tu nu ai chef de el, are el de tine, iar pofta vine mîncînd.

7.Eşti mai aproape de Natură
Omul este parte integrantă a Naturii. Depărtarea de floră, faună, traiul printre betoane, nu fac decît să transforme omul, să îi vicieze adevărata natură.

8.Devii mai îngăduitor, înţelegător, tolerant
La fel cum animalul greşeşte, la fel şi oamenii. Trecînd cu vederea micile pozne ale animalului îndrăgit, îţi va fi mai uşor să accepţi că şi omul este supus greşelii.

9.Treci mai uşor peste eşecuri şi deziluzii
Nu ai obţinut slujba dorită? Prietenii te-au uitat, cu părinţii nu te înţelegi?! Oh, well, tovarăşul necuvîntător e tot lîngă tine.

10.Face bine la sănătate
Fapt dovedit ştiinţific, torsul pisicilor ajută inima. Cînd ai o fiinţă fericită lîngă tine, sigur că acel sentiment ţi se transmite, se transmite celor din jur.

Restu', pînă la 1000, vă las pe voi să completaţi.

Oamenii buni, oamenii sufletişti iubesc animalele. Cei care se plîng că, vai, mai sparg prin casă sau mai fac mizerie, sunt nişte cretini. La fel şi copiii, dar ce să le faci, să-i arunci de la fereastră? Cu animalele te "antrenezi" şi pentru a fi părinte, de ce nu?!
Sigur că poţi avea un animal de companie inclusiv la bloc. Cine crede altceva, e un tîmpit.

Ame, sper să nu te superi c-am pus poză cu tine, da' mi s-a părut sugestivă.

Cel mai bun autor de MODificări phpBB român

2009-12-11T23:40:00.011+02:00

Motto: Stilul înseamnă să nu faci lucrurile oricum, ci în cel mai bun fel (Gelett Burgess)

Cin' să fie, cin' să fie?! Ei bine, da, sînt chiar eu!
Astăzi s-au acordat premiile pentru cei mai buni autori de MODificări phpBB, pe anul 2009. Alături de nume mari precum Thoul, Wicher, TerraFrost şi chiar înaintea lui OXPUS, se află şi un român... singurul din primii 10... Sylver Cheetah 53: phpBBHacks.com Awards 2009: Winners Revealed

phpBB este un tip de forum foarte popular în zilele noastre. Probabil, cel mai popular. phpBB este prescurtarea de la PHP Bulletin Board.
MODificările (adesea denumite MOD-uri sau MODs) sunt coduri create pentru îmbunătăţirea şi extinderea funcţionalităţilor unui forum.
phpBBHacks.com este saitul care oferă cea mai mare bază de date cu MODificări. Titlurile oferite de phpBBHacks sunt cele mai prestigioase în domeniu.

MODificările mele, înscrise şi validate în 2009:

Light Up Forum!

Makes cells colors change when mouse over, so it looks like the forum is lighting up.

Visual Confirmation on New Posters in Super Quick Reply

Add-on for Super Quick Reply, which incorporates Visual Confirmation on New Posters to the quick reply posting form.

Forum Background

Allows you to add a background image to your forums. This will appear around the entire page, between the forums, messages and all tables.

Link Topic Count to User's Topics

Makes the Topics a User Has Started topic count in the view topic and the memberlist link to all the topics that the member has created.

Toate pot fi văzute în acţiune, pe FriendsForever.co.cc, cel mai reuşit forum românesc. Părerea mea! Şi cine are altă opinie... e... e un fraier!

P.S.: Pe lîngă că sînt cel mai bun, mi-s şi al naibii de modest!

Vreau să mor!

2009-09-09T00:09:00.002+03:00

Motto: Moartea e savoarea existenţei (Emil Cioran)

Viaţa de după moarte... Judecata de Apoi... Viaţă şi moarte. Alb şi negru, zi şi noapte, materie şi antimaterie.
Eu cred că oamenilor le este greu, foarte greu, uneori imposibil să accepte că pur şi simplu totul se va termina. Definitiv şi irevocabil. Că nu-i vor mai vedea vreodată pe cei dragi. De aici teoriile cu privire la o presupusă continuare a vieţii chiar şi după moarte.

Oamenii visează la viaţa veşnică din cele mai vechi timpuri. Dar oare veşnicia e binecuvîntare sau blestem? Cum ar fi să serbăm Crăciunul în fiecare zi? Ar mai avea vreun farmec?! Eu cred că viaţa e cu atît mai specială cu cît e un lucru atît de firav; e cu atît mai preţioasă.

Apoi, nu pot să nu mă întreb dacă mi-ar plăcea să fiu un "suflet plutitor"? Toate hobby-urile mele cam devin imposibile, iar viaţa se rezumă la... a pluti. Mai pot eu să şoptesc cînd spun lucruri ce mă emoţionează sau să urlu cînd ceva mă doare? Mai pot să cînt ori să dansez? Ooops, n-am corp, n-am corzi vocale. Mai pot eu să miros, să ating, să simt... ploaia? N-am nas, n-am nici simţ tactil.

Cum ar fi să o reîntîlnesc pe mamai-mea (rip ) dar să fie numai un "suflet plutitor"? Mai pot eu să îi văd ochii mari şi negri, calzi şi buni? Mai pot să o îmbrăţişez? Mai pot să-i aud vocea? Mai pot să mănînc bunătăţile pe care mi le făcea mereu? Sau doar îi transmit gîndurile mele prin telepatie, despre cum era cînd nu eram doar o UMBRĂ?
O fantomă scrie poezii? O fantomă poate picta, desena, sculpta? Se mai fac filme, se mai joacă teatru în Paradis?
Planetele mor, sorii mor, galaxiile... chiar Universul. E cel mai natural lucru: te naşti şi mori!

La dracu', sînt o fiinţă vie, îmi curge sînge prin vene. Simt, văd, miros, aud, TRĂIESC! Nu am nevoie să fiu un kkt de fantomă idioată! Nu vreau viaţă veşnică, vreau doar să-mi trăiesc viaţa după cum aleg.

Vreau să mor pentru că vreau să trăiesc!

Petiţie pentru introducerea în limba română a cuvîntului "SAIT"

2009-07-23T23:16:00.000+03:00

Motto: Cînd un popor nu mai îndrăzneşte să-şi apere limba, este gata pentru sclavie (Remy de Gourmont)

Propun, distinişilor membri ai Academiei Române, introducerea în limba română a cuvîntului sait (din engl. site). În rîndurile următoare, voi explica de ce consider acest lucru necesar.
Pe aceia care vor fi în asentimentul meu, ori sunt deja, îi rog să semneze petiţia mea:
http://www.petitieonline.ro/petitie-p59304047.html

Suntem în era tehnologiei şi a comunicării, la tot pasul întîlnim cuvinte în limba engleză. Unele sunt mai puţin răspîndite, deci nu prezintă interes. Nu mă interesează, în mod deosebit, traducerea unor termeni tehnici precum router, firewall sau joystick (ăsta s-ar traduce băţul fericirii ). În schimb, avem de-a face frecvent cu unele cuvinte precum forum, chat, blog, download sau attachment. Cuvinte greu de ignorat, prea uzuale pentru a nu exista şi în limba noastră. Forum există deja în limba română iar download şi attachment au variante rezonabile: Descărcare şi respectiv, ataş (ATENŢIE: Nu ataşament, care înseamnă afecţiune). Cuvîntul blog nu ridică o problemă deoarece, întîmplător, se scrie cum se aude şi în engleză. Datorită amplorii luate de bloguri, chiar s-a dezvoltat o familie lexicală: blogăr, blogăriţă, blogosferă. Nu am dubii că vor fi adoptate, chiar sub această formă, în viitoarele modificări oficiale (ele deja există în limba română, doar că nu au fost încă oficializate). Chat va trebui, şi el, preluat exact ca în engleză deoarece scrierea ceat pare caraghioasă şi nimeni nu o foloseşte. Atunci, mai rămâne doar cuvîntul site. Iar aici, există păreri şi păreri.

Pe internet se folosesc nu mai puţin de trei variante de traducere a lui site, şi anume sit/ site/ sait. Voi începe prin a explica de ce nu consider sit şi respectiv site opţiuni potrivite, iar la final, îmi voi motiva alegerea.

Sit/ Situri
Există deja în limba română. Este folosit în domenii precum biologia, geografia sau arheologia. Construcţia sit arheologic cred că e suficient de cunoscută, de altfel.
Unii sunt de părere că sensul cuvîntului sit este apropiat de al lui site. În sens larg, sit ar desemna un loc, iar site-ul ar reprezenta un loc pe internet. Nu sînt de acord cu această teorie deoarece nu consider că un sit/ site/ sait este un loc pe internet. Google.com este, înainte de toate, un domeniu. Un domeniu pe care poate fi un site, un forum, un blog sau... nimic. Apoi, un site poate exista în calculatorul cuiva şi fără a fi făcut public, pe internet.
Şi nu în ultimul rînd, dacă scriem sit, citim sit! Nimeni nu pronunţă sit. Dacă vorbiţi cuiva despre un sit, şi puteţi încerca, sigur nu va înţelege la ce vă referiţi.

Site/ Siteuri
Există deja în limba română. Este pluralul lui sită (ciur) şi se foloseşte în bucătărie. Pentru ce să creăm confuzii inutile?
Nu ar fi altceva decît încă un xenism în plus. Iar dacă la week-end sau look erau mai greu de conceput formule precum uichend (deşi putem spune sfîrşit de săptămînă ) sau luc (dacă nu chiar luuc ), aici chiar nu aş vedea nicio justificare. Da' pînă unde să mai mergem cu schingiuirea limbii române? Copiii noştri vor ajunge să creadă că alcool se citeşte alcul.
Forma de plural este o aberaţie, ar merge doar ca glumă la Divertis (precum euroi). Nici nu cred că avem cuvinte care să se termine în e, la singular, iar la plural în euri... Cîh!

Sait/ Saituri
După mine, cea mai bună variantă.
Cel mai puternic argument este că s-ar respecta o regulă de bază a limbii române, adică scriem la fel cum citim. Dacă am putut face asta cu maus (cel mai bun exemplu!), sandviş, bodigard, angro, aisberg sau meci, de ce nu ar fi posibil şi acum?
Alţii văd că au putut, lejer. Italienii au sito, spaniolii sitio, iar portughezii, tot sitio. Le-au adaptat şi nu doar otografic, ci şi fonetic. Pentru noi ce ar fi aşa de greu? Avem o limbă superbă, de ce să ne batem joc de ea? Păi nu-i păcat?!
Cuvîntul sait este deja destul de folosit. Google returnează 200 de mii de rezultate în paginile scrise în limba română. Nu cred că ar fi o problemă de adaptare.