Paștele, prilej de liniște și odihnă? Nu și pentru noi…

Ana@Tralalife — Tue, 10 Apr 2018 12:10:17 +0000

Bine v-am regăsit și Hristos a înviat! Azi e prima zi în care simt și eu că e sărbătoare, pentru că azi mi-am propus să nu fac nimic. Adică, deh, ar fi treburi de făcut prin casă, haine de spălat și jucării de adunat, dar azi zic pas tuturor acestor activități; azi noi, familia Ștrumfilor atomici, ne odihnim…pentru că de o săptămână încoace suntem tot pe drumuri (ca în fiecare an pe vremea asta, de altfel).

Cineva drag îmi spunea că pe vremuri parcă timpul nu zbura așa ca în zilele noastre și nu erai mereu într-o continuă viteză, ca în prezent. Așa o fi fost, nu contest, dar realitatea în care trăim noi presupune să fii mereu pe fugă (chiar dacă trăiești în Ardeal :)), încercând să jonglezi cât mai eficient cu multitudinea de lucruri de făcut, cu focus pe “a nu ajunge la balamuc”.

Revenind la traseul nostru din mini vacanța de Paște, el arată cam așa:

Partea 1 (Cluj-Câmpulung): 250 km – de obicei parcurși în aprox. 3,5 ore, pe seară (dupa ce corporatriștii termină programul de lucru și junioarele au chef de orice mai puțin de mers cu mașina). Dar ca să vedeți cât de perseverenți (sau masochiști) suntem, ne-am obișnuit să facem asta atât de des încât nici nu ni se mai pare nu știu ce grozăvie. Regulile noastre: planificăm riguros toate aspectele călătoriei (gustări, apă, muzică, jucării și jocuri de jucat în trafic) și NU facem pauze pe drum (dacă îi trebuie cuiva pauză de pipi, înseamnă că planificarea a fost defectuoasă… la sfârșit facem lessons learned :)))

De obicei ajungeam la Câmpulung vineri seara, despachetam hăinuțele, pătuțul și olițele, ne mai prefăceam că îi ajutăm pe părinți cu una alta, vizitam cât de multe neamuri reușeam până duminică la prânz, când împachetam și plecam spre alte meleaguri românești. Anul ăsta am ajuns cu două zile mai repede, dar joi și vineri ne-am distrat cu tuse, muci și erupții dentare, deci nu am avut timp de plictiseală. Și să ai copii bolnavi e chiar mai hardcore decât un concert bun. Intensitatea plânsetelor, gesturile extreme (acum sunt veseli, în 10 minute se încing de la febră și devin legume deshidratate)…pe cuvânt ca e wow! Adrenalină maxima :))

Uite așa am trecut și peste cele 2 zile “bonus”; sâmbătă am mers la slujba de Înviere (ca orice bucovineancă adevarată), iar duminică am plecat spre Maramureș, sa vizităm alți bunici și neamuri.

Partea a 2-a (Câmpulung – Lăpuș): încă 220 km, parcurși de data asta pe lumină și cu burțile pline de sarmale și cozonaci (muuuult mai suportabil). În Țara Lăpușului era soare și mai cald decât în Bucovina. Am mai mâncat niște pască și ouă roșii, am gustat puțină horincă și ștrumfinele au alergat după găinile străbunicii (să învețe și ele că totul e în viteză și nu e timp de stat la soare). Și cum orice lucru frumos se termină repede, a venit ziua de luni și a trebuit să ne întoarcem la Cluj (partea a 3-a a drumului) – încă 115 km, o nimica toată, la experiența noastră de călători…:)))

Am ajuns cu bine acasă și am despachetat doar strictul necesar. Mâine reîncep treburile în forță; astăzi, respir…

Voi cum ați petrecut de Paște?

Ce facem cu copiii în Cluj zilele astea?

Ana@Tralalife — Mon, 26 Mar 2018 18:40:33 +0000

Toți părinții ajung din când în când într-un stadiu în care nu mai știu ce să facă cu copiii, unde să îi mai ducă pentru a le consuma energia atunci când vremea de afară nu permite joacă în aer liber. Am avut și noi această dilemă, așa că am ales să scriu azi despre câteva activități pe care noi le-am descoperit în ultima vreme, poate vă ajută și pe voi.

Am încercat deja și recomand cu drag:

Muzeul iluziilor – Până la sfârșitul lunii martie, la Cinema Dacia din Mănăștur puteți vizita Muzeul Iluziilor. Conceptul e o premieră în România și oferă o experiență interactivă în cadrul căreia puteți afla mai multe despre iluziile optice, oglinzi, holograme și puteți cânta la theremin (instrument muzical care nu necesită atingere).

Noi am dus-o pe Mara și ne-am distrat foarte bine. Vedeți aici un video realizat de noi, să vă convingeți că merită experiența. Mai multe detalii despre program, tarife și rezervări găsiți aici.

2. Vizită la Salina Turda

Dacă nu ați fost încă la salină cu copiii, Turda este o opțiune foarte potrivită, mai ales în această perioadă (când în salină e mai cald decât afară :). Atracțiile și beneficiile locatiei sunt multiple; efectul terapeutic, distracția de la locul de joacă subteran, fascinația de a observa salina din roata mare sau o plimbare cu barca sunt doar câteva dintre opțiunile disponibile. Mai multe detalii despre orar și tarife găsiți pe site-ul oficial al salinei, iar aici puteți vedea câteva imagini de la ultima noastră vizită la Turda.

3. Activități sportive – deocamdată noi am ales dansul și constatăm cu bucurie că Marei îi place mult; la nici măcar 4 ani, ea începe să aibă noțiuni de ritmică și e în stare să urmeze o coregrafie. Din punctul meu de vedere, orice fel de mișcare e benefică pt dezvoltarea celor mici, noi am ales să începem cu o activitate de echipă pentru a o ajuta să socializeze cu alți copii, să iasă din zona de confort (trebuie să participe la ore singură , fara ca noi părinții să fim prezenți) și să respecte regulile si structura propusă de profesoara de dans.

Opțiunea noastră pentru aceste cursuri: Clubul de dans sportiv Macarena. Ne place mult! Vedeți aici un video din galeria noastră de familie.

În incheiere, am încă două propuneri de activități pe care nu le-am încercat încă, dar care sunt pe lista mea pentru perioada următoare:

Teatru pentru copii – recunosc că nu le-am dus încă pe ștrumfine la teatru, excepție făcând reprezentațiile la care Mara a participat la grădiniță. Vreau totuși să încercăm să mergem împreună la teatru, să simtă plăcerea unui spectacol văzut într-o sală special concepută pentru așa ceva. Pe lista mea de “to do” este, așadar, să încercăm un spectacol la Teatrul de păpuși Puck și, până atunci, vom încerca mâine (27 Martie 2018) o reprezentație la Teatrul Național Cluj, în cadrul Zilei Porților Deschise. Să vedem cum va fi…în cel mai rău caz, Lia va plânge isteric și va trebui să plecăm în timpul spectacolului (iar apoi va plânge Mara, deoarece ea voia să mai stea); dar să fiu optimistă…Murphy nu poate fi prezent în fiecare zi, right? :)))
Activități în cadrul Palatului copiilor Cluj – un loc unde copiii pot desfășura diverse activități extra-curriculare (culturale, muzical-artistice, tehnico-aplicative, sportive). Pe site-ul instituției scrie că sunt acceptați copii începând cu vârsta de 5 ani, însă există activități precum balet, karate, schi sau înot potrivite pentru copii începând cu 3-4 ani. Probabil că o voi înscrie pe Mara la un atelier din toamnă, pentru diversitate (și pentru că, recunosc, îmi aduce aminte de Clubul Copiilor la care activam eu când eram mică).

Cam atât pentru azi. Sper ca măcar o parte din propunerile mele de activități pentru copii să vi se pară utile și aștept, la rândul meu, sugestii interesante.

O seară grozavă să aveți și…hai primăvară!!!

Despre (lipsa de) inspirație, lectură critică și dezvoltare personală

Ana@Tralalife — Mon, 19 Mar 2018 21:28:09 +0000

Săptămâna trecută am fost în criză de idei și nu am scris nimic. Am avut niște zile absolut normale, petrecute acasă cu ștrumfii mei, cu treburi domestice, ceva renovări prin casă și multă joacă. Și am încins telefonul scroll-uind după inspirație pe bloguri și pe social media. Și parcă toată lumea scria articol după articol, numai eu nimic…dar înspre sfârșitul săptămânii am avut o revelație, în timp ce citeam un articol destul de frapant prin lipsa de credibilitate (autorul habar nu avea despre subiect, dar a ales să scrie un articol critic în care discredita un concept pe care nu îl înțelegea – pentru că e cool să fii vocal, să te dai inteligent și să inviți lumea să își dea cu părerea asupra unor subiecte controversate); am realizat atunci că scrisul nu e un maraton și e ok să scrii doar când ai ceva relevant de spus, când te-ai documentat suficient de mult și poți emite idei pertinente sau când poți povesti din propria experiență. Partea tristă e că nu toate publicațiile/blogurile țin cont de aceste principii; și așa oameni cu păreri neavizate, dar care care “latră tare” ajung să influențeze alți oameni care nu știu să filtreze sursele de informație și iau de bună orice bazaconie citesc online.

Așa că, dragilor…citiți cu atenție, căutați surse credibile, verificați informațiile înainte de a le lua de bune și treceti tot ce citiți prin prisma propriilor valori si judecăți!

În altă ordine de idei, începutul primăverii (calendaristice :D) m-a provocat să îmi depășesc niște frici și să încep să îmi dezvolt abilități pe care mi le-am dorit dintotdeauna (din categoria “și mamele vor să își antreneze neuronii anchilozați de la atâta schimbat de Pampers”); prima pe lista mea: public speaking. Procesul de învățare va fi lung și dureros, dar sunt pregătită să investesc timp și răbdare pentru a mă dezvolta.

Ca să vă amuzați puțin de “carisma” mea de speaker, vă atașez o fotografie de la cel mai recent exercițiu de vorbit în public; mai revin asupra subiectului când ajung la nivelul următor.

Voi ce planuri de dezvoltare personală aveți primăvara asta? Nu aveți? Să vă faceți, neapărat!

O săptămana cu spor vă doresc!

Sursa foto: Toastmasters Cluj

Vreau, NU vreau!

Ana@Tralalife — Wed, 07 Mar 2018 08:49:18 +0000

Săptămâna asta revin cu o poveste din jurnalul nostru de familie, așa că pregătiți-vă să visați la vacanță și să râdeți de noi situații în care copiii îți arată că în cele din urmă ei fac regulile casei.

Weekendul trecut am fost aroganți. Am profitat de iarna de afară și am făcut o escapada în doi, la zăpadă. Am lăsat fetele frumos la bunici și am plecat pentru două zile pe pârtie la Vatra Dornei. Pentru necunoscători, Radu e expert la ski, în timp ce eu n-am niciun talent la sporturi; trecând peste asta, anul acesta m-am apucat de snowboarding și încep sa sper că la un moment dat vom putea merge cu întreaga familie într-o vacanță la zăpadă fără să merg acolo doar pt Spa si après-ski (cred că mă lovește midlife crisis :)))

Revenind la oile noastre, pot să vă spun ca e tare simplu să te reobișnuiești cu viața fără grijii, când copiii sunt departe și bine îngrijiți. Poți sta pe pârtie o zi întreagă, poți bea ceva fără să te gândești că trebuie să duci pe cineva la grădiniță sau la dansuri sau la doctor (că cine știe ce poate păți în orice clipă), poți sta la taclale cu oameni cunoscuți sau necunoscuți pe care îi cunoști prin taverne (cu care inevitabil ajungi să vorbești tot de parenting) și lista posibilităților rămâne deschisă. “Magia” nu ține mult, într-adevăr. După o escapadă din asta ești, de regulă, mort de oboseală (doar nu mergi în vacanță să dormi) și cu buzunarele mai goale, plus că te mai încearcă și un sentiment de remușcare (“Ok, dar oare copiii ce fac? Hai să văd dacă nu au dat foc casei și dacă bunicii au nevoie de puțin ceai de mac să se liniștească după experiența asta :)))” Să privim totuși imaginea de ansamblu: după o escapadă de acest gen, noi adulții ne reîncărcăm și simțim din nou că recăpătăm controlul asupra vieții noastre (cel puțin pt o zi sau două…)

Și acum partea în care tot feng shui-ul se strică (doar nu se putea să ne simțim atât de zen pt prea mult timp…): ne întoarcem la Câmpulung după copii, toată lumea veselă și voioasă; vine vremea să plecăm la Cluj, dar Mara zice că ea nu vrea sa plece, că rămâne la buni. Nouă nu ne vine să credem… discutăm cu ea 15 minute, îi prezentăm avantajele și dezavantajele, să ne asigurăm că înțelege ce face. Nu și Nu, ea vrea să rămână la Câmpulung. Îi scoatem hainele din bagaj, ne luăm rămas bun de la ea și plecăm. Și întâmplarea face că ne-am oprit să mai salutăm pe cineva, să alimentăm, să cumpărăm ceva; deja ne făceam planuri că vom avea o săptămână ușoară, că ajungem în Cluj și mergem la un chef cu niște prieteni (cu un singur copil era de-a dreptul lejer)… după 2 ore de când am plecat eram doar la vreo 70 km depărtare, când sună telefonul; la celălalt capăt, Mara se chinuia să vorbească; se auzeau doar sughițuri și suspine, nimic inteligibil. Încerc să o liniștesc, să îmi dau seama ce s-a întâmplat…degeaba. Ia Radu telefonul, vorbește calm și rar, o lasă apoi pe ea să vorbească…”Tttatti, haideți după mine; vreau la Cluj, eu nu mai vreau la buni! Te rog nu mă lăsa aici, eu vreau la casa noastra, la sora mea și la gacica (gashca) noastră!” Iar plânsete sfâșietoare…iau eu telefonul, reușesc să o liniștesc și să o conving să rămână la bunici până weekendul viitor, după cum am agreat. În 5 minute sună iar: “Maaami, hai după mine te roooog! Eu vreau la vooooi! “ Plânsete și suspine… și ce credeți că am făcut? Ne-am întors după ea. 4h 30’ mai târziu eram toți 4 la Cluj, după ce am stat mai bine de 6 ore în mașină, am numărat toți copacii, mașinile și acoperișurile verzi, după ce am cântat toate cântecele cunoscute și ne-am jucat de un milion de ori jocuri de rol cu Elsa, Anna și alte prințese. Mara era fericită și fresh, Lia se ținea și ea bine, eu cu Radu eram praf. :)) Toate planurile de chef pe seara aia s-au stricat, evident, și am poposit rapid la cabana plăpumioara.

Morala: a fost îndrăzneață ideea noastră de escapadă, dar era prea frumos să fie totul zen până la capăt, nu?! Și totuși, ce bine e să ieși puțin din normal și să te simți iar fără griji… să încercați și voi, neapărat!

Un început de primăvară excelent vă doresc!

Sursa foto: unsplash.com

Aplicațiile mobile -moft sau necesitate?!

Ana@Tralalife — Fri, 02 Mar 2018 19:19:29 +0000

În ziua de azi există o aplicație pentru aproape orice: urmărirea activității fizice, învățarea unui instrument sau a unei limbi străine, jocuri educative pt copii, monitorizarea travaliului, alăptat, plătit parcarea, monitorizare trafic, comandat mâncare și muuulte altele.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu recunosc că îmi plac mult toate aceste facilități oferite de app-urile mobile și testez tot ce pot pentru a-mi face viață mai ușoară și mai interesantă. Azi o să vă dezvălui câteva dintre preferatele mele…
Să începem cu unul din lucrurile vitale: mâncarea. Aproape orice restaurant care face livrări la domiciliu are în zilele noastre o aplicație mobilă. Dar cea mai mare șmecherie sunt aplicațiile care îți oferă posibilitatea să alegi între mai multe restaurante (totul în cadrul aceluiași app). hipMenu te ajută să comanzi ușor mâncare cu livrare la domiciliu; îți faci un cont, poți plăti cash sau cu cardul, poți da ușor feedback, e grozav!
A doua ca și utilitate în lista mea de aplicații este TPark, cu care pot plăti ușor parcarea în Cluj. Trebuie doar să introduc nr de înmatriculare al mașinii, zona (înscrisă pe indicatoarele din dreptul zonelor de parcare) și durata, după care aplicația înregistrează plata (ce va apărea pe următoarea factură a operatorului meu de telefonie mobilă). It’s that simple…si nu mai trebuie sa umbli cu monede pe la taxatoarele care de cele mai multe ori nu funcționează.
Tot în sfera utilă șoferilor este deja celebra Waze, care oferă informații despre trafic, pe o rută prestabilită. Eu o folosesc adesea în oraș (si nu numai), pentru că ma ajută să economisesc timp și să aleg ruta cea mai avantajoasă.
CleverTaxi si Uber sunt utile pentru situațiile în care am nevoie de transport în interiorul orașului și aleg să las mașină acasă. Ambele permit comandarea unei mașini, al carei parcurs îl poți urmări în timp real pe telefon. Clever prezintă avantajul că e folosită de mai multe firme de taximetrie, deci clientul beneficiază de cea mai apropiată mașină și poate alege compania prestatoare, pe când Uber e un serviciu de car sharing ce garantează o mașină curată și un șofer amabil (care de multe ori lipsesc de la firmele de taximetrie clasică). Din pacate ambele aplicații se confrunta momentan cu acuzații de concurenta neloială (cel puțin în București), deci să vedem pentru cât timp vor mai fi disponibile…
Niște aplicații pentru mămici, pe care eu le-am găsit tare utile: Contraction Timer si Baby Tracker.
Contraction Timer am folosit-o în timpul travaliului (DA, exista asa ceva) si m-a ajutat să îmi monitorizez contracțiile și să identific momentul de plecare spre maternitate. Foarte utilă, indiferent la al câtelea copil sunteți.
Baby Tracker am folosit-o în primele 4-5 luni ale Liei, pentru a urmări programul ei de masă, somn, greutate etc. (inclusiv grafice pe care le puteam arata pediatrei pentru a evalua evoluția strumfinei).
Trecând la sfera aplicațiilor de învățare, recomand oricând Duolingo pentru învățarea/exersarea unei limbi străine.
Pentru junioarele mele (cel puțin pt Mara deocamdată), am găsit câteva aplicații educative foarte simpatice, utile pentru dezvoltarea gândirii și îmbunătățirea vocabularului în română și engleză: ABC Trenul alfabet, Kids English si bineînțeles Khan Academy (care stimulează învățarea de noțiuni din domenii diverse – folosită de majoritatea părinților care aleg abordarea de home schooling pt copiii lor). Da, știu ce vor spune unii părinți mai scrupuloși: îți lași copilul să stea cu nasul în tabletă în loc să faci activități cu el în aer liber?!!! Răspunsul meu: DA, ocazional o las să se joace pe tabletă, atâta timp cât nu durează prea mult și sunt convinsă că are acces doar la conținut educativ.
Închei cu o aplicație care mie mi se pare absolut excepțională, pentru pasionații de muzica ce doresc să învețe să cânte la chitară, chitară bass, pian sau ukulele: YOUSICIAN. Varianta free te limitează la 30 minute de utilizare pe zi și e presărată cu reclame, dar pentru cei foarte organizați poate fi o opțiune mai mult decât decentă. Eu am ales să îmi fac un abonament plătit, care îmi oferă o flexibilitate mai mare și tutoriale mai detaliate.
Cam atât pentru azi; va încurajez sa testați cu încredere app-urile de care v-am povestit și sunt curioasă ce părere aveți despre ele.

De unde mai luăm niște timp?!…

Ana@Tralalife — Wed, 21 Feb 2018 14:34:47 +0000

Știți perioadele alea în care faceți tot posibilul să vă planificați cât mai bine acțiunile și aveți o grămadă de idei de valorificat, dar parcă toate planetele se aliniază împotriva voastră și nu vă mai ajunge nicicum timpul? Veți spune poate că nu are legătură cu planetele, ci cu time managementul defectuos – eu una așa aș fi spus înainte să am copii…dar planetele s-au încăpățânat să îmi demonstreze contrariul :)))

Lăsând gluma deoparte, eu sunt convinsă că noi oamenii putem duce mai mult decât credem, că mereu există o versiune a noastră mai bună pe care încă nu am descoperit-o, că avem resurse nebănuite pe care trebuie să avem curajul să le explorăm și să ne depășim limitele. Sună foarte flower-power, știu..dar eu chiar așa cred. Asta nu înseamnă că nu am și eu supărările și frustrările mele; normal că nu sunt de acord cu inepțiile iluștrilor de la guvernare, cu părinții care nu își vaccinează copiii și/sau care îi aduc bolnavi la grădinița, cu obiceiul de a ne plânge de orice sau de a aștepta să ne rezolve alții problemele; doar că eu aleg să nu fac polemică pe temele astea pentru ca m-aș încărca negativ și mi-aș pierde din energie. Și când ești părinte și rămâi fără energie, e grav… Te trezești că te enervezi din orice, țipi, ești prea autoritar (sau dimpotrivă, delăsător) și asta NU e o stare pe care ți-o permiți pe termen lung. (Observați cum, involuntar, am schimbat persoana la care mă refer când vine vorba de chestiuni mai delicate; am vorbit ușor de părerile și frustrările mele la persoana I, dar când să zic de asumarea unor emoții negative mai profunde am trecut la persoana a II-a cu un ton moralizator :)))

Mă amuz de multe ori când îmi analizez replicile și gesturile și tot de multe ori îmi dau seama că vreau să fac mai bine pe viitor și mă ambiționez să evoluez. Și mă tot gândesc cum să fac mai eficientă treaba asta cu educatul copiilor, astfel încât să am satisfacție pe termen lung și să îmi mai rămână timp și pentru celelalte 1 milion de lucruri pe care aș vrea și mă simt în stare să le fac. Încă nu am găsit rețeta magică, dar lucrez la asta. În ultima vreme am tot mers la diverse cursuri și conferințe de parenting din care încerc să culeg idei utile, pe care apoi le testez acasă cu piticele. Abordarea care mi-a plăcut cel mai mult, din câte am auzit până acum, se cheamă Hand in hand parenting și am aflat despre ea de la un curs ținut în Cluj de o doamnă pe nume Brîndușa Milășan. Noțiunile promovate nu sunt neapărat noi (nevoia de conexiune a copiilor, timp special 1-1 cu copilul, limite setate cu blândețe etc.), dar eu rezonez perfect cu ele în această etapă a vieții noastre de familie. Momentan testez efectul terapeutic al timpului special petrecut cu Mara (reprize limitate de joc, în care ea poate face regulile și eu respect tot ce vrea ea – îi satisfac așa nevoia de control, atât de râvnită și greu de atins în rândul celor mici). Până acum efectele au fost grozave și am obținut în schimb momente de cooperare incredibilă. Imaginați-vă că după o zi presărată cu reprize de timp special am convins-o să își facă singură ordine în cameră (nu vreți să știți cum arăta camera înainte și după :))) Fabulos!! Recomand așadar cursurile Brîndușei, pe care o puteți găsi la Burtica Mea. Poate vă ajută și pe voi…

Alte cursuri utile la care am mai participat au fost organizate de Mind Education Health, care vorbesc despre prietenia adult-copil ca și scut pentru sănătatea mentală , atenția față de fenomenul de bullying (ce poate apărea încă de la grădiniță, în caz că nu știați), dezvoltarea încrederii și a siguranței copiilor, iertare, stabilirea limitelor, frica de respingere etc. Mi-am propus să scriu un articol detaliat despre tot ce am învățat (sau mi-am amintit) la aceste conferințe, dar o să ajung și acolo… Până atunci mai am niște nasuri de desfundat și tuse de potolit, dar până la urmă voi avea timp să fac tot ce mi-am propus.

Filozofia de la care a plecat articolului de azi e simplă: niciodată nu ne va ajunge timpul, mereu vor apărea evenimente neprevăzute care ne vor afecta planurile și posibil încrederea în noi, dar la sfârșitul zilei e vorba despre priorități și despre capacitatea de a renunța la lucrurile care nu sunt fundamental esențiale. Și totuși, ce bine ar fi dacă am mai putea face rost de niște timp să facem totul perfect!!..

Sursa foto: https://unsplash.com/

Relații sănătoase cu copiii…care o fi rețeta?

Ana@Tralalife — Wed, 07 Feb 2018 10:20:41 +0000

Scroll-uiam zilele trecute prin blogurile pe care le urmăresc și un titlu mi-a atras atenția pe site-ul Ioanei Boca “The threenager sau mini-adolescentul de 3 ani” . După cum bine intuiți, m-am identificat cu mama unei threenagerițe rebele; și oricât de Tra-la m-aș da eu, mă confrunt cu probleme comune în educarea unei mini-adolescente care nu știe încă să comunice eficient și nu își poate gestiona emoțiile (o descurc eu cumva, dar imaginați-vă cum se simte Radu cu atâtea mofturi feminine in jur :)))

Lăsând gluma deoparte, e foarte solicitant și provocator să treci cu brio o zi alături de un copil de 3-4 ani. Si credeți-mă că toată experiența acumulată în viața profesională despre negociere și rezolvarea conflictelor sunt adesea egale cu ZERO în fața unui copil încăpățânat…pentru că el/ea nu are înțelegerea unui adult, dar are deja conștiința propriei persoane și propriile preferințe și dorințe…și nu înțelege ideea de renunțare. Mda..și de aici mă apucă uneori sentimentul de incompetență. Și cum eu nu sunt genul de om care se complace în situații incomode, încep să scormonesc după soluții. Nu cred ca există părinți perfecți, doar că unii își dau silința mai mult decât alții și eu nu concep ideea de eșec în educarea copiilor; așadar m-am gândit că e loc să mai învăț și eu lucruri de la alții mai cunoscători decât mine. Întâmplarea face că am aflat de o conferință Mind Education Health care se potrivește contextului în care ne aflăm noi acum, așa că joi o să merg să învăț despre “Relații sănătoase între adulți și copii”. Sunt nerăbdătoare să aud sfatul specialiștilor și să schimb păreri cu alti părinți de pitici năbădăioși. Până atunci, cânt în gând un cântecel cu care ne distrăm adesea eu cu Mara (când ești nervos și vrei să țipi, respiră adânc… :))))

O zi liniștită vă doresc!

Despre mișcare și încărcarea bateriilor

Ana@Tralalife — Wed, 31 Jan 2018 15:25:29 +0000

Am cam tras chiulul de la scris în ultima vreme, știu, dar pe cuvânt că există o explicație … Am fost plecați într-o mini-vacanță și am ales să las alte activități deoparte și să mă bucur de câteva zile pe pârtie alături de ai mei cei dragi. Și a meritat din plin…

Un lucru pe care l-am învățat în viața adultă e că este important să faci lucruri (și) pentru tine. Nu poți dezvolta relații armonioase cu alții dacă tu nu ești fericit cu tine însuți, iar pentru asta trebuie să găsești lucruri care să te bucure și să îți încarce bateriile. Sursele mele de putere sunt destul de boeme: un cântec, o cafea și o discuție plăcută, un joc cu copiii sau un pahar de vin alături de jumătatea mea; dar când mă uit în jur, îmi vin idei noi în fiecare zi…

Sporturile nu m-au pasionat niciodată, dar îmi dau seama că nu vreau să transmit mai departe această atitudine fetelor. Așa că am început să mă educ în acest sens și să testez activități pe care le-aș putea învăța alaturi de copii. Anul ăsta a început deja bine, am încercat (și mi-a plăcut mult) să mă dau cu placa. Nu mi-au trebuit decât 30 ani să îmi fac curaj, dar anul ăsta am reușit :)) Mara a încercat și ea ski-urile și a fost distractiv. Sigur vom repeta experiența cu prima ocazie.

Să nu vă imaginați însă că a fost totul flower-power (cu copiii nu e niciodată așa); au fost mofturi, plânsete că nu mai vrea, trânte, muncă de lămurire că și Bobiță cu Buburuză au depus efort ca să învețe să schieze (și uite așa am reușit performanța de 4 zile pe pârtie, încheiate cu veselie și promisiuni că vom reveni).

La capitolul poze nu stau prea bine, așa că vă arăt doar câteva ipostaze…în rest, va trebui să mă credeți pe cuvânt că a fost frumos și să încercați și voi neapărat!

Și… iarnă, cred că e primul an în care te rog să mai stai puțin! Parcă aș mai da o fugă-două pe pârtie până apar ghioceii…

Viața socială a copiilor, la fel de importantă ca și a noastră

Ana@Tralalife — Wed, 17 Jan 2018 09:57:48 +0000

În weekend am fost invitați la o petrecere pentru copii; ocazia: ziua de naștere a fetiței unor prieteni. Mara și Lia au primit invitații cu Doctorița Plușica, deci clar nu puteam lipsi de la eveniment. Mara mai fusese la câteva petreceri înainte, Lia era și ea cam la a 3-a încercare, deci nu ne-a speriat ideea de a merge într-o încăpere plină cu copii dezlănțuiți.

Ne-a luat o eternitate să ne îmbrăcăm și să ieșim din casă (Mara nu își găsea mărgelele cu floricele, iar Radu cheful :)), dar într-un final am ajuns la destinație. Acolo, distracția începuse; muzică veselă, copii care alergau și vociferau, mingi, topogane și călușei…o nebunie! În celălalt colț de sală, părinții beau o cafea și socializau (cel puțin pentru câteva minute/până ce copilul din dotare avea nevoie de ceva); foarte important la genul ăsta de evenimente e că sunt necesari AMBII părinți (unul singur nu face față entuziasmului celor mici :))). Acum vor să se joace, în 5 minute vin plângând pentru că un copil le-a luat jucăria (identică cu alte 100 de jucării, dar ei o vor pe AIA), peste alte 10 minute vor pipi, caca, apă, mâncare, altă muzică și lista poate continua…și dacă aveți mai mult decât un copil la fața locului, distracția e și mai mare!…

Lăsând ironia la o parte, petrecerile pentru copii sunt de-a dreptul grozave în zilele noastre; locuri frumos amenajate, jucării cu carul, topogane gonflabile, animatori costumați în personaje din desene, de poveste... E adevărat că și costurile unei petreceri de genul sunt pe măsură și prima reacție de adult responsabil poate fi : dacă la 4-5 ani îi organizez așa ceva, la 18 ce mai facem?! Pe de altă parte, oare cât valorează bucuria unui copil căruia i-a cântat Elsa “La mulți ani” și care a dansat pentru o ora cu Mickey? Depinde de posibilități. Poate crește și fără așa ceva? Cu siguranță…dar totuși ce s-ar bucura dacă ar avea parte de șansa asta!! Până la urmă depinde de fiecare părinte dacă și cum poate să îi ofere copilului momente magice. Și e minunat să vezi entuziasmul pe niște obrăjori bucălați…

Scopul acestui articol e însă departe de a milita pentru sau împotriva unor servicii menite să stârnească încantarea copiilor și presiune asupra părinților. Ideea e că ar trebui exploatat orice prilej de a facilita comunicarea și joaca între copii. Să le dăm ocazia să interacționeze cu alți copii (chiar necunoscuți), pentru că așa vor învăța să socializeze și să se adapteze cu ușurință la situații noi. Și la fel cum nouă, adulților, ne place să stăm adesea la o cafea cu prietenii și să dezbatem câte și mai câte, la fel și copiii au nevoie de felul lor de socializare cu alte ființe micuțe- joaca.

O zi liniștită vă doresc și la cât mai multe evenimente sociale reușite cu copiii!

Dar cu epuizarea cum facem?!

Ana@Tralalife — Wed, 10 Jan 2018 22:51:01 +0000

Cine isi imagineaza ca e usor de pastrat atitudinea de familie zen (in care cred cu tarie), e putin naiv. Nimic nu e usor in lumea asta si odata cu aparitia copiilor intr-un cuplu viata devine si mai provocatoare.
Din pacate nu exista reteta perfecta pentru a gestiona impecabil fiecare aspect al vietii noastre; fiecare vine cu bagajul personal, iar unii se descurca mai mult sau mai putin bine la calatorit in grup (familie). Suntem oameni si avem limite, iar uneori oboseala ne ajunge din urma si ne blocheaza din capacitatea de a empatiza, de a ne juca sau de a discuta rațional. Cu toate astea, eu sunt convinsa ca Universul ne-a creat puternici si adaptabili si ca trebuie doar sa gasim stimulul care ne încarca bateriile si ne reda energia sa mergem mai departe.
Si nu, nu e utopic ce va spun: starea de bine pornește de la o minte sanatoasa, un somn bun si lucruri facute din si pentru suflet.
Dovada personala: dupa o zi obositoare si nu prea buna, scriu acest articol filozofic si fara diacritice (azi chiar nu mai am energia), pentru ca ma ajuta sa ma relaxez si sa imi pun gandurile in ordine. Imediat o sa cad intr-un somn adanc (visez la el de dimineata, cand ma jucam cu Mara de-a printesa adormita); cu putin noroc nu o sa ma trezeasca Lia decat de vreo 2 ori pana dimineata, dar odihna mea e in “gingiile dintilor gata sa erupa”. Maine va fi cu siguranta o zi mai vesela. Noapte buna!