Echipa de volei pe plajă CS Oţelu-Roşu, coordonată de antrenorul Raul Oprişor, s-au aflat, prin sprijinul Consulatului General al României la Szeged, în turneu de pregătire în Ungaria, la Szeged şi Budapesta, în perioada 15-17 iunie 2026.

Sportivele românce Hododi Ioana și Pujky Denisa, care dețin titluri naționale și balcanice, participante la multiple concursuri internaționale, au susținut meciuri de pregătire cu echipe din Ungaria, formate din sportive titrate, cu rezultate importante pe plan național și internațional.

La meciurile disputate în data de 16 iunie 2026, a asistat și E. S. Florin Vasiloni, Consulul General al României la Szeged – Ungaria, care s-a întreținut cu oficialii ungari prezenți la turneu.

Articolul Voleibaliste din România în turneu în Ungaria apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

 Între orele 08:00 și 15:00, la PT 94, va fi întreruptă furnizarea apei calde de consum.

Vor fi afectați consumatorii arondați străzilor: Cristalului, Intrarea Vega, Oglinzilor, Sudului, Uranus, Mareșal Constantin Prezan. Total branșamente afectate: 30.

Între orele 09:00 și 12:00, la PT 10, PT 10A, PT 10B, PT 10C, PT 10D, PT Romanilor, PT 15 și modulul Torac, va fi întreruptă furnizarea apei calde de consum.

Vor fi afectați consumatorii arondați străzilor: Andrei Șaguna, Baba Dochia, Emilia Lungu Puhallo, Moise Nicoară, Titu Maiorescu, Cronicar Ion Neculce, Ion Mihalache, Paul Iorgovici, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ștefan cel Mare, Ștefan Octavian Iosif, Lunei, Nouă, Petre Ispirescu, Ion Creangă, Timocului, Cornelia Sălceanu, Ofcea, Pestalozzi, Bitolia, Torac, 3 August 1919, I.L. Caragiale, Episcop Josef Nischbach, Piața Romanilor, Dr. Gheorghe Marinescu, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă P.P. Neveanu, Școala Gimnazială Nr. 1 Timișoara. Total branșamente afectate: 119.

La reluarea furnizării, apa poate prezenta urme de turbiditate pentru scurt timp, fapt pentru care se recomandă să nu o folosiți în scopuri menajere până la limpezire. Vă rugăm să vă asigurați din timp o rezervă de apă suficientă pentru perioada întreruperii.

Articolul Întreruperea furnizării apei calde de consum în Timișoara apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

A urmat Liceul „Constantin Alimănișteanu” din Olteniţa, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Renunţând de dragul literaturii la studiile medicale s-a înscris la Facultatea de Litere. A colaborat încă din studenţie cu revistele de cultură ale vremii. A publicat constant versuri în anii ʼ50. Pentru a se menţine viu, numele său de jurnalist interbelic a avut o turnură spre literatura pentru copii.

Alexandru Raicu s-a stins din viaţă la 22 februarie 1991 în București.

Dintre scrierile sale, amintim: Un caz neobişnuit, Un alai la pescuit, Cerbul la lumină, Secretul de la fântâna roşie etc.

Articolul Poet şi prozator din Hârşova apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi prozatori contemporani. A fost redactor la Editura Polirom. Câteva dintre volumele care l-au consacrat sunt: Circul nostru vă prezintă, Celelalte povești de dragoste și Matei Brunul. Cel din urmă a ajuns tradus în mai multe limbi.

Alte publicaţii: Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi (roman), Editura OuTopos, Iași, 1999 ; Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei țigări marijuana (povestiri), Editura Fundației „Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu, 2000 etc.

Dan Teodorovici este cunoscut şi pentru activitatea sa în domeniul filmului ca scenograf, regizor. Piesa Inorogul, vasiliscul, elefanții roz și elefanții galbeni a fost premiată de Ministerul Culturii din România. Vă invităm la lectură şi la teatru!

(Sursa: https://polirom.ro/autori/804-lucian-dan-teodorovici)

Articolul Regizorul de la Rădăuţi apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Proiectul „Parcul Fundației Jecza – scenă deschisă” derulat de Fundația Jecza propune locuitorilor zonei un program cultural de proximitate, construit ca răspuns la o nevoie concretă a oamenilor: aceea de a avea un loc al lor. În cele câteva luni de proiect, scena construită în parc găzduiește șapte evenimente majore: o sărbătoare a Sânzienelor cu copiii cartierului, un picnic comunitar cu Cvartetul Nuevo de Ziua Cartierului, două spectacole de coregrafie folclorică în cadrul Festivalului Inimilor, concertul Old Dixieland Band de Ziua Timișoarei, un program multimedia de realitate virtuală/mixtă cu demo live VR/MR realizat cu Universitatea Politehnica Timișoara – ArtTM. Patrimoniul sub reflectoare, o proiecție de film cu scriitoarea Adriana Babeți și expoziția „Ecaterina Vrana – la două voci”, un dialog între interiorul Galeriei Jecza și parc. În paralel, 17 ateliere săptămânale de pictură, scriere creativă, teatru și jocuri urbane sunt deschise copiilor, tinerilor și seniorilor din cartier, alături de două instalații participative create împreună cu artiștii Ioana Nicoară și Sergiu Negulici, se vor derula în timpul Săptămânii Creative (21–27 septembrie).

Proiectul continuă transformarea inițiată în 2024 prin „Parcul Triade – spațiu polimorf” și mizează pe zece parteneriate locale cu Universitatea Politehnica Timișoara, Filarmonica Banatul, Asociația Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii,  Asociația Culturală „Timișul” , Galeria Jecza,  Asociația Braytim, Liceul Waldorf, Asociația „My Banat” și Fundația „Pentru Voi”.

Scopul final al proiectului este acela de a transforma un parc dintr-o zonă de trecere într-una de locuit cultural.

Proiectul este finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

Ne face o deosebită plăcere să vă invităm joi, 18 iunie 2026, ora 12,00 la sediul Fundației Jecza (str. Jecza Peter nr. 3) la conferința de presă ce va oferi detalii referitoare la proiect și derularea activităților din cadrul acestuia.

Articolul Locuitorii unui cartier timișorean, actori într-un spectacol de teatru apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Articolul Concert Alphaville în Parcul Rozelor apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Articolul Flight Festival 2026 – Endless Flight la Timișoara apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Simpozionul științific cu tema Iluştrii bănăţeni fondatori ai Academiei Române – Andrei Mocioni și Vincenţiu Babeş, va fi prelijuit de cuvintele de întâmpinare a Academicianului Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei Române; a Academicianului Dan Dubină,  Președintele Filialei Timișoara a Academiei Române; Înaltpreasfinţia Sa Ioan Selejan Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului și Saveta Moldovan, primarul Comunei Foeni.

Vor fi rostite alocuțiuni din partea Academicianului Păun Ion Otiman, Preşedinte de onoare, Filiala Timişoara a Academiei Române, cu comunicarea Andrei Mocioni – membru fondator din Banat al Academiei Române; iar prof. emerit univ. dr. ing. Ionel Sabin, ne va vorbi despre Vincențiu Babeș – strălucită personalitate a Banatului.

Audiența va urmări un film documentar numit Fondatorii, realizat de publicistul și cineastul Victor Popa.

În cadrul simpozionului va avea loc și lansarea cărții Castelul Mocioni de Foeni, prezentată de autor, Preot Nicolae Strizu.

Moderatorul manifestării este conf. univ., CS II, dr. Ioan David, Coordonatorul Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara.

Simpozionul omagial va avea loc la Casa de Educaţie Naţională „Mocioni de Foeni“, din Comuna Foeni, judeţul Timiş, vineri, 19 iunie 2026, începând cu ora 11.00.

La manifestare vor participa academicieni, cadre didactice universitare, profesori, cercetători, jurnaliști, bibliotecari, elevi și studenți dar și cetățeni ai comunei Foeni.

Articolul Simpozion omagial la Conacul Mocioni din Foeni apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Astfel, traficul rutier va fi restricționat în intersecțiile Căii Torontalului cu străzile Liege și Bucovinei, respectiv Căii Torontalului cu străzile Marin Constantin și Felix, după cum urmează:

• joi 18.06.2026 – intersecția Căii Torontalului cu străzile Liege și Bucovinei, din data de 18.06.2026, ora 8:00 până în data de 19.06.2026, ora 6:00,  pentru așternerea stratului de uzură pe benzile de la marginea drumului.
• vineri 19.06.2026 – intersecția Căii Torontalului cu străzile Marin Constantin și Felix din data de 19.06.2026, ora 8:00, până în data de 20.06.2026, ora 6:00, pentru așternerea stratului de uzură pe benzile de la mijlocul drumului.
• sâmbătă 20.06.2026 – intersecția Căii Torontalului cu străzile Marin Constantin și Felix din data de 20.06.2026, ora 8:00, până în data de 21.06.2026, ora 6:00, pentru așternerea stratului de uzură pe benzile de la marginea drumului.

De asemenea, circulația rutieră va fi restricționată în perioada 15.06.2026 –20.07.2026, pe str. Ion Ghica, pe tronsonul cuprins între bulevardul Regele Carol I și bulevardul 16 Decembrie 1989, în vederea executării lucrărilor de reabilitare a racordurilor la canalizarea menajeră.

Totodată, circulația rutieră și pietonală vor fi restricționate pe străzile Bogdăneștilor și Gheorghe Lazăr, în vederea executării lucrărilor de înlocuire a conductelor de gaze naturale, după cum urmează:

• pe Calea Bogdăneștilor în perioada 15.06.2026 – 18.06.2026, în intervalul orar 8:00–18:00
• pe strada care face legătura între strada Teiului și Calea Circumvalațiunii, în perioada 22.06.2026 – 26.06.2026, în intervalul orar 8:00–18:00

Articolul Restricții de circulație rutieră în Timișoara apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Vor fi afectați consumatorii arondați străzilor: Florimund Mercy, Oituz, Piața I.C. Brătianu, Piața Unirii, Paul Chinezu, Palanca, Augustin Pacha, Regimentul 5 Vânători, Matei Corvin, precum și Liceul Teoretic Nikolaus Lenau. Total branșamente afectate: 26.

La reluarea furnizării, apa poate prezenta urme de turbiditate pentru scurt timp, fapt pentru care se recomandă să nu o folosiți în scopuri menajere până la limpezire.

Articolul Întreruperea furnizării apei în unele zone ale Timișoarei apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Se va simți atras de jurnalism, încă din timpul studenției, când aflându-se la Viena va abandona pentru un timp literatura, ocupându-se de problemele social-politice ce se derulau pe scena europeană, în acel an 1870, fiind în desfășurare războiul franco-german. Se va contura încă de acum chipul „gazetarului – apostol al neamului”, după cum îl numește Grigore Păucescu, cel care va alcătui prima „Culegere de articole d-ale lui Mihai Eminescu”, apărută în anul 1891, cuprinzând articolele din ziarul „Timpul” din perioada 1880-1881.

Preocupat de aceste evenimente, de românii asupriți din Imperiul Austro-Ungar, considerând că este timpul ca soarta lor să se schimbe și să li se facă dreptate, Mihai Eminescu scrie primele trei articole în foaia de limbă română din Pesta cu titlul „Federațiunea”, sub pseudonimul Varro. „Să facem un Congres”, „În unire e tăria” și „Echilibrul” sunt rodul gândirii sale politice unde, cu maturitate, viziune și putere de analiză va face un adevărat rechizitoriu la adresa guvernului din Viena, va dezvolta prima dată principii ale dreptului internațional, fi un apărător al suveranității fiecărui popor, principiul considerat bunul cel mai de preț – dreptul de a-și alege singur soarta și de a fi tratat în mod egal.

Găsim aici un îndemn la revoltă față de stăpânirea austriacă adresat transilvănenilor „…vina acestei direcțiuni o au descreierații lor de magnați, a căror vanitate îi făcea să creadă cum că în această țară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până și pietrele. Noi am putea uza de drepturile noastre prin propria noastră inițiativă, am putea proclama autonomia Transilvaniei”. Articolele fac parte dintr-o serie de manifeste politice ale poetului, care îi va aduce și primul proces de presă, dar va scăpa până la urmă nepedepsit.

Va colabora la revistele „Familia”, „Convorbiri literare”, „Albina”, „Românul”, dar activitatea sa jurnalistică va fi considerată din anul 1876, când va ocupa funcția de redactor-șef al ziarului „Curierul de Iași”, cu toate că putea să ocupe funcția de profesor de filozofie, după studii, și de multe ori i-a suplinit pe Bodnărescu și pe prof. Xenopol la catedră. Interesul său permanent pentru evenimentele politice interne și internaționale, pentru viața politică, precum și întreaga sa pregătire, dovedesc însă faptul, că Eminescu se gândea să îmbrățișeze o carieră politică.

Opera publicistică a lui Eminescu, cuprinzând 1500 de articole ne arată preocupările sale insistente îndreptate către istorie, politică, sociologie, economie și evenimentele sociale și culturale ale vremii sale, ne dezvăluie „impresionantul orizont de lecturi al unui scriitor care practică o densă gazetărie de idei”. Mihai Eminescu se dovedește a fi un luptător, filozof și vizionar, care avea ca ideal dezrobirea națională și socială a poporului, trezirea conștiințelor, a spiritului patriotic și al unității naționale, iar obiectul gândurilor sale a fost întotdeauna țara.

Pamfletar virulent, Eminescu critică lăcomia, dorința de căpătuire a clasei politice, disprețul total față de durerile și nevoile celor mulți, atacă pe afaceriștii veroși, indiferent de culoarea politică, înrudirea dintre liberali și conservatori, căci pe toți îi leagă interese comune.

Ultimul său articol „În apărarea presei și a jurnalistului” va fi scris pe 28 iunie 1883, când va avea parte de o arestare mascată și dus la Spitalul de boli nervoase al dr. Șuțu, scos din viața publică, interzis timp de 5 ani. Va reveni în presă în anul 1888, dar va plăti cu viața pentru sinceritatea, demnitatea și refuzul său de a abdica de la principiile care-l călăuzeau în viață, pentru că a slujit cu credință adevărul, dreptatea poporului și idealurile lui naționale de unire, trecând în nemurire la 15 iunie 1889 la București.

Articolul Mihai Eminescu, Jurnalistul – Apostol al neamului apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

Psalmi 110, 2

Când rostim cuvântul „Biserică”, ne gândim mai întâi la lăcaşul de rugăciune și închinare al creştinilor, dar cuvântul „Biserică” are şi un alt înţeles.

În limba greacă cuvântul „eclesia” înseamnă  adunarea credincioşilor, după cuvântul Mântuitorului că „unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu acolo sunt şi Eu împreună cu ei” (Matei 18, 20).

Fiind un aşezământ în care se întâlnesc cele cereşti cu cele pământeşti, Dumnezeu cu credincioşii, Biserica are un îndoit caracter, văzut şi nevăzut, după cum în persoana Mântuitorului s-au unit desăvârşit firea dumnezeiască nevăzută cu firea omenească văzută.

În rândurile următoare opinăm că învăţătura creştină despre Biserică, în înţelesul de aşezământ divin-uman, probează că noi suntem împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Cuvântul „Biserică” vine de la latinescul „Bazilica”, nume care se da sălilor mari de judecată în Imperiul Roman, după modelul cărora s-au făcut primele biserici creştine.

Se poate spune că Biserica creştină a luat naştere odată cu întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că prin jertfa de pe cruce, Mântuitorul a înlocuit jertfele din Vechiul Testament  şi a încheiat legământul nou de mântuire cu neamul omenesc, iar  în locul jertfelor de animale s-a adus pe Sine jertfă, odată pentru totdeauna, şi pentru toţi cei ce cred în EL.

După  Învierea Sa din morţi, a dat putere Apostolilor şi i-a trimis să propovăduiască Evanghelia la toata făptura: „Datu-mi-s-a  toată puterea în cer şi pe pământ, drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”(Matei 28, 18-20).

În mod văzut însă, Biserica creştină ia naştere în ziua de Rusalii, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli şi, la predica Sfântului Apostol Petru, s-au botezat cam la trei mii de suflete.

Hristos a încredinţat Bisericii misiunea de a continua lucrarea de mântuire prin cele trei  slujiri ale Sale pe pământ: învăţătorească, arhierească şi împărătească.

Puterea învăţătorească a dat-o Apostolilor şi aceştia urmaşilor lor: episcopi, preoţi şi diaconi.

În articolul 9 din Simbolul Credinţei, mărturisim credinţa în „una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”, Biserica este una fiindcă unul este Întemeietorul şi Capul ei, Iisus Hristos.

Unul este Adevărul propovăduit de Iisus, de Sfinţii Apostoli, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Un Domn, o credinţă, un botez” (Efes, 4, 5).

Numim Biserica „Sfântă” fiindcă  Întemeietorul, Capul şi Mirele ei, Iisus Hristos este sfânt şi fără prihană, iar Biserica se numeşte „sobornicească” deoarece este condusă în chip văzut de către soboare sau sinoade.

Biserica se numeşte şi „apostolească” pentru că Apostolii au fost martorii Învierii Domnului şi vestitorii Lui în lume şi lor li s-a dat puterea de a „lega şi dezlega păcatele oamenilor” şi de a săvârşi Sfintele Taine.

Biserica fiind „trupul lui Hristos”, creştinii sunt mădularele acestui trup, fiecare cu rostul lui, dar toţi în unire cu Hristos, Capul Bisericii.

Între membrii Bisericii  se numără şi cei ce au adormit în nădejdea învierii şi au primit darurile Duhului Sfânt  prin Sfintele Taine, aceştia numindu-se Biserica biruitoare.

Cei care sunt în viaţă şi se străduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să biruiască ispitele şi păcatul fac parte din Biserica luptătoare.

Amândouă aceste Biserici alcătuiesc trupul lui Hristos, adică Biserica întreagă, iar membrii Bisericii, care au misiunea de a învăţa, de a conduce şi a săvârşi Sfintele Taine,  se numesc ierarhie bisericească.

În comuna Dumbrăvița, credincioșii se roagă în Biserica  Reformată, Biserica Romano-Catolică ,,Sfânta Maria”, Biserica Ortodoxă ,,Sfântul Vasile cel Mare”, Biserica Ortodoxă ,,Nașterea Domnului”, Biserica Ortodoxă  Banat II ,,Sfântul Mare Mucenic Mina”, Biserica Penticostală ,,Elim”, Biserica Greco-Catolică ,,Prea Sfânta Treime și Nașterea Maicii Domnului”.

A scoate în evidență bisericile din localitate, istoria lor, faptul că Sfântul Nicodim afirma că „Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor”, înseamnă a dialoga cu trecutul, pentru a înțelege prezentul și a modela viitorul.

Bisericile comunei, lăcaşuri divino-umane, sunt izvorul din care curgem, şi vom afla, fie că eşti oaspete la Dumbrăvița sau localnic, că abordarea problematicii vieţii religioase a locuitorilor acestor vechi ţinuturi încărcate de istorie, a lăcaşurilor de cult, înseamnă a pune în discuţie istoria acestor locuri care a gravitat în jurul Bisericii, instituţia care ne-a dat energie, ne-a unit, ne-a învăţat să fim români şi buni creştini, de orice etnie am fi şi orice convingeri politice am avea.

Biserica este spaţiul în care ne întâlnim cu Dumnezeu, cel mai presus  spaţiu şi timp, şi este locul în care se întâlnesc generaţiile trecute, prezente şi viitoare, de aceea facem pomenirea viilor şi a celor adormiţi în Domnul.

Biserica este singurul loc din lume unde se dobândeşte iertarea păcatelor, este casa Sfintei Treimi în care găsim adevărata bucurie, a legăturii omului cu Dumnezeu, izvorul păcii, bucuriei, fericirii veşnice.

Când construim o biserică, construim o casă a Preasfintei Treimi, dar în acelaşi timp deschidem şi o poartă a cerului .

În curgerea timpului, omului nu i-a lipsit sentimentul religios,  ţinând permanent legătura cu Divinitatea, de la prima fiinţă omenească apărută pe aceste locuri şi până în zilele noastre.

Comuna Dumbrăvița (denumirea veche Senteș sau Zenta Nouă) a fost  înființată în jurul anilor 1880, prin hotărârea regelui austro-ungar Ferdinand (1753-1875), care a mutat familii de reformați calvini din Szentes, așezându-le în jurul Timișoarei, după ce a fost defrișată o parte din  Pădurea Verde, creând astfel Újszenteș (Senteșul Nou).

Cu ei a venit și Nagy Balogh, primarul din Szentes, primul primar maghiar din localitatea nou înființată.

Ceilalti primari ai Dumbrăviței au fost și sunt: Tolcea Gheorghe (1927-1940), primul primar român, Cicală Valeriu (1940-1941), Bălu Gheorghe (1941-1944), Kadar Gheorghe (1976-1982), Burcă Maria (1982-1985), Szilaghy Gheorghe (1996-2009), Malac Victor (2009-2017), Bugarin Grigore-Horia (2017-2024-2028).

Aceștia au contribuit la dezvoltarea comunei,  au sprijinit biserica, au ajutat comunitatea locală să conștientizeze că aceasta este un lăcaș divino-uman, izvorul nesecat din care curgem spre tărâmul vieții veșnice.

Articol de: Gheorghe Sinescu

Articolul Biserica din Dumbrăvița (Timiș), lăcaș de închinare și rugăciune apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

În perioada dualismului austro-ungar, cenzura era foarte strictă în Banat, mai ales pentru presa românească, iar jurnaliștii trebuiau să fie extrem de inventivi pentru a evita confiscarea.

Se spune că un ziarist cunoscut din Lugoj, care rămăsese fără spațiu de tipar din cauza cenzorului, a trimis acestuia din urmă un butoi cu vin bun de Recaș, însoțit de un bilet: „Stimate domnule cenzor, vă trimit acest vin, să vă fie de folos. Cum vă place, așa o să vă placă și editorialul de mâine”, iar cenzorul, om de spirit, a lăsat articolul intact.

Un redactor al unei gazete din Timișoara își trimitea adesea ucenicul în „delegație” la gara din localitate pentru a culege mondenități și știri de ultimă oră, dar tânărul, neexperimentat, a venit odată cu o „știre senzațională”: un important conte și-a pierdut pălăria suflată de vântul puternic la trecerea acceleratului, dar ziaristul, enervat de superficialitatea informației, l-a trimis înapoi să afle dacă vântul a suflat și pălăria contesei, oferindu-i lecția că o „știre” trebuie să aibă mereu și puțină culoare locală.

Gazetarii bănățeni erau maeștri ai replicii tăioase până când un jurnalist cu condei ascuțit de la publicația „Dreptatea” din Timișoara a fost provocat la duel de un rival pentru un articol satiric și, în loc să se prezinte la luptă cu pistoalele, ziaristul a trimis pe un cal, pe post de secund, un băiat care ținea în mână o călimară și o pană, transmițându-i rivalului că cea mai letală armă a unui ziarist rămâne ironia scrisă.

Ziarul local „Flacăra Roșie” din Arad a comis o gafă istorică în perioada comunistă, titrând „Masajul” în loc de „Mesajul tovarășului Nicolae Ceaușescu” din cauza unei litere greșite la tipografie, încât panica a dus la o intervenție a Securității, iar angajații au petrecut o noapte întreagă răzuind manual cu lame de ras mii de exemplare pentru a corecta eroarea.

Pentru aducere aminte voi stărui asupra unor respectabili colegi filologi ai Universității din Timișoara, truditori pe ogorul învățământului și culturii, care picurau pacea sufletească în inimile cititorilor: Ioan Viorel Boldureanu, Ion Căliman, Iacob Roman, Teodor Bulza și veteranul jurnaliștilor bănățeni, Ion Medoia.

Ioan Viorel Boldureanu, din Topolovățu Mare, renumit profesor universitar, etnolog, prozator și publicist bănățean, este considerat unul dintre marii salvatori și promotori ai literaturii în grai bănățean, fiind celebru pentru emisiunea „Gura Satului” de la Radio Timișoara și pentru pastilele TV realizate sub pseudonimul „Uica Niță” pe postul ,,Analog TV”, un spirit vioi, cu o poftă nebună de „givan” (vorbărie, taifas) și un umor nativ de excepție, care a adunat o mulțime de anecdote de-a lungul carierei sale: în timpul orelor de predare pentru studenții din străinătate, el nu se putea abține să nu strecoare regionalisme bănățene savuroase.

Într-o zi, un student arab, dornic să își impresioneze profesorul, a început să folosească în propoziții literare cuvinte precum „goz” (gunoi) sau „ștramfi” (ciorapi).

Când alți profesori l-au întrebat pe student unde a învățat o română atât de „specială”, tânărul a răspuns mândru că studiază „româna academică de la Topolovăț”, stârnind hohote de râs în cancelarie.

Datorită succesului uriaș al emisiunii în grai „La givan cu uica Niță”, mulți telespectatori de la sate din Banat nu îl mai priveau ca pe un profesor doctor universitar de la Timișoara, ci ca pe un vecin de-al lor din bătrâni, așa că Viorel Boldureanu s-a trezit la un moment dat în fața Universității de Vest cu câțiva bănățeni mândri, veniți cu o mașină plină cu damigene de răchie, clisă (slănină) și pită caldă, aceștia refuzând să plece până când paznicii nu l-au chemat jos pe profesor, convinși că „uica Niță” are nevoie de provizii de la sat pentru a avea energie să mai facă emisiuni la televizor.

Ion Căliman, născut în Bătești, este un apreciat poet, profesor, folclorist și publicist din Țara Făgetului, care a marcat viața culturală din Făget ca director al Casei de Cultură și ca redactor al publicațiilor „Gazeta Făgetului” și „Făgețeanul”, fiind un om de o rară bunătate și cu un spirit boem, trăind nenumărate momente amuzante în activitatea sa culturală și jurnalistică din perioada comunistă și de după 1989: în anul 1979, Ion Căliman a însoțit orchestra locală la o fază națională a unui festival la Târgu-Mureș.

Formația a făcut o impresie atât de puternică și a câștigat premiul I, încât holurile Palatului Culturii s-au umplut imediat de reporteri.

Luat complet prin surprindere de succesul fulminant, tânărul director a dat nu mai puțin de patru interviuri la rând pentru radiourile naționale și regionale (București, Timișoara, Cluj, Târgu-Mureș), încât mai târziu, nu mai știa ce declarase fiecărui reporter și se temea să nu fi încurcat subtilitățile folclorului bănățean.

Ion Căliman a condus ani de zile prestigiosul Cenaclu Literar „George Gârda” din Făget, unde se adunau toți scriitorii și tinerii jurnaliști din zonă, întâlnirile lăsându-se adesea cu discuții aprinse când doi autori locali s-au certat ore în șir în redacție, aducându-și argumente filozofice grele, totul pornind de la o singură virgulă dintr-un poem ce urma să apară în ,,Gazeta Făgetului” și pentru a opri disputa care risca să blocheze trimiterea ziarului la tipar, Căliman a luat stiloul, a șters virgula buclucașă și le-a spus zâmbind: „Am salvat pacea în Țara Făgetului, textul curge acum liber ca Bega!”.

Fiind un pasionat culegător de folclor și autor de volume în grai bănățean, Ion Căliman s-a lovit adesea de nepriceperea tipografilor care nu înțelegeau regionalismele din zona Făgetului , când, la publicarea unor orații de nuntă sau poezii populare, cuvintele specifice bănățene erau corectate automat de culegătorii de text, care le transformau în cuvinte literare, stricând tot farmecul și rima, profesorul trebuind să meargă personal la tipografie și să le explice, cu multă răbdare și umor, că greșelile din manuscris erau, de fapt, mândria graiului local și că „bănățenismul” nu trebuie tradus în limba română de la București.

Iacob Roman, născut în Socolari, este un cunoscut poet, scriitor și om de cultură bănățean din Caraș-Severin, find o prezență marcantă în viața culturală din Reșița și din întregul Banat, colaboratorul a numeroase publicații și reviste literare precum ,,Orizont”, ,,Semenicul” sau ,,Reflex”, viața sa de scriitor și jurnalist cultural în perioada comunistă și în anii ’90 fiind plină de momente hazlii, născute din boema literară a vremii:

În perioada în care colabora cu revistele din Reșița (oraș eminamente industrial și siderurgic în acele vremuri), activitatea jurnalistică și literară era atent supravegheată, cenzorii urmăreau ca  poeziile lirice, textele culturale să reflectze „elanul muncitoresc” și măreția combinatului metalurgic.

Ca ziarist cultural și consilier la Casa de Cultură a Sindicatelor din Reșița, Iacob Roman organiza des întâlniri cu scriitori și jurnaliști din Timișoara și din restul țării, care se terminau inevitabil în lungi seri boeme, la un pahar de răchie.

Prietenii săi își aminteau amuzați cum ,,Biță” reușea de fiecare dată să transforme discuțiile aprinse despre literatură și cronicile de presă în adevărate spectacole de umor atunci când spiritele se încingeau din cauza orgoliilor literare, recitând ad-hoc epigrame sau versuri improvizate, calmând atmosfera și lăsându-și colegii de breaslă cu zâmbetul pe buze.

Munca la revistele de cultură din acele decenii presupunea corecturi obositoare făcute direct pe șpalturile de la tipografie, dar într-o zi, verificând textul unui articol înainte de a da „bunul de tipar”, Iacob Roman a observat o greșeală de culegere care schimba complet sensul unei fraze serioase într-o glumă deocheată și în loc să se panicheze, el i-a chemat pe tipografi și le-a spus pe un ton extrem de serios că acea greșeală trebuie neapărat păstrată, deoarece este „singurul sâmbure de realism” din tot textul aprobat de partid, eroarea fiind corectată, dar întâmplarea a rămas ca o anecdotă savurată mult timp prin redacții.

Teodor Bulza, născut la Semlac, este un cunoscut prozator și ziarist bănățean, înainte de 1989, când munca de redactor-șef era plină de tensiune din cauza regulilor stricte ale partidului, dar, cu toate acestea, viața de redacție și tipografie din Banat genera mereu situații pline de umor și autoironie: Teodor Bulza își amintea cu haz de anii studenției sale de la Facultatea de Filologie din Timișoara, când el scria pentru revista studențească ,,Forum”, ucenicia sa în presă a început la propriu prin muncă fizică, alături de alți viitori mari jurnaliști, cărând în spate teancuri uriașe de manuscrise grele direct la tipografie, prietenii glumeau adesea spunând că greutatea talentului lor literar se măsoară direct în kilogramele de hârtie pe care le transportă pe străzile Timișoarei.

Ca șef de redacție și ulterior director de tipografie, Bulza era cunoscut pentru atenția sa extrem de riguroasă față de limba română, cunsiderând că un jurnalist adevărat trebuie să aibă două calități: „cinstea și gramatica”, în redacția sa, greșelile de tipar sau micile inadvertențe gramaticale erau taxate cu glume usturătoare de subordonații săi care glumeau adesea spunând că o virgulă pusă greșit într-un articol din ,,Drapelul roșu” putea declanșa o „anchetă internă” mai ceva decât o critică adusă producției de la vreo fabrică locală.

Deși s-a consacrat ca prozator și autor de romane, în tinerețe a „comis” și câteva încercări în poezie, o întâmplare hazlie făcând ca debutul său poetic să nu se fi păstrat în forma originală în limba română.

Poeziile sale din cenaclul studențesc au fost traduse de un consătean și publicate direct în limba germană în ziarul local ,,Neue Banater Zeitung”, Bulza glumind mai târziu, spunea că el a fost un poet atât de discret în limba maternă, încât a trebuit să devină „poet german” pentru a se vedea tipărit în paginile ziarelor din Timișoara.

Ion Medoia este unul dintre cei mai longevivi și respectați jurnaliști timișoreni, având o carieră de peste 70 de ani în gazetărie și activând ca reporter de teren pentru mari publicații românești (inclusiv ca vechi corespondent din Timișoara al ziarului România Liberă), el a strâns o colecție impresionantă de amintiri din culisele presei.

În lumea boemă a jurnaliștilor bănățeni, momentele hazlii erau la ordinea zilei, mai ales în perioadele de dinainte de 1989 sau din anii nebuni ai presei libere de după Revoluție:

În perioada comunistă, obținerea unei vize sau deplasarea în zonele de frontieră din Banat presupunea o birocrație infernală și o supraveghere strictă și, aflat pe teren pentru un reportaj aproape de granița cu fosta Iugoslavie, Ion Medoia a fost legitimat de grăniceri și deși avea toate actele și legitimația de presă la el, militarii, suspicioși din fire, l-au reținut ore în șir „pentru verificări” într-un pichet de grăniceri, dar jurnalistul nu s-a impancietat, s-a împrietenit rapid cu soldații, le-a citit reportaje needitate și le-a spus glume, încât la sosirea ordinului de eliberare, grănicerii erau atât de încântați de oaspetele lor încât nu mai voiau să-l lase să plece.

Înainte de apariția internetului și a computerelor, corespondenții din teritoriu își transmiteau articolele dictându-le prin telefon către dactilografele din redacțiile centrale de la București, dar acestea transformau textele din cauza conexiunilor telefonice proaste sau a regionalismelor bănățene, cuvintele specifice din Banat sau nume de localități bănățene transmise prin telefonul cu manivelă ajungeau în paginile ziarelor centrale complet stâlcite, transformând uneori un reportaj serios despre realizările economice într-o comedie de limbaj savurată de cititori.

În anii de după 1990, când Timișoara devenise un nod fierbinte pentru vizitele delegațiilor străine, jurnaliștii trebuiau să fie extrem de inventivi pentru a obține declarații și într-o seară, încercând să obțină un interviu exclusiv cu un oficial de rang înalt cazat la un hotel din oraș, Ion Medoia și colegii săi de breaslă, pentru a păcăli vigilența agenților de securitate care îi pofteau afară, au transformat holul instituției într-o adevărată tabără de pândă , jurnaliștii deghizându-se ad-hoc în simpli clienți ai restaurantului, comandând succesiv zeci de cafele și pretinzând că dezbat probleme „filozofice” profunde, până când oficialul a coborât și, amuzat de insistența lor, le-a acordat interviul pe loc.

Jurnaliștii bănățeni sunt recunoscuți pentru echilibru, spirit multicultural, toleranță, respect pentru diversitate, verticalitate și un profund simț civic, prin tradiție, presa din Banat  funcționând ca o punte europeană a modernității și combinând rigoarea redactării cu o flacără a libertății care a aprins, încă din 1989, speranța unei societăți democratice.

  Articol de: Gheorghe Sinescu

Articolul Momente hazlii din cutia cu amintiri a jurnaliștilor bănățeni apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

A urmat şcoala primară în oraşul natal, Liceul „Nicolae Bălcescu” din Rm. Vâlcea, apoi Facultatea de Filologie la Univ. din Bucureşti.

A activat ca profesor. A debutat cu poezie în anul 1960 şi cu proză în 1971. Volumele publicate de Viorel Dianu: Revelatie în do minor, povestiri, Editura Scrisul Românesc 1979, 152 p.; editia a doua, 1999; Apoteoza meșterului, povestiri, Editura Eminescu 1984, 132 p.; editia a doua, 1999; Suplinitorul – roman, Editura Cartea Românească, 1986, 320 p.; Crucea perpetuă – roman, Editura Semne 1995, 204 p.; Înălţarea – roman, Editura Viitorul Românesc 1996, 320 p. etc

Articolul Cine este Viorel Dianu? apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.

„Herbarium Nocturn” este titlul unei lumi imaginare situate la granița dintre cabinetul naturalist, arhiva de specimene și teritoriul instabil al visului. Lucrările incluse în acest proiect nu au rolul de a documenta natura, ci de a propune o ecologie ficțională alcătuită din vegetații, păsări și forme aflate într-un proces continuu de transformare. Realizate în tehnica acuarelei, acestea valorifică transparența și fluiditatea mediului pentru a sugera fragilitatea acestui univers. Petalele, frunzele și penajele reprezentate nu aparțin unei botanici identificabile, ci unei geografii sensibile în care memoria, imaginația și observația coexistă. Păsările se conturează ca prezențe efemere, surprinse între plutire, migrație și dispariție, asemenea unor mesageri între lumi – spune Laura Duduleanu despre propria creație.

Expoziția cuprinde și o instalație alcătuită din sute de molii miniaturale decupate în alamă, care extinde acest univers în spațiul real. Dispersate asemenea unui roi nocturn, acestea construiesc o narațiune despre fragilitate și metamorfoză. Molia devine simultan specimen, semn și fantasmă, situată între colecție și libertate, între obiect de studiu și apariție.

„Herbarium Nocturn” imaginează un cabinet naturalist imposibil, în care logica clasificării este înlocuită de mister, iar natura continuă să existe ca memorie, vis și proces de transformare – adaugă Laura Duduleanu.

Vernisajul are loc pe 18 iunie, de la ora 18:00. Curatorul expoziției este Veronica Toma. Lucrările Laurei Duduleanu pot fi văzute în galeria Pygmalion până în 6 iulie.

Laura Duduleanu (n. 1983, Craiova) este artist vizual, doctor în Arte Vizuale și cadru didactic la specializarea Grafică din cadrul Facultății de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara. Practica sa artistică include lucrări pe hârtie și instalații, prin care explorează transformarea materialului prin intervenții subtile ce generează texturi, forme și structuri unice. Lucrările sale construiesc un dialog între real și imaginar, invitând privitorul într-un univers sensibil aflat la granița dintre observație și visare. Trăiește și lucrează în Timișoara.

Articolul Herbarium Nocturn – O expoziție semnată de Laura Duduleanu apare prima dată în Stiri din Timisoara: articole si informatii locale, national-international.