10. Ursii – când te cheama Ursu, n-ai cum sa nu ai o afinitate pentru animalele astea. Plus că aia mici îs mortali, pufoşi, jucăuşi, iar mama lor, ca să-i apere înfruntă cu succes chiar şi un mascul alfa. Am văzut io pe discovery.

9. Girafele – la tv nu par aşa drăguţe, da’ la zoo poţi vedea ce gene lungi şi feminine au. Unde mai pui că gâtul ăla e absolut fascinant?

8. Caii – pentru ei am un singur cuvânt: eleganţă.

7. Elefanţii – ce dacă e animalul care omoara cei mai mulţi oameni? N-o face intenţionat. Şi oare oamenii nu i-au omorât a proasta pentru fildeş? Idioţii…

6. Aricii – au o moacă de îmi vine să îi pup încontinuu… păcat că nu-i văd aşa des şi păcat că nu-i pot lua în braţe să îi smotocesc.

5. Pantera – aş putea folosi şi pentru ea acelaşi cuvânt ca şi pentru cai, numai că fiind atât de sălbatică, o să îi desemnez cuvântul “libertate”.

4. Foca (sau leu de mare?) – deşi mi se par nişte handicapaţi, cu picioarele alea lipite, sunt conştientă că e o adaptare extraordinară la mediu. Şi sunt aşa jucăuşi.

3. Orca + delfinii – orca mă fascinează, delfinul mă înduioşează. Îmi doresc tare mult să văd o orcă şi dacă aş putea pune mâna pe ea, ar fi un vis îndeplinit. Sunt nişte mamifere incredibil de deştepte.

2. Panda – cum să nu îţi vină să-l strângi în braţe şi să te joci non-stop cu el? Sau măcar să te uiţi non-stop cum se joacă între ei.

1. Pinguinii – imperiali sau de-aia mici, n-are importanţă. Mă fascinează şi dacă aş putea avea unul pe post de animla de casă…Pinguinii sunt cei mai fideli. Aţi văzut La marche de l’empereur? Dacă nu, ar trebui.

1. Suricatele – astea-s fenomenale. Atât de expresive, athat de amuzante că nu degeaba au făcut ăia de la Discovery un serial cu ele. Nu mi-a venit să cred cât sunt de mici când le-am văzut la zoo la Barcelona.

Vouă ce animale vă plac, în afară de câini si pisici?

Cititi povestea lui Florin pe blogul fratelui lui. Cititi si ce-a scris Cristina, care garanteaza ca este o poveste reala si nu o facatura.

Notati-va numerele de cont pe o foaie de hartie si opriti-va la prima banca pentru a dona o suma cat de mica. Daca nu stiti cum se face, uite asa se doneaza. Nu este timp suficient pentru campanii mai elaborate, pentru evenimente organizate si pentru alte strangeri de fonduri. Grabiti-va la banci pentru ca daca ati fi in locul lui, ati vrea si voi sa fuga cineva la banca pentru a dona.

GAVRILA MIHAIL
RO91 BRDE 170S V306 0290 1700 , deschis la BRD CRAIOVA

GAVRILA IULIA MARIA
RO28 BUCU 6642 1341 2511 RO01
Alpha Bank Craiova

GAVRILA FLORIN
RO58 BRDE 410S V893 6378 4100

Am fost la nuntă în Bucureşti şi deşi le-am spus multora cu care nu m-am întâlnit data trecută că voi face tot posibilul să ne vedem cu ocazia asta, din pacate nu s-a putut. Nu am avut timpul liber necesar şi de-asta nici n-am anunţat pe blog că urmează să îmi fac din nou apariţia prin Bucureşti.

Cu toate astea am avut parte de două întâlniri superbe care m-au bucurat nespus şi care sper să se multiplice. După un drum destul de neodihnitor şi răcoros cu trenul, am ajuns în capitală la ora 7 şi ceva dimineaţa. Unde ştiam că ne va aştepta Bogdana de la Books Express, pe care abia aşteptam să o văd. M-am bucurat tare mult când am văzut că alături de ea era şi Octavian, pe care îmi doream tare mult să-l cunosc şi personal, nu doar virtual. Aşa oameni ca ei doi n-ai cum să nu-ţi doreşti să cunoşti. Mi-a dispărut şi somnul care parcă îmi dădea târcoale şi ne-am îndreptat către sediul Books Express să servim o cafea departe de aglomeraţia si lipsa de intimitate a unei terase. Dacă data trecută am vizitat sediul Tabu, acum eram acolo de unde primesc eu minunatele cărţi în engleză. Mi-a plăcut tare mult la ei, e aşa cozy şi prietenos, încât n-am putut să mă abţin să nu îmi imaginez ce fain ar fi să lucrez acolo. Şi mai ales cu cărţi.

Atât cu Bogdana, cât şi cu Octavian m-am potrivit imediat. Am avut senzaţia că îi ştiu dintotdeauna şi discuţia despre cărţi, despre afacere şi despre bloguri n-a făcut decât să îmi confirme ceea ce ştiam deja: dacă nu era amărâtul ăsta de blog, eu n-ajungeam să cunosc aşa oameni faini pe care mi-aş dori să îi am mai aproape şi cu care să leg relaţii mai strânse.

La puţin timp după ce am început să ne bem cafelele, a aparut şi Bogdan, soţul Bogdanei, pe care, pe lângă că l-am trezit cu noaptea în cap pe la 7 şi un sfert, l-am lăsat şi fără maşină, pentru că Bogdana venise cu ea să ne ia de la gară. Despre Bogdan o să repet ce am spus şi despre soţia lui şi Octavian: este la fel de prietenos, de deschis, de cititor şi de săritor ca şi ei. Mi-ar plăcea tare mult dacă s-ar ţine de cuvânt şi s-ar abate prin Timişoara în drum spre Caransebeş.

După ce ne-au depus la hotel, i-am lăsat într-un final sa meargă la mare, că tot pe capul lor am stat şi nu ne mai dădeam duşi. Că ne era drag de ei, nu de alta

La hotel ne-am petrecut următoarele 4h, unde eu a trebuit să mă pregătesc pentru nunta pentru care venisem. A fost prima oară când mi-am cărat toată baia după mine. Am luat şampoane, balsamuri, uscătorul de păr, placa de întins părul, creme, dar am uitat agrafele şi fixativul, ceea ce a însemnat că munca mea a fost puţin mai lungă. Nu puteam să mă duc de acasă cu părul întins pentru că imediat ce coboram din tren… părul meu ar fi arătat ca mohairul… aşa că… am fost un pic pitzi şi am cărat.

Pentru că nu voiam să ratez ocazia de a i-l prezenta pe Iubi Ciupercutzei, am rugat-o să nu se supere pe mine, dar nu mai aveam timp să ies în oraş. Aşa că singura variantă era să vină ea la hotel, ca să împăcăm şi ciupercutza şi tomata. Draga de ea, s-a plimbat prin căldurile alea infernale să ne aducă nouă de mâncare – eram lîniţi – şi să ne cumpere baterii. Ciupercutzo, tare îţi mulţumim, ai fost un life-saver cu pizza aia, că până la ora 8 leşinam naibii pe la biserică sau pe stradă. Pe ea deja o cunoaşteţi şi n-o să vă mai repet cât de drăguţă şi de prietenoasă şi de cool e. M-am bucurat să o revăd şi eu tot aştept momentul ăla în care o să binevoiască şi ea să vină în Timişoara.

Despre nuntă n-o să vă spun prea multe, decât că a fost frumos, mâncarea a fost bună, muzica la fel de bună, am dansat şi am tras cu Iubi cea mai zdravănă porţie de râs din ultima vreme. De fapt am tras două porţii, da’ prima a fost demenţială.

Dumincă, chiauni de somn, ne-am târât până la gară, pregătiţi să înfruntăm temperaturi ridicate. O laie… Frig de au început să mă doară rinichii de la aerul ăla condiţionat de la picioarele mele. Partea bună e că am citit Tuesdays with Morrie, despre care va povestesc la momentul potrivit.

Atât.

Aşadar, ritualul zilnic de ingrijire şi frumuseţe se desfăşoară după cum urmează:

Dimineaţa: după spălatul pe dinţi şi pe faţă, urmează curăţarea tenului cu o loţiune tonică. Chestia asta am învăţat-o acum câteva luni la o demonstraţie cosmetică şi de-atunci o fac zilnic. Nu mă demachiez dimineaţa, deşi stiu că trebuie, însă imi îndepărtez surplusul de grăsime cu loţiunea tonică. Nu ma dau nici cu crema, desi stiu ca si asta ar trebui. Apoi mă machiez, mă pieptăn, mă  îmbrac, mă dau cu deo-roll la subrat şi o tulesc la lucru.

Seara: ritualul ăsta e mai lung şi începe cu spălatul pe dinţi. Apoi demachierea, ochii, după care faţa. Uneori îmi curăţ faţa şi cu lotiune tonică, alteori, când am chef, folosesc o cremă grunjoasă pentru un gomaj care să mai elimine din punctele negre şi sa îmi exfolieze pielea. După toate astea, aplic cremă hidratantă. Duşul, abia il aştept. Nu pot să adorm dacă nu fac duş, mai ales în zilele de vară când simt că orice se lipeşte de mine. Până să apară duş-gelurile Dove Visible Care, foloseam chiar orice fel de duş-gel. Nu-mi păsa. Acum îmi pasă, pentru că eu n-am mai avut nici un gel de duş care să aibă textura unei creme. E atât de cremos, încât chiar am senzaţia că mă spăl cu cremă. După duş, când  nu mi-e prea somn, mă dau şi cu cremă de corp. Nu obişnuiam să o fac, însă un concurs pe care l-am ţinut pe blog mi-a adus nişte produse care trebuiau testate. Si am rămas plăcut impresionata, drept pentru care m-am deprins şi cu obiceiul ăsta.

Cam în asta consta programul meu zilnic de îngrijire.

Cel săptămânal include spălatul pe cap – am un păr care nu necesită spălare o dată la două zile, aşa că pot liniştită să  îl  las chiar şi 6 zile până să îl spăl, că nu se vede, nu se simte. Spălatul părului se face în 3 etape: două şamponări şi o dată cu balsam. Nu limpezesc părul extrem de bine după balsam, pentru că la cât de neînblânzit e, stă mai cuminte, dacă păstrează puţin balsam în el. Deşi ştiu că nu e tocmai pentru el, îl usuc de fiecare dată cu uscătorul, pentru că altfel stă ca naiba şi oricum am probleme cu el, deci nu pot renunţa la pasul ăsta. Nu folosesc nici spumă, nici gel, nici ceară, nici fixativ, decâ când e musai necesar, adică la ocazii speciale. Şi cu toate astea îmi cade cu pumnul. Însă pentru asta am alt truc, pe care nu e momentul să îl dezvolt aici.

Apoi, un alt pas în ritualul săptămânal constă în manichiură şi pedichiură, etape despre care nu prea am ce sa vă povestesc, că nu fac nimic deosebit, în sensul că pur şi simplu îmi înmoi unghiile în apă şi le tai cu forfecuţa, după care le pilesc. Foarte rar le dau şi cu ojă.

Referitor la alte sfaturi de frumuseţe generală, cum ar fi dieta şi sportul, voi păstra tăcerea pentru că nu fac absolut nimic în privinţa asta şi şi-aşa mă chinuie gândul că nu mai trebuie să amân.

Acest post este o leapşă care a venit de la Roxana Radu, dar care a pornit de la cei 10 paşi de îngrijire şi frumuseţe enumeraţi de Oana Cuzino, şi pe care eu o trimit Corinei Săftescu, Floricăi, Elenei şi Andei. Bonus: Ramonei.

Julie & Julia – am citit recent că există şi o carte după care s-a făcut filmul ăsta şi aceea nu e cartea de bucate a Juliei Child, care există şi ea în realitate. Pe scurt, Julie îşi face un blog culinar şi îşi propune ca într-un an de zile să gătească cele 500 de reţete din cartea Juliei Child şi să povestească despre ele. Meryl Streep e o delicioasă. Mi-a plăcut mult partea cu blogul pentru că m-am regăsit pe ici pe colo. O notă: 4/5

Alice in Wonderland – la cinema, cu trupă destul de mare, cu mulţi copii în jurul nostru, cu un Johnny Depp minunat de nebun, cu nişte decoruri absolut impresionante şi cu o Alice puţin cam ştearsă. Am reţinut cuvântul Jabberwocky, care tare mult îmi place cum suna. 5/5

The Lovely Bones – văzut chiar după moartea tatălui meu. Am plâns atât de amarnic la sfârşitul filmului şi „niciodată” a sunat infiorător de trist în ecoul tristeţii. E vorba despre o fată de vreo 14 ani (nu mai ştiu exact) care este omorâtă de un psihopat şi care continuă să trăiască într-un rai deosebit, în timp ce parinţii ei se luptă cu durerea sfâşietoare că nu ştiu nimic despre ea, nu ştiu dacă e moartă sau doar dispărută şi trăiesc cu speranţa că într-o zi o vor revedea. N-o vor revedea. 5/5

An education – citeam la un moment dat pe foarte multe bloguri despre filmul ăsta şi am descoperit pe twitter că de fapt nu eram singura care nu l-a văzut. Până când am intrat şi eu în rândul celor care au cunoscut-o pe Carrie Mulligan şi au trăit împreună cu ea o dragoste inocentă (din partea ei). După care am decis că va fi unul din primele filme pe care o voi obliga pe viitoarea mea fiică să le vadă. 5/5

The Ugly Truth – cum şi Katherine Heigl şi Gerard Butler se numără printre actorii mei preferaţi, am zis că merită să-l văd. Mă rog… Gerard Butler e tot sexy, Katherine e şi ea la înălţime, chiar şi Eric Winter e un sexos, daaar, filmul e puţin cam nesărat. Mi-a plăcut totuşi partea în care Butler o învaţă pe Heigl cum să cucerească un bărbat. 3/5

We are Marshall – văzut la recomandarea Biancăi. Bun film. O tragedie ce se abate asupra unui orăşel şi a unei universitati cu precădere, îi paralizează pe toţi şi nimeni nu mai vrea să audă pentru o perioadă de meciuri de fotbal. Însă Matthew McConaughey e un antrenor convingător care reuşeşte să strângă o echipă şi să o ajute să câştige cel puţin un meci. 5/5

Dear John – mi-a fost recomandat pe blog şi pentru că nu poţi refuza un film cu Channing Tatum, abia am aşteptat să apară. Mi-a adus aminte, foarte mult de The Notebook şi la final am rămas aşa cu o tristeţe în suflet şi cu gândul la cât de adevărată şi de dureroasă e dragostea pentru unii. 5/5

The Back-up Plan – de când e mamă, Jennifer Lopez a crescut mult în ochii mei. Aşa că un film în care îşi doreşte să fie mămică cu orice preţ, m-a făcut suficient de curioasă. Îi scrisesm şi o scurtă prezentare pentru roportal, am văzut şi trailerul şi am zis gata, musai să-l văd. L-am văzut, am râs un pic, dar unele chestii mi s-au părut mult prea forţate. 3/5

Sex and the City 2 – doar nu credeaţi că n-o să apară. Adevărul e că dacă nu organizau colegele mele o ieşire cu clasa, nu îl vedeam. La cât de proaste erau părerile pe care le-am citit la alţi, am zis, clar n-am ce să caut la cinema să-l văd. Şi m-am dus totuşi. Am râs şi mi-a plăcut. Deci nu îmi pare rău. 4/5

Shrek 4 – primul film la care am fost doar eu cu Iubi la cinema. ) În 4 ani de când suntem împreună. Mi-a plăcut de Puss in Boots grăsan, de Fiona războinică şi de Donkey la fel de amuzant ca şi în celelalte 3 parţi. Memorabilă moaca lui Puss când cerşeşte. 4/5

Cop out – comedie recomandată pe Twitter, de care nici nu auzisem. Bruce Willis, eternul poliţist, face echipă cu un negru obsedat că îl înşeală nevastă-sa. Părerea mea e că Bruce Willis şi-a pierdut din umor. Şi ce mult avea pe vremea lui Maddie & David. Şi ce roluri a făcut în Şacalul şi în Perfect Stranger…2/5

The Karate Kid – sunt fană a filmelor de genul pentru că, de mică, mă uitam la ele cu tatăl meu. Mâncam ninja şi Bruce Lee pe pâine, să nu mai zic de Van Damme. Am văzut toate Karate Kid-urile, aşa că nu era să lipsească ăsta. Şi mi-a plăcut. Ăla micu’ al lui Will Smith, Jaden ii mortal. Şi Jackie Chan face un rol chiar bun. 5/5

Doctor Jivago – n-am putut termina cartea, am zis că văd filmul. Chiar dacă e cu nesuferita de Keira Knightely. Am o relaţie de love and hate cu asta, că deşi nu-mi place de ea, totuşi îmi place. Nici eu nu ştiu. Ideea e că nu evit filmele cu ea, cum fac în cazul altor actori care nu-mi plac. Şi Doctor Jivago e un film… cum să vă spun… trist, dur, sfâşietor, frumos. Am rămas cu un gol în stomac… şi cu promisiunea că o să termin totuşi şi cartea. Cine ştie când. 5/5

Killers – din nou Katherine Heigl, de data asta cu Ashton Kutcher. Io salivez când îl văd pe ăsta şi mi-e atât de drag de el, chiar dacă nu-i nu ştiu ce geniu actoricesc. E plăcut şi îmi place să-l urmăresc. E mult mai reuşită comedia decât  The Ugly Truth. 4/5

Gata, cine ştie peste câte luni mai postez alt set de câteva filme. )

Să vi le arăt şi pe ale mele. Poza e facuta cu telefonul, la repezeala, din motive de acumulatori descarcati si lipsa de baterii de rezerva. Deci, avem o rosioara de-aia de pus la telefon, nu la chei, care nu prea avea ce cauta aici, da’ am vrut totusi sa v-o arat. Apoi avem o rola de branza BabyBell cu o bata de baseball in mana, un papuc din Olanda, o semiluna din Costa Brava, o emblema de-a Sibiului, de pe vremea cand era capitala culturala, si mult iubitul semn de la VW. In afara de brelocul de la masina, toate sunt primite. Nu le port la chei, pentru ca am vreo 6 chei si nu stiu cum sa scap de ele. asa ca nu mai incarc zaua si cu brelocuri.

În ordinea în care am primit pozele… iată expoziţia de brelocuri.

1.    Ada – “Betty merită toată atenţia”

2.    Mihaela – cea a căreia a fost ideea acestei expoziţii. “Brelocul cu Turnul Eiffel este cumparat de la Paris si mereu imi aminteste de acel frumos loc si de momentele placute pe care le-am petrecut acolo. Brelocul cu Hello Kitty era initial format din 3 pisicute, insa una s-a desprins. Este cumparat din magazinul Lee Cooper. Ultimul, dar nu cel din urma, este brelocul cu prenumele meu, daruit de curand de catre iubitul meu.”

3.    Cristina – a sugerat o expoziţie de magneţi (probabil din cei aduşi din călătorii) – ceea ce nu e o idee rea.

4.    Horia

5.    Alexandra – „un prieten l-a cumparat pentru mine de la All England Tennis Club pentru ca turneul de la Wimbledon e febletea lui Federer, iar eu n-am pierdut nicio finala sau semifinala jucata de el de cand si-a inceput cariera in tenisul profesionist (ce-i drept, acum ma cam doare inima cand realizez ca a venit vremea sa se retraga) .”

6.    Alina – „eu am 2 brelocuri: unul pe care il folosesc pt chei si unul care e agatat de portofel si care este o veverita-deschizator-de-sticle primita de la prietenul meu”

7.    Iulia – „E singurul breloc pe care il am, dar e si unul din obiectele mele de suflet. L-am cumparat acum mai bine de un an, din Maroc. De fapt e vorba despre doua brelocuri “gemene”, unul a ramas la mine si unul e al iubitului meu. Pe amandoua scrie numele noastre pe o parte. Pe cealalta parte, e un scurt mesaj in araba. Pe unul “ori tu ori nimic”, iar pe celalalt “nu te voi uita niciodata”. Fiindca nu inteleg limba nu mai stiu sigur care din mesaje e scris pe al meu breloc, dar oricum incarcatura din cuvinte e aceeasi. Imi amintesc ca le-au facut pe loc, in fata noastra, si domnul respectiv nu stia cum sa scrie “lia” din numele meu cu litere arabe. Oricum e un obiect drag pentru mine si sper ca ceea ce semnifica sa dureze toata viata ”

8.    Tibu – „breloc1 – clasic. Am mai multe, aduse de mine, de fratemiu sau de amandoi. Asta e in starea cea mai intreaga. brelocuri2 -  cutitul elvetian l-am gasit pe strada, cheita cu 11 iunie era prin casa mostenire de familie. cred ca e in memoria revolutiei din 48. jos stanga fostele chei ale lui fratemiu, inainte sa se mute. dreapta fostul breloc de la dacie inainte sa-i pierd emblema. brelocuri3 – breloc gasit in germania, m-a incantat teribil ca e si desfacator de sticle. brelocuri4 - sus brelocul de la cheile mele, luat din Viena acu 10 ani. jos este un exponat luat din costinesti. Partea faina la el este ca  are ambele variante de obelisc. brelocuri5 -  cele 2 randuri de chei de la dacie, cheia de la boxa si jos dreapta de la antifurtul de la bicicleta. brelocuri 6 -  suportul de brelocuri, adus de un amic francez, care o are de la mama sa, ce l-a cumparat din Spania.”

breloc 1

brelocuri 2

brelocuri 3

brelocuri 4

brelocuri 5

brelocuri 6

9.    Alina – „Am multe accesorii pentru chei, dar acesta imi e drag nevoie mare. E cumparat de la Madam Tuşauds din Berlin.”

10.    Ana – „breloc rosu “OZN” – primit de la parinti; breloc negru “AXE” cu lanterna – putin cam sters scrisul, lanterna lumineaza la apasarea limbutei de plastic de pe burtica lui; primit de la tati; breloc nivela Stabila – primit de la tati; e al doilea breloc cu nivela pe care il am; pe primul l-am avut din anul I de facultate pana la sfarsitul anului III; apoi l-am pierdut in club A, cu tot cu cheile; breloc negru piele cu braduti imprimati – facut de mama, il am din scoala generala; Al cincilea nu l-am mai gasit. E vorba de un breloc din piele neagra in forma de cheie, primit de la tati.”

11.    Ana-Maria – „Nu port la chei decât un breloc, cel cu fotografia mea şi a iubitului meu, dar am avut şi momente când erau mai multe brelocuri decât chei.”

12.   Stefan – „doua exemple pe care le folosesc doar in unele ocazii la unele chei. Acestea doua imi sunt dragi din doua motive: unul este luat pentru a sprijini omuletii, intr-o campanie la care a participat si Sensiblu iar celalalt este specific omuletilor iar mie imi sunt dragi omuletii cu toate nazbatiile lor (brelocul contine “tricolina”). Dupa cum vezi ambele au legatura cu omuletii dar… cum eu nu am iesit deloc din mintea copiilor… se potrivesc de minune.”

13.    Oana – „Am 3 brelocuri si in fiecare loc in care ma duc, mi se pare cel mai de pret suvenir.”

14.    Diana – „1 bucata turn Eiffel cumparat de sora mea la kilogram din Paris si adus acasa ca suvenir pentru toata adunarea de rubedenii si prieteni, un “ochi” talisman, primit de la o turcoaica, de pe vremea cand eram intr-o organizatie studenteasca, o bucata de panza mov, primita de la o italianca, de pe aceleasi vremuri indepartate si un breloc de la uber best friend, care sa imi spuna toate chestiile misto care s-au intamplat de ziua mea. Asa stiu ca primii gemeni siamezi inregistrati istoric s-au nascut pe 11 mai 1811, Kasparov este invins de un calculator in 1997, iar cea mai mare omleta din lume s-a facut tot de ziua mea, in 2002 Cool nu? Â da, purtam la el doar o singura cheie, cea de la camin. Acum cum si studentia e gata de 3 saptamni si brelocul e fara cheie. Il pastrez pentru casa mea, care sper sa o gasesc cat de curand.Si am uitat, o semiluna de la parintii mei adusa din Antalia. Era pe fundal rosu, dar s-a stricat in timp.”

15. Bogdan

16. Bogdana

17. Andreea

18. Arashi - “Fiecare este primit de la cate o prietena. Globul acela cu imaginea Vaticanului l-am primit acu vreo 3 ani de la o prietena dintr-o excursie de la Roma. Cel cu Barcelona e… de unde ii spune numele si l-am primit pentru asemanarea cu scrisul Coca Cola. Soricelul este ultimul primit, anul acesta, de la o prietena din Munchen. A insistat sa intrebe daca nu au brelocuri cu chinchille in magazin si cum nu aveau, s-a oprit la urmatoarea rozatoare disponibila.”

19. Raul

20. Bia - “- in prima poza sunt cheile mele de la apartament insotite de o inimioara Nokia primita de la iubi, un fake chihlimbar adus tot de el din Slovacia si evident un turn Eiffel achizitionat anul trecut de la Paris.
- in poza a doua e cheia de la masina, masina de fapt a fost cea care a primit brelocul din piele la intoarcerea lui Clau din SUA, mai precis de la NASA (Johnson Space Center, Houston). E brelocul cu cea mai mare insemnatate pentru Clau - urmeaza cheile mele de acasa de la Ineu pe care mereu le port cu mine si care sunt bine pazite de un Batman primit tot de la Clau pe la inceputurile relatiei noastre
- vin cheile lui Clau cu un breloc imens (nu stiu cat se vede in poza) cu simbolul lui Superman (pasiunile, ce sa le faci?)
-ultimul e tot al lui Clau primit de la Planetary Society, breloc care e și stik USB.

21. Mishu - “1. Viermişorul a fost spãlat recent, cãci era mai mai ruşinea pentru el sã pledeze atât de murdar. A fost cumpãrat de sora prietenului meu şi nu ştiu ce m-aş face fãrã  el. 2. Pisicuţa am cumpãrat-o eu anul trecut în preajma Craciunului. Din pãcate, se pare cã este o felinã obraznicã şi cu gheruţe suficient de ascuţite cãci este cam zgâriata în momentul de faţã. “

22. Marius - “Breloc 1 - numele – primit de la frate-miu ca un…survenir de la mare. Breloc 2 - the hammer – numit de mine hammer, chiar daca nu e in forma acestuia. L-am gasit intr-un magazin undeva pe Bulevardul Regele Carol. Au o garla de chestii de genul destul de faine. Breloc 3 - the ball – din acelasi magazin l-am luat, imi place sa invart bile respectiva cand ma plictisesc. Din pacate a ramas nefolosita de ceva vreme…..lipsa de timp.”

23. Evergreen -”Am doua perechi de chei: acasa la mama si acasa la mine. Brelocul cu Turnul Eiffel il am din Paris si fluturele l-am primit de la un prieten care lucra la Orange. Oita cu inima, pare-mi-se ca-i de la Sorela mia. Imi sunt tare dragi “

24. WhoCouldDizBe

25. Sirg - dupa multe mailuri trimise si retrimise si incercari esuate, iata poza in sfarsit in expozitie

26. Zozo -“”Principalele” mele brelocuri sunt cel in forma de fluture care are 2 aripi lipite si una pierduta de curand (cine o gaseste primeste recompensa) + cruciulita cumparata de la Manastire de la Sag. Celelalte sunt cumparate din diverse locuri ale tarii.Veverita de undeva de la munte, cel cu Bran…de acolo, slapul de la mare, “buba” aia cu BRD am primit-o de la o colega si carticica aceea este Biblia din care se poate citi cu lupa aceea mica.Pufosul ala l-am vazut la o profesoara care a fost de treaba si mi-a cumparat si mie unul (i-am dat bani).”

27. Stefy – “cel mai drag breloc al meu, e luat la a doua mea escapada bucuresteana, de la Hard Rock cafe…Pe langa acest breloc mai am 8 brelocuri: 2 desfacatoare de bere de la Asirom (unde lucreaza tata), o meduza (de la o prietena), un delfin luat de la mare (sunt obsedata de delfini), un breloc cu music fan (luat de la Piatra Craiului), unul cu numele meu (ce apare putin si in aceasta poza), unul de la National Tweet  Meet si unul castigat pe twitter care e personalizat cu adresa blogului, twitterul si o sintagma in spaniola: “no pares nunca de sonar” (sa nu te opresti niciodata sa visezi). La cheile de acasa folosesc brelocurile de la Asirom si cel cu numele meu, iar restul le folosesc la cheile de la Cluj ) Delfinul ce apare in aceasta poza nu il mai am, caci s-a rupt “

28. Pisica Roz – “un ursache cu bluzita pe care scrie Friends Always, o fetita cu magnet, cu o pereche baiat care e la Pisicul meu, iar cand ii apropii se pupa si un turn Eiffel, de anul asta, din concediu, pe care scrie (aici trebuie sa ma crezi pe cuvant ) Paris.”

Keep them coming

Dacă n-ar fi apărut noua colecţie Carte de buzunar, eu n-aş fi auzit probabil de Climate, şi nici nu m-ar fi interesat să mai citesc ceva de Andre Maurois, după ce am citit biografia lui Georges Sand, scrisă de el. Pur şi simplu nu era unul dintre autorii care să mă intereseze. şi de carte m-am apucat pentru că scurtul citat de pe coperta a IV-a m-a făcut curioasă. Un roman de dragoste nu mai citisem demult, deşi puţin romantism conţine aproape fiecare carte.

Mă aflu în căutarea unor stări, dar emoţia intensă nu e una dintre ele. Am parte de prea multă intensitate în viaţa de zi cu zi pentru a o mai căuta şi în cărţi. şi totuşi, pare-mi-se că-s oleacă masochistă, din moment ce ador toate senzaţiile pe care mi le trezesc nişte rânduri şi trăirile unor personaje. Climate, la fel ca şi alte cărţi pe care le-am citit, e o carte pe care o trăieşti. Pentru că n-ai cum altfel. N-ai cum să rămâi indiferent când citeşti despre toate angoasele şi agoniile care îl încearcă pe Phillipe şi apoi pe Isabelle.

în mare parte, cartea este o apologie a geloziei, o introspecţie minuţioasă în sufletul şi caracterul fiecărui personaj. Maurois este un adevărat maestru al analizei psihologice si redă totul cu o asemenea precizie încât cititorul se identifică instantaneu cu ceea ce citeşte. Ar fi nedrept însă să ne oprim la gelozie, din moment ce relaţiile dintre personaje sunt cu mult mai complexe şi mai complicate. Nimeni nu şi-ar dori să treacă prin ce trec ele, şi sper eu, nimeni nu s-ar complace atât de mult în nesiguranţă, tristeţe, tortură psihică. Numai că, la francezi, asta e ceva normal. Cel puţin aşa am înţeles eu din Invitata lui Simone de Beauvoir şi din Luni de fiere, ca să numesc numai două dintre cărţile care m-au lăsat mute de uimire. Francezii acceptă (aş spune) atât de uşor, o a treia persoană în cuplul lor, chiar dacă îi chinuie gelozia până la nopţi nedormite şi dureri de stomac, până la căderea la pat chiar. Mă rog, nu par că accepta uşor, dacă ajung în stări de-astea, dar, pe bune, nu fac nimic, pur şi simplu aşteaptă să treacă de la sine, în loc să îşi facă bagajul şi să iasă din relaţie. Nu. Ei pun întrebări, fac scene de gelozie sau, dimpotrivă, îşi încurajează partenerii să iasă cu alte persoane de sex opus, dacă asta îi amuză şi îi distrează. Eu cred că e o chestie tipic franţuzească, nu am citit despre aşa ceva în nici o altă literatură. En fin, moving on…

Climate este structurată pe două parţi: prima este o scrisoare (extrem de lungă)  pe care i-o scrie Phillipe Marcenat unei Isabelle de Cheverny şi se numeşte Odile. Nu prea îţi poţi da seama cine este Isabelle, pentru că Phillipe nu face decât să-şi scrie autobiografia, începând chiar de la copilărie, de la descrierea familiei şi a mediului în care a crescut, în care a copilărit, în care a studiat, în care a iubit şi în care a trăit câţiva ani de căsnicie. I se adresează, cred că, doar de două ori lui Isabelle şi spune ceva de genul: “vreau să îţi povestesc, ca să îţi fie mai uşor să înţelegi”.  încă de la început mă frământa curiozitatea în legătură cu cine este această Isabelle, dar întâmplările mi-au luat gândul de la asta din când în când.

Crescut într-o familie în care nu se vorbea despre sentimente, dar în care toata lumea trăia în armonie şi după standardele societaţii, lui Phillipe nu îi vine greu să se îndrăgostească de Odile, fată liberă şi libertină, provenită dintr-o familie mult prea modernă si deschisă la minte. Deşi îşi trăieşte tinereţea în cautarea unei Amazoane pe care a întâlnit-o într-un roman al copilăriei, până la Odile, Phillipe cunoaşte şi iubeşte (cel puţin trupeşte) mult mai multe femei. Dar când apare ea, lui nu-i mai trebuie pe nimeni alta, ba dimpotrivă, ar vrea să stea mereu numai şi numai cu ea. Ajung să se căsătorească şi Odile pare altă femeie. îi place să iasă, să se distreze, e posesoarea unei memorii selective, care îşi aminteşte doar ce vrea ea şi minte prin omisiune, ceea ce îl innebuneste pe Phillipe. încetul cu încetul se naşte în el o gelozie îngrozitoare, ajunge să îi interpreteze orice cuvant, să o interogheze până o exasperează, însă nici Odile nu îl linişteşte în nici un chip. Fie îi întoarce spatele şi pleacă, fie îi spune lucrurile pe jumătate şi când o prinde cu minciuna îi spune că nu îşi mai aduce aminte, fie încearcă să îşi ascundă urmele… tot felul de acţiuni care pe orice bărbat l-ar face suspicios. Nu v-am spus nimic despre Odile şi e necesar pentru că, deşi nouă, care citim ne vine să o strângem de gât, personajelor, tuturor, le vine să o protejeze şi să o catalogheze drept inocentă şi nu mai ştiu cum. Odile este o femeie de o frumuseţe extraordinară, cu un gust deosebit pentru îmbrăcăminte, decoruri, flori. Nu este, în schimb, prea inteligentă, dar asta nu pare să-l supere pe Phillipe, care, contrar ei, este foarte cult şi se intereseaza de stiinţă, filosofie, etc. Totuşi, vorbind cu ea despre una, despre alta, dându-i cărţi să citească, Odile ajunge să poată purta o conversaţie mai elevată şi sa atragă atenţia bărbaţilor prin remarcile şi cunosţintele ei. Totul culminează cu aventura lui Odile, de care Phillipe este conştient, deşi nu este sigur. Divortează, dar el nu încetează să o iubească.
Nu este femeia pentru el, dar nici cel cu care se căsătoreşte dupa Phillipe nu este bărbatul pentru ea.

[[Visit blog to check out this spoiler]]

Partea a doua, intitulată simplu Isabelle, este povestea acestei femei despre Phillipe. Este o poveste aproape identică cu a lui, începând cu copilăria într-o familie îngrozitoare care n-a făcut altceva decât să o desconsidere, să îi înabuşe orice pornire sentimentală, care a făcut-o să creadă că nu e bună de nimic şi că niciodată n-o să-şi găseasca pe cineva care să o accepte lângă el. Trăind toată viaţa cu această concepţie şi cu acest sentiment de inferioritate inoculat de parinţii ei, Isabelle nu este nici ea o soţie bună pentru Phillipe, mai ales după ce el ieşise dintr-o căsnicie cu o femeie atât de liberă şi mondenă cum fusese Odile. Dacă ar fi fost Isabelle înaintea lui Odile, Phillipe ar fi trăit mai fericit şi n-ar fi cunoscut chinurile geloziei.

A doua lui soţie este exact cum a fost el cu Odile: ar vrea să petreacă timpul numai ei doi, să plece în călătorii numai ei doi, să facă totul numai pentru a-i fi lui pe plac. începe să-l interogheze şi să-l spioneze când e cu alte femei, îşi dă seama când el se îndragosteşte de altă femeie şi totuşi se chinuie. Nu îi spune nimic, exact la fel cum nici Phillipe nu îi spusese nimic lui Odile când o bănuia că îl înşeală. îl trimite în oraş cu Solange, şi când se întoarce îi face reproşuri. La un moment dar, pornirile ei, gândurile şi acţiunile ei m-au cam scos din sarite, deşi atunci când le-a făcut Phillipe mi se păreau îndreptăţite. şi el greşeşte faţă de ea, cum a greşit Odile faţă de el. şi Isabelle cunoaşte toată povestea lui Odile, pentru că scrisoarea din prima parte o primise de la el chiar la începutul relaţiei lor pe când el se afla la ţară la familia lui. şi Isabelle, ca şi Phillipe o ridică pe Odile, acum moartă, pe un piedestal care nu i se cuvine. Phillipe nu încetează să compare cu ea toate femeile pe care le întâlneşte. Fantoma ei e atât de prezentă în viaţa lui, deşi e totuşi îndragostit de alte femei.

Am povestit aproape toată cartea, dar nu-mi pare rău pentru că nu vreau să uit nimic. Nu vreau să fac eforturi să îmi amintesc prin ce experienţe am trecut când am citit-o, vreau să fie totul aici.

Va încurajez să cititi Climate pentru că e o carte deosebit de frumoasă.

Aaliyah – 22 de ani, accident de avion – nu mi-a plăcut prea mult de ea, însă aveam o prietenă care a plâns-o mult în liceu. Am început şi eu să-i ascult muzică şi melodii precum Try again, Rock the boat, Are you that somebody, Don’t Know What to Tell Ya sunt printre preferatele mele.

Kurt Cobain – 27 de ani, sinucidere prin împuşcare – de el chiar nu mă leagă nici o amintire, nici o tristeţe, nimic. Doar admiraţia pentru fanii care au rămas în urma lui.

James Dean – 24 de ani, accident de maşină – cine n-a auzit de James Dean? Eu nu îmi aduc aminte să fi văzut vreun film cu el, dar se prea poate să da. însă legenda lui rămâne extrem de vie şi este un actor de referinţă.

Jimi Hendrix – 27 de ani, alcool + somnifere, s-a sufocat în propria vomă – ei bine, nu credeam că el a murit chiar atât de tânăr. Am văzut câteva poze cu el, dar mi se părea de-a dreptul bătrân. Tatăl meu mi-a vorbit de câteva ori despre el.

Janis Joplin – 27 de ani, supradoza de heroină pură + alcool – despre ea am văzut un documentar, numit Ultimele 24 de ore, în care am mai aflat câte ceva despre rebelă. Avea o voce impresionantă…

Brandon Lee – 28 de ani, împuşcat în timpul filmărilor la The Crow – filmul ăsta e unul dintre preferatele mele şi Brandon Lee a fost şi el unul dintre preferaţii mei. Mi s-a părut şi încă mi se pare o moarte stupidă şi o mare pierdere.

Jim Morrison – 27 de ani, moarte neelucidată, a fost găsit mort în vană – nu îi cunosc muzica, doar aseară am auzit Hello, I love you în Glee. La fel ca şi în cazul lui Jimi Hendrix, numele şi legenda îmi sunt foarte cunoscute însă muzica lui nu.

River Phoenix – 23 de ani, supradoză – cică a fost prieten cu Johnny Depp şi au avut împreună un bar, Viper Room. A fost fratele lui Joaquin Phoenix, actor care îmi place foarte mult. Tot într-o emisiune Ultimele 24 de ore am aflat mai multe despre el.

Selena – 23 de ani, împuşcata în spate – dacă n-ar fi jucat Jennifer Lopez în filmul biografic, habar n-aveam de ea. Totuşi, 23 de ani… ce tânără.

Tupac Shakur – 25 de ani, împuşcat – deşi a fost o vreme în care ascultam hip-hop, desigur şi melodii de-ale lui (printre preferatele mele se număra Letter to my unborn child, How do you want it, Dear Mama), habar n-aveam că a murit atât de tânăr.

The Notorious B.I.G. – 24 de ani, împuşcat – ei ăsta chiar a fost un şoc. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că a avut doar 24 de ani… şi de la el îmi plac multe melodii, dar oricum cea mai impresionantă rămâne cea care i-a fost dedicată de Puff Daddy – I’ll be missing you (care ştiu că le aparţine de fapt celor de la The Police).

Heath Ledger – 28 de ani, somnifere – în ziua în care a murit m-am trezit plângând. Atât de mult mi-a plăcut în 10 things I hate about you, în Casanova, în A Knight’s Tale… să nu mai zic de Joker… N-am văzut Brokeback Mountain şi nici nu ştiu dacă o să-l văd… dar Heath mi-a plăcut mult de tot.

Lisa “Left Eye” Lopes - 30 de ani, accident de maşină – nici nu mai stiu cum am aflat, dar oricum am aflat la ceva vreme dupa ce s-a intamplat. Mi-a parut rau de ea, ca imi placea mult TLC, iar melodii ca Unpretty sau Red Light Special… ma ung si-acuma la suflet.

Au fost mai mulţi, însă mie ei îmi sunt cei mai cunoscuţi şi într-un fel sau altul au ajuns şi la urechile sau în sufletul meu.

link 1, link 2

Stii deja sau vei sti intr-o zi cum este sa fii parinte. Este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unui om. Din ziua aceea, iti vei dori sa poti face orice pentru a-i asigura copilului tau tot binele din lume, momente frumoase impreuna, dar mai ales o sanatate de fier. Ti-ai dori  sa existe posibilitatea sa il tii intr-un clopot de sticla care sa-l pazeasca de tot ce e rau. Sau sa ii pui o centura de siguranta si sa il stii ferit de orice necaz.

Dar ce-ai zice daca ai sti ca acea centura de siguranta exista? Se numeste banca de celule stem! Si pentru a te convinge, poate ai aflat deja ca pe data de 15 iunie, Cord Blood Center a  anuntat prima eliberare de grefa de sange placentar din Romania*. Practic, din 2006, de la infiintarea primei banci in Romania si pana astazi, prima viata va fi salvata la noi in tara, datorita celulelor stem. Este vorba de viata micutului Vlad Decu (6 ani, Calarasi), bolnav de talasemie majora, care va beneficia de un transplant cu celule stem, de tip fraternar.

Te invitam sa vizionezi acest filmulet.

- este povestea emotionanta a lui Vlad Decu si a Mariei, surioara lui care ii va salva viata. O poveste spusa de Sanda Nicola, jurnalist si sociolog si o dovada vie ca celulele stem chiar pot salva vieti!

Ne-a impresionat foarte mult aceasta marturie si de aceea vrem sa ducem povestea mai departe.

Cordonul rosu poate fi un simplu accesoriu. Pentru tine, pentru femeia din tine, pentru tine ca mamica in devenire. Insa poate deveni mai mult de atat. Poate fi purtatorul unui mesaj de speranta.

Ajuta-ne sa facem din cordonul rosu o tendinta vestimentara a acestui an,  un statement, o atitudine!

Poti purta CORDONul ROSU de-acum inainte si ca semn aparte. Poti purta simbolic CORDonul rosu pentru a transmite mai departe decizia ta de a-i recolta copilului tau celule stem din cordonul ombilical la nastere. Poi purta CORDonul rosu pentru a le vorbi si celorlate viitoare mamici despre “centura de siguranta” pe care i-o pot pune copilului lor pentru intreaga viata. Dar mai ales pentru a le spune tuturor povestea salvarii primei vieti datorita celulelor stem de la noi din tara– viata lui Vladut Decu din Calarasi!

*“CORDonul rosu salveaza vieti!” este mesajul pe care CORD BLOOD CENTER, prima banca de celule stem din Romania, il transmite mamicilor si tuturor femeilor care isi doresc la un moment dat un copil, in cadrul unei campanii de constientizare a necesitatii si utilitatii prelevarii de celule stem din sangele placentar la nastere. Mesajul este sustinut de un eveniment in premiera in domeniul family banking-ului de la noi din tara: eliberarea primei grefe de sange placentar de la o banca de celule stem din Romania, in urma careia viata unui copil va putea fi salvata.