Tiribonflax

Bătaie de joc

2009-07-09T23:06:00.004+03:00

Singurul lucru pe care-l pot spune despre ce s-a întâmplat azi la Cotidianul e că a fost o bătaie de joc. Varianta cu coaie ar fi fost să iasă onor conducerea şi să zică "juma din redacţie tre să zboare, acu hai să decidem cine stă şi cine pleacă". Numai că pe-acolo nu s-au întâmplat demult lucruri cu coaie, deci tocmai de-asta n-ar fi trebuit să surprindă pe nimeni. Plus că totul se încadrează în politica marilor trusturi din ultimii ani, în care ziariştii nu s-au angajat, ci s-au cumpărat.

N-am să fac parabole despre calitatea ziarului sau a angajaţilor săi pentru simplul motiv că n-am mai citit un ziar dintr-un capăt în celălalt de vreo trei ani. Drept e şi că nici n-am auzit de foarte multe ori de vreo bombă lansată de Cotidianul în ultimii ani. Da' asta e vina conducerii dintr-un capăt în altul. Că dacă eşti şef şi nu eşti mulţumit de cum îţi muncesc oamenii, îi dai afară şi aduci alţii. Şi alţii, şi alţii, până merge treaba cum vrei tu.

Mă, da' oare Turcescu nu-şi dă demisia că nu poate trăi din ăia 10.000 de euro care i-au rămas după ce i-au tăiat din salariu?

Way to go, CLUJEANUL! Sorry, Viaţa CLUJEANULUI :)

2009-07-05T20:10:00.002+03:00

Fosta redacţie de la CLUJEANUL şi-a pus la bătaie economiile şi scoate "Viaţa CLUJEANULUI", profitând foarte deştept de fontul şi de culorile vechi folosite în capul de ziar de la CLUJEANUL. Io le doresc succesul succesului, multă substanţă şi să-şi găsească un drum în care să se rătăcească de grup toţi cei care nu aduc lucruri pozitive şi constructive noului demers ;)

Primul număr se găseşte pe tarabe luni, 6 iulie, şi costă 0,9 RON.

A, şi să cumpere, pliz, cineva şi în numele meu câte un ziar pe săptămână. Săr'naaaa

Trilemă

2009-07-02T12:12:00.000+03:00

Dacă a murit singurul delfin de la Delfinariul din Constanţa, cum se va numi stabilimentul de acum încolo?
Care e scopul negrilor (bine, afro-americanilor) care stau la plajă?
Să mă enervez că plouă zilnic câte-o tură de potop sau să mă bucur că nu-i caniculă?

Pioşenie

2009-06-30T14:23:00.001+03:00

O tânără naşte luni, 29 iunie 2009, într-un spital din Bucureşti. În salon, proaspătul tată abordează o asistentă şi încearcă să-i plaseze un plic în buzunar. Femeia sare ca arsă: "Cum să faceţi aşa ceva? Azi e sărbătoare mare, daţi-mi mâine!"

Michael Jackson a plecat la momentul potrivit

2009-06-26T13:33:00.001+03:00

Nu, nu fac exerciţii de cinism. Dar mi se pare că în turneul din iulie ar fi fost adorat de fanii veşnici şi desfiinţat definitiv de critici. Însă, plecând acum, şi-a asigurat trei lucruri: dramatismul pe care l-a întreţinut în ultimii 25 de ani, regretul fanilor rămaşi cu nişte bilete pe care prea puţini le vor înapoia şi redescoperirea muzicii sale.

Habar n-am dacă acuzaţiile care i s-au adus au fost adevărate sau nu. Şi habar n-aveţi nici voi, că n-aţi fost acolo să vedeţi cu ochii voştri, iar justiţia nu a demonstrat nimic. Tot ce ştim e că a avut o viaţă cum n-o dorim nimănui, cu un tată care l-a bătut, ameninţat şi i-a interzis să fie copil cât a stat sub acoperişul lui, cu nişte fraţi cretini care şi-au dorit să-l exploateze pentru propriul interes şi cu o mamă mai preocupată de religie decât de copii. Să ne mirăm atunci că a ajuns să aibă un suflet atât de chinuit încât succesul nu l-a putut bucura? Celebritatea nu i-a putut combate singurătatea, dar i-a întreţinut ciudăţeniile.

Moartea lui a venit într-un moment pozitiv, unul din puţinele din ultimii 10 ani. De aproape doi ani lumea nu mai vorbea despre molestarea copiilor, ci despre pregătirea unui nou turneu. Nu a murit o celebritate acuzată, ci un artist care se pregătea să-şi bucure din nou fanii. Şi, dacă e să calculăm rece până la capăt, copiii lui sunt încă la o vârstă la care îşi mai pot găsi o normalitate pe care prezenţa tatălui nu le-ar fi putut-o asigura.

Acum câţiva ani nu ne mai îndemna nimic să-i ascultăm melodiile, dar de azi-noapte încoace descoperim că le ştim şi le cântăm pe toate. Şi ni se par din nou vesele, nu penibile.

R.I.P Jacko

Primul dans

2009-06-26T03:14:00.009+03:00

Precizare pentru cei care nu vor înţelege unele cuvinte: nu mă puneţi să vă traduc; am să mă simt bătrână :)

Eram în clasa a VI-a, înainte de vacanţa de vară, şi părinţii ne lăsaseră să facem prima serată la şcoală. Era mijlocul lui 1990 şi în Baia Mare fusese o linişte socială permanentă, aşa că nimeni nu se temea să-şi trăiască viaţa. Era prima socializare "cu clasa" şi s-a întâmplat în sala de ATP a fetelor. Aveam prima pereche de iegări, cumpărată dintr-o consignaţie din Centrul Vechi, plină de turcisme. Chinezăriile încă nu ajunseseră, veneau de prea departe. O cămaşă largă şi lungă deasupra, prinsă cu o curea lată de lac mă făcea din când în când să uit că iegării erau cam transparenţi. Pantofii negri de lac, cu călcâiul (că nu pot să-i zic toc) înalt de vreo 3 cm îmi dădeau senzaţia că tocmai trecusem graniţa dintre fetiţă şi domnişoară.

Am mişcat câteva neoane din mijlocul sălii şi credeam că astfel ne-am asigurat un soi de intimitate în timpul dansului. Am adus de-acasă platouri cu mâncare şi toate casetele (ORWO, AGFA) pe care le aveam, indiferent cât de prost erau înregistrate sau cât erau de demagnetizate. Cineva a adus şi un dublucasetofon International, cu leduri la boxe, şi am pornit cheful. S-a format cercul, s-a pus la bătaie o monedă şi am tot dansat prin centru şi pe margine, fiecare în funcţie de statutul social şi de numărul de admiratori/oare. În secret, însă, toţi aşteptam "bluzurile". Primele două au fost nişte eşecuri. De la primul acord ne-am prăvălit toţi pe scaune, încercând din răsputeri să părem cât mai indiferenţi. Părinţii de băieţi încercau să-şi convingă odraslele să invite câte-o fată la dans. Fără niciun efect. La al treilea ne-am mai dezgheţat puţin.

Al petrulea bluz m-a prins în timp ce el, cel pe care, în secret, îl consideram iubirea vieţii mele, mă pupa şi îmi dădea moneda să dansez eu în centrul cercului. Prompt, s-a întors pe călcâie, şi a încercat să o taie spre un scaun. Ghinion, că maică-sa era taman acolo şi-l împingea spre mine. Şi-am dansat. Primul bluz ever cu un băiat pe care-l plăceam "din adâncul sufletului". Tot ce mai ţin minte e că, atunci când s-a terminat melodia, grăbindu-se să plece, el şi-a agăţat de cămaşa mea şi a reuşit s-o ridice, oferind proba transparenţei iegărilor. Dar cui îi mai păsa de asta? Dansasem prima dată. Iar restul a fost istorie...

De ce m-au apucat amintirile infantile la ora asta matinală? Pentru că dansasem pe melodia de mai jos.

Mi-a plăcut...

2009-06-22T21:25:00.000+03:00

...Liiceanu azi. Partea audio/video.

Clujeni, mâncaţi clătite umanitare joi, în Irish Music Pub!

2009-06-22T13:55:00.005+03:00

Joi 25 iunie, între 19.00-22.00, la Irish Music Pub din Cluj Napoca (str. Horea, nr. 5) Adi Hădean şi Andrei Crivăţ vă invită la mâncat clătite într-un scop umanitar. Adi va găti “clătite cu gem, cu ciocolată şi cu alte brizbrizuri” (după declaraţia lui), la 5 lei clătita. Plata se face direct într-o urnă special amenajată, iar după aceea banii strânşi vor fi depuşi în bancă pentru Alina Gache, asistent BRAT, diagnosticată cu cancer la ficat, care are nevoie urgentă de bani pentru operaţie.

Nu uitaţi: joi 25 iunie, între 19-22, la Irish Music Pub din Cluj Napoca (str. Horea, nr. 5).

(via Chinezu, că organizatorii nu ştiu să anunţe :-p)
RECTIFICHEZ: Crivăţ o anunţat.
R2: Şi Hădean.

APDEIT: Frumoasă ţară, păcat că-i locuită :)

2009-06-11T12:24:00.004+03:00

Apdeit cu dovada 2:

Dovada 1:

Mi-e tot mai des silă

2009-06-08T16:55:00.003+03:00

Cu cât am mai des prin preajmă oameni normali, cu bun simţ şi cu caracter, cu atât mi-e mai greu să nu mi se facă silă de lumea largă. Largă având, în acest caz, sensul de înconjurătoare. Iar silă fiind sentimentul ăla care te încearcă atunci când ai de-a face zilnic cu proasta creştere, cu reaua credinţă, cu minciuna şi ipocrizia. De la chestii mici, până la aberaţii imense, simt totul mult mai mult.

Mi-e silă de toţi cretinii necunoscuţi pe care-i întâlnesc zilnic prin metrou, de la cei care fac placaje şi dau din coate să ajungă să-şi aşeze curul pe un scaun liber, până la cei care se proţăpesc fix în faţa uşii înainte ca jumătate de vagon să coboare. De sutele de tâmpiţi pe care-i aud zilnic prin oraş înjurând şi hăhăind în gura mare sau pe care-i văd bălind când trece o femeie pe lângă ei. De zecile de nesimţiţi care au impresia că drumurile sunt nişte imense gropi de gunoi pe care ei se pot pişa, iar animalele lor se pot căca. De frustraţii pentru care singura modalitate de a-şi distra unicul neuron e de a bate copiii sau animalele sau de a o da la muie trecătorilor care îndrăznesc să se uite spre ei.

Mi-e silă de toţi politicienii care-şi bat joc de noi şi au impresia că noi nu ne dăm seama. De bucuria pe care o simt ei când îşi spun că ne-au tras-o din nou. De gura lor, strânsă pungă atunci când trebuie să dea ceva de la ei, dar larg deschisă când trebuie să dea vina pe alţii. De cei care mint cu neruşinare şi de cei care se cred Dumnezei. De cei slugarnici, care-s în stare să-şi dea viaţa doar pentru cei care le pot pune pumnu-n gură şi şpiţul în cur. De cei pentru care orgasmul vine doar jucându-se cu nişte mase amorfe de oameni simpli, care nu au nume, faţă sau voce. De cei care-şi dedică viaţa îndobitocirii acelor mase amorfe de oameni, cu singurul scop de a se putea juca în continuare. De cei care-i critică, dar fac la fel. De cei pentru care bunul simţ şi buna credinţă sunt atribute ale fraierilor.

Mi-e silă de toţi jurnaliştii care au creierul plin de răspunsuri, în loc de întrebări. De cei care au pierdut orice legătură cu lumea reală şi trăiesc într-o bulă din care au pretenţia că ştiu mai bine ce vrea omul de pe stradă. De cei care consideră minima documentare pierdere de vreme, pentru că, nu-i aşa, ei le ştiu pe toate. De cei care înghit toate găluştile care li se aruncă şi le borăsc înapoi în spaţiul public pentru a da impresia de atotcunoscători. De cei pentru care nicio greşeală a lor nu e semnificativă, dar o greşeală a altuia e capăt de lume. De cei care aleargă să fie primii care dau o informaţie, nu primii care dau o informaţie adevărată. De cei care nu ştiu să argumenteze, ci doar să se răstească.

Mi-e silă să scriu de toţi cei de care mi-e silă.

Recuperări scurte

2009-06-03T11:54:00.000+03:00

ConduceRea şi-a făcut blog. Şi pfuuuu, ce intrare şi-a făcut :)
Îmi place când plouă o noapte întreagă în Bucureşti, că nu mai miroase oraşul ca o casă MISA în care s-a stricat frigiderul în mijlocul verii.
Vărsat o lacrimă la ultimul "The Tonight Show" cu Jay Leno şi adormit la primul cu Conan O'Brien.
Au influenţat pe cineva spoturile care cică ar trebui să te îndemne la vot la europarlamentare? Eu am văzut două: unul cu nişte fonfi care cică zic ştiri alarmante, da' nu se prinde nimeni, şi altul cu Chivu pe care-l pufneşte râsul la fiecare frază.
Nu înţeleg de ce să-ţi scrii pe pliantele electorale: "europarlamentar pentru sectorul 2".
Există cineva care face ceva material mare cu toate aberaţiile pe care le emite Nati Meir şi echipa lui de campanie în fiecare zi? Că io n-am timp, da' aş avea marfă gârlă. Şi tare mi-e teamă că până la alegerile din toamnă o să mă satur să adun tâmpenii şi-o să-mi golesc mailul.

Gonna miss you, Jay!

2009-05-30T17:59:00.000+03:00

Linişte şi pace

2009-05-25T16:04:00.000+03:00

Ştiţi cum sunt perioadele alea în care n-ai stare şi ai face orice să nu ai pereţi în jur? Mnoa, aşa-s io de vreo o săptămână. Aş umbla despletită pe câmpii cât e ziua de lungă. Şi starea asta include şi dorinţa de a sta cât mai departe de laptopuri, telefoane, televizoare. Până acum am reuşit să mă văd cu oameni pe care nu i-am întâlnit de ani de zile şi să-mi prăjesc pielea la mare. Da' cine ştie ce mă mai aşteaptă? :) Pe voi nu vă apucă d-astea, mai ales când vine vara şi vă luaţi hrană de la soare?

De revenire :)

2009-05-21T18:23:00.003+03:00

parcă nici la 31 nu m-a lovit înţelepciunea :)

Azi

2009-05-19T00:54:00.008+03:00

Mulţumesc celor care-mi sunt aproape pentru că le e drag de mine, nu pentru că mă suportă.
Sper să ajung să-l găsesc pe acel cineva lângă care să stau de drag, nu pentru că îl suport.

Ce uităm în fiecare an la Eurovision

2009-05-18T12:40:00.001+03:00

că sintem printre puţinele ţări pentru care concursul ăsta reprezintă ceva important. Din lipsă de alte forme de cultură, din lipsă de interes pentru ceva mai educativ, din lipsă de neuroni pentru alte activităţi - habar n-am.
că pe noi nu trebuie să ne bată nimeni, că suntem specialişti în a ne bate singuri. Că, oricât de bună şi/sau comercială ar fi piesa, oricât de bună ar fi vocea, oricât de mişto ar fi spectacolul, găsim noi ceva de care să ne împiedicăm magistral. Anul ăsta am reuşit să trimitem o piesă average şi o voce average. Da' copnsumabile amandouă. Deci ne trebuia un spectacol bestial. Şi ce-am produs? O orchestraţie de nuntă, o coregrafie de cămin cultural şi un fundal de "Cântarea României". Cum dracu s-o fi gândit cineva să bage o piesă despre cum petrec curvuştinele balcanice şi s-o ilustreze în background cu rămurele cu flori roz? Acu câţiva ani Dan Manoliu urla prin toată presa că "ne-au încurcat jîpegurile!". Mnoa, şi-acu' le-au încurcat?
că TVR nu are niciun interes să câtige Eurovisionul. Aşa cum, de altfel, n-avem interes niciunul dintre noi. Câştigătorul organizează ediţia următoare, remember? Păi asta ne-am mai lipsi, câteva milioane de euro date pe un spectacol umplut de TVR cu marine almăjene şi octavieni ursuleşti?

De azi

2009-05-15T21:49:00.001+03:00

Ce urare li se va face fanilor Depeche Mode sâmbătă seara?
Enjoy the silence!

Despre portofele

2009-05-15T20:34:00.005+03:00

1. Dacă eşti atât de bleagă încât să umbli cu portofelul burduşit în mână pe stradă şi ţi-l smulge unu' şi-o ia la fugă, strigă prima dată "hoţul!". Sau măcar "mi-a furat portofelul!". Un "opriţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii-l!" interminabil şi sfâşietor nu are acelaşi efect şi doar marele noroc poate face ca un pieton (sau pietoană, în cazul ăsta) să-l jeneze îndeajuns încât să se întindă pe asfalt. Doamnei disperate şi pline de mulţumiri îi mai spun o dată că n-am ştiut că i s-a furat ceva şi n-am făcut bine decât neintenţionat. S-a întâmplat doar să cotesc nesemnalizând taman în calea hoţului. Apropo, dacă vedeţi un tip cu juma de faţă julită să ştiţi că ăla a încercat să fie hoţul. Cred că umblă şi cam crăcănat, că un domn din figura alăturată a reuşit să-i aplice un şpiţ fix în rozetă.

2. Dacă nu poţi coborî din maşină fără să laşi pe jos, fără să observi, tot ce ai ţinut cu evlavie în braţe, printre care şi portmoneul cu avansul pentru casă, măcar asigură-te că ai în el o carte de vizită de-a ta. Sau un colţ de hârtie cu numele tău şi numărul de telefon. Da, vom şti ce e pentru că numele va coincide cu cel de pe carduri. Şi ne va fi mai uşor să te găsim, pentru că alternativa presupune cel puţin o oră de rugăminţi telefonice pe la Romtelecom, Poliţie şi tot felul de bătrâne. A, şi dacă tot ai buletinul în portofel, actualizează-ţi adresa de domiciliu. Dacă ai numele de după căsătorie, dar adresa părinţilor tăi, n-o să ne fie deloc uşor.

Cele mai penibile invitaţii ever

2009-05-12T07:54:00.005+03:00

Rar s-a întîmplat să-mi aterizeze în mail două invitaţii incredibil de penibile, în plus venite de la aceeaşi persoană, aproape în acelaşi timp, dar la două evenimente diferite. La primul am râs; la al doilea am plâns. Ambele sunt scrise şi trimise de un fost ziarist. Protagoniştii ambelor invitaţii sunt nişte mega-trişti. Enjoy!

Prima invitaţie:

Notaţi acum pe agendă ca să nu uitaţi:
Miercuri, 13 mai, ora 19.30, la Hotelul Radisson SAS (sala Atlas), situat pe Calea Victoriei nr. 63-81, Bucureşti, vă invităm la cea mai senzaţională lansare de candidat la preşedinţie din România. Anunţul oficial al candidaturii lui Nati Meir va beneficia de prezenţa omului politic al momentului a cărui decizie în următoarele zile ar putea scinda unul din partidele aflate la guvernare. Programul artistic o va avea printre protagonişti pe cea mai controversată vedetă etno, care a bulversat topurile show-bizului autohton. Gazda lansării va fi nu mai puţin cunoscuta Monica Columbeanu.

Evenimentul va fi mediatizat şi la nivel internaţional de o echipă a televiziunii Canal 10 din Israel, corespondentul posturilor americane CNN şi Sky News.

Purtător de cuvânt
Clement Sava
0724 390 963

A doua invitaţie:

Dan Matei Agathon, Secretarul General al Confederatiei Patronale din Industria Romaniei “CONPIROM“, va invita marti, 12 mai 2009, la ora 14.00, la “ Classa di T “ din Calea Floreasca nr. 111- 113, sector 1, la o “intalnire informala“. La intalnire vor putea fi abordate si subiecte de ordin politic de mare actualitate.

Actiunea va fi continuata de lunch, in cadrul aceluiasi loc.

Pentru informatii suplimentare si detalii sunati la 0724 390 963 (Clement Sava)

Una de duminică seară

2009-05-10T18:40:00.001+03:00

Mă roade de ceva vreme o curiozitate pe care nu o pot satisface, pentru că toţi prietenii mei sunt îndeajuns de deştepţi încât să nu dea bani pe răsuflatele produse Caţavencu. Deci: Liviu Mihaiu este inclus în "Atlasul de mitocănie urbană"?

Pigs didn't start the swine flu!

2009-05-06T20:45:00.005+03:00

Forţa fie cu porcii discriminaţi şi învinovăţiţi pe nedrept!

Versurile cântecului:

Miss Piggy, Arnold Ziffle,
neither has a little sniffle
Porky Pig and Pooh's Piglet
No fever yet

Putnam, Gordy, Toot and Puddle
Not contagious safe to snuggle

Ask Petunia Babe, Noelle
All of them feel well

Wilbur, Hamm Hogzilla too
None of them caused the flu

Wash your hands, wear a mask
How'd this happen, people ask

How it started I don't know
Stay away from Mexico

Now it's in the USA
No one's safe this day and age

Pigs didn't start the swine flu
Blame the laboratory
For this awful Story
Pigs didn't start the swine flu
No we've been betrayed
The strain appears man-made

Viral codes of human flu
Bird influenza's in there too

The only thing i seem to find
People blame the swine

Read the papers, post your blog
Blame it on the lowly hog

Down some aspirin, take a swig
You're infected by the pig

Everyone thinks I'm contagious
Read it on my twitter pages

You can hug me you won't die
Come and hang out in my sty

Eat your dinner throw it up
No one blames it on the pup

Run a temp and get the chlls
Everyone run for the hills

Pigs didn't start the swine flu
Blame the laboratory
For this awful Story
Pigs didn't start the swine flu
No we've been betrayed
The strain appears man-made

Name diseases after pigs
Everyone throws dirty digs

I'm a virus people think
I'm not sick I'm clean and pink

I"m your friend your little buddy
I don't know why you feel cruddy

Don't blame me I'm not the cause
Government should change the laws

People sick across the nation
Looking for a vaccination

Center for disease control
Someone there has got to know

This disease it needs a name Which animals should we defame

Nobody will likely mind
If we named it for an ugly swine

Pigs didn't start the swine flu
Blame the laboratory
For this awful Story
Pigs didn't start the swine flu
No we've been betrayed
The strain appears man-made

The pigs are innocent I tell you
We didn't do anything wrong

We didn't start this disease
But we're taking all the blame.

Eleno, te iubim, că ca tine nu găsim! Hă hă hă

2009-05-05T18:43:00.008+03:00

Deci eveniment în derulare: EBA pe televizor despre cum vrea să fie parlamentar european.
Recoltă:

toate fetele sunt atrase de politica externă.
nu există staţii de metrou peste tot pe unde vrem noi să mergem.
nu renunţ când vor alţii, o să renunţ numai când vreau eu.
temele de dezbatere în campanie vor fi: energia (pentru că mă pricep), Dunărea (pentru că mi se potriveşte), copiii ca victime ale imigraţiei forţei de muncă (n-a zis de ce da' a sărit Horică Alexandrescu cu o întrebare ajutătoare: ai cunoscut copii din ăştia? Hai, mă Horică, îţi curg balele şi-ţi murdăreşti sacoul)
nu am plecat ca să câştig. am intrat în cursă doar ca să nu renunţ.
...a dat startul să-i determine pe toţi care au votat-o...
n-am avut niciodată pretenţia că sunt mai bună decât alţii.

Leonard Cohen is back :)

2009-05-04T14:07:00.002+03:00

Biletele se vând de mâine. Ieeeeeeeeeeeeei!

Vreau altă săptămână, vă rog

2009-05-04T09:05:00.004+03:00

- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Aş dori o săptămână.
- Avem aici, cu un om care moare, cu o căsnicie care se destramă, cu globalizarea care ne îmbolnăveşte, cu tehnologia care-ţi dă peste nas...
- Nu, nu, din aceea tocmai am încercat. Aş dori de-aici, cu soare şi zâmbet şi alint.
- Acelea nu sunt săptămâni, sunt minute. Săptămâni avem doar aici, cu un om care moare, cu o căsnicie care se destramă, cu globalizarea...
- Atunci daţi-mi nişte minute, vă rog.
- Câte?
- Toate.

Poze :)

2009-05-02T14:22:00.000+03:00

Am uitat să mă laud cu o captură de Paşti :) Click aici