Nu-i inteleg pe postmodernisti. Imi par a fi artisti oportunisti. Au cateodata o sclipire de geniu, corect. Sunt totusi artisti si bineinteles ca lor nu le pasa de ceea ce crede si zice lumea despre ei.

Pana pe 31 martie a.c. puteti vizita la MNAC expozitia Fluxus in Germania 1962 – 1994. Probabil n-as fi scris acest articol daca n-as fi vazut fotografia de mai jos in colectia Fluxus.

Endre Tot - Nowhere

sursa foto

Eram in camera de garda a spitalului din baza militara VBC de langa Baghdad. Discutam cu Patrick, un medic kenian, despre planurile mele de viitor in ceea ce priveste calatoriile. El aminteste atunci despre Ibn Battuta, un calator marocan din secolul al XIV-lea. Ridic din umeri, ii spun ca n-am auzit de el. Un nepalez era in preajma, ne aude vorbind si spune o rima in hindi:

Ibn Batuta pehen ke joota. 

Am inteles ca ar insemna “gata de plecare in orice moment”. Sau ca are legatura cu papucii lui! Cine stie hindi pe aici sa ma corecteze! :)

Ibn Battuta

Doctorul imi povesteste apoi cate ceva despre Ibn Battuta, cum a calatorit in aproape toata lumea musulmana din timpul lui – care era la fel de intinsa ca astazi. In Kenia si Nepal nu sunt multi musulmani, insa in culturile celor doua tari acest mare calator este cunoscut si respectat. Dovada si rima de mai sus!

Ibn Battuta a si scris despre calatoriile lui. Am gasit pe Google Books o carte de-a lui, Travels in Asia and Africa, 1325-1354. 

De ce am scris acest articol astazi? Pentru ca Ibn Battuta s-a nascut pe 25 februarie 1304! Sunt sigur ca in zilele noastre ar fi fost un blogger de calatorii de succes! :)

P.S. Si Nicky Predescu se intreba anul trecut daca exista vreo carte de-a lui trandusa in romaneste. Asadar, dragi editori, aveti macar in plan o traducere?

Astazi a fost Dragobetele. Editura All a lansat o noua colectie, Iubiri de altadata. Si s-a gandit sa lanseze noua colectie intr-un mall, in Plaza mai exact. Nu prea mi-am dat seama ce inseamna acest lucru pana n-am ajuns acolo. Mallul pur si simplu nu rimeaza cu ideea de carte, de lectura publica, de cultura. Loredana Modoran mi-a spus ca mallul este noua agora. Intrebarea este: agora cui?

Cu toate aceste lucruri, sunt oameni care pun suflet cand citesc dintr-o carte. Mi-a placut cum a citit Dorotheea Petre. Si cum a cantat Dan Teodorescu (Taxi).

Lansarea de astazi mi-a reamintit un lucru invatat de la americani: location, location, location! 

Dupa cum va spuneam si-n articolul precedent, in ultimul timp intalnesc tot mai multi basci. Ma intriga acest popor din doua motive: vorbesc o limba care nu seamana cu nicio alta limba vorbita in prezent sau in trecut si au reusit sa-si pastreze identitatea desi sunt de mult timp sub doua popoare mult mai mari si mai puternice, francezii si spaniolii.

Ieri am fost uimit sa aflu ca bascii au fost navigatori si exploratori. Incepand cu secolul al XIII-lea, vanarea balenelor i-a dus in Marea Nordului, apoi in Islanda ca intr-un final sa ajunga pe partea cealalta a Atlanticului, in Newfoundland. Bascii numeau acest pamant Ternua.

Probabil nu as fi aflat acest lucruri daca nu gaseam brandul Ternua in Romania, mai exact in Magazinele Himalaya. Chiar eram in cautarea unor pantaloni de trekking, pentru ca pantalonii Hannah pe care ii am s-au cam uzat. David Neacsu mi-a recomandat o pereche de pataloni din ShellStretch, o combinatie intre poliester si spandex. Este un material elastic, ce se adapteaza formei corpului si ii asigura respirabilitatea. Ramane de vazut cum stau cu impermeabilitatea, o sa-i testez in week-end prin Bucegi, desi ei nu sunt facuti pentru iarna.

Eu mi-am luat o pereche Antrim (inseamna Antarctica in euskara), pe situl Himalaya si pe cel oficial nu apare modelul acesta. Asta pentru ca era o mostra si se pare ca pana in toamna nu vor mai sosi altii! I know, you hate me!

Mai jos aveti o pereche de pantaloni Ternua Coolkill, cel mai apropiat model de cel cumparat de mine.

Pe site sunt 4 modele de pantaloni Ternua, cu preturi intre 169,9 si 409,9 lei. Pana la sfarsitul lui martie, in magazinele Himalaya sunt reduceri de 25% la Mammut si Ternua.

sau despre fetele care vin prin Romania

Am descoperit de curand un surogat pentru calatoriile in strainatate: ma duc pana la aeroport si inapoi. Pentru ca trenurile Henri Coanda Expres sunt suspendate, am mers cu 780 pana la aeroport. Printre oamenii care s-au urcat in autobuz am vazut o fata care intreba in engleza daca nu are cineva vreun bilet in plus. Se pare ca nu era la curent cu stirile despre eliminarea biletelor pe RATB – a propos, mai foloseste cineva vebul a composta in Bucuresti? Mie mi-a fost destul de greu sa ma dezobisnuiesc si sa folosesc verbul a valida. Sa revenim la oile noastre, pardon, la calatoarele noastre: dupa ce ii spun ca nu mai exista bilete, se panicheaza putin. O linistesc spunandu-i ca am o calatorie in plus pe card. Vrea sa-mi dea 5 lei, opresc numai 3. Imi spune ca nu are ce sa faca cu cei 2 lei ramasi, ca pleaca din Romania. Vorbim ca si cum ne-am cunoaste de-o viata, in engleza, desi tare mult as fi vrut sa-mi scot spaniola de la naftalina. N-am facut-o insa pentru ca am intrebat-o de unde e si mi-a raspuns scurt din Tara Bascilor.

Auzindu-ne vorbind in engleza, o alta fata se baga in seama cu noi. Face voluntariat in Romania, lucreaza cu copiii dintr-un gimnaziu de langa Draganesti Olt. Se duce acasa, in Estonia, pentru doua saptamani. Ii promit ca o voi vizita la primavara, numai ca sa taca si sa vorbesc mai departe cu basca. Ah, ma gandesc sa-i fac un joc de cuvinte in romana – basca/bascuta dar ma gandesc ca-i prea complicat. Ne intelegem perfect: ea-mi spune ca sta in Guernica, eu ii spun ca porecla mea e Picasso. Cand vorbeste, isi arata toti dintii si zambeste, chiar si cand spune fuck. Am mai observat asta si la alte spanioleoaice. [Da, stiu, ea e din Tara Bascilor!] Imi spune ca e dezamagita de polonezi, ca i-a simtit prea reci. Estonianca imediat sare in apararea polonezilor, spunand ca prietenii ei polonezi nu sunt asa. Asa e regula universala, prietenii nostri nu sunt asa, sunt altfel. Cadem de acord ca romanii sunt latinos, sunt mai calzi. Totusi, Teresa (asta-i numele bascai) imi atrage atentia ca stam prea departe unul de celalalt. Ii spun ca noi romanii suntem mult mai apropiati de regula, mai ales in metrou si autobuz cand e ora de varf, dar ca eu am luat acest obicei de la americani.

I-am spus Terezei ca stiu un cantec in limba ei si am inceput sa-l fredonez. Am inceput amandoi sa cantam Haika mutil al lui Mikel Laboa. Probabil in 780 nu s-a auzit niciodata euskara. Si cantata, pe deasupra!

Teresa a stat vreo 3 luni in Berlin, dormind prin tot felul de hosteluri cu sobolani. E imbracata modest, chiar si ea se mira. Spune ca in Spania Tara Bascilor nu se imbraca asa, dar ii e frica sa nu fie jefuita. Cu toate masurile ei de precautie, i-a fost furat portofelul in metroul din Berlin. Atipise. Dupa intamplarea asta si-a cumparat borseta. Are +1 de la mine pentru asta. Acum vine de la Cluj Napoca. Nu poate pronunta corect numele orasului, dar estonianca e pe faza si o corecteaza inaintea mea. :) O intreb cu ce-a venit. Mare greseala, se pune pe injurat. Spune ca n-a platit atat de mult  - 30 de euro – pentru un drum cu trenul in toata Europa! E chiar revoltata. Ma abtin sa-i spun ca am un blog unde promovez calatoriile cu trenul. E adepta calatoriilor cu avionul, cat mai low-cost. Isi va lua zborbul de pe Otopeni spre Istanbul cu Pegasus si de acolo cu Air Arabia spre India. Imi spune ca pentru biletul Air Arabia a platit 150 de euro. Incep sa plang. Not!

Facem schimb de mailuri, eu le las cate o carte de vizita, ele imi scriu mailurile pe cate o bucata de hartie. Nu le inteleg scrisul. Asta insa realizez acasa. Inca astept un semn de la ele. In orice caz, cand ajung in Spania, Guernica scrie pe biletul meu!

Da, din pacate exista si asa ceva! Deh, nu pot fi tot timpul pe munte. Anul trecut ma batea gandu’ sa-mi caut un serviciu prin orasele de la poalele muntilor: Busteni, Sinaia, Brasov, Sibiu, chiar si Cluj-Napoca. Inca ma gandesc la acest lucru, asadar daca aveti vreun pont pentru mine, dati-mi de veste!

Cand nu se afla pe munte, muntomanu’ se pregateste pentru urmatoarea drumetie. Cum bine zicea cineva zilele trecute (cred ca una din fetele de la travelgirls) drumurile prin Bucuresti au inlocuit cu succes drumetiile pe munte iarna asta. In contextul acesta, saptamana trecuta Roxana m-a invitat la o editie de Povesti din LumeaMare pentru muntomani!

Trebuie sa recunosc ca a inceput sa-mi placa sa vorbesc in fata oamenilor, mai ales cand stiu ca exista un real interes pentru spusele mele. Cei de la Magazinul Boieresc ne-au pregatit o surpriza - scaunul povestitorului, pe care am pus stapanire cat timp Alina a povestit despre drumetiile ei cu cei din Ecotur.

efectul produs de povestile Alinei :)

Deja toata populatia ascultatoare de Povesti ma stie ca vorbesc prea mult! De data asta m-am uitat la ceas si m-am incadrat in timpul stabilit, ca apoi sa aflu ca Roxanei i-a parut rau ca n-am vorbit mai mult! :)

vrei sa fii bronzat ca mine? mergi pe munte cat te tine! :D

Pe bune acum, chiar daca mai aveam cate ceva de spus, m-am gandit ca Zuzi de abia astepta sa cante iar cei prezenti voiau s-o asculte! Zuzi ne-a incantat iar noi in timpu’ asta am gustat bunatatile aduse in rucsac de Alex sau gatite de cabanieri ad-hoc. Ce mi-a parut rau e ca nu toti stiau versurile cantecelor. Sau poate de vina a fost slaninuta, painea de casa si gulasul care au fost prea bune, prea ca la tara! :D

Va multumesc tuturor pentru cuvintele bune ce le-ati avut pentru noi si sper sa ne intalnim si pe un traseu, mai pe la vara asa :)

foto Alex Farca

Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania a lansat versiunea pentru mobil a sitului 0Salvamont, impreuna cu Vodafone.

Situl are urmatoarele sectiuni:

• informari - aici gasiti stiri despre vreme, atentionari, informari ale Serviciilor Salvamont din anumite zone
• intrebari – aici puteti adresa intrebari despre starea partiilor sau a traseelor s.a.m.d.
• trasee – informatii despre traseele din muntii nostri [numele traseului, culoarea marcajului, durata, gradul de dificultate, sezonalitatea, nivelul de echipare
• partii - informatii despre partii [nume, locatie, lungime, diferenta de nivel, grad de dificultate, instalatii de transport pe cablu, cate zile/an se poate folosi]
• cabane - informatii despre cabane [nume, locatie, altitudine]. Aici ar fi fost bun si un numar de telefon alaturi.

Vodafone organizeaza si un concurs pentru cei care acceseaza situl de pe mobil si trimit o intrebare pentru Salvamont. Premiul este un Motorola Defy+. De asemenea, si pe blogul chinezu.eu se desfasoara un astfel de concurs. Nu stiu daca puteti participa in ambele locuri, insa merita sa incercati! Aveti timp pana pe 21 martie a.c. sa participati la concursul de pe situl oficial si pana pe 2 martie a.c. la cel de pe blog! Succes!

Oamenii de munte sunt de doua feluri: cei care s-au nascut si traiesc in zone de munte si cei care n-au avut norocul asta, dar ar face orice sa se afle in preajma muntilor. Pentru ca nu toti putem face parte din prima categorie, eu ma bucur ca drumurile vietii m-au dus in randurile celor din cea de-a doua.

Probabil nu toti cei ce citesc aceste randuri isi vor da seama exact despre ce e vorba. Asadar, sa le facem o introducere!

Acum fix o saptamana citeam articolul lui Gabi Colea. Dupa ce am primit linukul catre apelul lui, m-am decis sa-l sun, sa-l intreb cum il pot ajuta. Gabi avea nevoie de bani, masini si muntomani dispusi sa care in spate minim 10-15 kg de alimente fiecare, pentru locuitorii din satele izolate de zapada. Eu m-am oferit sa adun cativa oameni. Au raspuns apelului meu Adi Snur, Vlad Tiganu’, Marius Porumbelu’ si Radu Sen. Pe Radu nu-l cunosteam pana sambata. Lucrul acesta m-a umplut de bucurie, faptul ca un om a aflat de aceasta actiune (si a raspuns si pozitiv chemarii!) in urma articolului pe care l-am scris saptamana trecuta imi confirma credinta ca nu-mi pierd vremea  scriind aici (multumesc Letitia!)

Si-am ajuns in Bisoca

Sambata la ora 6 ne-am intalnit in zona Obor si de acolo am plecat cu masinile spre Bisoca, in jud. Buzau. Noi si inca 50-60 de alti muntomani! N-am mai plecat asa multi la munte de cand eram in Pathos! Si cred ca e prima data cand plec cu masina mica spre munte! Nu eram singurul nedormit de pe acolo, probabil multi au avut greutati in a pune capul pe perna in noaptea dinainte.

Am sarit gardul de cateva ori, uneori chiar fara sa ne dam seama!

N-o sa va incarc memoria cu tot felul de detalii tehnice. O sa punctez ce a fost important pentru mine:

• am descoperit o zona despre care nu stiam mai nimic. Si pe care o voi vizita in continuare!
• am discutat cu oamenii. Majoritatea oameni batrani, pe care viata i-a trecut prin multe incercari, dar care nu sunt incruntati, care-si pastreaza fata senina. Nu stiu cat i-a marcat pe ei intalnirea cu noi, insa pe noi in mod clar ne-a marcat!
• am baut tuica de Bisoca si visinata, ambele foarte aromate! Nu prea recomand eu bauturi alcoolice, insa daca treceti prin zona incercati-le!
• mi-am facut noi prieteni, atat dintre localnici, cat si dintre muntomani!

O gospodina in fata gospodariei inzapezite

Mioare din Bisoca

Tata si fiu

Deszapezirea unei case

Culegem informatii (turistice) de la localnici :)

De iarna...

Pe curand! :)

toate fotografiile sunt facute de Alina Chiriac.

La ce va ganditi cand auziti de Bisoca? Care e imaginea ce va apare in minte cand auziti acest cuvant?

In acest moment, trenurile Henri Coanda Expres care fac legatura intre Gara de Nord si Aeroportul Henri Coanda Otopeni nu circula. Legatura feroviara a fost suspendata pentru ca automotoarele Siemens Desiro nu pot circula in conditiile actuale, nu sunt atat de puternice ca sa inainteze prin zapada! Cel putin acesta este raspunsul pe care l-am primit astazi de la biroul de relatii cu publicul din interiorul Garii de Nord. I-am intrebat de ce nu pun doua vagoane trase de o locomotiva diesel pe ruta respectiva si mi-au spus ca nu au trenuri suficiente in acest moment. Am intrebat apoi cand se preconizeaza reluarea traficului spre/dinspre aeroport, nu mi-au putut comunica o data exacta.

Am fost apoi pana la Otopeni, sa vad cum se prezinta situatia pe drum. Expresul 780 a venit la timp in statia de la Gara de Nord si a ajuns in 50 de minute la aeroport. Casa de bilete CFR Calatori din aeroport e inchisa si afisul din geam ne anunta ca pana in data de 18 februarie trenurile expres sunt anulate. Deci cu totul alta informatie decat cea primita de la biroul din Gara de Nord. M-am intors cu 783, pana la Piata Presei Libere a mers ok, DN1 este curatat de zapada, insa de la Piata Presei Libere pana la Victoriei a facut in jur de 30′.

Pana la punerea in functiune a trenurilor expres, va recomand sa mergeti cu autobuzele expres 780 (Gara Basarab – Gara de Nord – Aeroport Baneasa – Aeroport Otopeni) si 783 (Piata Unirii – Piata Victoriei – Aeroport Baneasa – Aeroport Otopeni).

Programul lor:

• 780 Gara Basarab – Aeroport Henri Coanda
• 780 Aeroport Henri Coanda – Gara Basarab
• 783 Piata Unirii – Aeroport Henri Coanda
• 783 Aeroport Henri Coanda – Piata Unirii

Pentru ca voluntariatul reprezinta o metoda foarte buna de a cunoaste lumea ce te inconjoara, incepand de astazi voi lansa o noua categorie numita simplu voluntariat. Aici voi posta anunturile din acest domeniu, singura conditie fiind ca activitatea sa se desfasoare cat mai departe de casa! Voi incerca sa public minim 1 articol/saptamana cu oportunitati de a face voluntariat atat in tara, cat si in strainatate. Va rog sa-mi trimiteti un email (adresa o gasiti in pagina de contact) daca vreti sa propuneti un anumit anunt pentru aceasta categorie de articole.

Sunt oameni care doneaza bani, alimente, haine, informatii etc., insa cei care fac posibila activitatea de voluntariat doneaza timp!

Cuvinte perfect valabile în cazul unui adult. Însa ce te faci când ai în fata ta o fotografie a unui pusti de 13 ani, care traieste cu bunica lui în unul din satele îngropate la propriu de zapada? Ce faci când citesti un articol în care afli ca tocmai le-a ars casa? Ca nu mai au nimic, nimic. Si te gândesti ca tu esti acum pe o canapea, cu laptopul în brate, ca nu ti-e foame, frig si ca de fapt n-ai niciun fel de grija în comparatie cu ei?

« Dumnezeu îi biciuieste pe cei pe care îi iubeste ». Asta crede bunica lui Iulian. Daca ea nu îsi pierde credinta în momentele astea, cum am putea noi?

N-o s? îti pierd timpul cu fraze lacrimogene. Stii si tu si stiu si eu de ce e nevoie. De bani. Iar daca astazi te poti lipsi de 10 lei, si poti convinge macar înca doi prieteni s? dea si ei banii astia pentru Iulian, asta va arata ca înca nu ne-am pierdut omenia, desi traim în ora?e mari si aglomerate majoritatea, si putini mai stiu cine e vecinul de lânga. E vorba de un copil, oameni buni. Un copil care nu are haine de firma, care nu are haine deloc. Care nu mai are carti, caiete. Care nu mai are amintiri, pentru ca au ars.

Daca vreti sa îl ajutati, trimiteti bani în contul de mai jos, specificând DONATIE PENTRU IULIAN.

CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzau. Titular cont: Tudor Marian.

Articol scris de Alina Danciu

Fragmente dintr-un dialog skypean purtat cu Alina

A: Ai fi vrut sa traiesti atunci?

I: As fi vrut sa traiesc in foarte multe epoci. As fi vrut sa fiu langa Eminescu, cand scria Sarmanul Dionis. As fi vrut sa fiu langa Fecioara Maria in periplul ei. Si langa Sfantul Apostol Pavel cand le vorbea atenienilor.

Langa Decebal, poate-l convingeam sa nu se sinucida. Langa Shackleton (a propos: maine, 15 februarie, e ziua lui de nastere!)

A: Nu stiu cine e.

I: A explorat Antarctica, a naufragiat cu tot cu echipaj, si-a ramas acolo mai bine de an. Nu i-a murit niciun om in timpul asta! Este cel mai mare lider de expeditii!

A: Ce tema frumoasa pentru un articol.

I:  O sa il scriu!

A: Iar eu o sa il citesc.

I: As fi vrut sa fiu in Cetatea Neamtului, in puscarie. Cand am fost acolo ultima data… a propos, ai fost?

A: Nu.

I: A fost renovata de curand. Am fost acolo in 2009, au fost refacute o gramada de incaperi. As fi vrut sa fiu brutar acolo, armurier, chiar si puscarias.

Ah, ca mi-am adus aminte! As fi vrut sa fiu Pintea Haiducul! As fi vrut sa ma ascund in tir cu Nicu Covaci. Sa fiu martir, in Antichitate, alaturi de crestinii persecutati din Quo Vadis. As fi vrut sa traiesc si in Sparta Antica, dar asta stiai deja! Sa fiu de fata la constructia liniei de cale ferata transamericane…

Ce spuneti, facem o leapsa? Nu nominalizez pe nimeni, dar mi-as dori ca ideea sa fie preluata de comentatorii fideli ai blogului.

Update 17 februarie 2012, ora 17:41

Voi sterge contul bancar pus mai jos pentru ca banii stransi au fost retrasi astazi de Adrian Birsa pentru a se cumpara alimente & medicamente .

Update 14 februarie 2012, ora 18:37

Astazi am fost la Crucea Rosie, filiala sector 2, pentru a vorbi cu directorul filialei. Dumnealui a trimis mailuri catre filialele de Crucea Rosie din judetele unde sunt sate izolate. Unii au raspuns deja spunandu-ne ca Armata si Jandarmeria ii ajuta in distribuirea alimentelor. Asteptam raspuns si de la ceilalti.

Articolul initial

Cum nu ma uit la tembelizor, a trebuit sa fiu tras de maneca in legatura cu situatia din tara, din estul Munteniei si sudul Moldovei mai ales.

La sfarsitul saptamanii trecute 5 oameni au dus alimente si medicamente cumparate din banii lor sau stansi de la cunoscuti in satele Cotatcu si Plesesti, jud. Buzau [citeste aici ce au facut]. Saptamana aceasta vor sa mearga din nou, probabil in alta zona, daca vor mai exista sate izolate.

E nevoie de: 

• oameni echipati de iarna, capabili sa care un rucsac plin cu alimente si medicamente (cam 10-15 kg)
• donatii in bani si alimente
• informatii despre satele izolate din estul Munteniei si sudul Moldovei (acestea sunt mai apropiate de Bucuresti)

Organizatorul, Gabi Colea, inca n-a stabilit unde vom merge in acest sfarsit de saptamana, va lua o decizie joi sau vineri, in functie de starea drumurilor. Va tin la curent!

Maine voi lua legatura cu cei de la Crucea Rosie, sa aflu situatia din teren si apoi ma voi consulta cu Gabi Colea pentru a vedea ce putem face in continuare.

Daca esti muntoman, sigur poti renunta la o tura de weekend pentru a merge cu noi. Daca nu poti veni, din varii motive, da stirea mai departe! Multumesc!

Acum cateva sute de ani, o calatorie era o adevarata incursiune in necunoscut. Informatiile erau putine si nu puteau fi verificate. Oamenii plecau in calatorii ca sa descopere! Sa descopere noi civilizatii, noi pamanturi, noi piete de desfacere pentru produsele lor, noi idei. Cum nu prea mai e nimic de descoperit, vreau sa cred ca acum oamenii pleaca in calatorii ca sa se descopere. 

In ziua de astazi este foarte greu sa te mai minunezi in fata a ceva. Exemplu concret: in august 2010 am vizitat Petra. Cand am ajuns in fata Al Khazneh, nu pot spune ca am ramas cu gura cascata, mut de uimire. Am scos un sunet de admiratie, intr-adevar, dar l-am scos asa, din inertie, de parca m-ar fi amendat cineva daca nu ziceam wow! Vazusem Al Khazneh in atatea imagini si filme, citisem si cate ceva despre si asa mi-am stricat eu placerea de a vizita acel loc.

In ultima calatorie mai lunga am facut planul calatoriei doar pentru dus, nu si pentru intors. Cand am revenit in tara din Ucraina, prin punctul de trecere al frontierei Solotvino/Sighetu Marmatiei stiam doar ca ma aflu in Maramures si ca in cateva zile voi fi in Bucuresti (eram limitat doar de bani, nu si de timp). Nu stiam unde voi dormi, nu aveam harta zonei, nu aveam internet mobil (doar daca gaseam vreun hotspot gratis, ceea ce nu s-a intamplat foarte des). Recunosc totusi ca am stresat pe cineva cu telefoanele (multumesc, Alexandra!), dar pe viitor vreau sa-mi pastrez juramantul/ sa fiu biata frunza ce-o leagana vantul. 

Bineinteles, eram pregatit cu tot ce trebuie: sac de dormit de puf, cort, arzator, gaz, mancare etc. Am facut autostopul, am intalnit oameni extraordinari, am calatorit incet si mi-a placut! M-am bucurat ca un copil cand am petrecut Anul Nou in Vatra Dornei, alaturi de oameni pe care nu-i cunosteam pana atunci. M-am bucurat cand am mers pe drumuri necunoscute pana atunci. In momentul in care vedeam un semn ce indica drumul spre o manastire/biserica veche/muzeu ma indreptam intr-acolo!

Experimentul acesta m-a facut sa ma simt un ipocrit cu acest blog de calatorii. Am doua intrebari pentru voi:

• pt cititori: intrati pe acest blog pentru informatii reci (dar utile) despre calatorii, cum ar fi: mersul trenurilor, oferte speciale, preturi etc sau pentru impresiile de calatorie?
• pt bloggeri: aveti astfel de procese de constiinta dupa ce scrieti un articol in care prezentati o anumita destinatie si turma pleaca pe urmele voastre?

Am plecat de dimineata din Gara de Nord cu trenul Regio 3001 spre Busteni. Trenul a plecat fara intarziere, la ora 6.27 si a ajuns la ora 9.26 in Busteni (ora înscrisa pe bilet).

Chiar daca aveti masina, eu va recomand sincer sa alegeti trenul, date fiind conditiile de circulatie. Biletul la Regio este 17,2 lei (Bucuresti – Busteni) iar la InterRegio putin peste 35 de lei.

Daca aveti nevoie de informatii in timp real despre mersul trenurilor, sunati la 021/9521.

Peste cateva ore ma voi urca in tren pentru prima data de la venirea urgiei albe. Merg in Busteni, pentru a participa la Ice Climbing World Cup Busteni 2012. N-am inteles niciodata de ce acest eveniment nu are parte de o mai mare mediatizare! Inteleg ca este vorba de un sport relativ tanar, insa discutam totusi de o Cupa Mondiala!

Acum, dupa ce v-am lasat sa va imaginati ca ma duc ca participant, va spun si motivul adevarat: am fost invitat sa asigur o parte din serviciile medicale, alaturi de o echipa a Salvamont Busteni si de una de la Serviciul Judetean de Ambulanta. Voi face parte din echipa Clubului Alpin Roman. Este a doua oara in viata mea cand profesia de asistent medical se impleteste cu pasiunea pentru munte. Tineti-mi pumnii ca sa pot continua asa toata viata!

Daca sunteti liberi in weekend, poate ne vedem pe acolo. Aveti aici programul competitiei, iar mai jos harta statiunii Busteni.

*sursa logo si harta

Aparatul foto sapuniera Nikon si-a revenit, nu mai face poze roz, asa ca o sa ma intorc cu ceva material foto si video la mine! Ii multumesc lui Tiberiu Pintilie pentru invitatie! Probabil nu voi putea updata blogul de acolo, pana luni ma puteti urmari pe twitter.

Cred ca Dumnezeu e mai tot timpul preocupat de noi. Eu cred ca El e mult mai interesat de noi decat noi de El. Iar vestile bune pe care ni le trimite din cand in cand nu fac decat sa ne arate acest lucru! Incepand de luni, eu am primit o multime de vesti bune:

• cei de la Vertical Spirit au facut un efort si m-au primit pentru o sedinta gratuita de initiere in escalada, la sala lor din Baicului, astazi incepand cu ora 20. Voi merge impreuna cu Marius!
• Roxana m-a invitat la urmatoarea editie a Povestilor din LumeaMare. Va fi o editie speciala, cu povesti spuse de muntomani, la Cabana Urbana. Daca mai sunt muntomani care citesc aceste randuri – si stiu bine ca sunt! – cititi articolul si luati legatura cu Roxana pentru inscrieri!
• am primit cartea pe care mi-am ales-o pentru recenzie de la Editura All, in cadrul campaniei #vALLuntar. O sa dezvalui in curand despre ce carte e vorba!
• si ultima veste, cireasa de pe tort: am descoperit un borcan cu dulceata de portocale in camara! La fix, ca sa am energie pentru diseara!

Si asta nu e totul! Mai am inca o veste extraordinara, tot in legatura cu muntii, insa deocamdata astept confirmarea!

Sper ca si voi sa aveti o zi si o saptamana plina de vesti bune!