voi vedeti oameni politici ce saluta aliatii noi
copii care-si saruta parintii si fratii
am devenit slabi si d-asta ne conduc altii
cati dintre voi aud cum plang acum sarbii si croatii?
dac-as fi Romania as striga Iugoslavia
ce s-a-ntamplat cu tine, verisoara mea?
as vrea sa-mi iau inapoi fiica, Basarabia
si s-o strang la piept, alaturi de Republica
Moldova, sora mea, hai sa ne tinem de mana
pentru ca toti suntem la fel si-avem limba romana
nene Iancule, canta-ne "Noi suntem romani"
aminteste-ne ca suntem aici, in veci stapani
sunt campiile noastre si muntii tot ai nostri
nu, nu-nteleg altii ce cauta, plecati, in mortii vostrii
parvenitilor, voi chiar credeti c-am uitat
cu ce v-ati ocupat si cine sunteti de fapt?
nici o maicuta n-a spalat camasile ce s-au patat
pe campul de lupta cu sangele vostru varsat
asa ca degeaba vreti sa fiti voi stapanii lumii
pentru ca noi, romanii, nu ne-am uitat strabunii

nici tu, nici eu, nu suntem fii de senatori sau deputati,
suntem fii ai bravilor soldati care ne-au zis: luptati!
voi, de ce va lasati daca sunteti ca noi
nu va mai temeti, vom castiga gloria-n razboi!

nici tu, nici eu, nu suntem fii de senatori sau deputati,
suntem fii ai bravilor soldati care n-au fost uitati
voi, de ce va lasati daca sunteti ca noi
nu va mai temeti, vom castiga gloria-n razboi!

ma-ntreb de ce va bateti joc d-aceasta tara frumoasa
conducatori lasi, ce n-ati privit in urma voastra
ati uitat de neamul nostru crestin, ne-ati vandut la straini
strabunii mei nu le-ar fi dat nici macar un strop de vin
si venind de ce sa ma-nchin la bani cand am d-atata timp un Dumnezeu
care m-a binecuvantat si mi-a fost aproape mereu, aproape la greu
tu de ce taci, si-ti faci aliati doar din interese
sau mai bine zis, de ce ne pui sa ne sarutam cu toate curvele perverse?
cand stii si tu ca esti roman si ca nu le pasa de tine,
in mine, creste ura pentru toate natiunile meschine
nu e bine, imi spune mama mea, dar e bolnava tara mea, chiar si ea
de ce tot facem compromisuri cand Europa nu ne vrea?
de ce sa fim asa? de ce sa stam noi cu capul plecat
cand suntem fii bravilor eroi ce niciodata n-au ingenunchiat
ii facem de cacat! toate ma fac sa ma-ntreb cine-a bagat frica-n noi
si de ce fratii mei ma privesc acum cu ochi straini si goi
dar stiu, ca nu e prea tarziu sa ne facem alt viitor
stiu ca batranii vor sa ridicam sus sfantul nostru tricolor
asa ca, fratele meu, ridicate-n picioare pentru onoare
si fii roman adevarat, chiar daca doare cel mai tare

nici tu, nici eu, nu suntem fii de senatori sau deputati,
suntem fii ai bravilor soldati care ne-au zis luptati!
voi, de ce va lasati daca sunteti ca noi
nu va mai temeti, vom castiga gloria-n razboi!

nici tu, nici eu, nu suntem fii de senatori sau deputati,
suntem fii ai bravilor soldati care n-au fost uitati
voi, de ce va lasati daca sunteti ca noi
nu va mai temeti, vom castiga gloria-n razboi!

Condus de Florin o parte din drum

]]> http://www.usnet.ro/2010/09/10/o-completare-la-dn-22a/feed/ 0 http://www.usnet.ro/2010/09/06/dn-22a/ http://www.usnet.ro/2010/09/06/dn-22a/#comments Mon, 06 Sep 2010 13:51:44 +0000 Alex http://www.usnet.ro/?p=1216 Grabindu-ma la Tulcea, am hotarat intr-o buna zi sa nu mai merg prin Harsova - Braila, oricat de frumoase sunt curbele de pe Macin, ci sa aleg un drum nou pe care il vazusem pe harta si mi se paruse mai scurt: DN 22A.

Pauza la iesirea de pe autostrada

Dupa o tigara fumata la iesirea de pe autostrada am ales traseul urmator:

DN 22A

De la Harsova am urmat indicatoarele si am gasit DN 22A care porneste la stanga, catre Tulcea. Ascuns dupa o colina te pacaleste in primele sute de metri ca ar fi un drum comunal. Asfaltul proaspat turnat si traficul lejer fac insa plimbarea sa fie una de placere. Nici nu-ti vine sa accelerezi, mergi incet sa poti admira in voie peisajele iar cand tragi pe dreapta si opresti motorul pentru o tigara in linistea din jur nu se mai aud decat cateva pasari si cosasii din fan.

Intrarea pe DN 22A

In fata, dupa lacul din stanga, soseaua strabate o padurice, destul de mica dar indeajuns cat sa te racoresti cateva minute. Traficul e foarte lejer, rar intalnesti cate o masina trecand spre Tulcea. Am oprit sa fac cateva poze si sa dau un mesaj pe telefon, dar nu aveam semnal pe nici o retea. Complet rupt de lume si un feeling extraordinar:

Pauza la umbra

Cebe gata de plecare, cu motorul pornit

Drum liber si asfalt uscat

Am pornit mai departe si savurez din plin asfaltul perfect, fara nici o denivelare. Simt mirosul cauciucului cald, ma apropii de Tulcea si aici sunt cateva serpentine care serpuiesc printre dealurile impadurite. Nu mai opresc pentru poze, este prea frumos drumul, merg mai departe si abia cand ajung din nou la drum drept mai trag pe dreapta.

DN 22A

DN 22A

DN 22A

DN 22A

Drumul nu are decat 85 km, dar cred ca este unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care am avut ocazia sa merg.

DN 22A

Din pacate, revenirea pe DN 22 / E 87 este destul de neplacuta. Asfaltul pana in Tulcea este atat de valurit incat ai senzatia ca sari cu o barca pe coama valurilor unei mari agitate. Cu toate astea, nimic nu poate sterge impresia placuta lasata de DN 22A.

Cu X este marcat locul unde mi-am dat seama ca am gresit drumul

Drumul fain, m-am lasat furat de peisaj, si, dupa ce am ajuns la Ramnicu Valcea, in loc sa urmez DN67 m-am lasat dus de DN64 pana in apropiere de Dragasani. Cand mi-am dat seama ca ceva e in neregula, am oprit, am scos harta si am vazut cat de mult ma departasem de traseul initial. Am facut un popas de cateva minute pentru o tigara si apoi m-am intors pe DN67.

La camp

La camp

Spre Dragasani

Spre Dragasani

Drumul prin Horezu este foarte bun, peisajele si curbele usoare il fac sa fie atat de placut de urmat incat nu vrei sa te opresti nici macar pentru cateva poze. Doua radare pandeau ascunse dupa tiruri parcate, atentie mare prin zona aceasta.

Cateva ore mai tarziu ajungeam la Ovidiu. Odihna de voie ca sa recuperez noaptea nedormita dupa care, pe seara, am iesit cu Ovidiu si inca un motociclist din oras la plimbare pe drumul catre Straja. Din pacate fiind noapte, nu am apucat sa facem prea multe poze. Maine ne vom intoarce aici.

La Straja

La Straja

La Straja

La Straja

La Straja

Ne-am mai plimbat cu motoarele prin zona si am ajuns acasa noaptea, se facuse deja ora 1. Pana sa ma bag la somn am fumat o tigara pe balcon si am auzit niste picaturi de ploaie care au lovit geamurile. S-au oprit imediat si am zis ca nu este nimic important. In timpul noptii a pornit insa o ploaie care, dimineata la 8, inca nu se oprise.

Dimineata ploioasa

Muntii abia se vad invaluiti in nori

Planul initial fusese sa ma intorc in Bucuresti pe un drum mai putin circulat, DN7A. Din cate reusisem sa aflu soseaua nu este in cea mai buna stare: de la Petrosani la Obarsia Lotrului asfaltul este praf iar in anumite zone drumul este de pamant. Ploaia imi strica toate planurile si ar fi insemnat sa ma intorc acasa tot prin Horezu. Am asteptat pana la ora pranzului sa se opreasca ploaia si am hotarat impreuna cu Ovidiu sa mergem pana la Voineasa iar daca drumul este ok sa continui pana in Brezoi, daca nu - sa ma intorc in Petrosani si apoi sa plec spre casa prin Targu-Jiu - Horezu.

Lupeni - Straja

Inainte de asta am plecat spre Straja sa facem poze. Drumul Lupeni - Straja are 9 km iar diferenta de altitudine este de 790m. Pentru mine a fost unul din cele mai dificile trasee pe care le-am facut pana acum: serpentinele au o diferenta de nivel foarte mare iar restul drumului este in rampa, cu o inclinare foarte mare. Aseara, la coborare, am incercat sa folosesc frana de motor, insa nu facea fata la inclinarea drumului. Nu ai cum sa cobori decat folosind ambele frane. Iar la urcare am facut greseala sa ma opresc la marginea soselei, unde mi se parea mie ca drumul e drept: nu era asa, eram tot in panta iar pornirea de pe loc a fost destul de dificila.

La Straja

Soseaua care merge spre capatul statiunii

Cei doi caluti asteptandu-si cuminti stapanii

Lupeni, vazut din Straja

Lupeni, vazut din Straja

Crucea de la Straja, 1490m altitudine

Mai e mult pana jos

Serpentine pe drumul catre Straja

Asfalt uscat!

Coborarea spre Lupeni

Ajunsi inapoi in Lupeni am hotarat sa mergem spre Voineasa. Era ora 5 dupa-amiaza si, daca drumul devenea foarte prost, urma sa ne intoarcem in Petrosani iar eu sa plec spre casa prin Targu Jiu - Horezu.

Petrosani - Bucuresti, pe DN7A

De la iesirea din Petrosani asfaltul a inceput sa se strice. Gropile si sparturile te obligau la slalom iar drumul era ud de la apa care curgea in cascade de pe stancile muntelui. Peisajul te impresioneaza inca de la inceputul drumului care urmareste indeaproape cursul apei: chei cu pereti de stanca impunatori de o parte si alta a soselei.

Intrare pe DN7A, dinspre Petrosani

Intrare pe DN7A, dinspre Petrosani

O cascada care isi varsa apa direct pe sosea

Am mers mai departe si pe masura ce inaintam drumul continua sa se degradeze. pe margini asfaltul se spalase si incepuse sa fie acoperit cu nisip si pietris iar gropile din ce in ce mai mari erau acoperite din loc in loc de pietris si aluviuni aduse de apa care se scurgea de pe munte. Mergeam foarte incet si ne gandeam ca mai rau decat atat nu are cum sa fie drumul. Ei bine, ne inselam amarnic.

Pasager

Drumul incepe sa se strice

Intram in padure

Ne urcam pe motoare si mergem mai departe. Incercam sa ne dam seama cati kilometri sunt pana la Obarsia Lotrului si sa ne inchipuim ce alte surprize ar putea sa ne mai rezerve drumul.

Petrosani - Obarsia Lotrului

Petrosani - Obarsia Lotrului

In acest moment intrasem in zona marcata cu galben pe harta. Drum acceptabil, udat de ploaie si de apa cascadelor, foarte multe gropi si usoare denivelari ale asfaltului, dar cu putina atentie se putea face un pic de slalom salvator. Masinilor insa incepea sa le fie mai greu sa ocoleasca craterele.

Zona portocalie incepea sa fie destul de dificila, asfaltul acoperit pe alocuri cu apa si pietris era destul de neprietenos pentru cauciucurile noastre de strada. Cateva serpentine anuntau inceputul urcarii iar masinile care treceau isi puneau scutul de la motor la treaba. Ultima oprire pentru poze inainte de a ajunge la Obarsia Lotrului.

Serpentine spre Obarsia Lotrului

Serpentine spre Obarsia Lotrului

Asfalt

Din acest punct nu am mai oprit pana la Obarsia Lotrului. In zona marcata cu rosu inchis pe harta, drumul in panta, destul de abrupt, devenise foarte dificil de parcurs. Din asfalt mai ramasesera doar niste damburi, in rest fiind pamant acoperit cu pietris, balti de apa scursa de pe versanti, rauri care traversau drumul, nisip si noroi. Gropile, una langa alta, formau un fel de fagure printre resturile de asfalt care se ridicau destul de mult peste nivelul drumului. Ingustat la o singura banda, "drumul national" urca in serpentine abrupte si te obliga sa alegi prin ce gropi vrei sa treci. Nu mai poate fi vorba de ocolirea lor. Santurile lasate in pietris si pamant de rotile masinilor te ghideaza oarecum, dar nu ai cum sa scapi de cratere. Drumul este complet rupt.

Ne apropiem de o zona in care soseaua se bifurca. Un semn facut cu vopsea pe o stanca din fata iti arata care este drumul national, care poate fi usor confundat cu unul forestier sau cu albia unui parau.

Trec printr-un moment neplacut in care roata din fata aluneca pe pietrele peste care se scurge apa. Imi fuge fata, apoi imediat si spatele, simt cum motorul incepe sa se duca intr-o miscare necontrolabila dar reusesc sa-l redresez in ultimul moment. Merg mai departe si clipesc des, simt cum pe sub casca, pe frunte, imi curg siroaiele de transpiratie. Drumul de pamant de la Enisala a fost parfum. Escapada enduro de la Tulcea a fost ca o joaca de copii. Acum deja eram intr-o situatie cu adevarat dificila. Deja mersesem prea departe, nu mai puteam sa ne intoarcem si asteptam din nou aparitia asfaltului.

In locul acestuia insa... am intrat pe un drum de pamant tasat cu pietris, marcat pe harta cu rosu deschis. Stricat pe alocuri de ploi si viituri era totusi mult mai bun decat cel pe care mersesem pana atunci. Scapasem de damburile de asfalt, gropile nu mai erau chiar atat de adanci. Urcam in continuare serpentine si intr-un final ajungem pe o portiune de asfalt proaspat turnat. Dupa mai putin de 1 km ne intersectam cu Transalpina. Moment sa facem o pauza, am reusit sa ajungem ok la Obarsia Lotrului.

Din nou asfalt

Transalpina

Drum in lucru

1 km pana la Obarsia Lotrului

Popas

Concluzie: Cebe stie enduro

Continuam drumul spre Voineasa, de data aceasta pe asfalt. Dupa Obarsia Lotrului drumul merge pe marginea lacului iar privelistea este extraordinara. Noi ii dam bice, sau gaz, fiindca incepuse sa ploua, era deja foarte tarziu iar noi nu stiam ce surprize ne mai rezerva soseaua. Ne oprim insa la coada lacului pentru cateva poze. 24 de km pana la Voineasa.

Spre Voineasa

Se lasa seara peste munti

Priveliste

24 km pana la Voineasa

Motociclism

Cu cortul in salbaticie

Ploaia ne goneste din nou. 24 de km de serpentine cu un asfalt acceptabil. Nici nu simtim ploaia, asfaltul ne da voie sa marim viteza.

Asfalt uscat!

Asfalt uscat!

Seara in munti

Dupa Voineasa, barajul lacului de acumulare:

In aval

Barajul

Printre nori

Centrala electrica

Drum intins

Am intrat apoi pe Valea Oltului, pe drumul european. De aici Ovidiu a ramas in Ramnicu Valcea iar eu m-am indreptat spre Bucuresti. A fost un weekend plin de momente dificile, dar extraordinar de frumos. Ii multumesc lui Ovidiu ca m-a insotit pe cel mai greu drum pe care am mers pana acum

Am ajuns la Tulcea uzi dar intregi, am terminat ce aveam de facut acolo si am hotarat sa dam o fuga pana la cetatea Enisala, langa Babadag. Mai mersesem pe acolo, dar imi place oricand sa o revizitez. In plus, ne-am gandit sa ramanem peste noapte la cetate. Aveam sacii de dormit la noi, asa ca nu era nici o problema.

Riding to Enisala

Riding to Enisala

Riding to Enisala

Am parcat motoarele in fata barierei si am facut un popas pentru fotografii.

La Enisala

La Enisala

Popas

Popas

Popas

Popas

La Enisala

Am ajuns seara cand nu mai era nimeni in zona. Nu exista paznici sau ingrijitori ai cetatii, eram doar noi si motoarele. Am urcat in cetate sa vedem peisajul care ti se arata de la inaltimea fostelor turnuri de aparare.

Cetatea Enisala

Nu poti sa nu remarci linistea care invaluie toate aceste locuri. Ai senzatia ca timpul s-a curbat ca panglica lui Mobius, s-a oprit dintr-o data, urmand ca imediat sa te transporte cu mii de ani in urma; te astepti sa auzi caii si carutele negutatorilor si strigatele luptatorilor din armata care apara cetatea.

De veghe in apararea cetatii

Dobrogea

Motoarele se odihnesc parcate la intrare

Cetatea Enisala

Zidurile cetatii

Nu suntem singuri

Rezistenta

Ramanem peste noapte la cetate. Sacii de dormit sunt indeajuns sa ne apere de tantari si de ploaia scurta care porneste la un moment dat. Dormim langa motoare, nimic nu se compara cu asta.

Noaptea la cetate

Reising

Plecam dimineata, imediat dupa rasarit. Cat timp incalzim motoarele, ultimele poze cu soarele care se ridica deasupra noastra.

Rasarit la Enisala

Rasarit la Enisala

Soare peste lacul Razim

Prima parte a traseului

Drumul spre Curtea de Arges

Intrarea pe Transfagarasan

Atentie la faptul ca din Curtea de Arges nu mai sunt alte benzinarii pana dincolo de munti. Ultima salvare ar mai fi intr-una din comunele dinainte de Corbeni, pe partea dreapta, este vorba de o statie Rompetrol Expres.

Gata de drum

Drumul pana la baraj este scurt si se termina cu un tunel, drumul bifurcandu-se in dreapta catre Cabana Balea.

Barajul Vidraru

Barajul Vidraru, ridicat in 1965, a strans apele lacului de acumulare cu o adancime de 155 m. In partea dreapta a barajului se afla postul de unde se face bungee jumping.

In stanga, drumul spre Cumpana

Din acest punct drumul porneste in dreapta, catre Cabana Balea. Din pacate asfaltul este destul de prost, sunt multe zone cu nisip in curbe si gropi care nu iti permit sa te apleci prea mult. Mai sunt si unele portiuni in lucru, dar se pare ca va trece mult timp pana cand va fi reparat complet.

In curba, spre Cabana Balea

Peisajele sunt insa extraordinar de frumoase. Iti vine sa opresti la fiecare kilometru si sa faci poze. Dar atentia trebuie indreptata in special asupra drumului, sunt portiuni unde gropile sunt foarte mari si zone in care asfaltul este inlocuit de pietris batatorit in pamant.In ultima portiune dinainte de Cabana Balea drumul este mult mai bun si este momentul pentru un popas, ocazie cu care admiram privelistea care ne inconjoara.

Popas pe Transfagarasan

Drumul pe care am urcat

Popas pe Transfagarasan

Nu suntem singurii pe motoare

Chiar inainte de Cabana Balea trecem prin cel mai lung tunel al traseului nostru, traversand versantul acoperit de nori.

Iesirea din tunel

Un Goldwing pe Transfagarasan

Cabana Balea, acoperita de nori

Lacul Balea in ceata

Lacul Balea in ceata

Pauza de o tigara, apoi pornim mai departe

Dupa o scurta oprire incepem coborarea spre Fagaras. Iesim din nori iar panorama serpentinelor Transfagarasanului trebuie surprinsa in cateva imagini.

Serpentinele de pe Transfagarasan

Serpentinele de pe Transfagarasan

Podisul Transilvaniei

Motoarele asteapta cuminti sa coboare Transfagarasanul

Pe Transfagarasan

Cascada Balea

Pe Transfagarasan

Ready to ride

Am coborat muntele, pana acum nu am prins nici o picatura de ploaie, dar pe drumul spre Cartisoara se strang nori care nu prevestesc vreme prea buna. Hotaram sa mergem in Fagaras si de acolo sa ne indreptam catre Brasov, cautand un loc de campare.

Nori de furtuna

Nori de furtuna

Trecem de Fagaras si ne indreptam spre Zarnesti. Vremea se strica rapid si alergam cu motoarele prin ploaie, incercand sa fugim de ea, dar nici o sansa. Ajungem in Rasnov, ploaia s-a mai domolit si hotaram sa urcam catre Poiana Brasov. Pe drum gasim un loc unde ne adapostim de ploaie, facem un foc de tabara si infulecam rapid “frigaruile” preparate pe loc.

La adapost de ploaie

Masa de seara

A doua zi ne trezim pe la pranz si pornim spre Bucuresti. Coboram in Brasov si oprim intr-o parcare sa admiram panorama.

Partea a doua a traseului

Ready to ride

Brasov, panorama

Brasov, panorama

In Brasov intarziem putin din cauza unor probleme tehnice aparute la motoare, pe care le remediem intr-un Petrom. Cand eram aproape gata cu montatul ultimului surub, un angajat al benzinariei vine sa ne spuna sa plecam, ca nu avem voie sa ne reparam motoarele acolo. Dar daca era o defectiune atat de mare incat nu mai puteam porni motorul? Il luam in spate?

Terminam reparatia si alegem sa ne intoarcem pe Cheia. Incepem traseul pe ploaie dar dupa ce intram in munti scapam de nori.

Popas pe Cheia

Cheia

A fost o excursie pe care o asteptam de mult timp, un traseu de doua zile pe care il recomand tuturor.

Spre apus

Spre apus

Seara

Spre rasarit

Cebe

Apus de soare

Din nou la drum

O scurta oprire la un lac din zona, din pacate fara rezultatele asteptate Cu toate acestea peisajul era atat de frumos incat nu ne-a parut rau de vizita.

Panorama

La pescuit

Pregatirea lansetei

In asteptare

Prada

La gratar

Dupa o scurta furtuna am plecat in plimbare pe dealurile din apropiere. Dar, dupa ce facusem 3 sferturi din drum si pozele de mai jos, o furtuna de vara prelungita ne-a convins sa ne intoarcem spre casa. Am incercat sa coboram prin padure, dar nu aveam cum sa ajungem la drum. Am urcat prin padure apoi am continuat pe drumul pe care venisem. Toti eram uzi pana la piele, mai putin eu, bocancii mei rezistand cu succes la toate baltile pe care le-au luat.

Rugaminti fierbinti

Lupta pentru apararea sticlei de bere

Inaintea furtunii

Spre platou

Seara

La gratar

Intoarcerea spre Bucuresti am ales-o prin culoarul Rucar-Bran. Ultima parte a drumului Targoviste - Campulung este complet distrusa. Asfaltul este spart in foarte multe locuri, cu gropi de 15-20 cm alternand cu zone in care drumul e doar din pamant, cu pietris. Damburi, sleauri, gropi, masinile merg cu maxim 15 km/ora. Am notat zona pe harta cu rosu.

Traseu de intoarcere

In sfarsit, asfalt!!!

In cinstea politistului de la rutiera care l-a amendat pe Cebe in urma cu un an pentru ca a trecut "cu 95 km/ora printr-o intersectie de drumuri europene" (era foarte socat de indrazneala noastra):

Intersectie "de drumuri europene"

Mausoleu

Cebe gata de plecare

Belvedere pe Rucar-Bran

Rucar-Bran

Rucar-Bran

Popas pe Rucar-Bran

Rucar-Bran

Popas pe Rucar-Bran

Rucar-Bran

Din pacate, incepand de aici cam 80% din drum am prins doar ploaie. Nu am mai facut poze ca sa nu ud camera si oricum am redus la maxim numarul de popasuri.

Drumul la Poiana Brasov

Trebuie tinut minte drumul asta, asfaltul este foarte bun, curbe, diferente de nivel, un peisaj care iti fura privirile si o panorama a intregului Brasov. Nu am facut poze din cauza ploii, nici sa fumam nu am reusit, stropii mari de ploaie mi-au facut varza tigara.

In drum spre casa

In drum spre casa

In drum spre casa

R6 test

R6 test

R6 test

R6 test

Viteza

Inainte de plecare

Am plecat dupa ce am vorbit cu ai mei la telefon si am aflat ca in Bucuresti este furtuna cu grindina, rupere de nori. Am intors repede si am pornit spre Bucuresti. Nu am facut mai mult de 500 de metri si s-a dezlantuit furtuna. Eram cap de coloana, nu mai vedeam nimic in fata din cauza suvoaielor de apa, vantul era atat de puternic incat faceam eforturi foarte mari sa pastrez banda si, in plus, pe la mijlocul drumului a inceput grindina.

Ne-am oprit la Mol-ul de la intrarea din Bucuresti, eram uzi pana la piele.

La Mol

La Mol

Am plecat inspre casa participand la Bucharest Moto Diving Contest. La fiecare kilometru bulevardul era blocat de balti si masini care nu mai puteau iesi din apa. Cebe ridica valuri de apa in fata dar s-a comportat exemplar. Am ajuns toti acasa cu bine, toti trei castigatori ai locului I.