Publicul a fost neașteptat de numeros, Sala Palatului a fost aproape plină. Dacă anul trecut reușisem să găsim vreo 4 locuri goale în zona A, anul acesta n-am mai avut așa noroc.

Sunetul din nefericire a fost destul de slab (poate are de-a face și cu poziția mea în dreapta sălii), orchestra uneori auzindu-se prea încet, alteori acoperind solistul. Vocile au fost consant sub nivelul audibil.

Dintre soliști, s-au remarcat: pozitiv, Călin Grigoriu și Claudiu Ursache, iar negativ, Remus Cartelean (care parcă tot n-a reușit să-și învețe piesele, aceleași de anul trecut) și Cosmin Lupu (care s-a emoționat peste măsură și s-a pierdut).

Orchestra Filarmonicii a cântat la fel de frumos ca de obicei (chiar și suflătorii!), iar prezența lui Ioan Gyuri Pascu a fost o surpriză neașteptată și amuzantă.

Momente memorabile, în ordine aleatoare:

• absolut tot ce a cântat Călin Grigoriu (serios, dacă omul ăsta o lasă un pic pe Loredana și se apucă de făcut muzică, eu voi fii fanul numărul 1)
• Carmina Burana cu Cezar Popescu (cred că a ieșit mai bine decât anul trecut, probabil voci mai puternice în cor)
• Offenbach-ul lui Claudiu Ursache
• Poantele lui Teo (în special momentul cu solistul norvegian al cărui nume nu l-am înțeles)
• High Hopes cu Dan Helciug (care n-a răcnit)
• Țara arde, babele se piaptănă cu Gyuri Pascu

Concert reușit, de-abia aștept să văd ce se pregătește ediția viitoare.

Probabil că aţi auzit de concertul Mozart Rocks de mâine, nu? Horia Crişovan, Cezar Popescu, Remus Carteleanu şi mulţi alţii interpretează arii consacrate din muzica clasică (nu neapărat Mozart), acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”.

Dacă până acum sună bine, it gets better! Organizatorii concertului oferă două invitaţii pentru concertul de mâine pentru primele două persoane care răspund la întrebarea următoare:

Unde va avea loc concertul Mozart Rocks 2010?

Mai multe informaţii legate de concert, aici.

Aşa că trimiteţi repede un e-mail la adresa

taktulutaktu (coadademaimuta) gmail (un mare punct) com.

Voi anunţa câştigătorii pe pagina asta!

Succesuri la toţi!

Vă las cu un clip de anul trecut!

CONCURSUL S-A INCHEIAT!

Câștigătorii sunt: Paula Rotaru și Cătălin Neagu! Felicitări și ne vedem diseară!

1. Se ia o discuție anume.
2. Se introduce subsemnatul în discuție precum drosophila în lapte.
3. Se deschide gaura cu dinți.
4. Se debitează prostia.
5. Se constată prostia debitată.
6. Se ascultă discuția.
7. Se formează opinia.
8. Se dă un răspuns rumegat și chibzuit.
9. Se repetă de la 1.

Un exemplu recent:

Nene 1: Ai auzit mă de faza cu X?

Nene 2: Da mă, treaba e nasoală. Dacă nu se face așa și pe dincolo, se blabla Y și ne ajunge și pe noi.

Nene 1: Dar cum ar putea Y să facă așa ceva, mai ales când îi suflă Z în ceafă de 20 de ani?

Eu: E vina americanilor! N-ai văzut ce-au făcut în Iraq? Insert prostie auzită din zbor la un radio în autobuz.

*greieri, pauză 10 secunde*

Nene 1: Deci, cum ziceam, e nașpa cu X…

Eu (cu resemnare în glas): da mă… nașpa…

Simt o nevoie existențială de a-mi da cu părerea, mai ales când e vorba de subiecte pe care nu le stăpânesc. Așa că am șansa să fiu școlit mai des decât alții. Dar poate cine știe, data viitoare vorbesc și eu după ce mi-am format o părere complet informată.

Cum ar zice americanu, Good luck with that!

Trage aer în piept și zâmbește! Azi e vineri și mâine e ziua ta!

Bariera

Ai coborât scările. Ai aşteptat ca inima să îşi domolească bătăile. Ai închis ochii, apoi ai tras aer în piept.

Cursa a pornit. Faci un pas înainte şi eşti absorbit în miriapodul gri care se îndreaptă spre bariera aparatelor verzi. Nu încerca să schimbi direcţia pentru că, în cel mai bun caz, doar vei irosi energie necesară mai încolo. Tot ce trebuie să faci acum e să îţi cauţi repede cartela. Este o cursă contra cronometru în care nu îţi permiţi să rupi cadenţa marşului cartelelor în aparate. Orice întrerupere adună în spatele tău valul gri care nu are oprire şi te poate strivi. Dar odată ce ai trecut cu succes vei simţi că poţi să respiri din nou. Nu te relaxa încă. Ce-i mai greu încă n-a venit.

Bătălia

Miriapodul care s-a destrămat la aparate se înnoadă la loc. Găseşte-ţi un loc în el şi pregăteşte-te pentru următoarea bătălie: mai jos, un metrou îşi deschide uşile.

O clipă de linişte urmă ţiuitului scurt al uşilor. Dar liniştea fu spartă de tropăitul miriapodului în formare pe peron. Doi coloşi se pregătesc pentru duel. Scările devin câmp de război. Primele linii se lovesc, făcând victime de ambele părţi. Astăzi totuşi soarta ţi-a surâs si ţi-a oferit poziţia de sus. Drept urmare calci în picioare orice rezistenţă, până când depăşeşti şi ultima treaptă. Scâncetele adversarilor se aud tot mai slab, acoperite tot mai mult de vuietul maşinăriei din tunel.

Tunelul

Ușile de deschid, dar trenul nu e gol, iar până ajungi tu în fața lui, alții mai ageri au ocupat deja spațiile libere. Îți faci curaj și, cu ochii închiși, alergi spre garnitura plină până la refuz.

Acompaniat de o bufnitură înfundată, reușești să-ți creezi un loc. Acum întoarce-te cu spatele, pentru ca privirile pline de venin ale fraților tăi de suferință pe care tocmai i-ai lovit să nu te otrăvească. Țiuitul scurt se aude din nou, iar în curând trenul pleacă greoi spre tunel, lăsând pe peron fețele dezamăgite ale întârziaților. Fiind printre ultimii intrați, nu beneficiezi de nici un punct de sprijin. Oscilezi când în stânga, când în dreapta, mușchii te dor de atâta încordare. Dar stațiile trec, iar trenul se golește. În scurt timp, găsești de ce să te ancorezi. Pentru prima dată ți se pare că greul a trecut.

Ieșirea

De îndată ce trenul intră în stația terminală, ești cuprins de cea mai inocentă și sinceră bucurie: peronul este gol.

Cobori primul și o iei în grabă spre scări. Cu inima strânsă aștepți să te găsești de partea pierzătoare a bătăliei scărilor, însă acest moment întârzie să apară. Cu ultimele resurse reușești să urci si ultimele trepte. Ochii dezobișnuiți cu lumina încep să te doară. Ești obosit, dar trăiești. Du-te acasă și pregătește-te pentru ziua de mâine, când vei lua totul de la capăt.

Fără să clipesc i-am retezat întrebarea şi i-am răspuns cu 2 cuvinte:

Alice

IMAX

Veţi spune

Filip, bestie insensibilă ce eşti! Tu nu ştii că florile sunt simbolul dragostei, că ne ilustrează dragostea pentru [insert name]?

Păi băi băieţi (şi fete), dacă aş vrea să ilustrez eu dragostea pentru soţia mea, numa simbolismul florii nu l-aş alege. Da dă ceeee? Pentru că floarea:

• este supraevaluată (mulţămită la prinţăsile ălea cară lă vînde la tărabe)
• este efemeră (mai ales dacă a stat mult pe tarabe, din pricina preţului)
• de cele mai multe ori pute (majoritatea florilor nu miros frumos, cel puţin nu pentru mine)

Aşa că, de 1/8 martie, vă recomand activităţi alternative lipitului banilor pe fruntea florăreselor, care au oricum mai multă valoare în ochii fetelor, cum ar fi:

• du-te şi ia-o de la muncă
• mergeţi la o cafea
• scrie-i o scrisoare (no really, cu mânuţa ta care n-a mai scris de la BAC)
• iar dacă totuşi vrei să cumperi ceva, caută ceva cu mai multă valoare personală: o carte de un autor/despre un subiect care îi place, un CD pe care îl căuta de mult, abonament la WoW pe 1 an
• iar dacă vorbim de mama ta, mai bine speli o dată în viaţa ta vasele şi îţi faci curat în grajdul ăla în care dormi.

În orice caz, nu lua mărţişoare. E ca şi cum ai lua o floare care mai e şi artificială!

Sunteţi de accord? Aveţi alte sugestii de cadouri? Băgaţi mare mai jos, eu mă duc cu soţia în oraş.

That’s about it. Vă place?

In other news, Ionuţ a avut unele obiecţii constructive la ultimul meu post, cărora le voi răspunde cât de curând. Până atunci, i’m enjoying my couch!.

Evil baaaaby!