TraiarT

Antete vs. anteturi

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Tue, 20 Sep 2011 08:24:00 +0000

Conform DOOM 2, sunt acceptate forme alternative de plural (–e/–uri) pentru
substantivul antet ... astfel, e corect şi pluralul anteturi. Pe cînd se va conforma Academia/academia şi în legătură cu "succesurile"?

Paciurea – promovat de englezi, dar uitat de români

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 09 Sep 2011 10:05:00 +0000

În anul 2008, Institutul Henry Moore din Leeds a selectat pentru expoziţia “Against Nature – The hydrid forms of modern sculpture” una dintre himerele lui Dimitrie Paciurea, alături de lucrări ale unor faimoşi sculptori cum ar fi Julio Gonzalez, Jean Arp, Jacob Epstein, Max Ernst, Hans Bellmer sau Louise Bourgeois. La acea vreme, această ştire m-a bucurat, considerînd că englezii au restaurat post-mortem imaginea unui mare sculptor român despre care cred, fără exagerare, că poate fi comparat cu Constantin Brâncuşi.

În anul 2010, constat cu nestăvilită mîhnire că Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, instituţie publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti îi anulează lui Paciurea paternitatea asupra uneia dintre cele mai cunoscute sculpturi ale sale: Gigantul.

“Gigantul” lui Paciurea este una dintre lucrările unui grup sculptural cunoscut sub denumirea de “Peştera” sau “Grota fermecată”, ansamblu aflat odinioară (înainte de ridicarea mausoleului) în Parcul Carol din Bucureşti. Iniţial, gigantul paciurian era aşezat la intrarea într-o grotă, alături de fratele său, “Gigantul” lui Fritz Storck şi păzea împreună cu acesta trupul nud al unei tinere femei adormite, rîvnite cîndva de amîndoi. Printr-un gest demolator, cei doi uriaşi străjeri au fost despărţiţi, plasaţi la dreapta şi la stînga unei alei din Parcul Carol, puşi să privească în gol. Femeia, operă a sculptorului Filip Marin, a fost aruncată în iarba altui parc, pentru a i se acoperi interzisa nuditate. În locul grotei a fost ridicat un mausoleu. Gestul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic de a reconstitui ansamblul sculptural din Parcul Carol este unul lăudabil. Dar dacă această reconstrucţie se face prin “demolarea” unuia dintre giganţi, gestul devine unul blasfemiator, jignitor. Atît timp cît unul dintre giganţi este realizat de către Paciurea, cum altfel ar trebui să interpretez textul de pe site-ul acestei instituţii publice referitor la “Gigantul 1 şi Gigantul 2, realizate de Frederic (n.a. Fritz) Storck în 1906”. Mă întreb cinic dacă acest text este rezultatul incompetenţei sau este un gest ascuns de a-l ridica pe unul dintre fraţii Storck, artist de altfel remarcabil, la nivelul geniului lui Paciurea?

Pentru funcţionarii platiţi din taxele şi impozitele mele, dar şi pentru toţi ceilalţi care nu fac diferenţa între cei doi giganţi, cel al lui Paciurea şi cel al lui Stork găsesc că cea mai potrivită descriere este cea făcută de un alt mare sculptor, Oscar Han:"Gigantul în piatră al lui Paciurea, înmărmurit în faţa frumoasei din peşteră, într-o încordare supraomenească, desfăşoară toată splendoarea plastică a corpului uman. Celalalt, indiferent, în poză de model, inanimat, reaminteşte fotografic figura lui Matei Chrilov, fost model la Belle Arte ".

Este drept că sursa indicată pe site-ul Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic este ziare.com, dar acest lucru nu poate fi o scuză atât timp cît jurnaliştii de la ziare.com au aflat despre refacerea “Grotei” de la funcţionarii din administraţie şi, mai mult, informaţia a fost publicată pe site-ul propriu al instituţiei la secţiunea „ştiri/noutăţi – refacere opere de artă”. De altfel, infomaţia a apărut pe Internet în mult mai multe pagini, cu multe alte “surse”, principala sursă indicată fiind realitatea.net. Dar pe mine nu mă interesează sursa invocată, nu mă indignează incompetenţa cunoscută a realizatorilor de ştiri. Ceea ce îmi stârneşte porniri agresive este indiferenţa, incompetenţa şi/sau neglijenţa funcţionarilor plătiţi de la bugetul local, funcţionari cărora nu le pasă de “imaginea Capitalei României”, imagine pe care susţin că o promoveză. Pentru că, tot de pe site-ul acestei instituţii aflu că misiunea ei este de a “promova imaginea Capitalei României de oraş al turismului cultural” şi că desfăşoară în acest sens “multiple activităţi legate de cercetarea, asistenţa de specialitate, popularizarea obiectivelor turistice care dau personalitate Bucureştilor”. Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, prin incompetenţii săi funcţionari, în loc de a “pune în valoare monumentele de for public ale Capitalei” a ales să pună în umbră numele unui maestru, iar în loc de a “asigura sporirea zestrei de monumente de for public a Metropolei”, a considerat oportun să asigure sărăcirea zestrei culturale prin scoaterea din patrimoniu a “Gigantului” semnat de Dimitrie Paciurea.

Vasile Dancu & friends: ROMÂNIA REALĂ NU EXISTĂ!

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Sun, 10 Apr 2011 19:13:00 +0000

Vasile Dancu & friends: ROMÂNIA REALĂ NU EXISTĂ!

11.05.11

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 11 Mar 2011 16:30:00 +0000

Probabil că zile ca cea de astăzi ne-ar putea face să fim mai buni, mai prietenoşi. Ne-ar putea determina să construim o altă lume posibilă, mai bună, mai prietenoasă. Din păcate, renunţăm mult prea repede la un astfel de demers şi, după un scurt moment de tristeţe, ne reluăm în grabă obiceiurile neomenoase. Uităm repede astfel de momente "cutremurătoare" şi ne copleşeşte o tsunamica dorinţă de bunăstare ...

Şi dacă sunt unii mai pragmatici care îmi recomandă un rucsac cu lucruri pe care să le am la dispoziţie în situații de urgență, mi-aş recomanda şi eu o listă cu lucruri pe care ar fi de dorit să le fac acum, căci mâine poate fi prea târziu ...

un mărţişor

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Tue, 01 Mar 2011 22:41:00 +0000

Pentru prietenii care nu îmi sunt aproape, un mărţişor făcut de mine :)

Fără vorbe

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Wed, 16 Feb 2011 14:32:00 +0000

DOT

Cum se ajuta barbatii ...

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 04 Feb 2011 00:27:00 +0000

vezi aici

Realitatea jurnalistică

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Mon, 31 Jan 2011 13:49:00 +0000

Un om se plimba prin Central Park in New York . Deodata vede o fetiţă atacată de un pitbull.
Aleargă spre fetiţă şi începe să se lupte cu câinele. Reuşeste în cele din urmă să omoare câinele, salvând astfel viaţa fetiţei. Un ziarist care privise scena vine la el şi îi spune:
- Eşti un erou, mâine vei putea citi în toate ziarele: "Un brav newyorkez a salvat viaţa unei fetiţe."
- Dar eu nu sunt newyorkez!
- Oh, în acest caz va scrie în ziarele de mâine dimineaţă: "Un brav american a salvat viaţa unei fetiţe."
- Dar nu sunt american. Sunt afgan!
A doua zi in ziare scria:
"Un extremist islamist a ucis un câine american".

Sala Constantin Brâncuşi

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Sun, 30 Jan 2011 19:49:00 +0000

Astăzi, duminică fiind, am vrut să vizitez nişte expoziţii. Printre altele, vroiam să văd expoziţia de sculptură de la Palatul Parlamentului. Şi când am ajuns acolo am avut o surpriză neplăcută: duminica este închis. Chiar aşa. În dispreţ faţă de cetăţeni, mai ales faţă de cei care muncesc, expoziţia de la Sala Constantin Brâncuşi este deschisă doar în zilele lucrătoare, adică de luni până vineri, de la ora 10.00 la ora 17.00. Poate dragii noşti parlamentari păstrază acest spaţiu doar pentru plăcerea lor estetică şi acesta este motivul pentru care îi văduvesc pe alegătorii lor de aceeaşi plăcere. Şi chiar dacă suntem în Europa, nu trebuie să ţinem cont că în ţările din spaţiul nostru comun muzeele sunt închise doar în ziua de luni :)
La o căutare rapidă pe net, pe site-ul 24fun constat că programul este de Miercuri până duminică, între orele 10.00 - 17.00 ...

Ion

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Thu, 20 Jan 2011 23:53:00 +0000

Astăzi am povestit îndelung cu un prieten din adolescenţă care spune despre el că este "cel mai blând executor fiscal din România, cel mai plin de amenitate şi fadoare". Mi-a plăcut modul autoironic în care se descrie şi i-am promis că o să postez pe blog acest lucru. Oricum dragul şi tristul meu prieten nu ştie ce înseamnă blog, nu navighează pe internet şi nu face parte din nicio retea de socializare. Este doar un nostalgic după cartea copilăriei lui, "Emil sau despre educatie" (J.J. Rousseau), carte pe care el a "furat-o" de la o bibliotecă publică, iar eu am "furat-o" de la el (sic!).

Dumnezeu vs. ştiinţa

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Tue, 18 Jan 2011 19:25:00 +0000

Astăzi am primit pe email o poveste care mi-a plăcut atât de mult încât o postez pe blog ca să o citiţi şi voi, cititorii mei anonimi sau nu.

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul ateu zambeste superior: „Aha! Biblia!” Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e considerat bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
- Nu.
- De unde vine Satana?
Studentul ezită.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat.
- Da.
- Deci, cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Hristos, fiule?
- Da, dle profesor, cred.
- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul.
- Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da.
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle profesor, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la -237,15 grade sub zero, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere.
- Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle profesor. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.
- Ce vrei să demonstrezi, tinere?
- Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?
Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina...

Albert Einstein a scris in 1921 o carte intitulata „Dumnezeu vs. stiinta”.

Joc de cuvinte

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Tue, 18 Jan 2011 18:48:00 +0000

Un cetăţean se duce la primărie, să-şi declare veniturile.
− N-am venit că am venit, am venit că n-am venit!

Ieri a fost "Ziua culturii naţionale"

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Sun, 16 Jan 2011 21:30:00 +0000

Am încercat să găsesc evenimente potrivite acestei zile. La Orşova, consilierii locali au recitat poezii, iar la Galaţi a fost vandalizat bustul lui Eminescu făcut de sculptorul Frederic Storck. La Bucureşti a avut loc Gala Tinerilor Scriitori, la Botoşani au fost Zilele Eminescu, iar la Ploieşti, Sibiu şi Timişoara s-au desfăşurat "spectacole de muzică şi poezie". Pe siteul preşedintelui României a fost postat mesajul acestuia, cu prilejul „Zilei Culturii Naţionale”.

"În acest an, pentru prima oară, România sărbătoreşte la 15 ianuarie „Ziua Culturii Naţionale” sub auspiciile unui moment consacrat din istoria culturii noastre: comemorarea poetului Mihai Eminescu, de la a cărui naştere se împlinesc 161 de ani (n.a COMEMORA vb. tr. a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariția unei persoane importante, sursa Marele Dicţionar de neologisme).

Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii române” aşa cum ni-l înfăţişează Constantin Noica, rămâne un reper incontestabil pentru reuşita de a îmbina efortul de recuperare a tradiţiei cu necesara deschidere spre modernitate.

„Ziua Culturii naţionale” ne aminteşte că avem un capital însemnat pe care România îl poate utiliza în afirmarea valorilor sale.

Cultura şi educaţia clădesc deopotrivă o naţiune puternică şi demnă. Avem o datorie comună faţă de cultura română, faţă de valorile care ne-au format şi pe care trebuie să le transmitem generaţiilor viitoare. Astăzi, mai mult ca oricând, în diversitatea culturii europene, România trebuie să pună în valoare creaţia marilor săi clasici, a tuturor celor care au contribuit şi continuă să contribuie la expresia identităţii poporului român."

Dar cu creaţia marilor noştri contemporani ce facem, domnule Băsescu? Că la artişti şi la cultura nu mai are nimeni timp să se gândească. Nu mai are nimeni bani să îi susţină ...

Şi cum spunea tot ieri ministrul Culturii, Kelemen Hunor, într-un comunicat de presă "Fie, deci, ca această Zi a Culturii Naţionale să ne apropie, pe toţi cetăţenii României, în înţelegere şi recunoaştere. Fie ca Ziua Culturii Naţionale să fie o zi a bucuriei, pentru că, aşa cum spune Poetul, ar fi păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat!" Şi toate acestea în timp ce la Miercurea- Ciuc, nişte concetăţeni “patrioţi” maghiari vor să schimbe denumirea străzii Mihai Eminescu în strada Attila, după numele marelui rege hun.

Realitatea de pe ecran

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Sat, 15 Jan 2011 16:21:00 +0000

Ieri seară am urmărit uimită un nou format de realitişou (nou pentru mine, căci lansarea pe piaţă a fost în noiembrie trecut): "Închisoarea păcătoşilor". Într-o casă împânzită cu camere video, au intrat în 2010 opt păcătoşi. Şi, prin eliminări succesive, ca în povestea cu 10 negri mititei, au rămas doar cinci - Daniel Condamnatul, Oana Nimfomana, Paula Obeza, Cătălin Agresivul şi Mădălina Narcisista. Pe saitul postului ce găzduieşte acest spectacol ni se spune că "în emisiune se face terapie şi consultanţă psihologică", iar participanţii "încearcă să scape de himerele vieţii cu ajutorul echipei de specialişti condusă de dr. Cristian Andrei". Trebuie să recunosc că m-a surprins neplăcut să aflu că, după "9595" şi "Tribunalul poporului", Cristi, fostul meu coleg de facultate câştigă bani din "Închisoarea păcătoşilor", făcând terapie motivaţională în direct cu o prostituată de lux şi cu asasinul controversat al Mihaelei Runceanu.

Şi pentru că trec printr-o perioadă masochistă, astăzi am urmărit şi "singurul reality show în care nu există prezentator". Cinci persoane selectate de către organizatori discută în direct despre diferite subiecte, fiind provocaţi la dezbateri de mici fragmente video care rulează din când în când pe un ecran LCD. Nu prea am înţeles de ce se cheamă emisiunea "Cine-i şefu" şi, navând răbdare să urmăresc sfârşitul dezbaterilor, nu am aflat nici cine a fost şeful, nici cine l-a ales.

Oricum, promit să nu mă uit în reluare la niciunul din aceste şouri. Mai bine mă relaxez cu "Noră pentru mama"!

Revenire

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 14 Jan 2011 17:59:00 +0000

Când am înfiinţat acest blog eram preocupată de spectacolul politic şi mediatic. M-am cam plictisit de acest spectacol. După frământări de câteva luni, interval în care am avut doar câteva postări, am decis. Acest blog va fi unul despre trăirile mele estetice sau nu va fi deloc. Va fi un jurnal despre cotidianul care mă încântă vs. cotidianul care mă dezgustă.

Era o vreme când aveam timp să scriu zilnic. Poate aveam timp să scriu pentru că singurul drog pe care îl consumam era nicotina. Nu eram telecomandată. Din motive tehnice dar şi pragmatice, televizorul meu alb-negru nici nu avea telecomandă. Cred că am uitat să scriu. Nefolosite, sutele de cuvinte pe care le achiziţionasem prin lungi lecturi, le-am uitat. Mă străduiesc să găsesc adjectivele, sinonimele. Mă surprind adesea vorbind stâlcit, vulgar ...

În adolescenţă, pentru gândurile, emoţiile şi faptele mele păstram un jurnal. Nu am considerat că acest jurnal ar fi ceva intim. Nutream speranţa că mai târziu, peste ani, voi publica un roman în care să cuprind aventurile mele. Nu am reuşit să public acest roman căci am rătăcit pe undeva jurnalul. Şi multe din amintirile mele au fost afectate de procesul firesc al uitării, iar efortul de reactualizare este inutil. Pentru a proteja de uitare amintirile mele, fie ele gânduri, fapte sau emoţii le voi păstra pe acest blog. Cu speranţa că nu se va găsi un terorist cibernetic care să fie incomodat de ele şi să le distrugă.

Sarbatori fericite!

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Wed, 22 Dec 2010 17:29:00 +0000

De astăzi blogul meu va fi altfel ...

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 05 Nov 2010 13:06:00 +0000

Sunt obsedată de ultima carte pe care am recitit-o în graba prezentului: Arta de a muri. Redau mai jos două paragrafe pentru cititori ai blogului meu care nu sunt interesaţi exclusiv de rubrica sandisme.

"Trăim atâta mizerie, experimentăm cu toţii atâtea laşităţi şi abdicări (un om cu adevărat cinstit, în sensul clasic al cuvântului, ar trebui în zilele noastre ori să asasineze, ori să se sinucidă; refuzând prin acest gest de curaj să ia parte la contemporaneitate); ne vedem siliţi în fiecare zi să asistăm la atâtea ticăloşii, la atâta suferinţă nedreaptă; înţelegem în fiecare zi că suntem neputincioşi să alinăm suferinţele acestea, că orice am face suntem şi rămânem neputincioşi - încât ajungem fiecare să realizăm condiţia tragică a existenţei noastre sociale. Şi după cum, altă dată, rezistenţa în faţa destinului tragic al omului (făptură sortită ignoranţei, morţii, limitării) implica resemnare definitivă sau nădejde infinită - astăzi suntem siliţi să ne resemnăm sau să nădăjduim chiar împotriva nădejdii; dar atitudinile acestea nu le luăm faţă de condiţia eternă, cosmică, a omului, ci faţă de condiţia lui temporală, istorică; faţă de întristatul ceas social care ne-a fost ursit să-l trăim.

Există astăzi în lume o suferinţă meschină, cotidiană, inferioară; o suferinţă biologică, nu una umană şi spirituală. Tragismul acesta de fiecare zi pe care îl trăim cu toţii nici nu ne ajută, cel puţin, să ne adâncim sufletul nostru, să-l conducem spre mântuire. Un Faust, un Sf. Augustin, un Pascal, un Karamazoff - nu mai sunt contemporanii noştri în spirit. Noi suntem ursiţi să înţelegem neputinţa noastră umană, limita voinţei noastre, nedreptatea predestinată acestei Lumi - auzind cum alţii au miliarde, iar alţii mor de foame, asistând cum cele mai curajoase porniri sunt înecate în ticăloşia sfârşiturilor, ştiind cum totul se cumpără, totul se vinde. Este o aşteptare tristă pretutindeni în lume. O aşteptare a întregii vieţi colective neliniştită, chinuită. Ce miracol va putea sparge zidul de noroi care ne sufocă ? începi să disperezi chiar la posibilitatea acestui miracol..." Mircea Eliade - Arta de a muri, Tragism 1933

Flashmob

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Sun, 17 Oct 2010 22:10:00 +0000

mona lisa drawing

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Sun, 17 Oct 2010 20:45:00 +0000

eromania e de vanzare

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Mon, 11 Oct 2010 17:07:00 +0000

Cine vrea s-o cumpere click aici

Cum depasim mai usor criza :)

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Tue, 05 Oct 2010 19:14:00 +0000

Nicolae Popa şi conturile Facebook :)

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 10 Sep 2010 21:06:00 +0000

Sorin Ovidiu Vântu şi manipularea mediatică

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Fri, 10 Sep 2010 19:19:00 +0000

Încă o zi de minciuni şi manipulări marca RealitateaTV. Imagini repetate obsedant cu Basescu, Vântu şi un câine rănit. Îmi pare rău de căţeluş, dar el, săracul animal este doar o victimă colaterală. Pentru jurnaliştii servili lui Vîntu nu contează câinele, cum nu a contat nici copilul împins de Băsescu în filmul repetat la fel de obsedant în decembrie 2009. Câinele este numai bun pentru o manipulare afectivă a iubitorilor de animale. Da, şi eu am fost impresionată până la lacrimi (că doar recent mi-am înmormântat câinele), dar asta nu înseamnă că vinovat este Băsescu, iar părintele FNI este o blândă şi inofensivă victimă.

Mi-e lehamite de acest subiect. Aşa că, spun şi eu, la fel ca Dan Tapalagă: "Vântule, dormi liniştit! Aproape toată presa lucrează pentru tine!"

Azi noapte mi-a murit cainele ...

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Tue, 07 Sep 2010 08:52:00 +0000

Astăzi l-am înmormântat pe Amir jr. Tristeţea nu poate fi descrisă în cuvinte ...

Relitatea TV îi face reclama remaniabilului Gabriel Sandu

noreply@blogger.com (io, dana popescu) — Thu, 02 Sep 2010 16:30:00 +0000

Astăzi, la ştirile de la 11.00, la cele de la 13.00 şi de la 14.00 postul RealitateaTV a găsit momentul oportun pentru a prezenta cetăţenilor rezultatele obţinute de Gabriel Sandu în cei 2 ani de mandat la Ministerul Comunicaţiilor. Ca urmare, reporterii postului au considerat relevant să prezinte modul în care funcţionează "Ghişeul Naţional", implementat ieri :), sub titlul "Ghişeul Naţional ne scapă de cozi". "Carmen Constantin ne spune, chiar de la minister, cum ar trebui să funcţioneze acest birou şi în ce fel ne-ar uşura viaţa"...

Am rămas stupefiată de nonşalanţa cu care Toma Câmpeanu, expreşedinte al ASSI şi actual consilier personal al ministrului Sandu prezenta modul în care funcţionează sistemul e-guvernare. E drept, că pe site-ul e-guvernare pot fi accesate numeroase formulare postate de către multele instituţii publice înscrise în SEN. Ceea ce a uitat să spună domnul Câmpeanu este faptul că aceste formulare se găsesc acolo de câţiva ani şi că cetăţenii apelează la site-urile autorităţilor publice locale pentru a le accesa şi pentru a avea o comunicare on-line eficientă cu respectivele instituţii.