Simplu, nu ?

Seara in schimb a fost super tare: circ chinezesc. Care circ chinezesc nu e cu animale si stuff si cu iepuri din palarie. E cu gimnastica. Multa gimnastica. Daca o sa vina vreodata prin Bucuresti nu trebuie ratati, fac niste chestii incredibile oamenii aia. Si muzica: muzica chinezeasca traditionala mixata cu muzica electronica; de vis.

Ziua 8 a inceput pe la 6:30 ca aveam avion la 11:10 si veneau oamenii astia sa ne ia de la hotel pe la 07:40. Impachetat, halit, checkout, imbarcat in microbuz, trecut pe la alt hotel sa mai luam un familion de romani si ajuns la aeroport. Acolo mai multe randuri la check-in. La alea cu scandalul erau romanii nostri. A inceput magnific, minunat: unii nu erau pe listele de imbarcare si nu vroiau sa se dea la o parte sa faca si altii check-in. Noi ne-am mutat la alta coada. Din nefericire am dat de familia Addams: un familion de noua oameni cu frati, surori, cumnati, cumnate, socri, soacre, kinderi, tot tacamul. Astia ca la tren: au ramas trei la check-in cu doua carucioare de bagaje si restul s-au dus pe campie. La check-in tanti a vrut sa-i vada pe toti asa ca ia si tipa prin terminal ca hai toti la check-in. Acolo le dadea ceva cu virgula, iar asteptari si morti si raniti in inima. Am schimbat coada ca se terminase asa ca am facut si noi repede check-in. Bineinteles ca din toate jucariile astea a intarziat zborul, am ajuns mai tarziu la Bucuresti intr-un avion care nu se mai fabrica de prin 2001-2002 si anume BAe-146. Din fericire am stat in coada avionului si doar doi pe rand si cu locuri bune la geam.

Si uite asa am terminat vacanta in Kemer :)

La pranz bagat asa light doar lubenita si cam facut o tzara foamea pana pe la 7-8 cand am apucat sa halim iar.

Seara a facut madamme rezervare la un restaurant italian ca vrea paste. N-a mai vrut paste, da nu conteaza. Am nimerit acolo cel mai ametit ospatar din toti aia de i-am vazut pana acu pe unde am fost: a gresit aproape toate comenzile si nici nu comunica prea bine cu aia de pe langa el.

Una comandam, alta ne aducea si-l chemam sa ia ce-a adus si sa ne aduca ce trebuie. Faza cea mai tare a fost ca am comandat supa de rosii si ne-a adus-o la vreo 2-3 minute dupa ce abia ne adusese salata din care mancam cu pofta. facut pauza la salata, decartat la ciorba grupa mare ca era super buna si bagat din nou salata. Dupa vreo cateva minute vine unul sa ne aduca supa. Pe care bineinteles in refuzam si vine chelnerul de avea grija de noi si pentru vreo 5 minute asa am avut un dialog din ala ca’n filmele cu prosti:

- Why don’t you want soup ?
- We already had soup, now we are waiting for the chicken.
- You want soup ?
- No, we already had soup.
- No soup ?
- We had soup.
- Soup ?
- I just told you we already had soup, we don’t want anymore soup.
- No soup ?
- We already had soup.
- You want soup ?
- No, no soup. We already had soup.
…

Intr-un final s-a uitat la noi si ne-a intrebat daca pana acu e totul OK, am zis ca da, si ne-a lasat in pace si ne-a adus puiul dupa care a gresit desertul, noroc ca in spatele lui era unul cu desertul care trebuie si s-au lamurit toate lucrurile.

Concluzia piticului a fost ca omul ala intelegea doar partea cu “soup” si “no soup” si d’aia era asa nedumerit.

Azi am zacut iar in pat, bagat mic dejun mic si delicios – au astia niste branza buna si niste rosii cu gust de rosii de mama mama, bag ca spartul in mine rosii cu branza si cu paine.

Dupa aia ne-am dat cu crema si am mai spart niste banuti pe jetski. Pentru ca data trecuta ma obisnuisem cu el, azi i-am dat blana cat putea el sa mearga de tare. Mai ales daca intorceam repede si treceam in viteza peste valurile facute anterior se facea curcubeu cand se lovea de apa jucaria. Piticul a luat apa la bord ca sarea rau la impactul cu valurile da overall i-a placut. Maine mai avem bani de dat o data, si acu vreau sa experimentez luarea de viraje cu acceleratia la blana sa vad ce se intampla.

Ma duc sa halesc, mi-e foame.

Dupa aia am plecat spre iesirea din hotel unde am luat microbuzul spre locul de incepere al excursiei, ajuns acolo, cumparat bandane si inchiriat ochelari de protectie, pus genunchiere si casti, primit instructaj  (la pitic a fost distractiv: atv-ul avea doua frane – una de picior si una la mana, aia de mana i-a zis turcul ca nu merge si ca doar aia de picior ca nu e problem) si inceput la urcat pe munti printre pietroiae, ras infundat de niste rusoaice de aproape si-au rupt gatul c-au intrat tare intr-o curba si s-au rasturant aproape de-o mica prapastie, ajuns sus pe munte, halit chestii turcesti, baut cola, facut poze, suit pe atv-uri si la vale spre hotel. Super jmecherie, piticul e in culmea fericirii dupa plimbare :)

Seara fu (inca e) cu specific tureces si bagat iar specialitati turcesti, desert super mega bun si acu cre’ca o sa iasa si ceva spectacol.

Seara am fost la restaurant cu specialitati de peste si am halit salata de crab si peste spada la gratar si baut vin (cica ajuta la digestie) si desert si naniiii, mult naniiii ca alergatul prin piscina te cam consuma…

Treaba asta cu scufundarile e tare interesanta: iti leaga de solduri niste pietroaie grele si peste toata jucaria asta iti leaga si tubul de aer cu toate cele. Dupa ce-ti da drumul din barca te duci la fund de nu stii cum te cheama.

Respiratul prin dracia aia de regulator e foarte kinky. Mereu trageam aer mult in piept sa ma asigur ca vine ceva pe teava :))

Poze n-am, desi ne-au pozat si filmat aia sub apa dar oricat de cool ar fi fost nu m-a lasat inima sa dau $50 pe un DVD cu poze+filme.

Acu nu m-am mai ars asa rau, da am un umar lovit rau, cre’ca pe ala l-am tinut mereu in soare.

Astia cu barca cu care am fost, dupa masa au decis sa plece in alt loc pentru scufundari. Eu si cu piticul am decis sa inotam pana la mal sa ma linistesc si io putin ca prinsesem rau de mare. Nici bine n-am ajuns la mal ca astia plecau, noroc ca era unul cu barca de ne-a luat si pe noi intr-un mod demn de filmele de actiune: io cu piticul tineam de-o franghie si ala ii dadea gaz sa ajungem barca mare care nu dadea semne de oprire. Cu ocazia asta am observat ca in apa avem o frana extraordinara, abia ne tineam de franghie. Dupa aia ne-au aruncat aia din barca franghie sa ne traga. Cu ocazia asta am luat o gura de apa sarata de mi-a ramas in cerul gurii in mod semipermanent pana am bagat o inghetata, ca apa nu avea nici un efect.

Am uitat sa zic ca in prima zi, cand ne plimbam cu jetski-ul am vazut o broasca testoasa din aia adevarata, la modul ca mare cam cat o treime de jetski. Asa pufoasa era ea acolo in mare si se uita nedumerita la noi… :)

Aeroportul din Antalya s-a modernizat mult si in bine fata de 2006 cand l-am vazut io prima oara. Primirea a fost OK, oamenii de la Christian Tour s-au miscat foarte bine cu instructiuni, bagaje etc.

Cumparat trei zile de excursii si rezolvat si problema banilor de cheltuit in vacanta. Drept urmare maine ne ducem la scuba diving (curs + scufundari efective). In principiu o zi intreaga de facut d’astea. Dupa aia urmeaza datul cu ATV-ul prin desert timp de vreo 3 ore si vreo 40 de kilometri si la final asa de saptamana croaziera de-o zi pe Mediterana.

Azi am facut si eu un pas important si m-am dat cu ski jet-ul. E demential si addictive si cre’ca o sa mai sparg niste bani pe plimbari d’astea pe mare, e prea jmechera senzatia cand ii dai gaz si plutesti deasupra valurilor.

Maine cre’ca o sa sar si cu facutul de poze si dupa aia sa vad cum le uploadez, ca intrernetul p’aci nu e chiar rapid.

Sa vedem cum o sa fie zborul, ca inceputul a fost minunat…

Articol: http://www.jurnalul.ro/stire-economic/feroviarii-cer-stingerea-datoriilor-553258.html.

Mecanicii aia cre’ca s-au lovit la cap de-au scos asemenea cerinte halucinante (desi e putin spus halucinant): sa nu existe microbuze de transport calatori pe distante de mai mult de 100km, sa li se stinga datoriile acumulate pentru ca nu pot produce profit, sa primeasca ajutoare si mai mari de la stat care sa le compenseze pierderile din cauza incompetentei si infrastructurii proaste. Si cererile continua. Motivul: ei nu sunt de acord cu concedierile. Parerea mea: sa se trezeasca in mortii lor la realitate si sa vada ca daca nu aduci profit falimentezi si surpriza: iti pierzi locul de munca.