Țepele pot fi evitate dacă ești puțin atent. Am sintetizat principalele elemente la care trebuie să fii atent atunci când accepți o propunere de campanie online. O parte din ele le folosesc și eu, zi de zi, atunci când am de analizat oferte de publicitate/PR online.

Regula numărul 1:

Cere exemple anterioare. Dacă e proiect nou, cere exemple de alte proiecte similare implementate de persoană/agenția care ți-a propus proiectul. Dacă nu are, dă-i 10 la sută pentru o campanie de test, nu te arunca direct.

Regula numărul 2:

Calculează cât te aștepți să câștigi din campania de online sau mai vechiul: “care-i roi-ul”. Nu are rost să bagi 3000 de euro dacă tu la finalul campaniei nu ai cel puțin 1000 euro profit.

Regula numărul 3:

Risk sharing-ul nu e o rușine. Dă-i omului/agenției obiective și setează bonificații de perfomanta, dar și niște livrabile minime. Atenție, obiectivele trebuie să fie conectate cu business-ul, altfel arunci banii pe trafic, reach, articole sau likeuri.

Regula numărul 4:

Întreabă în piață de omul/agenția cu care ești gata să bați palma. Întreabă din clienții lor – sunt fericiți cu agenția? E totul ok? Cum lucrează? Ai fi surprins să vezi cât de sinceri pot fi oamenii în privat(nume, detalii, mod de lucru, rezultate, sincope).

Regula număru 5, numită și regulă celor 3 oferte.

E folosită de corporații, însă e foarte eficace și pentru afaceri mici și mijlocii. Dacă nu ești 100 la sută sigur de preț sau condițiile pe care ți le oferă un furnizor, mai sunt pești în baltă. Dă 2-3 telefoane, cere niște oferte “de principiu”, să vezi dacă nu cumva ești gata să iei țeapă.

Dacă te ții de astea 5 reguli, ai mari șanse să îți crească business-ul și cu el încrederea în piața de comunicare online. Scopul articolului asta e să îi ajute pe cei care au afaceri și vor să comunice online mai serios pentru prima data.

Dacă știi pe cineva în situația asta dă-i link-ul. S-ar putea să îți mulțumească mai încolo.

Am cules de pe site-ul Eurostat datele din 2008, 2010 și 2011. Evoluția e surprinzător de bună, iar regiunea cu cei mai mulți utilizatori de internet este, desigur, București – Ilfov.

Numărul de utilizatori de internet în România: 9,1 milioane în 2011(conform datelor de la recensământ)

Numărul de utilizatori de internet în București: 1,19 milioane în 2011(conform datelor de la recensământ)

Mai jos ai toate datele pe regiuni, precum și evoluția din ultimii ani:

Iar pentru cei mai vizuali am pus datele pe harta regiunilor:

Ele se accesează de pe contul tău de Facebook, în partea dreaptă, printr-un link care duce spre sectiunea lor, unde sunt și detaliate.

De cele principale poți să scapi destul de ușor, dând click pe ele și folosind butonul de UNLIKE, din partea de stânga jos a fiecărei pagini.

Ce te faci dacă ai câteva sute de pagini de care vrei să scapi? Nu merită să pierzi vremea și să intri pe fiecare, după care să dai UNLIKE.

Există o metodă mai simplă:

Apeși Edit și cobori la Other pages:

Ultimul pas e să alegi cu ce pagini vrei să rămâi la curent. Simplu.

Sper că ți-am ușurat măcar un pic viața cu articolul ăsta.

Povestea începe așa: Am fost aseară prin oraș(mare lucru, după multă vreme în care n-am prea ieșit) și am ajuns, după o primă oprire în altă parte, în Oscar’s Pub, în lipscani. Bun, la intrare te întâmpină unu cu garderobă, cam dubios, fix în ușă. Am intrat, am ajuns la masă, ne-am luat câte ceva, ca oamenii. Nici nu stăm bine 5 minute, că vine o fătucă și ne zice să ne luăm lucrurile de pe jumătate din masa vecină, că e rezervată, bla bla. Evident, cei cu rezervarea nu veniseră încă. I-am zis să se liniștească, ne-am mutat la masa principală, a plecat.

După alte 5 minute vine unu(aparent șeful p-acolo) care nu vorbea română. Se apucă să pună mâna pe lucrurile noastre, să le mute. În tot acest procesul îmi dă iPad-ul pe jos. Încep să urlu la el, că mi-a dat pe jos, că e nesimțit, completează înjurăturile de rigoare. Evident, nu se sinchisește nici măcar să se scuze. În momentul ăla ne-am ridicat și am dat să plecăm. La ieșire le batem obrazul, ei ridică din umeri si plecăm nervoși.

Le dedic acest articol celor de la Oscar’s Pub.

Deci zi și tu, merită să mai meargă cineva în mizeria lor de pub/cârciumă? Link for glory.

p.s. If you’re the idiot that threw my ipad on the floor, use google translate to read this, you might get a hint about things.

La cei 3 euro/lună, respectiv 21 euro/an, sper să bage plata prin SMS și doar secundar prin card bancar, așa s-ar putea să aibă niște succes. Dacă stăm un pic să calculăm, la cei 150.000 unici/lună pe care îi au acum, dacă se abonează 10%, câștigă 300.000 euro/an, cam cât 4-5 proiecte speciale mari. La schimb, Dilema își taie complet veniturile din publicitate, având în vedere că vor cere bani pe cuvinte scrise online. Nu știu dacă și-au făcut bine calculele.

Pe de altă parte, mai au un mare inamic cu care trebuie să se bată – agregatoarele și hoții de conținut, care pentru 3 euro/lună vor fura tot și vor face o dilemavechegratis.ro.

Totuși, nu trebuie să uităm că trăim în țara în care merg ziarele de 50 de bani și site-urile cu scandal.

Vă invit și eu, la rândul meu, dacă lucrați în PR, atât în agenții, cât și în companii, la stat sau în mediul universitar, să completați chestionarul lor și să puneți umărul la reconstrucția asociației ce reprezintă breasla relațiilor publice la noi în țară.

Redau mai jos mesajul:

(…)ARRP va invita sa luati parte la cercetarea cu privire la rolul Asociatiei si la beneficiile apartenentei la Asociatie, care se desfasoara in perioada 10 – 29 februarie 2012.

Chestionarul se adreseaza atat membrilor actuali ai ARRP, cat si potentialilor membri, scopul cercetarii fiind acela de a regandi misiunea, obiectivele si activitatea ARRP in functie de necesitatile actuale ale practicienilor din companii, agentii, institutii publice, ONGuri si ale cadrelor didactice din Romania. Completarea chestionarului dureaza mai putin de 10 minute, iar raspunsurile oferite sunt anonime.

Puteti vizualiza si completa chestionarul online.

Informatii suplimentare despre cercetare puteti obtine de la Alina Dolea, Vicepresedinte pentru educatie si institutii publice, (alina.dolea@comunicare.ro) si despre înscrierea in ARRP de la Mona Ardeleanu, Secretar General (mona.ardeleanu@ozonehomes.ro).

Cred că e important să avem o asociație profesională puternică, prin care să avem acces la certificări, posibilități de dezvoltare și de networking. Mă opresc aici, nu vreau să vă influențez.

Eu zic că merită să îi dăm o direcție ARRP-ului. Completați chestionarul și dați mai departe.

My2c.

Update: în periplul meu zilnic pe internet, m-am oprit și pe 9gag. Unul din motivele pentru care are mai mult succes decât un site clasic de bancuri e că folosește infografice și nu doar text sau clipuri funny.

Cu toate astea, mi-am instalat butonul de Pin It și, citind Google Reader ieri dimineață, mi-am dat seama de utilitatea pe care ar putea-o avea Pinterest. Nu știu dacă ai citit, dar în 2012, informația cu cea mai mare trecere va fi cea prezentată în format infografic. Ei, exact pentru filtrarea și colecționarea de infografice o să folosesc eu Pinterest.

Îi zic Pinblogging.

Alte posibile utilizări: colecții de poze, colecții de produse care-ți plac, colecții de postere etc.

P.S. pentru comentatorii inteligenți dau invitații pentru Pinterest.com

Dacă treci peste scenariul ușurel și cei doi actori de balast(o să îți dai seama care cam din prima), filmul e o bijuterie de animații 3D. Da, Vanessa Hudgens arată mișto în 3D.Te poartă într-o lume scoasă din paginile lui Verne, unde ce e mic ajunge să fie mare, iar ce era mare apare ca fiind mic – minirechini, albinoace sau păsăroaie și elefănței.

E un film de văzut cu ăla micu sau după o zi de muncă. Nu mai dau din casă, pentru că după aia o dau în spoilere. Tot ce mai e de zis e că efectul de WOW se obține la IMAX și nu pe torenți, în cazul ăsta.

Enjoy.

Apare de vineri(10 februarie) la sala Samsung IMAX, la Cinema City Cotroceni.

Am scris anul trecut despre cele 3 tipuri de media pe online. Nu reiau subiectul. Redau însă mai jos o mostră de user experience în secolul 21.

Diferența dintre prezența pe social media și site

Dacă înainte foloseai site-ul pentru prezentarea companiei sau a serviciilor/produselor, acum ai canalele de social media pe care să faci asta și să iei și feedback în timp real.

Odată dezbrăcat de îndatorirea asta, site-ul poate fi folosit mult mai bine ca un punct de vânzare – eCommerce merge acum cam pentru orice – sau pentru construcția unor alte tipuri de canale de comunicare – de exemplu – adunarea de emailuri pentru o bază de date de direct marketing.

Mai mult, site-ul este al tău și nu depinde de limitările unei rețele de socializare(care te poate tăia pe motiv de încălcare a regulilor de promoții/aplicații/jocuri).

Eu, dacă aș fi în locul tău, aș face așa: folosesc site-ul ca punct central, cu legătură spre toate canalele pe care sunt prezent, plasez pe el toate aplicațiile și promoțiile pe care nu pot să le desfășor pe alte canale, iar traficul deja interesat îl direcționez spre o acțiune: subscribe sau buy.

(sursa foto)

De asta nu o să votez niciodată cu socialiștii(de aici)

p.s. am scos pozele de frica ACTA

Una era la găini și ouat, alta la fonduri nerambursabile.

Ambele merg pe soluția de website-fluviu, în care te bombardează cu argumente, tu vrei să vezi până unde merge, mai împing niște endorsment-uri ”reale” și apoi, după ce te vei fi plictisit de scroll, îți pune un buton mare de ”comandă acum” pentru o carte, un ghid sau un manual care să îți asigure succesul în afacerea pe care tocmai ți-a prezentat-o.

Nu mă îndoiesc că există suficient de mulți oameni de bună credință care au comandat o treabă de genul ăsta. Beware.

ACTA = Anti-Counterfeiting Trade Agreement

Deci e un acord care urmărește să prevină falisificarea filmelor, fotografiilor, softurilor și altor opere care circulă pe internet. Practic, actul o să le dea dreptul anchetatorilor să ceară furnizorilor de internet să dea datele ale de trafic drept probe în anchete, cam cum se fac acum interceptările telefonice. Nimic nou, nimic înspăimântător dacă n-ai nimic de ascuns.

Mi se pare normal ca eu, producătorul de operă de artă/divertisment, să pot să urmăresc și să primesc compensație de la un individ/grup de indivizi care mi-au furat ceea ce eu am produs și au făcut bani pe urma muncii mele. 

Pe de altă parte, dacă vrei în continuare să furi muzică, filme, softuri, jocuri, există site-urile de torrents, rețelele P2P, rețeaua TOR, rețeaua Freenet. Un simplu search edifică și problema asta. Vor exista două tipuri de internet – cel legal și cel ilegal. E opțiunea fiecăruia pe care o să fie, cu consecințele de rigoare.

Ăsta e motivul pentru campania masivă pe online:

”Before taking a final position, the EP will meet experts, representatives of civil society and other concerned parties, to ensure all opinions and concerns are heard. ” (de aici)

Urmează votul politic. Eu zic da pentru ACTA.

p.s. sursa foto

Update:

Pentru toți cei care au comentat fără să citească întregul document – ACTA, pe lângă prevederea sperietoare de mic infractor internaut, are menirea să ne protejeze de falsuri, de produse contrafăcute din, de exemplu, prietenul nostru drag – China.

Documentul a fost semnat de țările din lumea ”civilizată” și ca un semnal economic pe piața internațională, iar treaba cu posibila cenzură a internetului e doar o idee colaterală a documentului, drept pentru care el nu ar trebui respins cu totul. O idee constructivă ar fi să zici ”Scoateți cenzura internetului din ACTA”, ca să scăpăm de orice urmă de suspiciune

Update 2: o analiză a unui expert despre ACTA și implicațiile lui.

La cum știu eu blogosfera, nimic nu e întâmplător și nu m-ar surprinde un reveal.

Citiți definiția termenului teasing și cea a termenului revealing.

Exemplificarea primului ați văzut-o. Obiectivul de buzz a fost atins, dacă nu chiar depășit.

Să-l vedem și pe al doilea. Sunt curios dacă și Cătălin e implicat sau e doar colateral.

Update 1: avem o primă ”predicție” – campanie Sony

Update 2: și o declarație oficială aici.

Graficul de mai sus e destul de grăitor pentru modul în care o să arate comunicarea în 2012 pe online. Aș merge atât de departe încât să zic că și în România se întâmplă același lucru. Totuși, vreau să verific chestia asta și supun votului vostru următorul poll:

O companie are nevoie să comunice în 2012. 

Mulțumesc pentru că ai dat SHARE/LIKE/RT/+1. Revin cu interpretarea rezultatelor după ce se strâng cel puțin 100 de răspunsuri.

Nimic mai neadevărat. Mai mult ca oricând oamenii caută emoții, imagini și idei revoluționare, soluții inovative și surprinzătoare. Oamenii caută fericirea și frumosul. Nu vânzători digitali agasanți.

Așa că mai bine stai în camera de creație, scoate un concept mișto, o execuție care lasă utilizatorul cu gura căscată, într-o stare de bine, de ”I see what you did there”, de entuziasm. Produ fericire digitală.

Acum câteva luni i-am contactat pe cei de la Google Plus și le-am ”vândut” următoarea idee:

” Google Plus - return hook for users

Return hook for Facebook – see pictures of friends, see more pictures of friends, see even more pictures of friends, read about their lives

Potential return hook for Google Plus - social news reader

The RSS is obsolete, people are reading more and more what friends recomend, so Google Plus can farm the reading habits of its users. How can this be done? A continuous Twitter-like flow of information comprised of the +1ed articles from the people that they have added in their circles. The information can be filtered so that users can select to view only the articles with +1, +2, +3, +5, +10, +20 etc.

The snowball effect will look like this:

- people click on +1 on websites, their friends see the article in their feed, they read and +1, then their friends see it, website gets more traffic, GPlus gets more traffic, more users click +1, more users use GPlus, you get to run more ads, more targeted ads, maybe increase/add a SEO factor to +1 an turn it into a more powerfull tool than a LIKE.”

N-au făcut nimic în sensul ăsta, așa că Twitter a văzut oportunitatea unui social reader și a făcut deja primii pași vizibili. Avantajele unui reader social, din punctul meu de vedere, sunt:

• filtrarea informației din imensul nor care ne bombardează zilnic -
• găsirea prietenilor care sunt purtători de mesaje relevante și urmărirea lor cu prioritate
• timp mai mult pentru activitățile de bază

Dezavantajul e că poți pierde o știr importantă doar pentru că ea nu a fost încă preluată de prietenii tăi.

Deci da sau ba?

A trecut 2011, QR code-ul s-a lăsat așteptat, n-a fost băgat în seamă și acum cade în con de umbră. Cred că omul obișnuit nu o să folosească niciodată codul QR pentru că:

- e mai simplu să caute titlul/sloganul pe net
- n-are telefon cu țșpe megapixeli și autofocus pe telefon
- nu stă tot timpul cu telefonul în mână când citește, de exemplu, un panou sau o revistă
- n-are chef să facă upload de poze(pentru că e pe bani)
- nu e tot timpul la lumină perfectă și n-are bliț la telefon
- aplicațiile de citire sunt de la foarte proaste la proaste

La revedere, QR code. Chiar dacă și Google îl testează. La faza asta va rămâne, de test.

Nu mai pot să ies în oraș seara, în centru, nu mai pot să îmi parchez mașina fără să mă gândesc că există posibilitatea ca niște huligani sau golani să îi dea foc sau mai știu eu ce.

Mă gândesc și la cei care locuiesc sau lucrează în zona protestelor – cred că ei se simt și mai puțin în siguranță decât mine, acum că au fost distruse magazine, bănci, chioșcuri, garduri(pe care tot noi o să le plătim, chiar dacă nici n-am fost în piață).

Ce înseamnă toate astea?

Păi înseamnă că nu mai cheltui așa de mult, înseamnă că nu o să fac investiții majore, înseamnă că o să țin banii blocați până când o să mă simt din nou în siguranță. Mai înseamnă că niște oameni o să își piardă locurile de muncă din cauza faptului că eu și alții ca mine ne vom abține de la comportamentele normale de consum.

Mai în seamnă că vom vedea căderi la bursă, devalorizări ale leului, deci alte pierderi de locuri de muncă. Toate astea sunt interesante în contextul în care n-am luat împrumuturi mari de la FMI, în comparație cu, de exemplu, Ungaria sau Grecia care au luat sute de miliarde. Mai mult, totul seamănă leit cu Roma, Londra sau Atena.

E cumva ironic să ceri locuri de muncă în stradă și tocmai modul în care s-a ales să se facă această cerere să fie cauza pierderii a și mai multe locuri de muncă(ce am zis mai sus, plus cei care au pierdut bani din cauza vandalilor de la Unirii, de pe 15 seara).

Unde urmărești protestele?

Mi se pare important să învețe fiecare cum să își facă o imagine de ansamblu corectă. Nu-i suficient să urmărești un singur canal de comunicare, de la un singur trust, ci e nevoie de cel puțin 4-5 perspective. Eu vă recomand realitatea.net, hotnews.ro, antena3.ro, rtv.net, jurnalul.ro, stirileprotv.ro, gandul.info, b1.ro, evz.ro și ziare.com, în ordinea în care doriți.

Aștept din nou momentul în care o să mă simt în siguranță în centru și aștept intervenția serioasă a autorităților.

Cred că toți, dar ABSOLUT toți hr-ii s-au săturat de CV-ul standard Europass, care nu spune nimic despre personalitatea candidatului, ba din contră spune mai multe de rău decât de bine(evident nu pentru toate pozițiile). 

Infograficul în loc de CV îți dă o notă personală documentului și te poate trece din snopul de emailuri în camera de interviu. Eu m-am jucat cu Kinzaa, un generator de CV în format infografic. E încă destul de rudimentar, însă e ”proof of concept”. Nu trebuie să știi design, se ocupă softul de asta, ai câteva câmpuri de completat, câteva bare de setat, e mai simplu și decât Linkedin.

Totuși, pentru un CV bun trebuie să respecți câteva reguli de bază:

• scurt și simplu e întotdeauna mai bun când faci descrierile
• include responsabilități și rezultate, nu doar bla-bla, pentru pozițiile tale anterioare
• nimănui nu-i pasă ce zeci de mii de studii și facultăți ai, cu ce note, așa că păstrează-le la minim și pune în valoare experiența PRACTICĂ – ce știi să faci(probat)

Salvare pentru SMURD (I see what they did there), o campanie a Intact/Observator(care a crescut cu câte 3-4000 de fani în ultimele 2 zile), a strâns în mai puțin de 16 ore peste 88.000 de like-uri, pe fondul isteriei media create în jurul plecării lui Raed Arafat din guvern și pe fondul discursului prezidențial de aseară.

E lesne de observat pe pagina de Facebook cum fiecare postare are mii de like-uri, zeci sau sute de SHARE și comentariile curg:

Ambele campanii sunt exemple foarte bune în care Social Media și online-ul se îmbină cu media tradițională, generând un buzz cumulat mult mai mare decât o campanie de sine stătătoate pe internet. 2012 e anul salvărilor pentru că oamenii vor să participe, vor să contribuie, vor să schimbe ceva, dar și pentru că aceste salvări sunt puse în față de diverse trusturi media, cum sunt cele două de față.

Nu neg efectul pozitiv pe care îl au, ci scot în evidență și elementul de relații publice al fiecărei campanii de genul ăsta. Somebody always gets the ROI.

”Wag the Dog” – să-l vedeți ca să înțelegeți.

1. ți-o muști că plătești ceva ce nu se livrează

2. să n-ai habar cum performează elementele tale creative de pe online.

Ambele situații sunt nașpa, deci trebuie luat adserver, oricare ar fi el. Aici intervine problema, sunt soluții cu duiumul pe piață, așa că trebuie să iei decizii:

Cum alegi un Adserver?

Totul începe cu număratul banilor din buzunar. Cât îți permiți să dai pe campanie, cât îți permiți să dai pe adserver. Nu prea are rost să faci o campanie de 10.000 Euro, dacă pe lângă ei te mai costă 2000 Euro soluția de adserving.

Apoi te uiți ce exact trebuie să livrezi – ai un banner flash de 50k, un video de 2 mb sau un banner HTML cu formular? Suportă adserverul tehnologia ta? Cât plătești în plus pentru spațiu mai mult? Merită? 

După asta trecem la treburi mai serioase: targetare. Ce știe să restricționeze și să optimizeze? Dată, oră, IP, cookie, localizare, calendar personalizat. Toate astea îți fac viața mai ușoară.

Suport tehnic – dacă dai de o eroare, cât timp durează să o rezolve? Poate face diferența între o promoție de Crăciun reușită și o mare burtă de trafic. Tot aici intră și capacitatea de mărire a expunerii – dacă e cazul – pentru campanii de mare succes. Dacă tu vrei să bagi bani în plus și tehnologia nu te ajută, atunci mai bine folosești alt sistem. Nu-i ok să se încarce bannerul după 1-2 secunde după ce s-a încărcat pagina.

Raportarea este, din punctul meu de vedere, cel mai important criteriu de selecție pentru adserver, pentru că asta e utilitatea lui de bază, dincolo de faptul că îți livrează reclama. El măsoară. Și îți dă rezultatele. Raportul ăsta trebuie să fie cât mai detaliat, cât mai organizat și cât mai ușor de partajat pe criteriile de la rândul cu targetarea. Așa poți să umpli PPT-urile frumoase pentru corporații sau pentru șefii de cont.

Cam așa aleg eu adserverul. O variantă mai tehnică și mai meticuloasă găsiți aici.

Atenție, considerațiile de mai sus sunt rezultatul experienței mele, așa că pot suferi îmbunătățiri, în cazul în care există un adserver magnific, pe care nu l-am văzut încă.

Am dat peste site-uri în Flash, site-uri neactualizate din 2009, site-uri într-un HTML sau ASP rudimentar, fără prețuri, fără poze calume, dar cu planuri, cu 3D-uri.

Evident, după cum v-ați dat seama, nu am înțeles mai nimic din piață și tot pe motoarele de căutare am ajuns să mă interesez de complexuri de apartamente și tot pe site-urile de agregatoare am ajuns.

Cum ar trebui să fie experiența pe un site de imobiliare(de brand)

Intri în casa omului, mergi într-o vizită virtuală cât mai fotorealistă dacă nu chiar video din interiorul construcției(dacă e finalizată). Vine cu tine un agent imobiliar virtual, îți povestește în 30 secunde ”elevator pitchul” și apoi apare prima interogare pe ecran – ce vrei să faci mai departe – cumperi sau închiriezi?

În funcție de răspuns, agentul continuă povestea cu încă 30 de secunde, după care te întreabă: cât ai buget disponibil? Primești apoi o ofertă personalizată în funcție de range sau o ofertă de credit, în cazul în care nu te încadrezi în buget.

În paralel cu traseul ăsta prin site, evident, trebuie să ai și o secțiune text, în care să prezinți:

- foto cu apartamentele

- prețurile pe metru pătrat și pe apartament, cumpărare și chirie

- oferte de creditare de la parteneri

- localizare exactă pe hartă a clădirii

- foto/video împrejurimi

Luați și dezbateți. Cred că genul ăsta de gândire funcționează și pentru alte tipuri de website-uri, pentru că oamenilor le place să fie duși de mână și să li se prezinte, nu să se piardă în mesaje de marketing și prețuri ascunse.

Da, americanii vor putea urmări dezbaterea candidaților republicani pentru prezidențialele de anul ăsta pe Facebook, datorită parteneriatului MSNBC cu rețeaua de socializare. Oamenii logați pe Facebook vor putea pune întrebări live și vor putea urmări dezbaterea prin video/audio streaming.

Având în vedere că 2012 e an electoral și la noi, poate o să vedem și din partea candidaților și partidelor politice din România mai multă creativitate și inovație în mecanismele de comunicare politică pe internet.
Cred că a venit vremea să meargă mai departe de postăceală, activism, bannere și advertoriale pe online. Nu, o pagină anemică de Facebook nu e suficient. Și blogul e deja ubicuu.

Politica românească 2.0 nu a exploatat încă integrarea canalelor de comunicare online-offline, nu a exploatat video suficient, nu a exploatat interacțiunea autentică sau experimentele/PR stunt-urile online. Poate vedem ceva nou la toamnă.

Conform noilor algoritmi Google, linkurile de la retelele sociale sunt mai importante ca orice alta metoda de linkbuilding. Va oferim un serviciu de inscriere in 120 de retele sociale. Siteurile au prioritate in motoarele de cautare si au pagerank mare.
Durata inscrierii: 5 zile

Tipul inscrierii: Manual

Factura (ei dau, alții fac fără )si Raport Detaliat

Totul pentru doar 30 de lei.

Rezultatul?

Un sex shop online a cumpărat serviciul ăsta, însă a aterizat direct în spam, atât pentru comentariul brainless, cât și pentru că IP-ul socialbuzz e deja considerat SPAM de către Akismet.

Vedeți ultimul comentariu de aici.

Concluzia: aveți grijă ce servicii online(SEO și nu numai) cumpărați ieftin de pe net. S-ar putea să vă treziți cu site-ul delistat de pe motoarele de căutare din motiv de spam.

Dincolo de contextul socio-economic în care activăm(optimism prudent), datele de la care pornim, cred că e important să pun pe hârtia digitală două dintre mecanismele/ideile de campanii pe care cred că o să le vedem mai des în 2012.

1. Branded content vs. campanii de display

De câțiva ani se tot vorbește despre moartea bannerului și trecerea la alte modalități de promovare online. Personal, n-am crezut niciodată că instrumentul ăsta e pe ducă, ci doar că nu e foarte bine exploatat. E ca reclama la TV. Se face de mulți ani, însă sunt câteva tipuri de execuții care funcționează bine, restul așa și așa. 

Conținutul branduit(traducere forțată) e o îmbinare eficace între conținut și branding, care dă credibilitate și consistență mesajelor pe care companiile le au de comunicat cu ajutorul(atenție, nu prin, ci cu ajutorul) principalilor publisheri online. Cred că e momentul în care o să trecem de la clasicele advertoriale, marcate ca atare, la secțiuni susținute, construite și menținute în strânsă colaborare cu departamentele de comunicare din rândul marilor investitori în publicitatea online.

Desigur, campania de branded content nu trebuie să fie izolată de restul peisajului de comunicare, ci ar trebui să facă parte din strategia anuală de online, pe care fie și-a definitivat-o fiecare în decembrie, fie acum lucrează la ea și o va finaliza până la sfârșitul lunii curente.

2. Jocuri cu recurență vs. one-shots

Pun pariu că nu vă așteptați să scriu despre jocuri online. Totuși, ele reprezintă cel mai simplu mecanism de entertainment pentru publicul țintă, fie că vorbim de copii, fie că vorbim de adulți. N-are sens să detaliez exemple de succes ca Angry Birds sau CityVille, respectiv al nostru Oraș Minier.

În 2012 o să vedem în online-ul atuhoton mai multe jocuri cu recurență(adică alea la care trebuie să muncești pentru premii sau clasament câteva luni, un an, să te joci în draci). Tipul ăsta de interacțiune asigură un contact mare cu brandul(ce vedeai de fiecare dată când jucai Rețeaua sau Șofer de România?) și sunt mai eficiente d.p.d.v. bugetar, mai ales dacă au și componentă prin care jucătorii promovează ceea ce fac/au nevoie de expunere ca să crească repede(acel viral).

Deși nu se limitează la Facebook, o să vedem mai multe aplicații românești în top cu cel puțin 4000-5000 de jucători/zi.

Cam astea ar fi previziunile mele pentru 2012, dincolo de faptul că blogurile vor stagna, se vor consolida, Twitter va pierde din audiență/interes, iar Facebook va crește și va căpăta noi utilizări pentru publicitarii și piariștii români.

Lucrează = contribuie într-un fel sau altul la campanii care au cel puțin o componentă de comunicare online(fie în sens tradițional, fie social media)

Așadar, dacă ai lucrat cu cineva bun din online sau lucrezi tu în online(nu merge cu autopropuneri), lasă un comentariu cu nume, rol în companie/poziție în piață, cel puțin un cont de social media(preferabil Linkedin) și completez în listă.

Și pentru că lista nu poate începe de la sine, fac eu câteva nominalizări :

Magda Haluș – The Practice – Linkedin

Cristina Putan – Freelancer – Linkedin

George Toma – GMP PR – Linkedin

Dani Matei – roPOT – Linkedin

Elena Cîrîc – STANDOUT – Linkedin

Matei Psatta – GMP PR - Linkedin

Alina Crancau – PR Trilulilu – Blog

Tudor Frățilă – Project Manager Descopera.ro – Google Plus

Anca Bundaru – iLeo – Linkedin

Alex Tunaru – Greenpixel – Blog

Auraș Mihai Geambașu – On Media – Blog

Razvan Dragoș – Copywriter, Imagistica Advertising – Blog

Oltea Zambori – Freelancer – Blog

Mădălin Durcă – GoInside – Blog

Adrian Pavelescu – Mercury360 – Blog

Dan Dulgheru – Porsche InterAuto – Twitter

Andrei Boghiu – Bec Media – Linkedin

Andrei Diaconu – Bec Media – Linkedin

Silviu Runceanu – STANDOUT – Website

Marian Hurducaș – 11even – Blog

Bogdan Beșliu – TIFF – Blog

Andrei Avădanei – DefCamp – Website

Ioana Barbu – Webuzz – Blog

(lista e deschisă, aștept propuneri/nominalizări)

Oamenii au fugit efectiv unii după alții pe străzile orașului, timp de o săptămână.

Case-ul:

Și un clip un pic mai artistic, în care se vede cum oamenii se alergau unii pe alții. Unii au închiriat inclusiv un elicopter, pentru că s-au prins că aplicația nu măsoară și altitudinea. Imagini mai jos:

Restul aici.

Din vorbă în vorbă, ajungem să vorbim și de schimbările pe care le cauzează faptul că stăm toată ziua cu ochii bulbucați în telefoane și ecrane de laptop. Dacă înainte era ok, aveai ecranele alea monocrom pe mobil, nu puteai să stai pe net decât pe WAP, n-aveai Facebook pe mobil și alte cele, acum înlocuiești ecranul mare de la birou cu ecrănașul din metrou/taxi/tramvai/autobuz, plus un pic și p-acasă, înainte de cină, pe wc sau mai știu eu unde.

Toate aste nu rămân fără consecințe – mai precis, începem să nu mai vedem bine la distanță. Dincolo de faptul că o să avem nevoie de ochelari, treaba asta afectează și industria de publicitate, atât online cât și offline. Cum?

• Panouri cu texte scrise foarte mare și foarte clar
• Reclame TV cu super-uri uriașe și scurte
• Bannere online cu texte mari
• chiar și prezentări cu texte mai mari la evenimente(s-o văd și p-asta…)

Ce e Timeline, pe scurt

E un fel de filmstrip al tuturor porcăriilor și chestiilor mișto pe care le-ai publicat vreodată pe Facebook și nu le-ai aplicat niște setări de siguranță pe măsura riscului la care te-ai supus publicându-le.

Ce nu e Timeline

Nu e un instrument malefic prin care Facebook îți află toată viața. Tot ce apare acolo a fost publicat de tine la un moment dat, de bună voie.

Acum, hai, spor la restricționat. The end is near.

Am primit azi pe email, de la un fan, o fotografie cu mine și un mesaj care mă insultă razant. Nu insist.

Totuși, cred că e important să punctez faptul că fanul n-a avut curajul să își lase nici numele complet, nici adresa de email validă. Mai mult, a postat mesajul de pe un server inexistent. Oare ce să însemne asta?

Bine, eu știu cine este creatorul și el știe acum că eu știu.

Când nu mai ai argumente, recurgi la atacuri personale. Faină treabă.

p.s. m-am distrat citind textul de sub poză

Pentru necunoscători, delictul de opinie se definește în felul următor(îmi aparține exprimarea, dat fiind faptul că nu am descoperit o definiție oficială):

delictul de opinie presupune o vină/un oprobriu pentru o părere exprimată public vis-a-vis de un subiect.(rog lingviștii să mă contrazică, dacă e cazul)

Ideea articolului a pornit de la Andreea(pe care n-o cunosc, poate ne-om vedea pe la ceva eveniment de onlineri), care a publicat pe Twitter un clip cu Cozma și a fost pusă la zid pentru părerea ei. Trist, zic eu.

Manifestările delictului de opinie în online

Diferența față de trecut, când doar persoanele publice și importante erau pasibile de delict de opinie, de regulă, semnalat în presă, respectiv la scară mai mică, în grupuri restrânse, dar fără impact social major, internetul a deschis noi porți. Acum, de exemplu, dacă te pui pro eutanasierii cânilor, să vorbești despre mineriade sau spui că proiectul de la Roșia Montană e ok, riști să fii atacat public de către te miri cine.

Exemplul Andreei mi se pare foarte potrivit pentru exemplificarea virulenței unui atac pe Twitter. Lucian observă foarte bine trendul din ultima vreme. Dincolo de nervii care ți-i poate cauza o treabă de genul ăsta, cam tot ce scrii pe internet rămâne într-un fel sau altul, indexat de motoare de căutare sau salvat de un blogger. Chestia asta poate să te afecteze mai departe, un potențial partener/colaborator/angajator putând să îți vadă agresivitatea pe internet și să pierzi șansa la care aveai acces. Mai bine te gândești de două ori înainte să ataci pe cineva, mai ales atunci când diferența e de opinie, nu de fapte.

Cum reacționezi?

Cu calm și cu tact. E rețeta cea mai bună.

Voi când ați fost puși ultima dată la zid pentru ceea ce ați spus pe online? Cum ați reacționat?

Nu pot și nici nu e sănătos să scriu tot timpul despre social media și online, așa că trebuie să dau și un pic din mine pe blog.

Cine mă cunoaște destul de bine știe că de vreo 2-3 ani mi-am descoperit o mică feblețe pentru pisici. Nu spun nu nici câinilor, însă parcă pisicile îmi plac mai mult. Ei, în sensul ăsta, când am auzit că vine Puss in Boots 3D în București, la IMAX, în AFI Palace Cotroceni, mai ales că știam cum a fost în Shrek, am tulit-o spre cinema.

Dincolo de poveste, care e cam clișeică din câteva puncte de vedere – prietenie, trădare, drum inițiatic, poveste de dragoste etc. – filmul e presărat de glume foarte fain făcute, glume cu pisici.

Mai jos mostră:

V-am convins?

Recomandare: dacă aveți copii mici, mergeți la varianta dublată, ca să nu citiți tot filmul subtitrarea, cum a făcut o biată mamă lângă mine

Doru mi-a aruncat o leapșă, despre idei de petrecut noaptea dintre 2011 și 2012, numită tradițional ”Revelion”. De ceva ani, e o tradiție în gașca mea să petrecem în Baia Mare, într-un loc găsit în ultima zi posibilă, pe 31. Anul ăsta am zis că trebuie să fiu un pic mai creativ și să găsesc niște idei mai bune de Revelion.

Deja am luat biletul de avion pentru 30 Decembrie, să mă întorc de acasă, așa că pot să mă uit la variante de plecare din capitală.

Ideea mea de Revelion în străinătate este biletul ieftin până în străinătate și aventură locală. Cu doar 100 Euro de om poți să ajungi în Viena, Munchen, Varșovia sau Dusseldorf, unde poți liniștit să îți faci o petrecere proprie de Revelion așa cum vrei tu, la un restaurant, la hotel, pe străzi, în cameră sau în unul din cluburile orașului.

Ideea de Revelion în țară poate să meargă pe exact același tipar, având în vedere că biletele de avion sunt destul de accesibile, dacă ți le iei din timp, adică începând de acum. Nu sunt fanul mersului cu trenul pentru că pierzi mult timp și mulți bani ca să stai în mizerie, iar mașină nu are toată lumea sau nu vrea toată lumea să alerge pe hârtoapele patriei în ajunul Revelionului. Așadar, ideea e că pui mâna pe un bilet de avion la Sibiu, Cluj, Timișoara sau Iași, că tot sunt încă ieftine, pui de o rezervare la un hotel, cauți o petrecere interesantă în oraș, întrebi localnicii și intri zâmbind în noul an.

Bine, mai e și varianta lui Doru, cu peștera, grota sau în natură, dar aia e pentru pasionați. Mie îmi place să fie cald și bine, confortabil.

Update: leapșa merge către prietenii mei, care nici anul ăsta n-au idei de Revelion

 Și totuși, ce aduce în plus Facebook Insights?

• integrare direct în pagina de Facebook, nu mai e nevoie să treci în modulul de administrare
• grafice accesibile și date centralizate pentru întreaga pagină
• corelează frecvența de publicare pe Wall cu numărul de Like-uri și People Talking About This și cu Reach-ul total săpămânal(adică numărul total de oameni care au văzut conținutul tău)
• apare pentru prima dată Viralitatea(adică procentul de oameni care au creat conținut nou folosind materiale de pe pagină)

• avem acces la frecvența cu care utilizatorii au văzut conținutul nostru
• vedem structura traficului de pe pagina de Facebook, dacă materialele noastre sunt preluate
• avem acces la demografice pentru oamenii care au văzut conținutul(REACH)

• Facebook construiește grafice cu Reach-ul viral, foarte util pentru a vedea ce fel de conținut a funcționat în care momente ale săptămânii/lunii.

Cam astea sunt punctele care mi-au atras mie atenția. Cu siguranță va fi mai ușor să facem analize și rapoarte pe formatul nou de Insights.

Topul(greșit) al brandurilor românești pe Facebook:

Acum vă rog să urmăriți motivul pentru care cred că topul ăsta e greșit. Înțeleg că Pepsi e sponsorul principal al Social Networks Strategy, însă nu cred că ăsta e modul cel mai bun prin care poți să îl ”onorezi”, punându-l într-un top alterat. Riscul de a ajunge  pe bloguri e mare, riscul de a ajunge în presă, la fel de mare.

Și toate astea ar fi putut fi evitate dacă se consulta Facebrands.ro(chiar sursa datelor oferite de Evensys).

Topul brandurilor românești pe Facebook – pe bune

:

Cu toate că am scos vedetele, televiziunile și radiourile, Pepsi e locul 2, iar Lenor Parfumelle e doar pe locul 7. Am păstrat FunDeal, Kuponiada, GhidCroația.ro și Promotor pentru că sunt și ele branduri românești, chiar dacă nu au produs un suc/o cremă/o bere. Sunt site-uri și n-ar trebui separate de restul brandurilor consumer, pentru că împart în 2011 același target – pornind de la premisa că tindem spre 9-10 milioane de utilizatori de internet în România.

Nu cred că piața de online are nevoie de topuri lucrate, ci de sinceritate și proprietatea termenilor. Nimeni n-ar fi zis nimic dacă topul se numea: ”Topul brandurilor românești din FMCG”. Dar când vrei să asimilezi toată piața de Facebook cu FMCG, faci mari deservicii industriei.

La noi au prins foarte bine paginile de entertainment, paginile mass-media care au știut să folosească Facebook și încă o serie de branduri care reușesc să adune fani prin mecanismele din spatele paginilor.

Restul segmentelor mai au de lucru la mecanisme și bugete, chiar dacă sunt clienți/sponsori, ca să atenteze la top 10.

Da, dacă nu era și Proiectul Roșia Montană în top, nu cred că observam așa de ușor discrepanța între materialul promoțional(cu albastru, mai sus) și realitate.

Toate bune și frumoase, se înscrie în direcția de comunicare a ROM, însă am o întrebare pentru agenția care a făcut campania: Cum o să măsoare impactul căutărilor pe care le fac oamenii pe Google?

O soluție ar fi sa facă un hitcounter pentru cei care caută și să îi pună pe oameni să ponteze de fiecare dată când caută, pentru fiecare limbă în parte. Fără treaba asta, nu stimulează spiritul competițional, nu arată progresul campaniei(poate ar fi util și un live search Google embedded, să vezi schimbările cum se întâmplă în timp real, în cazul în care campania are impact).

Acum lăsând gluma la o parte, aseară am fost la reveal-ul campaniei #indestructibila, unde am aflat că VARTA a adus în România lanterna lor indestructibilă(duh).

Felicitările merg către The Practice pentru organizare și pentru modul în care au reușit să adune blogărimea la o lansare de …lanternă. Nu e niciun gadget, nu e nici ceva petrecere tematică, ci o lansare de …lanternă. Cu toate astea, fetele au reușit să ne ridice interesul cât să venim până în Fabrica și să asistăm la testele la care a fost supusă lanterna. (poze aici)

Aparatul a trecut prin foc, gheață, șoc mecanic, forță umană, greutate, aruncări, zdrobiri și tot a rezistat.

Totuși, ce faci cu o lanternă indestructibilă? De ce ai avea nevoie de așa ceva?

Pentru bloggeri nu prea văd ce ar putea să aducă, dacă nu scriu din tot felul de locuri întunecoase și periculoase, dar știu exact cine ar fi foarte fericit dacă ar folosi o lanternă indestructibilă.

Pe munte – lanterna pe care o scapi pe stâncă și nu se sparge te scapă

Pe șantier – ai treabă prin locuri întunecoase și înalte? Dacă scapi lanterna, vrei să nu se spargă

Offroad – mergi mult cu mașina pe teren accidentat. Dacă te prinde noaptea și sunt hârtoape, lanterna ți se izbește de ușă/scaune și se sparge, iar mașina are o problema, ai pus-o.

În incendiu – aici și pentru omul obișnuit e superbine să o aibă prin casă, însă cel mai mult și cel mai mult o să se bucure de ea pompierii.

Pe barcă/vapor – dacă e indestructibilă, atunci merge și în apă. E numai bună pentru nopțile umede pe bărci/vapoare, mai ales în caz de pericol sau braconaj. Merge chiar și pentru scufundări.

Update!

Pentru hoți – ăștia trec prin situații limită, așa că trebuie să poată să își arunce lanterna pe geam, dacă trebuie să fugă.

Pentru speologi/mineri – colțuri ascuțite, umezeală, căderi în gol. E bine să poți vedea toate astea, chiar dacă scapi lanterna de 2-3 ori.

Cu siguranță n-am acoperit toate situațiile. Voi unde ați folosi lanterna asta indestructibilă?

p.s. seara s-a încheiat la Harbor, cu fripturi înaripate, la invitația lui Doru

În plus, o să mă ajute bloggerii oficiali, care scriu deja live de la fața locului: Andra, Marius, Val, Ștefan, precum și a bloggerului neoficial, Dragoș.

P.S. fac update acestui articol cu informațiile interesante găsite pe Twitter:

Un instrument pentru email marketeri aflat de la #howtoweb http://getfractal.com/- de testat

@markran at #howtoweb: if you BIG IDEA is SECRET, then you’ll die poor and broken hearted – SHARE it with investors! – adevărat

“More companies went out of business due to lack of feedback/data to refine their idea than by getting it stolen” @markran at #howtoweb

If you’re thinking about an idea and find people that tried it and failed, buy them lunch to teach you WHY that happened #howtoweb

 @miruna_sfia: QR code pe piatra funerara, asta-i cea mai ciudata chestie pe care-am auzit-o azi la #howtoweb

Până ajung, citește mai multe despre How To Web aici și vizitează ceilalți bloggeri oficiali(pe care îi găsești aici).

(Revin cu actualizări după ora 12.)

Am ajuns. Înainte să intru în subiectul din titlu, modelele de afaceri în care investesc străinii, încep cu câteva idei despre revoluția în media online, soluții și un mic istoric, din perspectivă de media planning, cu Miki Devic (Co-founder httpool group/CEO Germany).

Omul are fix 15 ani de experiență internațională, cu clienți ca Intel și Mercedes. A lansat Pentium-urile II, III, IV, așa că are ceva de spus în domeniu. Sper doar să nu insiste pe stilul de prezentare de companie…

Dacă mai văd poza cu primul banner într-o prezentare, o să fac rană la ochi. Trecem prin istoria advertisingului online, primele bannere, primele site-uri, primele ad-uri interactive, etc. Pe vremuri nu aveai date de planning real, toate se făceau cam în stilul în care unele agenții mai lucrează și ”livrează” la noi, fără studii, fără demografice, măsurând doar CTR, CPC, vizite.

E loc de creștere, știm, CEE e în plină dezvoltare, piața din România e subreprezentată în online vs. alte elemente de mix media.

S-a investit mult în tehnologie, avem unelte mari, puternice și bune.

E clar că toate tool-urile au creat niște oportunități de a crea echilibru, de a investi cum trebuie, unde trebuie și a promova ceea ce trebuie, așa încât să mulțumești, ca agenție, și clientul și publisherul. Problemele mari sunt branding vs. performanță, standard vs. rich media, conținut vs. advertising. Eu cred că problema se rezolvă ușor, dacă te uiți la produs – el îți spune ce target ai, cum trebuie să vorbești cu targetul, ce vinde mai bine, ce mai puțin bine etc.

Ad Exchange, Real Time Bidding, Trading = bursa de valori a reclamelor – publisherii își pun inventory-ul, iar advertiserii bid-uiesc în timp real. Un fel de Google Ad Network/Facebook Ads, doar aplicat un pic altfel, cu rețele de site-uri/publisheri.

Din nou apare Mobile Advertising, tot în calitate de ”liceeni care vorbesc despre sex: Toată lumea zice că e cool, nimeni nu face.”

De vizitat:

Avantgarde Diaries - website de artă avangardistă, trenduri, site folosit în campania Mercedes Benz, în parteneriate online.

Vice.com este MTV-ul generației Facebook, e cel mai tare proiect Intel de conținut inovativ.

Concluzii din studiul de caz Mercedes – viitorul online advertising stă în cât e bine poți să stăpânești folosirea de BRANDED CONTENT, dincolo de campaniile tradiționale de CPC, CPM, CPA, CP…whatever.

Pentru o campanie de branded content ai nevoie(din punctul meu de vedere) de:

- canal principal

- sateliți

- producători de conținut

- mecanism de crowdsourcing(opțional)

- integrare Social Media

—-

Urmează o discuție despre site-urile de reduceri, cu Mihai Seceleanu(Kuponiada), Matei Pavel(CautaReduceri) și Jeffrey Treichel(kolektiva).

Piața crește cât timp există inovație. Se vând cupoane pentru că e loc pe piață, a început cu modă și turism, acum creșterea s-a mutat pe produse. Site-urile de cupoane au scos în piață advertiseri care nu ar fi investit altfel în publicitate pe internet. Practic, și aceasta piață contribuie la mărirea share-ului de piață a internetului în mixul de comunicare și marketing.

Problema aparentă – puțini advertiseri, jucători mulți. Totuși, încă nu e acaparată toată piața, mai este loc pe nișe încă neacoperite. Mă gândesc la site-uri de reduceri nișate pe pasiuni, nu și pe tigăi, epilat, coafor, cuțite, toate la un loc.

Da, site-urile de reduceri sunt o formă de publicitate, nu doar reduceri de marketing. Până la urmă nu se diferă foarte mult, din punctul ăsta de vedere, cu promoțiile tradiționale din magazine, unde pe lângă vânzări, semnalizatorul mare cu REDUCERE e și o formă de reclamă. Esența este să îți acoperi marja de profit pe lună dacă intri cu o reducere mare, stârnești interes, apoi recuperezi pe marjă completă.

Nu vreau să intru aici în ”filozofia” de creștere artificială a prețului înainte de promoție, apoi de trântire a unui 25% discount și revenirea apoi la prețul noi, mare, fără să observe consumatorul. Dar se poate și așa.

Bottom line-ul este că oamenilor le plac reducerile și chestia asta nu o să se schimbe. Dacă-i (mai) ieftin, o să vândă.

Călin Fusu a pus o întrebare foarte bună – câți playeri rămân în piață peste 2-3 ani? R: Maxim 15.

—-

pauză

—-

M-am mutat la Marius Ghenea, care vorbește despre business valuation – ce faci la început, cum calculezi, ce calculezi, cum estimezi.

Avem 3 tipuri de capital: uman(talent, creatvitate, skilluri, abilități – strategii, planuri), structural(cunoștiințe, copyright, experiență, patente) și de client(câți/ce fel de, CRM, reputație – valoare de brand), pe lângă cel financiar. La început mizezi pe primele 3.

3F = family, friends or other fools

Cea mai bună opțiune pentru start-ups este Business Angel-ul, care dă între 20 și 200.000 de euro. Desigur, infomația vine de la Marius. Totuși, nu ajunge, de regulă ai nevoie de un consorțiu de investitori(BA, VC și SF).

Ce contează pentru un business angel, respectiv pentru un antreprenor, ca să evalueze dacă o relație va fi de succes?

• expertiză
• realizări
• reputație
• devotament
• pasiune
• chimie

Cum se evaluează o companie:

• Discounted Cashflow – valoare prezentă a cashflow-ului viitor. Avantaj – e optimist, Dezavantaj – e puternic redus de actualizări
• Earnings Approach – te uiți la EBITDA – venituri înainte de costul de finanțare, taxe, depreciere și amortizare. Funcționează doar dacă ai un EBITDA pozitiv.
• Factor approach – te bazezi pe indicatorii de business și evaluezi compania în funcție de ei(trafic, rată de creștere, volum de vânzări, rate de creștere etc.). Problema e că metoda e extrem de subiectivă.
• Book Value și valoarea de lichidare – nu se aplică aici.

Regulile investițiilor:

• Investitorul e pregătit să pună 100.000 Euro pe masă și tu vrei 300.000, atunci nu poți să umpli golul. Dacă ai diferențe de sub 150.000 euro, atunci e mai ușor de finanțat.
• Cere cât poți folosi. Dacă nu poți duce, nu cere.
• Prima dată e doar un pas. Urmează alții.
• Nu dilua prea tare participația la afacere.

Deci flow-ul ar fi - idee – execuție inițială/beta/restricted – evaluare internă – evaluare externa – negocieri și întâlniri – stabilirea unei sume – stabilirea diluției – execuție și apoi evaluare internă pentru următorul investitor, mai mare.

Și unul din sfaturi e să te muți în locuri care concentrează capital, deci nu în România.

—–

Marcin Grodzicki (CEO, LinkFindr), on A quick-and-dirty guide to B2B Customer Development

Ce trebuie să verifici la un business venture – produs, plan de vânzări, breakeven, canale, model de afaceri

Ce trebuie să ai la final – produs bun, model sustenabil, roadmap de vânzări, clienți pilot

Free trial nu e o idee bună la începutul afacerii – vinde din prima, pentru că așa îți educi clientul să plătească.

În restul prezentării am fost la o discuție foarte interesantă afară, așa că n-am prins. Prefer și genul ăsta de interacțiuni la evenimente, de multe ori pot aduce mult mai multe decât o sesiune la care ești prezent.

—-

Sitar Teli (Investment Manager, Doughty Hanson Technology Ventures), on Gamify Your Fundraising, de 5 ani în Venture Capital pe companii de profil pan-european, aflate la început, orientate spre consumator(internet și mobile).

Fundraising-ul e social, e ca un joc social, ca Farmville. Emailul și businessplan-ul sunt cele mai proaste metode de prezentare. Ai mult mai multe șanse să fii introdus printr-un filtru(om) din rețeaua ta. Dacă n-ai o rețea, fă-ți una. Dacă ai una, crește-o.

Viral loop – funcționează identic și în VC și în jocuri:

click – share – see

talk – hear – meet

Dacă mulți oameni vorbesc despre o companie, atunci investitorul o să vrea să te cunoască.

Și aici vorbim tot de dovadă socială, exact ca la Webit. A, și mai e important să câștigi niște premii, ca să ai un fel de portofoliu de recunoaștere.

Există Cheat Codes – sunt acele mișcări pe care le poți face, lucruri pe care le poți să înveți ca să ai un avantaj competitiv față de alți anterprenori. Trebuie doar să îți faci temele de casă.

Cu Venture Capital o să își iei NU-uri până să ajungi la DA. E descurajant, dar trebuie să te ții tare.

Concluzia – dacă te joci de-a banii s-ar putea să îi si primești.

—-

Michael A. Jackson – VC din Statele Unite are o prezentare destul de standard, iar cea mai utilă informație din tot ce a zis este să faci prezentări de sub 10 slide-uri, să faci un demo și să îți știi Elevator Pitch-ul. Și NU vinde niciodată mai mult de 49% din companie! Investitori puțini și buni.

Concluziile zilei le pot rezuma în câteva fraze – Ca să faci un startup, trebuie să ai curaj. Ca să îți faci curaj, trebuie să îți vină idei și să ai susținere. Ca să găsești susținere și să ai idei, trebuie să fii într-un mediu potrivit. How To Web este mediul potrivit pentru un viitor startup manager.

Update: Uitasem să răspund la ceea ce am promis în titlu. Investitorii, atât străini, cât și români, dau banii pe echipe de oameni capabili să meargă de la A la B pe planul lor trasat și apoi să traseze drumul până la C, pe care îl aveau în minte, dar n-aveau resursele să îl parcurgă.