Conferința a vorbit mai mult despre transparență, despre implicare onestă și responsabilitate autentică decât despre plantări, concursuri de proiecte, finanțări sau mai știu eu ce PR stunts. Responsabilitatea socială a companiilor trebuie integrată în modelul de business, să contribuie la generarea de profituri și nu să fie un centru de cost al departamentului de comunicare.

Redau mai jos câteva fragemente din prezentările primei zile:

Karl Ressel – Water management –  Prima prezentare este despre apă și despre tipurile de ape industriale(blue, grey și green water, toate adunate reprezintă apa uzată de Coca Cola). Pentru fiecare litru de cola ai nevoie de 70 de litri de apă în uzină, în special apă gri și verde.

Amprenta de apă diferă de la o țară la alta, în funcție de nevoile pentru irigație. Totuși, nu e suficient să știi câtă apă consumi, ci trebuie să implementezi un program de management al apelor pe întreg bazinul în care operează fabrica.

Contextul în care discutăm de apă este că până și Europa are deficit de aprovizionare cu apă potabilă. Nu mai vorbim de zonele tropical-aride, secetoase prin natura lor.

Ingo Nissen: conduce o companie care și-a propus în mod proactiv obietiv de reducere a amprentei de carbon.

Mall-ul sustenabil – da, există un mall sustenabil în România, lângă Râmnicu Vâlcea.

Building Management System – măsoară toți indicatorii de funcționare ai clădirii și reacționează la variații.

River Plaza Mall – Investiția în reducerea consumului de electricitate s-a amortizat in 1,5 ani.

Urmează ulei și magazine cu amprentă de carbon zero. Trec peste explicațiile de principiu al amprentei de carbon. Ce inseamnă carbon neutral – reciclare, reutilizare, training pentru angajați.

GAEA – o companie din Grecia care încă o duce bine. Implementarea proiectelor de sustenabilitate nu trebuie să afecteze profiturile companiei în mod negativ, ci sin contră ar trebui să contribuie la creștere.

În afară de prezentarea companie, a rezultatelor, femeia nu prea a zis mare lucru.

WWF: Exemplul pe care l-a dat este cel al Spar – cate kg de peste neutilizabil comercial trebuie prinse pentru fiecare kg de pește utilizabil. Mai mult, WFF se asigură că nu pescuiesc specii în prag dedispariție.

Se folosesc de ștampile și logo-uri pe produsele alese de ei ca fiind sustenabile.

Exemplul Allianz – le oferă consultanță(pe câți bani) pentru investiții responsabile, deci ce nu e în acord cu strategia WWF nu e recomandat ca fiind verde pentru investiții. Folosesc 60 de indicatori – economici, sociali și de mediu.

Afaceri sociale si BCR – câteva lecții din experiența a 365 de zile

Deci BCR oferă credite fără dobânzi pentru antreprenoriat social. Pentru cei interesați e mană cerească.

Organizatia
- folosește profitul în scop social
- are abordare de business
- rezolvă o problemă socială

S-au acordat 51.500 euro pentru doi clienti, iar 4 au dosare incurs de aprobare. Majoritatea au fost respinși pentru că nu întruneau criteriile de business – rezultatele unui an de program.

Organizațiile care accesează credite pentru antreprenoriat social au nevoie de consultanță permanentă, de oameni cu experiență care se implică în sustenabilizarea afacerilor.

BCR oferă și consultanță în perioada de aplicare, însă preferă să se limiteze la partea modelare economică.

A urmat o prezentare despre strategia de investiții responsabile. Un pic prea conceptuală pe gustul meu. Și a intrat destul de mult în zona ineficienței poliției din țările producătoare de cacao în prevenirea exploatării copiilor.

Exemplu: Mars – strategia Put the Farmer First.

Unicredit – business and human rights – în spatele fiecărei afaceri există o bancă. Deci băncile conduc afacerile care conduc lumea. Singura chestie notabilă din prezentare. În rest corporate bla bla

Vodafone – mHealth – strategie pe sănătate în lumea mobilelor. Mi-a plăcut ideea de parteneriat cu SMURD, salvamont si salvamar – toate au în comun roșul. De citit si citat soluția de telemedicina(modul prin care medicii pot să dea diagnostice prin videofon).

John Aston a fost cel mai tranșant - Criza vine din Grecia/greacă. Omul nu dă soluții, ci doar pune întrebările.

A făcut puțin mișto de siteul corporate al Strabag pentru că nu respectă principiile de management responsabil față de mediu.

Fiecare produs pe care îl cumperi din mall are un impact pe care consumatorui nu îl cunoaște. Lipsește transparența.

Alte viziuni asupra a ceea ce s-a întâmplat la CSR Lessons – Dragoș, Andreea, viziunea oficială.

Mersi fain de invitație!

Mă interesează studiile de caz, ideile aduse de oamenii din alte țări, modul în care îmbină CSR-ul cu comunicarea/online-ul. Asta vreau să îmi iau din cele două zile. Plus niște networking cu cel puțin 3 dintre vorbitori.

Tu vrei ceva de la mine?

Programul evenimentului îl găsești aici, bloggerii parteneri aici, iar înscrierile se fac pe site.

“European CSR Lessons” este un eveniment de 2 zile, organizat de ResponsabilitateSociala.ro in parteneriat cu o serie de companii multinationale prezente in Romania. Scopul sau este sa-i ofere publicului inspiratie despre potentialul CSR, prin exemple de succes din spatiul european.

Cu toate că suntem în 2012, conceptul de dezvoltare durabilă încă e neclar pentru mulți români.

p.s. evenimentul e pe 15-16 Mai

De câțiva ani se tot propovăduiește comunicarea pe mobile, însă anul ăsta pare să fie cel mai aproape de realitate, odată cu explozia vâzărilor de smartphone-uri(2,5 milioane terminale active în piață). Utilizatorii de smartphone sunt cam jumătate cât utilizatorii de Facebook în România, deci e deja o piață mai mult decât atacabilă.

Problema e cum intri pe o un mediu în care consumatorii caută știri, se joacă, se află în conversații cu prietenii, fac poze și filmulețe. eConsultancy dă 5 sfaturi simple.

1. Conținut. Conținut. Conținut. Updatat cât mai des
2. Fă un joc
3. UGC. Pune utilizatorul să creeze ceva(text, foto, video). Si apoi să dea share.
4. Notificările sunt bune. Țin oamenii conectați.
5. Mecanism simplu, nu complicat.

Chiar azi discutam despre potențialul campaniilor de mobile. Dacă vrei să faci in-app advertising, gândește-te și la un App al tău.

my2c

Nu zic că e 100% precis, însă dă niște cifre pe care poți să le compari cu topul nostru autohton.

Exemple:

Scorul meu:

Câțiva din zelist:

Și, bonus, Zoso și Arhi:

Citit aici.

În mod evident, nu e un sistem de referință de luat pe nemestecate, însă e o alternativă cel puțin valabilă pentru zelist-ul nostru și pentru cei care fac în mod curent campanii pe bloguri, care caută bloguri noi pe care să intre, care vor să testeze vechile bloguri sau să le compare cu cele noi.

Nu-s programator, însă dacă aș fi, aș face un mare top bazat pe mai multe instrumente de tipul ăsta.

Opera aparține asociației Cuțu Cuțu, care a depășit orice limită în comparații și patetism. Aștept cu interes un comunicat al cetățenilor revoltați că trăiesc în pădurea numită București, unde trebuie să te uiți cu atenție, ca să nu te muște vreo jivină(exagerare voită).

Până una alta, comunicatul și-a atins ținta și a fost preluat. Să vedem cât și cum continuă bashing-ul.

Update: hotnews are deznodământul.

Toate bune până aici, încurajează social media, sunt avangardiști, educă poporul să interacționeze cu experții de la TV. Cu toate că au crescut comunitățile pe Facebook, duduie like-urile și share-urile, cresc volumele de comentarii, regiile care vând site-urile trusturilor, managerii trusturilor, IAB-ul vorbesc de stagnare-scădere în piață pentru 2012.

Ce se întâmplă?

Televiziunea X are 3 emisiuni de mare audiență, pentru care a făcut 3 pagini pe Facebook. Acele 3 pagini sunt promovate la TV în fiecare zi și privitorii sunt invitați să intre pe Facebook și să comenteze/să dea like sau share. Cititorul intră. Vede esența știrii, citește 2-3 comentarii, se prinde despre ce e vorba și atât. Nu mai intră pe site. Traficul scade, iar veniturile din publicitate(calculate la CPM/CPC/CPA whatever) scad.

Care-i soluția(evidentă)?

În loc să promovezi paginile de Facebook, mai bine îți consolidezi o sectiune pe site care se comportă cam ca o pagină de pe celebra platformă de socializare. Acolo îl rogi pe vizitator să se logheze cu Facebook-ul și să comenteze exact ca pe o pagină. Diferența e că traficul crește pe site-ul trustului și nu pe Facebook, iar veniturile din publicitate rămân în România și nu merg la tata Zuckerberg în buzunar.

my2c.

Într-o zi primește acasă o citație cum că ar fi martor în ceva proces. Om de bună credință, merge la tribunal, unde află că telefonul luat de pe net era, surpriză, furaaat. Și că omul păgubit dăduse în judecată hoțul pentru tîlhărie, dar și că l-au descoperit după IMEI-ul asociat cu abonamentul lui și așa i-au trimis citația acasă.

Omul a rămas și fără telefon, și fără bani, dar și fără posibilitatea de a recupera banii, pentru că nu avea nicio dovadă admisibilă în proces(neavând chitanță de vânzare-cumpărare). Evident, numărul de pe care îl sunase vânzătorul nu mai era apelabil…

Bun, acum concluzii.

Cum te ferești de hoții de telefoane care au migrat din Obor pe net:

1. ceri să vezi factura și chitanța cu care a venit telefonul
2. ceri să vezi cutia cu IMEI-ul, pe care îl compari cu IMEI-ul din iPhone(vezi la setări, generale, despre telefon)
3. ceri și oferi chitanță în dublu exemplar, de mână, în care scrii OBIECTUL tranzacționat, cu seria IMEI, contra sumei de X lei, vânzător – NUME COMPLET, serie și nr. BI/CI, CNP și adresă din buletin, semnătură individ. VERIFICI datele din buletinul individului. Le pui și pe ale tale, la cumpărător. Semnați amândoi. O chitanță o ții tu, alta o ține el.

Dacă refuză vreun pas, e hoț.

Și ca articolul ăsta să nu rămână singur, am mai descoperit că Facebook strânge materiale de la utilizatori cu privire la locurile cele mai populare din România.

Editorul pentru locuri – aici.

Despre ce am primit: o carte de vizită cu un cod. Nu, nu era vorba de QR code, pentru că mai nimeni nu îl folosește. Inițial credeam că trebuie să instalez ceva pe mobil și mă pregăteam să înjur Blackberry-ul pe care îl am pentru că nu-i în stare să ducă aplicația. Am intrat, conform instrucțiunilor, pe site-ul Coca Cola HBC, aici.

Prima și cea mai mare problemă a aplicației a fost că durează prea mult instalarea. Serios, am stat cel puțin 20 minute să mi se instaleze DIRECTX-urile din ultimii 5 ani, plus aplicația în sine. Ok, să zicem că trebuie fii perseverent ca să ajungi trainee, dar nici chiar așa.

Am dat drumul aplicației și m-am folosit de cardul primit să navighez prin ea – e o utilizare foarte faină a augmented reality prin webcam – mult mai funcțională și user friendly decât una pe mobil. Puncte în plus pentru asta. Recunosc că m-am jucat de câteva ori până am înțeles mecanismul și am ajuns în vârful scării:

Dincolo de efortul pe care l-am făcut și faptul că m-am bucurat că am descoperit schema care mă duce în vârf direct, aș mai fi făcut următoarele îmbunătățiri aplicației:

• ajuns în vârf, aplicația trebuia să mă felicite sau să mă trimită pe un site, unde să am acces la niște goodies pe care altfel n-aș fi putut să pun mâna
• ar fi trebuit să facă interactive elementele din aplicație – îmi tot venea să dau click pe ele, să aflu mai multe.

În rest, mișto ideea. Aplicația o să fie lansată pentru publicul larg în curând(săptămâna viitoare) și coduri s-au mai distribuit și se vor mai distribui pe la evenimente studențești.

Cine a mai primit cardul cu cod de la Coca Cola HBC?

Nu uita și de ToS, ca să nu ți se ia accesul la platformă pentru că faci spam sau mai știu eu ce.

Nu trebuie să fii mare programator ca să faci aplicații pe Facebook.

Dacă scrii în address bar:

FACEBOOK.COM/<adresa.pagina>/likes

apare imediat cel mai popular oraș din care provin fanii tăi.

Cel care s-a ars public primul din cauza asta este candidatul Prigoană, prins cu Bangladeshul pe pagină. Nu prea ai cum să crești într-o singură zi cu 10.000 de fani, așa cum a făcut el, fără un megaconcurs sau un viral extraordinar. Deci nu numai că a aruncat banii pe fani din asia, s-a ales și cu niște PR negativ prin presă, că doar suntem deja în campanie electorală.

Sunt curios dacă ați mai văzut alte creșteri ciudate în top în ultima vreme. Dacă da, poate ar trebui să vă uitați ce fani a câștigat pagina respectivă, din ce țară sunt majoritatea. (aviz clienților, să nu cumva să vă tragă țeapă agenția)

Alte exemple din top:

Doar Inna, Alexandra Stan și Akcent au cei mai mulți fani de afară – primele două plăcând extrem de mult turcilor(doh) și ultimii fiind populari în Pakistan(wtf? au concerte multe p-acolo).

Pro TV, Kiss FM, Creative Monkeyz, Bancuri, Lidl, Proiectul Roșia Montană sau Radio Zu au majoritatea fanilor din București.

Deci s-a dus dracului afacerea asta cu cumpăratul aiurea de fani. Vorba aia, dacă marketerul e prost, măcar sistemul să îl pedepsească. Data viitoare când auziți pe cineva că vă promite 10.000 de fani peste noapte cu 50-70 Euro, mai bine ziceți un ”nu, mulțumesc”.

Cum încearcă Facebook să reglementeze partea asta de piață? Prin certificatul de marketing developer preferat.

Ce înseamnă asta pentru piață? Mai mulți bani atrași de Facebook, pentru că o piață care prezintă încredere atrage bugete mai mari.

Și ultima întrebare – Care va fi prima agenție românească înscrisă în directorul Facebook?

Comunicatul de presă e aici.

Agențiile se pot înscrie aici.

Oricum ar fi, B1 TV s-a ales cu o promovare online masivă în mod gratuit, chapeau . Partea cea mai tare e că orice televiziune poate să facă la fel, trebuie doar să cheme un președinte sau un prim ministru și tastele o să înceapă să se miște.

Un jurnalist bun ar fi trimis încă o serie de întrebări intervievatului, ar fi compilat răspunsurile proprii cu cele de la TV și ar fi scos un editorial care să aducă plus-valoare față de declarațiile de la TV.

Dar timpul nu e încă pierdut, asta dacă ideile contează mai mult decât traficul sau SEO-ul articolelor.

Din start, ai două posibilități:

1. să bombardezi clientul cu mesaje și reclame pe toate canalele, sperând să îl prinzi și să îl tragi în „point of sale”
2. să îl plimbi și să îl faci să ajungă acolo unde vrei tu(point of sale)

Prima variantă seamănă cu pescuitul cu harponul sau cu undița – prinzi pește puțin, variabil ca mărime și cu efort mare, respectiv cu rată de succes mică, raportată la numărul de aruncări.

A doua este pescuitul la plasă. Cu ea prinzi mai mult pește, mai repede, cu efort mai mic, însă trebuie să te asiguri că locul în care arunci plasa e populat, că peștele o să intre în plasă și că plasa e destul de mare încât să merite efortul.

Ei, cam tot așa se pot aborda și campaniile de comunicare.Dacă prima variantă e campania clasică de comunicare, în care tragi cu harponul(banner, spot publicitar, search ads, social ads), dar fără nicio legătură clară între ele, alta decât că țin de același produs, a doua variantă e o mostră de user experience.

Orice carte de psihologie, dar și orice training de vânzări o să te învețe că un client e mai predispus să cumpere dacă e confortabil cu tine(ca vânzător) și cu produsul tău, dacă emoția e puternică sau dacă beneficiul e clar în mintea lui. Deci obiectivul tău e compus din doi pași:

1. emoția
2. justețea achiziției

De primul pas ține pregătirea campaniei, povestea, copy-ul, vizualul, ancorarea în cotidian/în mitologie/în simbolistică. E partea creativă a campaniei, ar zice unii. Eu zic că nu se oprește aici. Partea a doua e tot integrantă a creației, pentru că presupune gândirea unui drum ghidat prin mesajele pe care le-ai pregătit. E pasul în care pui plasa la țesut. Țesătura trebuie să aibă o anumită textură, să nu fie ochiurile prea mari sau prea mici, trebuie să fie perfectă pentru tipul de pește(mă rog, client) pe care vrei să îl prinzi. Pescarul profesionist o să îți zică și de alegerea locului în care se aruncă plasa, momeala care se pune în plasă. Tot așa e și în campanii.

O plasă bună face diferența între o barcă plină cu pește și una plină cu pescari triști.

p.s. post scris în colaborare cu un pescar.

S-a întâmplat de multe ori: atunci când ți-ai făcut contul de Facebook pentru formație/website/afacere etc., ai pornit un profil personal în loc de o pagină de business (voit sau din greșeală) - nota Titus – am mai scris despre pagina vs. profil.

Acum, vrei să treci în rând cu lumea și să transformi profilul în pagină oficială, fie pentru că te apropii de limita de 5000 de prieteni, pentru că vrei să rulezi campanii de FacebookAds sau doar pentru a fi în regulă cu Facebook Terms of Service. Din fericire Facebook îți oferă această posibilitate.

Acum, chiar dacă procedeul de convertire este destul de simplu (vezi mai jos), este ireversibil, nu vei putea reveni la forma de profil personal (poate doar dacă ai facut-o din greșeală și insiști la cei de la Facebook). De aceea sunt foarte importanți pașii de înainte de convertire.

- Asigură-te că toate grupurile și paginile de business de pe Facebook pe care le administrezi au și un alt administrator în afară de tine. Dacă nu au, numește unul, altfel te vei trezi cu grupurile și paginile inaccesibile

- Anunță pe profilul de Facebook că vei face mutarea spre o pagină oficială. Nu vrei ca fanii să se trezească intr-o zi că au dat Like la ceva la care de fapt nu au dat și să îți dea Unlike

- Salvează-ți o copie a content-ului postat pe Facebook, deoarece la mutare se vor salva doar pozele de profil si prietenii și subscriber-ii (transformați în fani). Asta se poate face din secțiunea de Setări ale Contului, la secțiunea Setări Generale.

- Fă-ți un plan post-conversie: ce content vrei să păstrezi din cel salvat, la ce interval vrei să îl repostezi, astfel încât să nu te părăsească fanii din cauza paginii goale sau din cauza supra-postărilor, cum să interacționezi cu fanii în noul format, ce campanii poți să lansezi pe FacebookAds, etc…

- Asigură-te că ai numele potrivit pentru pagina de business. După procedeul de conversie nu vei mai putea schimba numele paginii decât în cazul în care ai sub 100 de fani. Când ești încă în formatul de profil personal poti schimba numele ușor în ce dorești (tot din secțiunea de Setări Generale ale Contului), cu excepția unor cuvinte cheie interzise de filtrele automate ale Facebook (cele ”prea” comerciale)

După ce ai făcut aceste lucruri ești pregătit să începi procesul (ireversibil) de convertire în pagină de business. Poți să faci asta apăsând aici sau din Facebook Help Center.

De acum procesul este același cu pornirea unei pagini noi-nouțe de Facebook: îți alegi categoria paginii, numele (trebuie sa fie cât mai apropiat de cel original), introduci toate informațiile despre pagina și gata, ai terminat! Ești mândrul posesor al unei pagini de Facebook, pe care te loghezi cu mail-ul și parola veche.

Nu uita să implementezi planul post-conversie, să te numești pe tine (sau pe altcineva, dacă este cazul) ca și administrator și eventual să le multumești fanilor că au rămas alături de tine prin această mutare!

Cum a mers la voi?

Da, niciun brand nu a încălcat politicile Facebook cu privire la ce (nu) poți afișa.

Eu zic că scade pentru că oamenii își scot banii din bursă și se pregătesc de ospățul de Paști. După aceea urmează dividendele și picajul din Mai.

Sau aș putea să mă înșel și să fie doar o ”burtă” de primăvară, iar apoi să crească la vară. Dar șansele sunt mici.

Oricum nu o să aflați deznodământul din Social Media pentru că există prea puține păreri exprimate și prea izolate ca să aibă impact.

Cele mai credibile surse de informaţii: familia (+19), prietenii (+16), forumurile şi experţii (+14) versus spoturi TV (2) sau filmele de pe Youtube (-14) şi comentariile de pe bloguri (-10) – mai mulţi consumatori au spus că nu au încredere în mediul respectiv.

Eliza Rogalski citează un studiu(nu i-am văzut numele) la PR&The Web, parafrazată pe printreranduri.eu

Mulți o să zică: ”bun, ce rost mai are să fac spoturi TV și campanii pe bloguri sau youtube?”.

Esența stă altundeva. Concluzia potrivită este să vezi cum poți să influențezi percepția de brand a familiei și a prietenilor targetului tău. Da, asta poate însemna un alt set de mesaje și o altă abordare a campaniei.

Primul exemplu care îmi vine în minte ar fi o campanie pentru credite prin care targetezi soția, care apoi convinge soțul să meargă la bancă, iar soacra, socrul să gireze. Sau pentru mașini. Sau pentru calculatoare(targetezi prietenii cuiva, îi surprinzi cu o campanie inspirațională, ei sharuiesc mesajul de brand, iar cel aflat în target citește despre promisiunea ta.

E un pic alt nivel de comunicare față de ceea ce vedem în România în mod obișnuit. Poate ar trebui să îl vedem mai des. Studiile asta o zic.

Update: Prezentarea Elizei Rogalski:

Articolul pe care l-am colecționat aici vorbește de 3 moduri simple prin care să îți crești șansele de naștere a măcar unui articol ca urmare a trimiterii comunicatului de presă:

• analiză a unui trend din piață, added value
• povestea unui angajat legată de business-ul tău, human touch
• concurs, engagement

Dacă pui peste toate și un pic de integrare cu canalele social media pe care le ai la dispoziție, ai un comunicat demn de 2012.

El dă o clasificare a conversațiilor în social media, din care merită să amintesc plângerile și scandalul, des întâlnite și la noi, intențiile de cumpărare(wishlisturi) și schimbarea în comportament de cumpărare, care vine, de regulă, asociată cu scandal/plângere sau complimente.

Ar mai fi și produsele în teste, însă nu de puține ori am văzut contestatari ai autenticității demersului bloggeristic. Nici cu jurnaliștii am văzut că nu e altfel.

Mai multe despre propunerea de clasificare, în linkul din titlu.

• articol pe blog
• design
• programare
• consultanță
• copywriting
• zugrăvit
• transport
• Etc.

Indiferent de ce prestezi, omul din fața ta te va evalua prin prisma sumei pe care ai cerut-o/o accepți. Dacă ești peste piață, te va considera premium apriori înțelegerii și se va purta cu tine în consecință. Dacă ești sub piață, te va considera fie un chilipir și va avea grijă de tine, dacă te vedea cel puțin la nivelul pieții apriori, sau te va considera mediocru sau prost.

Totul ține de încrederea în sine pe care o are prestatorul. Dacă tu crezi că poți să oferi servicii peste piață, cere 50-70-80% peste prețul mediu. Dacă ai în față un căutător de chilipiruri, mai bine se arde cu unul ieftin și apoi vine la tine să strângi cioburile. Strânsul cioburilor se tarifează extra. Până la urmă discursul cu ”mă duc la altul” e doar o tehnică de negociere. Dacă nu e, atunci mai ai de lucrat la produsul/serviciul propriu.

Da, și eu am învățat greu să cer banii pe care îi merit. Am început să lucrez în 2009 pe 10 milioane și făceam freelancing în timpul liber ca să îmi permit să merg la mare și la munte sau să ies în fiecare weekend în oraș.

Deci orientarea Facebook se mută spre curated content.

Costurile de producție rămân aceleași sau poate chiar scad, iar rezultatele bat orice banner – 30% din useri se uită la prerolls. Pentru români, chestia asta înseamnă că ar putea să vadă prerolls pe Youtube, iar pentru antreprenorii români cu business internațional de mass consumer(există așa ceva?) înseamnă că pot să își marketeze produsele și prin canalul acesta.

Nu îmi e clar dacă se pot cumpăra și genul ăsta de spații de la noi din țară. Poate știți voi.

Cum arată harta interacțiunii unui brand de artist/entertainer?

În primul rând, produsul de bază trebuie să fie considerat de calitate de către publicul țintă; fie prin natura lui(țesătură, materiale, vopsea, calitatea sunetului, a imaginii etc.), fie ca percepție(melodie, haină, tablou). Dacă prima vine de la artist, e valoarea lui adăugată, a doua se creează în timp pe baza primei condiții. E identic cu un produs de FMCG – pornești de la un cașcaval bun, îi formezi o percepție simpatică și oferi consumatorului atât o satisfacție emoțională, cât și una fizică.

Apoi, artiștii știu cum să își gestioneze și să își crească fanii. Știu că fanii au nevoie de expoziții, concerte, show-uri de modă, au nevoie să aibă contact direct cu artistul. Ei, treaba asta nu trebuie să se întâmple punctual, ci susținut, prin turnee, saloane, expoziții intinerante, pentru ca fanii să nu aibă ocazia să uite de artist. Cumva e la fel și în comunicarea de brand pentru produse și servicii – comunici constant, coerent și consistent. Imaginează-ți cum ar fi ca artistul tău preferat să aibă un concert prost la fiecare 4-5 apariții. L-ai mai aprecia la fel?

Artiștii știu că nu toată lumea o să îi placă, o să le aprecieze munca. Nu se lasă debusolați de critici, de oponenți, de hateri(că tot e la modă termenul). Ei merg mai departe și oferă experiențe din ce în ce mai bune fanilor și publicului neutru, din rândul căruia își recrutează noi fani. Și brandurile ar trebui să se comporte la fel. Poate segmentul de consumatori care nu te place e irelevant pentru tine și ar trebui să te concentrezi pe cei care te plac și pe cei care sunt curioși și ar putea să te placă. Irosești mai puține resurse și câștigi mai mult dacă investești în cine trebuie.

Nu în ultimul rând, artiștii sunt adecvați social(pe cât de lemnos sună termenul, pe atât de ilustrativ e pentru modul în care artiștii de succes vorbesc cu fanii lor). Ei se exprimă relaxat și natural, fără să fie mereu crispați de posbilele reacții pe care le generează, dar în ton cu felul lor de a fi. Multe branduri mai au mult până când să se deschidă față de fanii/curioșii lor. De cele mai multe ori le e frică de ceea ce ar putea să se întâmple dacă scad ”nivelul” la care comunică, dacă coboară în stradă și vorbesc cu și ca omul de rând(în cazul unui produs sau serviciu de mass market). E cumva deja aproape de comunicarea politică, dar despre asta cu altă ocazie.

Cel mai bine se văd diferențele și asemănările pe online, unde le compari în timp real.

Problema vine când ai de luat decizii pe moment, când de primele acțiuni depinde o criză de comunicare rezolvată sau, mai rău, viața ta sau a celor cu care ești în momentul respectiv. Atunci se văd curajoșii. Și curajul nu se învață la școală.

Gata, citiți originalul, e mai bine scris. L-am pus doar să îmi reamintesc de el, în caz că uit vreodată.

Ca să nu lungesc ciorba, am fost la Furia Titanilor, care apare oficial vineri, 30 martie, prin MediaPro Distribution. Filmul va rula in reteaua Cinema City in format 3D si IMAX® 3D și e un film excelent de speriat consoarta sau de mers la ”first date”, dacă vrei să te ia însoțitoarea în brațe. Are multe faze dinamice, efecte 3D mișto, care te lipesc de scaun. Cu povestea nu știu dacă o să vă înțelegeți așa de bine, însă dacă v-ați jucat Diablo 1&2, o să recunoașteți multe din numele de acolo.

Cred că Blizzard, în loc să scoată Diablo 3, a zis că mai bine face un film 3D. Sau cine știe, o fi vreun teaser pentru joc…

În loc de final, las clipul ăsta aici.

Vă prindeți de ce dacă mergeți la film vineri

”Opt din primele 10 pagini de brand din Romania sunt din industria de retail si FMCG

Aceasta este concluzia celui mai recent studiu al companiei Daedalus Millward Brown, prezentant de catre Daniel Enescu in cadrul conferintei All Things Facebook de la Bucuresti. Pe prima pozitie a topului se afla Lidl, cu peste 420.000 de fani, urmat de Pepsi, cu circa 380.000(…)”

Sursa citatului e în linkul de mai sus.

Nu e prima dată când la o conferință Evensys se prezintă date incorecte. (vezi locurile din top)Am mai zis-o și aici.

Online-ul românesc stagnează nu din cauza scandalurilor blogosferice pe care nu le urmărește nimeni sau că X s-a supărat pe Y și nu-l mai citește, ci din cauza datelor confuze și discrepante pe care le difuzează diverse companii/softuri.

Un om care nu e atât de puternic implicat în online, cum e un Marketing/Communications Manager care trebuie să fie atent la TV, vânzări, promoții, s-ar putea să se întrebe ce credibilitate are un mediu în care măsurători ale aceluiaș canal dau rezultate radical diferite.

Vedeți Facebrands mai jos:

Să îmi spună mie Daedalus Millward Brown că Radio Zu, Pro TV, Proiectul Roșia Montană sau Creative Monkeyz nu sunt pagini de brand din România.

Cu toate că Econsultancy e plin de entuziasm, nu pot să nu întreb cât va dura până când comportamentul de consum se va schimba din keyword search în question search.

Și a doua întrebare, derivată din prima, câtă cotă de piață va pierde Google ca urmare a mutării?

La sfârșitul zilei nu mai am energie pentru blog pentru că am împrăștiat-o pe celelalte canale de social media.

Problema e că niciuna din rețelele sociale nu îmi aduce vreun beneficiu direct și material. Blogul, în schimb, mi-a adus de-a lungul vremii niște chestii mișto. Aici cititorii sunt nederanjați de alte mesaje, sunt atenți la articolele mele și revin dacă le dau ceea ce le place, deci pot să discut cu ei(mă rog, cu tine) și despre branduri, campanii, produse.

Facebook, Twitter, Linkedin, Google, Pinterest fac într-un fel sau altul bani din continutul pe care îl selectez și îl colecționez eu. Treaba n-ar fi așa de rea dacă s-ar opri fraza de mai sus la forma aia. Ceea ce multă lume nu știe este că rețelele sociale fac bani din conținutul utilizatorilor în detrimentul lor(dacă aceștia au un blog, spre exemplu).

E vorba de un cost de oportunitate al conținutului – ce câștig dacă dau SHARE, Tweet, Like versus ce câștig dacă public pe blog.

E cumva legat de subiectul delictului de opinie pe care l-am ridicat și eu pe blog, acum ceva vreme.

Un asemenea exemplu e Business Congress, organizat de AIESEC București pe 23 Martie, la Hotel IBIS București(Gara de Nord), și care nu este pentru studenți. E pentru tineri profesioniști și antreprenori care caută să își extindă rețeaua de contacte.

Ce-ți iese din cei 80 Euro dați pe taxa de participare?

Dincolo de accesul la vorbitorii specializați în training și networking(acea activitate de cunoaștere a oamenilor cu care legi apoi legături de afaceri), banii respectivi îți pot aduce:

- un alt job, poate mai bun sau în alt domeniu
- clienți pentru jobul curent
- clienți pentru afacerea ta
- furnizori pentru afacere sau pentru compania la care lucrezi
- idei noi de asociere/dezvoltare
- angajați/membri noi de echipă
- o mână de oameni noi în agenda ta

Dacă ai nevoie de cel puțin unul din lucrurile menționate mai sus, atunci merită să vii pe 23 Martie la Business Congress. Chiar dacă evenimentul e organizat de un ONG studențesc și cu siguranță organizarea nu o să fie perfectă, merită să încerci atmosfera, mai ales dacă nu ai mai fost la evenimente de tipul ăsta. Deci înscrie-te.

Invitația e deschisă (și) pentru alți ONG-iști pasionați de domeniu – JADE, JCI, Grasp, FPP, BOS, ASER, VIP – cei care frecventează Bucharest Hubb și alte incubatoare de afaceri din București și din zonă, cititorii de portaluri de antreprenoriat.

Mi-a atras atenția o campanie de promovare pentru un serial TV, unul foarte reușit, zic eu. Nu e de la noi. Nu pot să am pretenții ca TV-ul să se promoveze masiv în online cât timp nu se încumetă nimeni să dea o sumă exactă a utilizatorilor de internet din România.

Campania de promovare online a Mad Men pentru sezonul 4

După 3 sezoane mișto, în care am văzut viața de publicitar din anii 60 așa cum și-o imaginează regizorii din secolul 21, AMC trebuia să promoveze sezonul 4 într-un mod care să lase urme adânci în online. Așa că au făcut nu mai puțin de 7 prezențe ale campaniei(cel puțin atâtea am găsit eu)

Aplicații online:

Ce personaj din Mad Men ți se potrivește

Interviu pentru Sterling Cooper Draper Pryce

Mad Men yourself

Quiz despre anii 60 – prima întrebare aici

O aplicație pentru mobil – cu cocktailuri

Un casting call online

Aplicația de Facebook (pe care a și folosit-o multă lume de la noi atunci când a apărut)

Cu toate că tema și succesul anterior i-au ajutat mult pe cei care au gândit aplicațiile și campania, nu vă de ce nu ar putea face ceva de genul ăsta și Pro TV-ul, de exemplu, pentru serialul Las Fierbinți. Cu toate că nu-s în target, cred că ar fi interesant să ne jucăm cu personajele, să construim ceva în Fierbinți, să cucerim în stilul lor sau mai știu eu ce mecanism. Ar mai strânge niște fani pentru pagina lor de Facebook.

Dacă nu așa, atunci cu telenovelele?

p.s. la final de martie apare sezonul 5 din Mad Men

Pe data de 11 martie 2012, AIESEC Bucuresti, parte a celei mai mari organizatii internationale de tineri, in colaborare cu Primaria Generala Bucuresti, a organizat evenimentul Global Village care a reunit in aceeasi locatie, Bucuresti Mall, 20 de culturi diferite, 2500 de participanti si o multime de invitati speciali.

Oferindu-le sansa de a strabate inconjurul lumii in doar cateva ore, Global Village a adus in atentia oamenilor diversitatea culturala si frumusetea interactiunii internationale. Pe parcursul intregii zile, Global Village a gazduit 2500 de oameni care au vizitat cele 20 de standuri, avand ocazia sa participe la un concurs pus la bataie de agentia Zip Travel. Astfel, 500 de oameni au luat parte la tombola ce a avut ca premii patru excursii: doua in Praga, una in Istanbul si una in Budapesta. Participantii la competitie au primit un pasaport virtual pe care trebuia sa-l vizeze fiecare din internationalii prezenti la eveniment, in urma unor intrebari de cultura generala despre fiecare tara in parte.

In urma extragerilor, Ciurea Bianca, Huzum Madalina, Anahene Catalina si Spiridon Alexandru au castigat una dintre cele 4 excursii. Totodata, Stere Ane-Mari, Robu Alexandra si Ruse Adelaide au castigat premii din partea Elefant.ro si din partea Ambasadei Indoneziei.

Intregul eveniment a fost moderat de catre portughezul Marco Silva si Elena Marineci, fondator “Life after Work”. Agenda a cuprins mai multe momente artistice, vizitatorii au avut prilejul de a descoperi indeaproape o lume a diversitatii, au relationat cu internationalii din cele 4 continente si au degustat la propriu cate putin din fiecare cultura in parte. Vizitatorii au fost intampinati de prezentatori cu traditionalul dans romanesc realizat de ansamblul popular Doina al Casei de Cultura a Studentilor.

Capitolul gastronomie a fost unul foarte variat, cei prezenti la eveniment avand ocazia de a degusta o varietate de mancaruri traditionale, de la renumitul sushi japonez pana la feijado, un preparat pe baza de fasole specific Braziliei si de asemenea o varietate de preparate puse la dispozitie de Ambasada Emiratelor Arabe Unite si Egipt.

Un rol important in crearea unui eveniment plin de joc si culoare l-au avut copiii invitati. Astfel, putem aminti de formatia ContraPunct care a cantat in mai multe limbi straine, copiii din Comunitatea Ciocanesti care au dansat dansuri specifice culturii tiganesti si cei de la Fundatia Sf.Dimitrie care au incantat publicul cu energia lor.

Cultura chinezo-vietnameza a fost reprezentata artistic printr-o demonstratie de KWAN KI DO. Acest moment de arte martiale a fost sustinut de catre Clubul Sportiv Tho. Cei mai curajosi dintre vizitatori s-au supus provocarii si au participat la un curs interactiv dans oriental si salsa. Momentul a fost sustinut Ambasadei Egiptului si de Scoala de dans Cellina.

In continuarea programului artistic international, Ambasada Indoneziei a sustinut un spectacol inedit de 50 de minute, imbinand instrumente muzicale traditionale cu cele moderne, iar Ambasada Emiratelor Arabe Unite a realizat o prezentare de moda plina de culoare si mister.

Acest festival al culturilor le-a oferit participantilor posibilitatea de a intra in contact cu trainerii internationali veniti pentru proiectele AIESEC si de a depasi bariera interculturala existenta la nivel mondial. De asemenea, participantii au avut posibilitatea de a invata lucruri noi despre cele 20 de culturi prezente in cadrul evenimentului intr-un mediu plin de culoare, joc si interactivitate.

AIESEC reprezintă cea mai mare organizaţie de tineri la nivel internaţional, fiind prezentă în 110 ţări şi teritorii şi având o istorie de 64 de ani în dezvoltarea personală şi profesională a tinerilor. Organizaţia oferă o experienţă de dezvoltare inedită bazată pe 16.000 de oportunităţi de leadership, 15.000 de posibilităţi de internshipuri internationale, platforme virtuale şi activităţi de învăţare în cadrul unui mediu internaţional. Prezenţa AIESEC în România s-a făcut remarcată timp de 22 ani, fiind prezenta azi  într-un număr de 15 oraşe.

Mai mulți cititori și prieteni m-au întrebat ce răspunsuri să dea întrebărilor din formular. Dacă primele două sunt simple, a treia se pare că a pus mai multe probleme.

Ce procent dintre respondentii studiului derulat de Dentestet au avut nevoie de reinterventie in urma unui tratament stomatologic efectuat in cadrul altor cabinete si clinici dentare?

Răspunsul se găsește aici(și în titlul articolului), dar și în comunicatul Dentestet: 35%

Deci să punem împreună umărul pentru ca un om să poată zâmbi din nou. Înscrie-te aici până duminică.

P.S. joi mă duc să fac și ultimele intervenții pe carii, după care urmează aparatul.

Deci tot ce facem acum o să poată fi făcut mai repede, mai bine și mai ușor. Nu cred că e vorba de tehnologii fundamental diferite, ci de extinderea unor tehnologii existente în toate serviciile pe care le folosim acum în mod curent.

În web 3.0, componenta socială o să joace un rol foarte puternic, definind ceea ce folosim, ceea ce cumpărăm, ceea ce comandăm în funcție de ceea ce are un grad mare de încredere în cercul nostru de prieteni/cunoscuți.

Dacă în prezent trebuie să dai telefoane și să te chinui să faci rost de zugravi, faianțari sau instalatori, în web 3.0 faci o poză 360 grade în casă și o trimiți furnizorilor pe net. În câteva ore ai cotația și termenul de execuție, precum și recenziile celor care au mai lucrat cu ei, verificabile via social media. La fel, dacă vrei să te duci într-o vacanță, selectezi orașul, apar hotelurile cele mai vizitate și mai recomandate, rutele de transport și bugetul total pentru X persoane. Partea cea mai tare e că o parte din lucrurile astea se întâmplă deja.

Nu-i nimic SF, e doar trecerea la scară largă a metodelor curente de integrare online și social a serviciilor și produselor, extinderea lor la toate nivelurile și categoriile sociale

P.S. scris pentru Liza(îi dau link, chiar dacă m-a pus sub Bădău).

Lipsește ceva din modul de prezentare, din conținutul prezentărilor, din stilul în care sunt construite conferințele. Problema e că nimeni nu prea zice ce. Apar 2-3 critici pe după colțuri după eveniment, însă nimic public. Cred că e util să dăm și un pic de feedback corectiv, chiar dacă nu nominal.

Revin cu întrebarea din titlu. Ce crezi că lipsește conferințelor de comunicare (inclusiv online) din România/București?

Eu cred că principalul ingredient lipsă e entuziasmul noului(pentru că nu am prea văzut lucruri noi în ultimii doi ani).

„Oamenii plătesc pentru soluții și dau afară pentru probleme”

„Alege-ți oamenii cu care lucrezi cu maaaare atenție, altfel ai surprize. Prietenia nu ține loc de contract. Cât prestezi atâta iese.”

Restul pe BringItOn.ro

Prima etapă ține până pe 11 Martie, așa că ai timp să îți convingi și prietenii să ajute echipa să intre în finală.

E important sa alegi corect din prima, pentru că în etapa a doua,  12 Martie – 20 Martie, treci doar dacă blogger-ul ales de tine a terminat între primii 3.

Dacă vrei să te apropii și mai mult de marele premiu, o să mai ai niște lucruri de făcut în etapă:

• Descarci POZA concursului pe care o vei primi pe email.
• Postezi POZA concursului pe profilul tau de Facebook si etichetezi (TAG) DENT ESTET –ul.

Dar mai multe despre etapa 2 și etapa 3 la momentul potrivit.

Zâmbiți, vă rog!