1. Ce calități trebuie să aibă un copil pentru a se integra ușor 

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le învețe un copil atunci când este la grădiniță/școală este cum să se comporte cu cei din jur, atât cu cei de vârsta lui, cât și cu adulții. Acest lucru îl va ajuta pe viitor să își facă prieteni mai ușor și să facă parte din diferite grupuri de persoane alături de care să se simtă bine.

1.1 Abilități sociale

Interacțiunea socială este o parte de bază a vieții unui adult și a unui copil, ceea ce face acest lucru demn de învățat încă de la cea mai fragedă vârstă. Copiii cu abilități sociale dezvoltate tind să fie mai buni la învățătură, să aibă o imagine de sine mai bună și să reușească să rezolve mult mai ușor conflictele.

1.2 Adaptabilitate

Viața poate fi dificilă, chiar și pentru copii. Fiecare persoană are nevoie de un anumit nivel de adaptabilitate pentru a putea face față până și în cele mai grele momente. Atunci când copiii învață încă de mici să se adapteze în diferite situații, se descurcă mult mai ușor pe viitor în cazul în care trec printr-o perioadă dificilă a vieții sau printr-o traumă.

1.3 Creativitate

Multe persoane se gândesc la moduri de exprimare artistice atunci când aud cuvântul “creativitate”, însă în realitate este mult mai mult de atât. Aceasta se referă la imaginație și la moduri creative de a te exprima indiferent de formă și context. Este indicat să acorzi copilului tău timp pentru a își dezvolta creativitatea și să îl lași să se bucure de activități precum fotografia, muzica, teatrul, desenul și multe altele de acest fel. Ajută-l pe cel mic să se dezvolte ușor obișnuindu-l să se joace diferite jocuri educative pe consolă sau pe laptop.

2. Calitățile necesare unui copil pentru o viață de adult

Copilul de azi este adultul de mâine, așa că ai grijă cum îți educi micuțul ca pe viitor să ajungă omul bun și fericit pe care cu siguranță ți-ai dori să îl vezi. Sunt anumite calități pe care orice persoană ar trebui să le aibă, iar dacă acestea sunt induse încă de la cea mai fragedă vârstă, atunci când va crește, lucrurile vor fi mult mai simple.

2.1 Curiozitate

Un om trebuie să fie curios indiferent de vârsta pe care o are, însă atunci când ai un copil este posibil să vină un moment în care să ți se pară că pune prea multe întrebări. Chiar dacă necesită timp și răbdare, ai grijă ca fiecare întrebare adresată către tine de către micuțul tău să primească un răspuns sincer și sigur pe care să îl înțeleagă și pe care să îl poată reține. Inteligența se dezvoltă eficient cu ajutorul creativității, așa că lasă-l pe cel mic să fie curios.

2.2 Empatie

Este bine ca părinții să îi ajute pe copii să dezvolte simțul empatiei. Să dezvolți această calitate în copilul tău nu numai că este bine pentru comunitate, pentru oamenii cu care acesta va avea orice fel de interacțiune, dar îl va ajuta și pe el să își dezvolte inteligența emoțională.

2.3 Încredere

Un copil puternic și care va avea succes în viitor este un copil care are încredere în el și în abilitățile sale. Experții spun că a avea o stimă de sine ridicată te ajută să ai o viață mai fericită, așa că învățându-l pe copilul tău acest lucru este un aspect foarte important.

Educația pe care o primește micuțul tău este foarte importantă, așa că ai grijă cum îl ajuți să ajungă un om fericit și de succes. Pune preț pe fiecare calitate și ajută-l să le dobândească încă de la cea mai fragedă vârstă. Este foarte important ca copilul tău să beneficieze de cele mai interesante și bune lecții pe care un părinte le poate oferi.

Sursa foto: pixabay.com

The post Calitățile unui copil – Cum să îți educi copilul să aibă cele mai bune calități appeared first on Webee.

Află de la Webee mai multe informații folositoare despre jocurile cu litere pentru preșcolari. 

1. Învață alfabetul – Cine îl poate ajuta pe micuț în acest sens?

Învățarea alfabetului poate fi făcută într-un cadru instituționalizat, serios și foarte organizat, dar și acasă, cu ajutorul părinților sau al bunicilor. Școala pune la dispoziția celor mici tot felul de programe și de materiale care să-i ajute să rețină tot ce este mai util în viață, însă într-un mod rigid, academic. 

Dacă ești de părere că micuțul trebuie să învețe la școală alfabetul, numerele sau adunările și scăderile, află că aceste lucruri pot fi deprinse într-un mod mult mai relaxant, acasă, alături de familie, cu tot ajutorul și susținerea celor dragi. În acest fel, prichindelul reușește să învețe literele mult mai ușor, fiind sprijinit moral în mod constant.  

În plus, dacă îl ajuți să învețe alfabetul român prin joc, vei vedea rezultate bune mult mai rapid decât te-ai putea aștepta. Micuții adoră joaca în toate formele ei, motiv pentru care inventarea sau aplicarea unor activități deja existente i-ar putea ajuta enorm în acest sens. 

2. Învață alfabetul – Idei de jocuri interesante pentru copii  

În vacanța de vară, micuții se pot distra cât e ziua de lungă, însă o pot face în mod foarte inteligent. Aceștia se pot juca învățând literele alfabetului, cifrele, tabla înmulțirii sau făcând diverse exerciții pentru îmbunătățirea memoriei și nu numai.  

Dacă nu știi cum să ajuți copilul să învețe în acest mod, pune în aplicare ideile următoare: 

• Consola Webee 

Consola Webee este o tastatură care se poate conecta la laptop sau la calculator și reprezintă un instrument educațional, de care are nevoie orice copil cu vârsta cuprinsă între 1 și 6 ani. Aceasta deține numeroase jocuri educative, menite să ajute micuții să învețe literele prin joc, să-și dezvolte vocabularul, să rezolve probleme matematice sau să–și îmbunătățească diverse abilități esențiale. Astfel, dacă prichindelul tău este pasionat de jocurile online, îi poți oferi această consolă foarte utilă, care îi oferă ocazia de a-și petrece timpul în mod cât mai practic.  

• Fazan 

Învață micuțul să joace Fazan, deoarece acest joc foarte amuzant îl va ajuta să stăpânească alfabetul mult mai bine decât prin orele de la școală. Utilizează doar cuvinte ușoare și lasă-l și pe el să se străduiască să le găsească pe cele potrivite. În acest fel, îi sporești puterea de concentrare, îl ajuți să facă corelații și să-și exerseze memoria, fiindcă aceasta este foarte importantă pentru dezvoltarea cognitivă a copilului, de care are nevoie pe tot parcursul școlii.  

• Litere și lucruri 

Este recomandat ca cel mic să aibă un program prestabilit, destul de strict, pe toată perioada verii, pentru a învăța să fie organizat și disciplinat. Astfel, dacă creezi un plan de activități, include în acesta și o perioadă din zi în care prichindelul să învețe alfabetul prin jocuri. Poți, de exemplu, să asimilezi literele cu diverse animale, lucruri dragi lui, astfel încât acesta să asocieze de fiecare dată simbolul cu obiectul sau ființa. 

În cele din urmă, trebuie să reții faptul că cei mici au nevoie de ajutor, de suport și de încredere continuă pentru a excela la școală și pentru a învăța cât mai ușor tot ceea ce este necesar. În momentul în care le arăți că ești alături de ei, că îi înțelegi dacă nu știu un anumit lucru și le explici în mod cât mai frumos, aceștia prind curaj, se ambiționează și devin foarte competitivi atât cu ei însuși, cât și cu ceilalți copii de vârstă cu ei.   

Sursa foto: unsplash.com 

The post ÎNVĂȚAREA ALFABETULUI- câteva idei de jocuri foarte utile pentru prichindei  appeared first on Webee.

Există multe motive pentru care cei mici manifestă aceste simptome, însă, din fericire, există și variante care te pot ajuta să îi îmbunătățești sănătatea fizică și mintală a prichindelului tău dacă și el este într-o situație de acest gen.

1. Deficitul de atenție la copii

La nivel mondial, numărul copiilor diagnosticați cu această afecțiune crește anual cu aproximativ 3%, iar dintre aceștia, între 30% și 70% manifestă simptome ale deficitului de atenție și când ajung la maturitate. În ultimii ani, această problemă de sănătate mintală a primit tot mai multă atenție atât din partea medicilor, cât și de la specialiștii în educație, care caută soluții pentru dezvoltarea normală și integrarea socială eficientă a micuților afectați.

1.1. Ce este deficitul de atenție?

Tulburarea de deficit de atenție și concentrare, cunoscută și ca ADHD, este o afecțiune de dezvoltarea neurobiologică de dezvoltare, care apare încă din primii ani de viață ai copilului. Aceasta se manifestă prin imposibilitatea concentrării, hiperactivitate și impulsivitate. Unii specialiști afirmă că există două forme ale acestei probleme, în timp ce alții identifică trei tipuri, aceasta din urmă fiind și opinia îmbrățișată majoritar în literatura de specialitate.

 Cele 3 tipuri de ADHD sunt:

• Tipul predominant hiperactiv;
• Tipul predominant neatent;
• Tipul combinat. 

1.2. Cauzele deficitului de atenție la copii

 Cei mai mulți experți pun această tulburare de concentrare și atenție pe seama cauzelor genetice, explicând că, în cele mai multe cazuri, micuții moștenesc de la părinți afecțiunea. Aproximativ o treime dintre copiii diagnosticați provin din familii în care această problemă există deja.

Însă, pe lângă originea genetică, comportamentul mamei în timpul sarcinii este deosebit de important pentru a preveni apariția ADHD. Consumul de alcool, droguri și tutun crește șansele ca fătul să fie afectat după naștere. De asemenea, starea emoțională a viitoarei mămici poate influența sănătatea mintală a bebelușului.

De asemenea, dezvoltarea fizică și socio-emoțională a copiilor în primii ani de viață este esențială când vine vorba de tulburările de atenție și concentrare. Specialiștii au ajuns la concluzia că micuții care cresc în orfelinate sau în alte medii lipsite de afecțiune au o probabilitate mai mare de a suferi de această afecțiune. 

În cazul copiilor care cresc în familii, factorii ce contribuie la apariția deficitului de atenție sunt alimentația nesănătoasă, consumul excesiv de tehnologie (televizor, laptop, telefon, jocuri violente etc.) și lipsa contactului uman suficient.

1.3. Simptomele deficitului de atenție?

Copiii care suferă de deficit de atenție și concentrare au probleme în a îndeplini sarcini care necesită efort intelectual susținut și se integrează mai greu în grupurile de covârstnici. Printre simptomele cele mai frecvente se numără:

• nervozitate și impulsivitate;
• incapacitatea de a își menține concentrarea atunci când e vorba de lectură prelungită sau de alte activități complexe;
• distragerea de către orice stimul din mediul exterior;
• incapacitatea de a-și programa lucrurile pe care le au de făcut;
• dezorganizare, uitarea unor amănunte importante pentru desfășurarea activităților cotidiene;
• persoanele afectate par neatente într-o conversație;
• nerăbdarea – nu își așteaptă rândul, vorbesc peste alții;
• vorbit excesiv;
• joc gălăgios. 

1.4. Tratamentul deficitului de atenție și concentrare la copii

Tratamentul deficitului de atenție are rolul de a ajuta copilul să se integreze cât mai eficient în grupurile sociale, să își controleze mai bine pornirile impulsive, să fie mai calm, să își îmbunătățească randamentul școlar și să funcționeze normal din punct de vedere emoțional și fizic. Acesta presupune 3 componente principale –  medicație, alimentație și terapie. 

Din punctul de vedere al tratamentului medicamentos, de cele mai multe ori sunt folosite pastile din categoria antidepresivelor sau amfetaminelor. Alimentația trebuie să fie cât mai săracă în zaharuri, cafeină și produse procesate care conțin coloranți sau conservanți artificiali. Din punct de vedere terapeutic, cel mai adesea este folosită metoda cognitiv-comportamentală, care presupune formularea unor sarcini punctuale clare, a căror îndeplinire să fie mereu recompensată. Această formă de terapie se va face de cadrele didactice în mediul academic și de părinți acasă. În continuare, vei descoperi principalele recomandări în acest sens.

2. Recomandări pentru părinții cu copii cu tulburări de atenție

Există mulți factori care îi determină pe copii să-și piardă atenția, așa că nu trebuie să te îngrijorezi crezând că doar micuțul tău se confruntă cu astfel de situații. Pentru orice problemă există întotdeauna o soluție, tot ce trebuie să faci este să te dedici și să încerci să îl ajuți. Fiecare efort pe care îl vei face va conta, iar acest lucru se va demonstra cu timpul. Dacă vrei să îi acorzi o mână de ajutor celui mic în ceea ce privește deficitul de atenție, atunci sunt anumite lucruri de care trebuie să ții cont și pe care trebuie să le faci.

2.1. Sfaturi pentru deficitul de concentrare a atenției

• Faceți un singur lucru o dată – Pentru mulți copii, multitasking-ul nu este cel mai bun prieten. Săritul de la un task la altul poate fi derutant și poate influența rapid atenția acordată. Învață-ți prichindelul să facă un singur lucru odată, nu mai multe. Asta îi va îmbunătăți memoria și-l va ajuta să se concentreze asupra sarcinii pe care o face în momentul respectiv, fiind focusat  într-un singur loc.

• Împarte lucrurile – Încearcă să împarți lucrurile pe care trebuie să le facă în mici obiective pe care trebuie să le îndeplinească. În felul acesta va reuși mai ușor să le realizeze și să ajungă cu succes la final. Încercarea de a face prea multe deodată îl poate face să se plictisească sau să considere că este dificil, iar în felul acesta nu se mai poate concentra corespunzător și își pierde atenția asupra activității respective. 

• Fă o listă cu lucruri de făcut – Atunci când copilul tău trebuie să facă ceva, fie că este vorba despre anumite lucruri pentru grădiniță sau școală, fie de sarcini pe care trebuie să le facă acasă, pregătește o listă care să îl ajute și să îl îndrume. De exemplu, dacă micuțul tău stă la birou și învață, realizarea lui va fi să își ia notițe pentru un capitol sau un subiect pe care îl studiază pentru a îl finaliza mai ușor.

După ce copilul tău și-a îndeplinit taskurile, luați o pauză și lasă-l să își relaxeze mintea înainte de a începe o altă activitate de acest fel.

2.2. Recomandări pentru copiii copii cu deficit de atentie

Pentru a păstra ordine în gândurile unui copil, cea mai bună variantă este să îl ajuți și să îl înveți să fie întotdeauna organizat. În plus, pentru ca atenția acestuia să fie concentrată asupra activității pe care o desfășoară la momentul respectiv, trebuie să aibă un spațiu dedicat, în care toate lucrurile să aibă locul lor. 

• Fă un loc dedicat pentru învățat – Un loc dezordonat poate fi un factor declanșator al deficitului de atenție atunci când vine vorba despre un copil. Asigură-te că acesta are un spațiu dedicat pentru învățat, precum un birou sau o măsuță la care să poată sta să lucreze. Acesta trebuie să conțină doar obiecte pe care le folosește pentru școală, o gustare sănătoasă și apă. Ai grijă ca locul să fie dotat cu caiete, foi albe, pixuri, creioane, foi pentru notițe, carioci, creioane colorate, care să îi poată fi de folos pentru activitățile pe care le desfășoară.

• Ajută-l să se organizeze cu notițe și jurnale – Să aibă notițe este la fel de important ca un spațiu special pentru învățat. Puteți să vă folosiți de lucruri pe care să le deosebească, precum diferite culori sau mape pe care să le poată găsi rapid și ușor. Asigură-te, de asemenea, că notițele pe care și le ia copilul la școală sunt și ele organizate și complete. Învățându-l pe cel mic cum să-și structureze informațiile, îl vei ajuta să fie mai atent și să știe exact unde trebuie să caute atunci când are nevoie de ceva.

• Învață-l cum să se descurce cu lucrurile care îl distrag – Nu vei putea întotdeauna să fii la dispoziție pentru a elimina lucrurile care îl distrag, așa că învață-l pe cel mic cum să se confrunte cu ele. Ajută-ți copilul să ajungă ușor în punctul în care să își recapete atenția asupra unui task atunci când este distras. Când acesta are probleme de concentrare, încurajează-l să se ridice și să ia o pauză de la ceea ce face. Atunci când este la școală, având în vedere că nu se poate ridica pentru a lua o pauză oricând simte că nu mai poate fi atent, poate încerca să închidă ochii pentru câteva secunde și să respire adânc. În felul acesta mintea se relaxează puțin și poate ajuta la recăpătarea focusului. Acesta este un sfat valabil nu doar pentru copii, ci și pentru adulți, de asemenea.

• Stabiliți rutine consistente – Rutina este de cele mai multe ori cea care îi ajută pe oameni să fie mai organizați și să ducă la bun sfârșit o zi dificilă. Formarea unor obiceiuri te poate ajuta atât pe tine, cât și pe copilul tău să vă organizați timpul mai ușor și pe acesta să facă față deficitului de atenție.

• Stabilește un program pentru învățat și teme – Mulți copii sunt mai eficienți atunci când au un program bine stabilit pe care să îl poată respecta. Ajută-ți micuțul să își creeze un orar zilnic care să includă timp pentru teme, pauze de la învățat și alte activități. Asta îl va ajuta să aibă o rutină și să se poată concentra ușor la lucrurile pe care trebuie să le facă atât pentru grădiniță sau școală, cât și pentru el.

• Plănuiește pauzele – Efectuarea temelor pentru o perioadă mai lungă fără a lua nici măcar o pauză poate influența rapid atenția și concentrarea pe care o are un copil, indiferent de vârsta acestuia. Plănuiește pauze de la studiu cât mai frecvente pentru piticul tău și ajută-l să nu-și piardă interesul pentru ceea ce face. Este important ca acesta să nu facă anumite lucruri din obligație și să nu devină ulterior frustrat pe activitățile pe care le desfășoară.

• Păstrează o rutină pentru trezire și culcare – O minte odihnită este una care se poate concentra mult mai ușor. Ajută-ți copilul să-și creeze și să își respecte o rutină în ceea ce privește somnul. Stabiliți împreună o oră decentă la care acesta să se culce și o oră de trezire care să îl ajute să obțină timpul necesar de somni.

• Ajută-l să găsească atenția în activitățile zilnice – Dacă îți dorești ca micuțul tău să nu fie afectat de deficitul de atenție, atunci cea mai bună și ușoară variantă este să îl ajuți să se concentreze asupra activităților pe care le desfășoară zi de zi. Ulterior, dacă observi că îi este greu să se focuseze, încearcă să observi care sunt lucrurile care îl plictisesc și caută soluții care să le rezolve.

• Încercați jocuri pentru îmbunătățirea atenției – Dacă îți dorești să-l ajuți pe cel mic să se concentreze ușor asupra lucrurilor pe care le face, atunci cel mai ușor mod este de a te juca cu el. Sunt o mulțime de jocuri care să îi capteze atenția, tot ce trebuie să faci este să le găsești pe cele care îl atrag pe el. De exemplu, puteți să vă jucați împreună Jenga sau să faceți un puzzle amuzant, care îl va motiva să ducă la bun sfârșit activitatea pentru a obține rezultatul final. În plus, există o mulțime de jocuri educative potrivite pentru diferite vârste, care îți pot ajuta prichindelul să își canalizeze atenția asupra unei singure sarcini.

• Găsește ceva de care micuțul să fie atras – Dacă îți dorești să captezi atenția unui copil rapid și ușor, tot ce trebuie să faci este să menționezi un lucru care pe acesta îl atrage sau de care este interesat. De exemplu, dacă are un personaj din desenele animate pe care îl idolatrizează, atunci încearcă să-l incluzi pe acesta în discuții. Te poți folosi de întrebarea „El/ea ce ar face în situația aceasta?”, iar astfel vei reuși mult mai ușor să obții un răspuns. Poți include personajul preferat în diferite probleme de matematică sau de logică, fiind mai ușor să-i captezi atenția celui mic.

• Ajută-l să aibă grijă de sănătatea lui mintală – Sănătatea mintală se referă în mare parte la a reuși să îți concentrezi atenția asupra momentului prezent, conștientizându-ți gândurile și sentimentele. Atunci când copilul tău este distras, încurajează-l să ia o pauză de 5 minute, să stea tăcut și să aibă un moment liniștit singur. Este bine să îl înveți încă de mic să prețuiască clipele de tăcere și să să se oprească ori de câte ori este nevoie – atunci când trebuie să ia o decizie importantă și nu se poate concentra sau când își pierde atenția de la anumite persoane sau informații.

Folosind aceste sfaturi, copilul tău poate începe să își dezvolte abilitățile de concentrare rapid și simplu. Deficitul de atenție este o afecțiune cu care mulți părinți și copii se confruntă din ce în ce mai des, dar asta nu trebuie să te sperie. Cu puțină răbdare, îl poți ajuta pe cel mic să se concentreze asupra sarcinilor pe care trebuie să le facă într-o zi și să devină o persoană cu o sănătate mintală excelentă.  Tot ce trebuie să faceți împreună este să învățați cum să faceți față lucrurilor care îl distrag și să descoperiți cum își poate recăpăta interesul ușor și rapid.

Sursa foto: pexels.com/ro-ro/

The post Deficitul de atenție – Cum să îți ajuți copilul să se concentreze mai ușor la școală și acasă appeared first on Webee.

În cazul bebelușilor, pe măsură ce acestea se dezvoltă, și ei încep să descopere lumea, obiectele și ființele din jurul lor. Cu alte cuvinte, aptitudinile motrice îi ajută să meargă, să mute lucruri sau să aibă diferite reacții fizice. Află, în continuare, care sunt etapele dezvoltării deprinderilor motrice la copii și cum îi poți ajuta tu, ca părinte, pe cei mici să le dobândească.

1. Calitățile motrice – Ce este psihomotricitatea?

Psihomotricitatea se referă la dezvoltarea capacităților motrice ale unui individ, precum viteza, forța de reacție, rezistența și îndemânarea. Aceste deprinderi au rolul de a stimula mersul, aruncarea, cățărarea și săriturile.

Principalele componente ale psihomotricității sunt:

• Simțul echilibrului
• Coordonarea membrelor
• Sensibilitatea kinestezică
• Coordonarea ochi – mână sau picior
• Agilitatea
• Precizia mișcărilor

Psihomotricitatea îi permite copilului să își cunoască corpul, să conștientizeze echilibrul pe care îl are și să descopere care sunt lucrurile pe care le poate întreprinde cu ajutorul membrelor. În acest context, obiectivul acesteia este de fapt integrarea individului în societate.

Oamenii se manifestă prin intermediul propriului corp și, implicit, a reacțiilor fizice, fapt pentru care psihomotricitatea face referire la trei tipuri de relații:

• Relația cu sine – implică postura corpului
• Relația cu cei din jur – constă în legătura pe care individul o creează cu părinții și cu rudele
• Relația cu mediul – această conexiune se realizează prin diferite activități interactive, în cazul copiilor prin intermediul jucăriilor

Psihomotricitatea poate fi influențată de mai mulți factori, printre care se numără și mediul familial, sprijinul și încrederea oferită de părinți, alimentația, odihna, dar și experiențele prin care trece fiecare copil în parte. În acest context, trebuie menționate și abilitățile celui mic de a se îngriji singur pe măsură ce se maturizează. De exemplu, hrănirea, îmbrăcarea și spălarea intră în sfera psihomotricității.

Rolul părinților este foarte important, deoarece aceștia sunt primele figuri de la care micuțul învață cele mai importante lucruri în viață: să meargă, să mănânce, să vorbească și multe altele. Astfel, dacă ești părinte și îți dorești ca micuțul tău să se dezvolte armonios, este esențial să acorzi o atenție deosebită acestui proces, pentru a-l ajuta pe cel mic să se descurce de unul singur, dar și să se integreze în societate alături de ceilalți oameni.

Pe lângă învățăturile primite din familie, și educația joacă la rândul ei un rol esențial în dobândirea psihomotricității. Atât la grădiniță, cât și la școală, cel mic își formează în mod constant anumite abilități foarte importante pentru viața de zi cu zi prin intermediul unor jocuri logice și educaționale. De exemplu, colorarea unor spații prestabilite, pictatul, decuparea cu ajutorul unor șabloane și exercițiile fizice contribuie la dezvoltarea motricității fine și îi oferă copilului ocazia de a se exprima fără rețineri.

Prin urmare, este absolut necesar să îți înscrii copilul la grădiniță, chiar dacă, în anumite momente, ești tentat să consideri că nu este necesar, deoarece acesta poate rămâne acasă cu bunicii. Chiar dacă pare o joacă tot ceea ce face cel mic în primii ani de educație școlară, aceste activități didactice foarte distractive și interactive îi ajută pe micuți să facă față cerințelor societății actuale. În plus, trebuie să reții și faptul că este de preferat ca toate exercițiile și jocurile pe care le face prichindelul tău la grădiniță să fie realizate și în familie, pentru a menține, astfel, o continuitate în dezvoltare.

Copiii care nu reușesc să dobândească aceste abilități sunt excluși din societate într-un fel sau altul. În cazul în care cel mic nu reușește să deprindă capacități simple de reacție și de mișcare, el nu va putea să se integreze în colectivitate, motiv pentru care este recomandat să iei legătura cu profesioniști, mai exact cu psihoterapeuți, care să-l ajute în acest sens.

2. Deprinderile motrice la bebeluși – Etapele dezvoltării în funcție de vârstă

Deprinderile motrice de bază trebuie stimulate de la o vârstă fragedă, astfel încât nou-născuții să se dezvolte rapid și armonios. Este recomandat ca, până la vârsta de 1 an, micuții să-și poată coordona cât mai bine membrele, fiindcă aceasta este o abilitate esențială. 

Și totuși, trebuie să reții faptul că fiecare copil în parte se dezvoltă în ritmul propriu și trebuie să ai răbdare și să-ți păstrezi calmul dacă cel mic nu dobândește inteligența motrică atât de repede pe cât te-ai fi așteptat.

Înainte de a afla care sunt etapele de dezvoltare a motricității în funcție de vârstă, trebuie să știi că există două categorii mari de deprinderi motrice: motricitatea fină și cea grosieră. Motricitatea fină face referire la grupele mici de mușchi și se dezvoltă lent, iar cea grosieră la grupele mari de mușchi, care ajută la susținerea capului și la mișcarea membrelor.

Dezvoltarea calităților motrice ale bebelușului se face treptat, după cum urmează:

• O lună 

–        Are puterea de a întoarce capul

–        Își poate susține capul atunci când este ținut pe umăr

–        Prinde degetul cu mâna

–        Poate mișca brațele și picioarele

–        Stabilește contactul vizual

–        Urmărește persoanele care se află în fața lui

• Două luni 

–        Se poate întoarce pe spate în pătuț

–        Duce mâinile la gură

–        Întoarce capul într-o parte și alta când este așezat cu fața în jos 

–        Mută privirea de la un obiect la altul

–        Zâmbește

• Trei luni

–        Reușește să se întindă după diverse obiecte

–        Duce obiectele la gură

–        Începe să vocalizeze cu părinții

–        Poate sta în șezut, dacă este sprijinit

• Patru luni 

–        Se poate rostogoli

–        Reușește să-și susțină în totalitate capul

–        Își poate lipi palmele între ele

–        Își recunoaște părinții

–        Începe să se joace cu degetele

• Cinci luni 

–        Își atinge picioarele cu mâinile

–        Mută obiectele dintr-o mână în alta

–        Lasă obiectele să cadă

–        Ține singur biberonul

–        Manifestă frică față de străini

–        Întinde mâinile spre părinți
 

• Șase luni

–        Reușește să stea în fund pentru câteva secunde

–        Duce picioarele la gură

–        Urmărește ființele cu privirea, fără să întoarcă capul

–        Se poate ridica cu ajutorul mâinilor
 

•  Nouă luni

–        Merge de-a bușilea

–        Dacă se dezechilibrează, își redobândește echilibrul rapid

–        Se ridică în picioare

–        Ține lingura
 

• Douăsprezece luni 

–        Reușește să stea câteva secunde în picioare

–        Arată cu degetul arătător

–        Desenează

–        Face cu mâna

–        Stă în fund
 

• Douăzeci și patru de luni

– Sare cu ambele picioare

– Aleargă

– Desenează

– Se joacă cu mingea

Dezvoltarea motrică a preșcolarilor sau a copiilor cu vârstă școlară mică trebuie să fie una destul de avansată, deoarece cea grosieră se dezvoltă prima, iar cea fină poate fi dobândită mai târziu prin intermediul diferitelor exerciții și jocuri.

În cazul în care observi la copilul tău o întârziere mai mare de 3 luni în ceea ce privește dezvoltarea motrică, trebuie să iei legătura cu medicul de familie și să discuți cu acesta despre ce poți face pentru a remedia situația. În cazul în care perioada problematică este mai mare de 6 luni, trebuie să faci educație psihomotrică cu micuțul, pentru a-l ajuta să se dezvolte.

Nu sunt puține cazurile în care copiii își dezvoltă abilitățile motorii, socio-emoționale sau de limbaj mai târziu decât ar fi normal. Prin urmare, urmărește lista de mai jos, iar dacă constați o problemă, ia legătura cu un specialist.

• Vârsta de 3 luni

Dacă la această vârstă bebelușul nu are reacții la zgomote puternice, își mișcă cu dificultate ochii sau mâinile ori se uită cruciș, trebuie să contactezi medicul de familie pentru un consult amănunțit.

• Vârsta de 8 luni

Dacă copilul nu se rostogolește la 8 luni, nu-și poate susține capul, îi lăcrimează ochii în mod repetat, nu poate dormi noaptea și nu râde, atunci acesta are o întârziere în dezvoltarea psihomotrică.

• Vârsta de 1 an

Dacă micuțul nu merge de-a bușilea și nu poate sta în picioare – nici cu sprijinul părinților – acesta are neapărat nevoie de jucării de dezvoltare motrică, iar tu de îndrumarea unui doctor.

• Vârsta de aproximativ 2 ani

Motricitatea la copii ar trebui să fie destul de dezvoltată în jurul vârstei de 2 ani. De aceea, în cazul în care cel mic nu reușește să pronunțe nici măcar câteva cuvinte, nu se joacă, nu poate merge și se teme foarte tare de alți oameni, trebuie să știi că are nevoie de ajutor specializat.

Ține cont de faptul că, dacă problemele de sănătate ale celui mic sunt identificate la timp, acestea pot fi remediate cu ușurință, motiv pentru care este foarte important să-ți analizezi pruncul cu foarte mare atenție.

3. Calitățile motrice la copii – Cum pot fi dezvoltate aceste deprinderi? 

Acum că ai aflat care este nivelul de motricitate la copiii de diferite vârste, a venit vremea să afli cum îți poți ajuta tu nou-născutul să se dezvolte armonios. Motricitatea celor mici se poate dezvolta natural, dar și cu ajutorul părinților, motiv pentru care trebuie să cunoști toate exercițiile pe care este recomandat să le faci aproape zilnic cu micuțul tău.

Imediat după naștere, după aproximativ 10 săptămâni, este foarte important să faci următoarele exerciții cu cel mic:

•       Flexează-i membrele timp de aproximativ 5 minute pe zi, pentru a-l ajuta să-și dezvolte mai ușor funcțiile motorii 
•       Fă-i masaj în zona gâtului și a capului
•       Joacă-te zilnic cu degetele micuțului 
•       Întoarce-l de pe o parte pe alta în mod constant
•       Susține-i capul de fiecare dată când îl iei în brațe

Pe lângă aceste activități simple, există și câteva produse și jucării care sunt special concepute pentru dezvoltarea celor mici. Printre acestea se numără:

• Premergătorul

Premergătorul îl ajută pe cel mic să stea liniștit, să nu se lovească în momentele în care tu nu ești atent la ce face și îi oferă sprijin pentru a învăța să meargă și să-și coordoneze picioarele.

• Puzzle-ul

Puzzle-ul îi dezvoltă celui mic capacitățile cognitive. Acest joc îi ajută pe micuți să coreleze corect imaginile și să asocieze piesele cu spațiile goale rămase pe tablă.

• Piesele Lego

Prin intermediul pieselor Lego îi oferi micuțului tău o mână de ajutor, deoarece, în acest fel, contribui la dezvoltarea lui cognitivă și motorie, jocul fiind și o modalitate prin care cel mic va învăța să își miște mânuțele.

• Balansoarul

Balansoarul îl determină pe micuț să-și coordoneze mișcările corpului. Cu ajutorul unui astfel de produs, bebelușii sunt stimulați atât din punct de vedere fizic, cât și social, întrucât această jucărie îi face să râdă.

• Coșul de cumpărături

Micuții adoră să imite tot ceea ce fac părinții, tocmai de aceea îi poți oferi prichindelului tău un coș de cumpărături, cu ajutorul căruia să se plimbe. Acest tip de “jucărie” îi poate stimula capacitatea de mișcare și încurajează jocurile de rol, care sunt foarte benefice pentru cei mici.

• Consola Webee

Consola Webee este special concepută pentru dezvoltarea copiilor. Aceasta este destinată micuților cu vârste cuprinse între 1 și 6 ani, cărora le pune la dispoziție jocuri ideale pentru învățarea culorilor, a animalelor sau a formelor. Cuprinde 50 de jocuri care îl va putea ajuta pe copilul tău să se dezvolte în mod armonios și să dobândească o mulțime de abilități esențiale.

• Plastilina

Plastilina este perfectă pentru cei mici, deoarece este foarte distractivă și îi determină să-și folosească mâinile și să-și dezvolte motricitatea grosieră. Astfel, dacă încă nu te-ai gândit la un asemenea produs pentru micuțul tău, de acum este necesar să-l iei în calcul, mai ales dacă îți dorești să ai un copil sănătos.

• Cubul Rubik

Cubul Rubik este destinat copiilor cu vârsta de peste 3 ani, însă trebuie să reții că este un joc cu o însemnătate aparte. Acest tip de jucărie îl ajută pe micuț să-și îmbunătățească memoria, să-și miște mâinile și să-și pună în funcțiune capacitățile cognitive, astfel încât să găsească asocierile corecte. Cu alte cuvinte, este un produs care nu trebuie să lipsească din camera celui mic.

În cele din urmă, pune preț pe fiecare tip de jucărie concepută pentru micuții cu vârste cuprinse între 1 și 5 ani, fiindcă aceste produse îi pot ajuta foarte mult, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea armonioasă și echilibrată. Ajută-ți copilul cu tot ceea ce poți, pentru ca el să devină un adult inteligent și sociabil, capabil să se adapteze și să se integreze în societate.

Sursa foto: Unsplash.com

The post CALITĂȚILE MOTRICE – Totul despre deprinderile de bază ale copiilor appeared first on Webee.

În cazul în care te confrunți cu o astfel de tipologie de copil, nu trebuie să te panichezi, ci trebuie doar să te informezi cât mai mult asupra metodelor prin care îți poți cuminți prichindelul.

1. Ce este hiperactivitatea?

Hiperactivitatea este acea stare generală de agitație, din cauza căreia un copil nu-și poate găsi liniștea sau astâmpărul nici măcar pentru câteva minute. Foarte mulți părinți iau legătura cu un psiholog pentru a discuta problemele pe care le întâmpină cu copiii lor hiperactivi, greu de controlat, deoarece această afecțiune este una de comportament, care poate fi cu dificultate tratată.

Ca să înțelegi mai bine ce presupune această problemă, trebuie să afli ce simptome prezintă copii hiperactivi. Acestea sunt:

–        Stare continua de agitație

–        Putere de concentrare scăzută

–        Nepăsare

–        Schimbări bruște de atitudine

–        Vorbește încontinuu

–        Nu are astâmpăr nici când stă în șezut

–        Nervozitate crescută

–        Adesea plânge sau țipă

–        Bate cu pumnul în masă când dorește un anumit lucru

Mai există câteva simptome rare, dar care pot fi întâlnite la astfel de copii:

–        Tulburări de anxietate – Copilul care este nervos în marea majoritate a timpului, care are, de obicei, bătăi rapide ale inimii și manifestă transpirație excesivă

–        Opoziție sfidătoare – Comportament negativ și perturbator, în special față de părinți și profesori

–        Tulburare de conduită – Tendință spre a fi antisocial, de a fura, de a vandalize sau de a comite multe alte infracțiuni

–        Probleme cu somnul – Imposibilitate de odihnire noaptea

–        Epilepsie – Afecțiune care provoacă convulsii

–        Sindromul Tourette – Afecțiune a sistemului nervos care este marcată de prezența a numeroase ticuri

–        Dislexia – dificultăți de învățare

Hiperactivitatea se poate manifesta atât la bebeluși, cât și la copiii preșcolari, iar această problemă se manifestă diferit de la un individ la altul, însă poate fi depistată înainte de vârsta de 6 ani. Dacă un copil poate fi disciplinat și înțelegător la vârsta de 4 ani, de exemplu, alt micuț nu-și poate găsi locul și liniștea nici la 6 ani.

Trebuie înțeles faptul că hiperactivitatea nu poate fi asociată cu micuții care sunt foarte dinamici, ci aceasta este o problemă reală, care trebuie supravegheată cu atenție și urmărită, astfel încât să se realizeze o schema de tratament specifică fiecărui copil în parte. De aceea, este esențial ca de îndată ce observi că prichindelul vorbește foarte mult, țipă și plânge din senin, să iei legătura cu un specialist, care poate fi chiar medicul de familie.

Chiar dacă unele simptome tind să se atenueze pe măsură ce micuțul înaintează în vârstă, este foarte important să oferi tot sprijinul și ajutorul copiilor hiperactivi cu deficit de atenție, deoarece aceștia au un risc crescut de a nu reuși să se integreze în societate, de unde pot porni multe alte probleme de atitudine. Trebuie să reții faptul că hiperactivitatea netratată poate conduce cu ușurință la obținerea unei gândiri pesimiste sau la depresie, ceea ce nu este de dorit.

2. Cum poate fi remediată hiperactivitatea? 

Copilul hiperactiv și încăpățânat poate fi ajutat să treacă peste toate neliniștile care îi provoacă agitația continuă. Pentru a reuși acest lucru, este stringent să-i oferi toată atenția ta, să empatizezi cu acesta, să-l încurajezi zilnic și să-i oferi încredere în el. În plus, este recomandat ca majoritatea timpului să fie petrecut alături de el, pentru ca acesta să se simtă ocrotit și înțeles.

În primul rând, trebuie să iei la cunoștință faptul că un stil de viață sănătos poate ajuta copiii cu ADHD să treacă peste dificultățile zilnice cu brio. Pe lângă tratamentele recomandate de către medici, precum terapia comportamentală și diferite medicamente, un stil de viață sănătos poate ajuta la combaterea hiperactivității atât la copilul preșcolar, cât și la cei mai mari. Astfel, este indicat să oferi micuțului o alimentație bogată în fructe și legume, un program destinat sportului și obținerea cantității necesare de somn.

În al doilea rând, este foarte important să încerci să limitezi, pe cât posibil, orele petrecute în fața televizorului sau a calculatorului. Nu trebuie să-i interzici în totalitate micuțului să facă acest lucru, ci poți doar să îi oferi ocazia de a se juca zilnic aproximativ 2 ore.

Pe lângă toate aceste lucruri, psihoterapia este la fel de importantă pentru un copil hiperactiv. Aceasta îl poate ajuta să se deschidă în fața apropiaților, să își exprime sentimentele și să-și controleze reacțiile. Acest tip de terapie constă într-un dialog sincer, foarte prietenos cu pacientul, care îl ajută să-și conștientizeze greșelile și să-și schimbe atitudinea față de el și față de cei din jur. În plus, acest tip de tratament îl poate ajuta cu privire la viitor, îl poate ghida cu privire la deciziile pe care trebuie să le ia, fapt pentru care orice copil hiperactiv în grădiniță sau ajuns la adolescență trebuie să ia legătura cu un psihoterapeut.

Prin urmare, dacă depui tot efortul și energia pentru a-ți aduce prichindelul pe calea cea bună, acest lucru este posibil, însă ai nevoie de timp și de răbdare. Canalizează-ți toate resursele în această direcție și copilul tău va fi integrat în societate, va ști să se exprime și să se comporte cu cei din jurul său.

3. Hiperactivitatea – Jocuri ideale pentru copiii neastâmpărați 

Atunci când ai un copil hiperactiv, te poți simți obosit în permanență, motiv pentru care este indicat să găsești câteva soluții pentru a-l țină ocupat mai multe ore. Acest tip de copii trebuie să aibă în mod constant activitate, pentru a nu se plictisi și pentru a nu începe să țipe și să se comporte agresiv cu cei din jur.

Totodată, în cazul în care îi propui un joc de grup, la care participă mai mulți prieteni de-ai acestuia, trebuie să fii foarte atent la modul în care interacționează copilul tău cu restul micuților. Copiii hiperactivi au tendința de a se comportă urât cu cei din jur, de a fi în mod regulat violenți, motiv pentru care trebuie să asiști la activitățile colective ale acestora.

În cazul în care îți dorești ca cel mic să stea liniștit măcar pentru câteva momente, poți apela la ajutorul următoarelor tipuri de activități:

• Mersul pe bicicletă

Mersul cu bicicleta reprezintă o activitate dinamică, care poate ține copiii „în priză” timp de mai multe minute. Este foarte distractiv, captează atenția și, în același timp, provoacă copilul să facă exerciții fizice. 

Dacă mergi măcar jumătate de oră cu copilul în parc pentru a se plimba cu bicicleta, există o șansă foarte mare ca cel mic să fie extenuat în momentul în care ajunge acasă și să doarmă.

• Pictură

Pictura îl poate ajuta să se exteriorizeze, să se exprime exact așa cum își dorește. Această activitate îl poate ajuta să-și găsească liniștea, să se astâmpere și să se concentreze timp de câteva minute bune la desenul pe care vrea să-l pună pe hârtie. Este recomandat ca cel mic să picteze în interiorul unor desene grafice, pentru a învăța să fie disciplinat și să nu depășească linia de contur.

• Fotbal

Fotbalul este un sport de echipă, care presupune exercitarea unui aport fizic ridicat, ceea ce este benefic pentru copiii hiperactivi, care trebuie să-și consume excesul de energie într-un fel sau altul. Este ideal să-ți înscrii copilul la un club de fotbal, unde să alerge timp de aproximativ 2 ore pe zi.

• Teatru

Teatru poate ajuta acest tip de copii să se exprime, să se exteriorizeze și să se integreze în societate. În teatru trebuie să comunici cu cei din jur, pentru a putea obține un rezultat deosebit, fapt pentru care, dacă observi că cel mic este retras și are tendința de a nu vorbi cu nimeni, este indicat să cauți un curs de teatru, unde prichindelul să meargă săptămânal.

• Consola Webee

Consola Webee este un program care conține aproximativ 50 de jocuri educative, destinate micuților cu vârsta cuprinsă între 1 și 6 ani. Dacă cel mic adoră să-și petreacă timpul în fața laptopului, îl poți ajuta să învețe ceva în timpul acesta. 

Cu ajutorul acestei console, micuțul poate învăța formele, culorile, cifrele și poate face exerciții de memorie, ideale pentru copiii cu deficit de atenție.

• Înot

Dacă copilul tău iubește să înoate sau încă nu a învățat să facă acest lucru, îl poți înscrie la un curs de înot, care să-l ajute să deprindă mișcările ideale pentru mersul prin apă. Este un curs benefic atât pentru copiii cu foarte multă energie, cât și pentru adolescenți și adulți.

• Rezolvarea unui puzzle

Chiar dacă micuțul nu poate sta locului nici măcar câteva minute, este ideal să-I oferi un puzzle, pentru a-l ajuta să-și crească puterea de concentrare. Dacă observi că, la început, nu-l atrage genul acesta de joc, insistă până când prichindelul încearcă să unească piesele între ele. Cu cât se va juca mai mult, cu atât va reuși să fie atent pentru mai mult timp. Fii alături de el și ajută-l ori de câte ori are nevoie de ajutor, pentru a-i arăta că îl sprijini în tot ceea ce face.

• Echitație

Echitația este o activitate distractivă și foarte captivantă, indiferent de vârstă. Este foarte interesant să te afli pe cal în timp ce acesta merge, iar în momentul în care reușești să-l călărești pe cont propriu, satisfacția este uriașă. Oferă-i ocazia de a obține această reușită măreață prin intermediul unui curs special, care să se desfășoare în zilele de weekend. 

• Joaca cu plastilina

Plastilina este o pastă modelatoare care reușește să pună zâmbete pe chipul copiilor. Dacă micuțul tău este foarte activ pe tot parcursul zilei, pune-i la dispoziție mai multe culori de plastilină, cu care să se joace în momentele în care nu are ce face. 

Este recomandat să-i oferi și câteva forme special concepute în acest sens, pentru ca joaca cu această pastă să fie mult mai atractivă.

• Mersul pe role

Mersul cu rolele este la fel ca mersul cu bicicleta. Trebuie învățat, exersat, iar în momentul în care îl deprinzi devine o pasiune. 

Dacă copilul tău adoră sporturile în natură, însă nu îi place să facă gimnastica și jogging, pune-i la dispoziție un set de role cu roți din silicon, care să-l facă să se distreze și zâmbească timp de aproximativ o oră. Este recomandat ca atât adulții, cât și prichindeii să facă sport măcar 30 de minute pe zi, iar mersul cu rolele poate reprezenta o varianta foarte distractivă de mișcare.

• Săritul corzii

Săritul corzii este foarte distractive și ajută la obținerea unui stil de viață sănătos, mai ales dacă este făcut cu regularitate. În cazul în care observi că cel mic nu mai are astâmpăr în casă, propune-i să se distreze cu coarda, pentru a sari de cel puțin câteva ori. Dacă acesta se plictisește, propune-i tot felul de jocuri care pot fi realizate cu ajutorul acestui obiect.

În concluzie, dacă te confrunti cu un copil cu hiperactivitate, trebuie, de fiecare dată, să fii pregătit cu o altă propunere de activitate sau de joacă. Ideal este să găsești tot felul de activități de grup sau în natură pe care să le faci împreună cu acesta, pentru a-i oferi senzația de protecție și de încredere.

Sursa foto. Unsplash.com

The post HIPERACTIVITATEA – Cum stăpânești un copil obraznic și încăpățânat appeared first on Webee.

1. Ce este gândirea analitică și cum se corelează cu jocurile matematice?

 

• concentrare pentru a înțelege premisele și detaliile problemei;
• axare pe planificare și crearea strategiei de urmat;
• creșterea încrederii în sine și a coeficientului de inteligență;
• reflectare asupra acțiunilor și deciziilor luate, pentru a determina ce funcționează și ce nu.

 

2. Jocurile didactice matematice la grădiniță și la școală

 

3. De ce funcționează jocurile matematice la copii?

 

4. Exemple de jocuri matematice

 

The post Jocurile matematice și importanța acestora pentru dezvoltarea unei gândiri analitice la copii appeared first on Webee.

Adesea, aceste principii sunt dezvoltate, aplicate și respectate cu strictețe de nordici, popor care pune, de altfel, foarte mare preț pe libertatea individului și, mai ales, a copiilor. Să fi găsit ei rețeta succesului pentru o relație părinte-copil sănătoasă și benefică pentru dezvoltarea celui din urmă? Fără a confirma sau infirma această teorie, credem, mai degrabă, că modul în care fiecare părinte își crește copilul/copii este un rezultat al trecutului, al felului în care el, la rândul lui, a fost crescut.

Fiecare situație de viață este diferită, fiecare copil în parte este diferit și, prin urmare, creșterea și educarea acestuia se va realiza altfel.  Relația dintre părinți și copii este cea care are cel mai mare impact asupra modului în care prichindelul neastâmpărat de astăzi, poate deveni adultul responsabil de mâine. Și fundația sa trebuie începută cu dreptul, încă din primii ani de viață. 

1. Fundația pentru relația părinte copil – totul începe de la comunicare, dragoste și respect reciproc

Relația dintre copil și părinte începe chiar înainte de naștere, înainte de existența propriu-zisă a celui mic. Ca să fim corecți, relația incipientă se încheagă între mamă și făt. Spiritual vorbind, conexiunile ce se produc în interiorul uterului, în timpul celor nouă luni de sarcină, sunt foarte puternice, așa cum au dovedit studiile cercetătorilor. 

Pe lângă importanța comportamentului mamei în tot acest timp și a comunicării sale cu fătul nenăscut, un rol foarte important îl are și mediul în care bebelușul este adus, după naștere. Armonia în familie, liniștea, înțelegerea și tonalitatea calmă în timpul discuțiilor sunt factori ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a celui mic, punând, încă de la început, bazele unei relații sănătoase și de lungă durată între părinți și copil.  Acest mediu de acasă are o influență foarte mare și asupra modului în care comportamentul copilului va evolua pe parcursul vieții. În funcție de nevoile vârstei, copilul își va adapta modul de comunicare cu părinții și la fel vor fi nevoiți să facă și aceștia.

Din momentul în care apare un nou membru în familie, apar noi reguli nescrise și noi roluri prestabilite. Desigur, ele pot suferi mici ajustări pe parcurs, însă este clar că, din punct de vedere al experienței de viață, adulții se vor situa pe un nivel de superioritate, deținând, pentru o bună perioadă de timp, toate resursele necesare copiilor (hrană, adăpost, afecțiune, protecție etc). Ca atare, până la atingerea maturității, etapă în care își vor putea deține, prin forțe proprii, resursele asigurate până atunci de părinți, ei vor trece prin diferite stadii de dependență față de membrii adulți ai familiei.  

2. Fazele construcției relației părinte copil – de la primii ani de viață, până în momentul obținerii independenței

Importanța relației părinte-copil nu poate fi trecută cu vederea, sub nicio formă. Pentru copil, ea este baza dezvoltării sale, iar părinții reprezintă primele modele sociale cu o influență considerabilă.  Ca orice relație, și aceasta presupune trecerea printr-o serie de etape. La nivelul fiecărei dintre ele, copilul va dobândi noi abilități și cunoștințe, care îi vor servi drept jaloane după care se va ghida în viață. 

Specialiștii încurajează ideea de a concepe și dezvolta această conexiune, fără sfaturi pentru îmbunătățirea relației părinte-copil, ci prin promovarea ideii conform căreia, părinții ar trebui să ia în calcul felul în care vor să arate relația când copilul va avea 25 de ani. Pare greu de pus în practică, însă este o idee foarte bună, care poate duce la rezultate excelente. Nu mai lungim vorba și trecem la subiect, discutând despre cele trei etape ale dependenței copiilor față de părinți și despre comportamentul adecvat al acestora din urmă, în fiecare caz în parte!   

2.1. Faza 1: Dependența totală

Această perioadă este specifică primilor ani de viață ai celor mici, până în momentul în care devin foarte conștienți de lumea din jurul lor. Prichindeii care depind în totalitate de părinți sunt și ei conștienți de lumea din jur, doar că o percep sub formă de senzații, emoții, atingeri, sunete și imagini. Ei nu conștientizează că le este foame, însă plâng când se întâmplă asta. Nu conștientizează când sunt bolnăviori, când au nevoi fiziologice sau când au dureri, dar simt asta și traduc toate acestea prin plânsete.

Este valabil și în cazul emoțiilor pozitive. De aceea, atunci când sunt hrăniți corespunzător, odihniți și liniștiți se joacă cu piciorușele, cu jucăriile din pătuț sau chiar chicotesc. Deși noi am tinde să credem că nu au dezvoltat încă o conștiință și că, în această etapă, comportamentul nostru nu are un impact atât de mare asupra lor, adevărul este cu totul altul. Este momentul critic al relației, momentul în care se pun bazele comportamentului celui mic. Deși următoarea asemănare ar putea supăra, este destul de justificată în cazul de față.

Așa cum un animal de companie dezvoltă un temperament agresiv sau, dimpotrivă, unul foarte blând, în funcție de cum este tratat de stăpâni și de atenția pe care ei o acordă nevoilor sale, la fel se întâmplă și cu un copil. De aceea, este esențial ca tonul pe care se discută în casă să fie calm, relaxat, iar cel mic să simtă mângâierile ambilor părinți și chiar ale fraților sau surorilor, acolo unde este vorba despre o familie mai numeroasă. La fel de benefic este și ca bebelușul să simtă foarte multă afecțiune și dragoste. Practic, ar trebui creat un mediu care, conform simțurilor lui senzoriale, să se apropie de siguranța și confortul oferit de pântecul mamei.  

2.2. Faza 2: Dependența parțială

În această etapă, cei mici au mai crescut puțin și au început deja să pună întrebări cu sens, despre lumea din jurul lor, despre natură, oameni, sentimente și alte aspecte ale vieții, care îi intrigă. Acum este momentul în care, în mare, activitățile între părinte și copil au, în principal, scop educativ.

Fie că ne referim la activități outdoor, de tipul practicării mersului pe role sau pe bicicletă, fie că avem în vedere activitățile realizate în casă, de tipul jocurilor pe console și pe laptop, educația prin distracție și voie bună este cea mai eficientă formă de educație.  Acum este momentul în care părinții au șansa să se situeze pe o poziție sau alta: prieten al copilului sau superior al acestuia.

Varianta de mijloc este, am spune noi, cea mai potrivită. Sigur că, la fel ca în prima etapă, și aici este clară autoritate părintelui care ia decizii în numele copilului, până în momentul în care el este suficient de matur pentru a o face singur.  Trebuie ținut cont de faptul că, pe parcursul fazei a doua, copii sunt precum un burete: absorb cu repeziciune toate informațiile care li se oferă, așa că mare atenție la ce discutați cu ei și mai ales cum o faceți. Ei trebuie respectați ca și când ar fi entități demne de luat în seamă.

Comunicarea părinte-copil ar trebui să se desfășoare de pe poziții aparent de egalitate. Spunem aparent pentru că adulții, trecuți fiind prin viață, au cunoștințe mult mai bogate decât ale copiilor, fiind astfel în măsură să le ofere răspunsuri corecte și complexe.  Copiii, la fel ca angajații unei firme, trebuie lăsați să pună întrebări, să-și exprime gândurile, trăirile sau chiar să încerce singuri să găsească explicații la anumite fenomene.

Astfel, dacă sunt ignorați și nu primesc lămuriri sau nu reușesc să simtă implicarea părinților în conversație, semnalul pe care îl vor percepe va fi că nu sunt la fel de buni precum adulții, că nu sunt persoane valabile și, poate cel mai rău, că sunt inferiori. Acest comportament ar putea duce la o oarecare tendință de izolare socială sau la dezvoltarea unei personalități introvertite. Așa cum comunică în familie, așa o vor face și în societate. 

2.3. Faza 3: Trecerea spre independență

Sau cum ar mai putea fi numită această etapă, dependența asociată cu un grad mai mare de conștientizare din partea copiilor și însoțită de o dorință mai accentuată de independență.  Dacă juniorii, deveniți deja adolescenți acum, sunt în plin proces de maturizare și de schimbare, după aceleași caracteristici trebuie să se muleze și comunicarea părinte-copil.

Acum, tinerii beneficiază de o oarecare libertate de luare a deciziilor, însă odată cu ea , vine și o responsabilitate mai mare și o asumare a riscurilor potențiale.  La nivel comunicațional, va fi necesară o transparență mai mare din partea ambelor părți, căci întrebările sau nelămuririle copiilor reprezintă, de multe ori, aspecte foarte importante din viața lor de adulți. Răspunsurile părinților ar trebui să vină fără amânare. Dacă se consideră că răspunsul este prea complex pentru vârsta tânărului, abordarea de tip „am să-ți explic când vei mai crește” nu reprezintă o soluție corectă și eficientă. Indicat este să le oferi adolescenților un răspuns imediat, explicându-le, așa cum consideri că ar înțelege atunci.

Ulterior, când într-adevăr vor crește și se vor lovi de o situație similară, vor putea să facă conexiunile necesare, astfel încât să-și răspundă singuri, fiindu-le mult mai ușor pentru că au deja o bază, un minimum de informații.   Dacă ar fi să caracterizăm această etapă, am înșira următoarele cuvinte: adolescență, tinerețe, nevoi de afirmare, de independență, de intimitate, schimbări hormonale și în modul de raportare la viață, dorințe din ce în ce mai mari de a cunoaște lumea și de a pătrunde pe teritorii neexplorate până acum.

Ne putem da seama că nu este o perioadă foarte ușoară nici pentru adolescenți, nici pentru părinți, mai ales din punct de vedere al comunicării care acum, mai mult ca niciodată, este realmente esențială.  Fetele și băieții trebuie să cunoască detaliile intime ale vieții de adolescent, trebuie să învețe să facă distincția dintre momentele în care pot fi rebeli, când pot experimenta fel de fel de trăiri și momentele în care trebuie să fie conștienți de acțiunile lor și, mai ales, de repercusiunile acestora. 

Dacă în faza a treia, în care copilul devine adult, relația se menține la fel de bună ca până acum, există șanse foarte mari ca ea să rămână așa pentru totdeauna. Însă, dacă până în această perioadă, efortul de menținere a unei relații sănătoase venea, într-o proporție mai mare, din partea părinților, acum și adolescenții trebuie să depună eforturi și să aibă încredere în adulții care și-ar da și viața pentru a-i știi sănătoși, fericiți și în siguranță.  

3. Relația dintre părinte și copil în epoca modernă – cele mai frecvente greșeli ale părinților

Atașamentul și relația părinte-copil pot fi puse în pericol uneori, din cauza greșelilor, venite deopotrivă din partea părinților, dar și a copiilor. Este clar că, în primii ani de viață, greșelile sunt, în principal, ale adulților, căci cei mici nu au niciun „cuvânt de spus” și nici putere de decizie. În adolescență, vina se împarte între ambele părți, căci adolescenții vor mai multă libertate și independență, fără a mai avea răbdare cu cei care i-au crescut, iar părinții, din teamă și îngrijorarea vis-a-vis de capacitatea lor de a lua decizii raționale, tind să le refuze anumite lucruri sau chiar să le interzică.

Aici discuțiile sunt mult mai complexe și am avea nevoie de alte câteva pagini doar pentru a dezvolta acest subiect. Rămânem în primul scenariu și trecem pe listă cele mai frecvente greșeli pe care părinții au tendința să le facă, în construirea relației cu cei mici și în comunicarea eficientă părinte-copil. Trebuie menționat de la bun început că majoritatea greșelilor sunt cauzate de faptul că adulții nu știu să se poziționeze corect în acest raport, nu știu ce să aleagă între autoritate și prietenie în relația părinte-copil. 

Așadar, iată unde și cum dau greș uneori :

• Răspunsuri de tipul: „Nu înțelegi tu”, „Ești prea mic pentru asta”, „Altădată, mami…”, „Nu ai voie acolo ești prea mic”, „Fă ce spun eu, că știu mai bine” etc. Acestea nu fac decât să minimalizeze importanța copilului și să îl determine să evite, pe viitor, să mai pună întrebări;
• Adresarea pe un ton agresiv, răstit. Știm că este greu să fii părinte, să muncești opt ore pe zi, poate și mai mult, să te ocupi de treburile gospodărești și să ai grijă de cei mici, toate fiind făcute cu tot calmul din lume. Cu toate acestea, trebuie să conștientizezi că un astfel de ton nu face deloc bine copiilor. Îi va inhiba, îi va speria și îi va duce, cu timpul, la dezvoltarea sentimentului de teamă față de tine; 
• Eliminarea oricărui tip de provocare din viața copiilor. Scopul permanent al părinților este să se asigure că cei mici nu vor simți lipsuri, greutăți, nu vor întâmpina situații care să le șteargă zâmbetul de pe buze etc. Cu toate acestea, a face totul în locul lor este un comportament nu doar ineficient, ci chiar dăunător. Părinții trebuie să le permită juniorilor să își pună la încercare toate abilitățile pentru a trece de anumite obstacole. Doar așa vor învăța să se descurce pe cont propriu;
• Doar recompense, nu și mustrări. Ceea ce va rezulta din acest obicei este un copil răsfățat, care va trăi cu impresia că nu greșește niciodată și că totul i se cuvine de-a gata. Când, într-un final, nu îi vei putea oferi ceva ce își dorește sau când, în societate fiind, va trebui să muncească pentru a obține ceva, vor apărea grave probleme de comunicare, ce îl vor pune în dificultate în interacțiunea cu ceilalți;
• Uiți de nevoile lor. Aici ne referim, în principal, la nevoile de afirmare ale adolescenților. Oferă-le libertatea de care au nevoie pentru a experimenta diverse lucruri, lasă-i să se lovească singuri de situațiile dificile, pentru că doar așa vor învăța, lasă-i să se bucure de tinerețe și de tot ce are ea de oferit. 

Exemplele de acest gen pot continua la nesfârșit, însă până la urmă, totul se reduce la modul în care tu, ca părinte, îți dorești să crească copilul drag și la modul în care vrei să comunici cu el, atât pe perioada tinereții, cât și atunci când el va părăsi casa părintească.

Astfel, cei 10 pași pentru îmbunătățirea relației părinte-copil, despre care citiți adesea pe internet, nu sunt standardizați, ci din contră, variază foarte mult de la familie la familie.  În final, ne dorim să mai spunem doar câteva idei, pe care le-am putea considera relevante pentru a rezuma conținutul întregului articol: nu uitați, copiii imită ceea ce văd în familie, așa că acordați o mare atenție modului în care vă purtați și discutați în preajma lor. Fiind cei maturi din relație, părinții vin cu răbdare și înțelegere încercând, pe cât posibil, să nu intre în intimitatea lor, nu foarte mult.  

Surse foto:  Shutterstock.com                    Storyblocks.com                    Pexels.com  

4. Întrebări și răspunsuri frecvente despre relația părinte-copil

The post O relație sănătoasă “părinte-copil” – cum să adaptăm modul de comunicare în funcție de vârsta celui mic? appeared first on Webee.

1. Când încep copiii să vorbească?

În diverse studii efectuate de-a lungul timpului, cercetătorii au afirmat faptul că bebelușii, încă din viața intrauterină, au contact cu noțiunea de limbaj. Aceștia aud vocea mamei și cuvintele pe care aceasta le spune, ajungând apoi, după naștere, să recunoască tonalitatea și inflexiunile vocale ale acesteia. Se poate spune că aceasta este prima confruntare efectivă cu ideea de vorbire, chiar dacă se referă la o reprezentare auditivă a acesteia, care ține de ascultare și identificare.

În primele luni de viață, copilul învață să interacționeze cu lumea înconjurătoare, dezvoltându-și, treptat, toate abilitățile de care are nevoie pentru a relaționa și a supraviețui. Printre acestea se regăsește și sunetul, ca factor important în contactul permanent cu mediul. El devine, mai întâi, o formă de înțelegere a universului exterior, pentru ca, mai apoi, să se manifeste sub formă de exprimare verbală, cu scopul de a comunica nevoile și dorințele primare. Astfel, aceasta este prima formă de limbaj pe care bebelușul o cunoaște și o aplică, pentru a comunica și, mai ales, pentru a obține ceva anume. Vei observa faptul că sunetele sunt diferite în funcție de necesitate și se ramifică treptat, căpătând noi valențe, odată cu trecerea timpului. În această perioadă incipientă, creierul, aflat în dezvoltare, înțelege că, pentru a comunica cu cei din jur, este necesară vorbirea.

Așadar, încă de la început, limbajul este o componentă de bază a vieții, care ajută în procesul de identificare, exprimare și reprezentare a lumii interioare. Odată cu trecerea lunilor de viață, mulți părinți ajung în situația în care se întreabă: la ce vârstă ar trebui să înceapă copilul să vorbească? Sunt nenumărate informații pe care le poți cerceta pentru a te documenta concret, dar, pentru unii, observarea detaliilor poate genera motive de îngrijorare. Așadar, este bine să te informezi cu privire la etapele prin care va trece copilul tău, în procesul său de creștere și de dezvoltare, dar, în tot acest timp, este important să ții cont de faptul că modul de acumulare a noțiunilor poate fi diferit de la un bebeluș la altul. Însă, te poți orienta după câteva repere de bază, pentru a putea judeca corect și concret nivelul de dezvoltare al prichindelului tău.  

1.1. Etapele dezvoltării limbajului la copiii mici

Există câteva etape concrete ale primilor ani de viață, în care debutul formelor de limbaj își fac apariția. Ținând cont de acestea, îți poți face o idee referitoare la nivelul pe care ar trebui să-l atingă copilul tău, în funcție de vârsta pe care o are. Însă, aceste șabloane sunt orientative și pot deveni maleabile de la un caz la altul.  

• În jurul vârstei de 1 an – 1 an și jumătate, cel mic reușește să formuleze cuvinte simple, care să exprime ceva concret. De cele mai multe ori, procesul de învățare se desfășoară prin repetarea unor noțiuni auzite în jur – ceea ce înseamnă că bebelușul începe să coreleze auzul cu vorbitul, imitând ceea ce înregistrează la nivel auditiv. Așadar, cea mai simplă metodă prin care copiii își formează vocabularul este de a reda întocmai ceea ce aud de la părinți. Limbajul este alcătuit din aproximativ 5-20 noțiuni de bază – nume, obiecte, acțiuni – cu care jonglează în funcție de nevoi și dorințe. De altfel, vei observa faptul că, în această etapă, cuvintele știute se combină cu unele pe care nu le poți înțelege – acest lucru face parte din transformarea naturală prin care trece copilul tău.

• Între 1 an și jumătate și 2 ani, specialiștii spun că vocabularul de bază va fi alcătuit din aproximativ 150-300 de cuvinte. Aceasta este o perioadă extrem de bogată în ceea ce privește ritmul de învățare și procesul de acumulare a cuvintelor, fiindcă cel mic reușește să absoarbă, ca un burete, un noian de informații pe care, mai apoi, le face parte din limbajul său curent. De aceea, este bine să acorzi o atenție deosebită modului în care se vorbește în familie, deoarece copilul va prelua întocmai lucrurile pe care le aude. În această etapă, vei observa faptul că vei înțelege ceea ce spune el, în proporție de 60-70%.

• În perioada cuprinsă între 2 și 3 ani, limbajul capătă mai mult sens și complexitate. Propozițiile și frazele scurte sunt alcătuite cu o ușurință mai mare și devin modul de bază prin care cel mic se exprimă, mai corect și mai elaborat decât înainte. Vocabularul conține 900-1000 de cuvinte și apare abilitatea copilului de a exprima gânduri, emoții, sentimente sau lucruri imaginare – fapt care demonstrează că, la această vârstă, se creează un raport concret și puternic între minte (sau gând) și limbaj. Imaginația și creativitatea se dezvoltă major în această etapă și, de aceea, este bine să fie puse în practică metode și exerciții care antrenează și pun în mișcare toate aceste competențe și caracteristici esențiale.

Acestea sunt structurile de bază care împart procesul în câteva categorii, definite prin vârstă și etape de dezvoltare. Însă, există și copii care vorbesc mai târziu, iar învățarea și exprimarea pot evolua într-un segment mai îndelungat de timp – nu este un motiv de panică, fiindcă ritmul și modalitatea de acumulare a informațiilor pot fi diferite în funcție de nenumărate circumstanțe variabile, care pot modifica datele problemei. Totuși, dacă observi că acest decalaj este major, te poți documenta în prealabil și, apoi, poți cere opinia unui terapeut, logoped sau a unui specialist în domeniu, pentru a obține lămuriri suplimentare cu privire la aceste dificultăți de vorbire.  

Odată cu trecerea timpului, pot apărea alte deficiențe legate de limbaj, care pot afecta calitatea vorbirii. În cazul preșcolarilor, pot fi observate eventuale defecte – precum pronunțarea incorectă a anumitor sunete sau grupuri de sunete. Cu cât copilul va crește, cu atât acestea vor fi mai dificil de corectat. Este recomandat, astfel, să iei în serios aceste detalii care pot influența, pe termen lung, claritatea și corectitudinea discursului lingvistic. Așadar, acordă o atenție specială acestui fenomen, pentru a-l putea gestiona din timp, înainte să devină parte integrantă a limbajului curent.   

2. Metode ușoare și rapide de a-ți face copilul să vorbească 

Există o multitudine de jocuri, exerciții, metode și jucării pe care le poți pune în practică pentru stimularea vorbirii și a dezvoltării limbajului. Fie că cel mic este încă bebeluș, fie că este deja preșcolar, cu siguranță va deprinde calități și obiceiuri sănătoase, dacă adopți câteva tehnici și modalități de a participa activ la transformarea sa metodică. Elaborează un plan concret pe care să-l pui în aplicare în mod constant, combinând toate activitățile care ți se par potrivite pentru tine și pentru cel mic.    

• Cititul este extrem de important în tot acest proces, fiindcă are rolul de a contribui pozitiv atât la formarea și sedimentarea vorbirii, cât și la evoluția imaginației și a creativității. Petrece timp prețios cu copilul tău, lecturând povești și cărți inedite, care îl vor face pe cel mic să creeze o reprezentare mentală a tot ceea ce aude. De asemenea, își va dori să învețe să vorbească și, ulterior, să citească, pentru a putea avea contact cât mai direct cu acest fenomen. Așadar, aceasta este o metodă excelentă de stimulare, care nu poate aduce decât beneficii multiple și de durată.

• Joaca este o activitate interactivă care dezvoltă numeroase caracteristici, atât la nivel mental și cognitiv, cât și la nivel fizic și senzorial. Poți inventa jocuri în funcție de personalitatea copilului tău, sau poți achiziționa jucării care să vină în întâmpinarea ta cu modalități distractive de învățare, pe mai multe paliere.

• Conversația este esențială pentru evoluția limbajului, fiindcă are rolul de a pune baze lingvistice și de a fixa noțiunile deja învățate. Prin urmare, vorbește cât poți de des cu copilul tău, găsind un echilibru propice între discurs și ascultare. Prin acest procedeu, cel mic va acumula informații atât despre cuvinte și vocabular, cât și despre ce înseamnă a asculta și a fi atent la ce spune celălalt. Acestea sunt două zone diferite la care poți lucra, pentru a-i oferi prichindelului o perspectivă cât mai amplă, care îl va ajuta toată viața. 

• Silabisirea – este o metodă prin care cuvintele sunt împărțite în silabe, cu scopul de a căpăta mai multă claritate pentru cel care le aude. Tehnica îl poate ajuta pe copil să identifice exact sunetele aflate în componența cuvântului ales și, astfel, poate deveni mai ușoară redarea lor ulterioară, într-un mod complet și, mai ales, corect.

• Poveștile audio sunt modalități excelente de a îmbogăți universul mental și auditiv al copilului, fiindcă îmbunătățesc atât atenția și concentrarea, cât și capacitatea de ascultare activă. În primele perioade ale vieții, cel mic nu va înțelege exact toate noțiunile folosite și amalgamul de vorbe pe care le aude, însă expunerea la acestea este importantă, fiindcă va acumula foarte multă informație importantă, care se va sedimenta mai târziu.

• Analiza fiecărei litere din alfabet, din punct de vedere sonor, poate fi un exercițiu distractiv, care ajută enorm în procesul de învățare. Găsește un mod interactiv de a vă juca împreună, repetând pronunția literelor, pentru a observa modul în care se aud. O astfel de segmentare a unui cuvânt, poate aduce o perspectivă nouă asupra detaliilor auditive, acționând ca un puzzle.  

Așadar, dezvoltarea limbajului la copii este un proces etapizat, care depinde de numeroși factori, atât interiori, cât și exteriori.Toate aceste baze și observații sunt generale și se pot modifica pentru fiecare caz în parte. Personalitatea celui mic și modul în care se raportează el la lume, sunt noțiuni esențiale care pot influența major dobândirea cunoștințelor și a abilităților. Încearcă să identifici aceste caracteristici unice și să judeci contextul existent, bazându-te pe toate aceste amănunte semnificative.

Nu grăbi evoluția copilului tău din dorința de a te conforma unui șablon, ci remarcă lucrurile care îl definesc și îl fac unic.  Ritmul de învățare variază de la copil la copil – de aceea, este recomandat să-ți orientezi atenția către detalii. Bineînțeles, însă, dacă vei constata întârzieri sau defecte majore, nu ezita să ceri ajutor și să apelezi la specialiști!   Sursă foto: pixabay.com  

3. FAQ – Întrebări și răspunsuri frecvente despre dezvoltarea vorbirii la copii

The post La ce vârstă vorbesc copiii? Citește ce trebuie să știe părinții despre dezvoltarea optimă a limbajului micuților lor! appeared first on Webee.

De altfel, noi ca adulți știm foarte bine, din rezultatele studiilor realizate de către cercetători, că al nostru creier este precum un burete în tinerețe și, mai ales, în primii ani de viață – absoarbe și reține orice informație, până în momentul în care, într-un anumit context, este nevoit să o „elimine”, adică să o folosească.

În încercarea de a ne menține mintea ageră cât mai mult timp, noi apelăm la metode complexe, la activități și instrumente cu adevărat provocatoare. Cum creierul copiilor este încă în formare, abilitatea lui de a răspunde activităților cu același nivel de dificultate este scăzută. De aceea, pe ei îi vom antrena în fel de fel de joculețe amuzante pentru îmbunătățirea memoriei și a concentrării, adaptate din punctul de vedere al complexității.

1. Cele mai potrivite jocuri pentru îmbunătățirea memoriei și concentrării la copiii de până la 6 ani

Deși mulți părinți se tem să le ofere celor mici acces la tehnologie, adevărul este că un program clar stabilit și însoțit de implicarea adulților nu va fi cu nimic dăunător, asta dacă include jocuri de memorie pentru copii sau orice fel de activitate educativă.

Pentru că juniorii au tendința de a imita comportamentul pe care îl observă în jur, ei vor cere insistent să se joace cu telefonul mobil, tableta, laptopul sau să se uite necontenit la televizor, dacă asta fac și părinții în marea parte a timpului. Și atunci, cea mai bună variantă de a împăca ambele părți este ca, dumneavoastră ca părinte, să le oferiți celor mici acces pe device-urile digitale, însă pentru activități educative și distractive în același timp. Există o mulțime de jocuri pentru îmbunătățirea memoriei, a atenției și a concentrării, disponibile pe diverse console/ aplicații digitale. Iată care sunt preferatele copiilor și cele care aduc cele mai bune rezultate:

1.1. Jocuri ce implică culori

Memoria vizuală este cea care se dezvoltă poate cel mai repede la copii. Răspunsurile bazate pe diferite culori, în cazul anumitor jocuri, pot fi percepute și intuite mai ușor de către cei mici, mai ales dacă vizualul este dublat de sunetele îndrumătoare ale personajelor din cadrul jocurilor.

Noi, ca adulți, știm că roșu corespunde avertismentelor, interdicțiilor, pericolelor sau incorectitudinii, în timp ce culoarea verde este semnalul libertății și al adevărului. Știm asta de foarte mult timp, poate de când părinții ne-au învățat cum este corect să traversăm strada, iar informația aceasta a rămas cu noi pe tot parcursul vieții.

Același lucru se întâmplă și în cazul copiilor. De exemplu, joculețele în care le sunt prezentate celor mici diferite obiecte din natură (fructe, legume, animale, elemente astrale etc.) îi pot ajuta să memoreze culorile acestora și, mai târziu, să le poată recunoaște în funcție de acest criteriu.

Există, de asemenea, și alte activități de îmbunătățire a memoriei, în care juniorii pot fi implicați. Dacă nu aveți deja în casă joculețe cu cuburi colorate, cu piese de construcție pentru trenulețe sau pentru căsuțe, există o mulțime de opțiuni online, care cu siguranță îi vor încânta pe micii „internauți”, fascinați de lumea digitală.

1.2. Jocuri de ordonare a numerelor sau a literelor

Astfel de jocuri reprezintă idei foarte bune și creative de exerciții pentru îmbunătățirea memoriei, dar și pentru învățarea cognitivă. Nu doar că, prin intermediul lor, copiii se vor distra de minune interacționând virtual cu prietenoasele personaje (literele și numerele), dar vor învăța și să numere și să ordoneze, crescător/ descrescător și alfabetic, cifrele și literele.

Dacă personajele sunt de culori diferite și chiar au grai și comunică cu cei mici, încurajându-i la fiecare pas executat corect în cadrul jocului, activitatea va fi cu atât mai plăcută. Este extrem de important ca aceste mici laude să vină și din partea părinților. Copiii, ca și adulții de altfel, reacționează pozitiv la încurajări și dezvoltă un comportament repetitiv de învățare.

1.3. Jocuri de tip cartonașe pereche

Este foarte posibil ca fiecare dintre noi să fi jucat, cel puțin o dată în viață, un joculeț în care să fim nevoiți să facem perechi de cartonașe care prezintă aceeași imagine.

Dintre toate jocurile pentru copii, acesta solicită cel mai mult atenția și memoria. Fiind nevoiți să rețină care este cartonașul în spatele căruia se află desenul cu pisicuța în copac, de exemplu, și să găsească un altul, care ascunde aceeași imagine, este un efort cognitiv semnificativ pentru creierul juniorilor. Implicarea lor în astfel de jocuri este considerată una dintre cele mai bune metode de îmbunătățire a memoriei, într-un mod distractiv, care nu le va lăsa impresia de lecții sau educație strictă (de care mulți nici nu vor să audă când sunt foarte micuți).

Desigur, există și alte jocuri ce pot fi catalogate ca tehnici de îmbunătățire a memoriei pentru copii, pe care cei mici le pot juca în mediul digital de care sunt atât de fascinați. Câteva exemple de acest fel pot fi observate în videoclipul de mai jos.

Acestea sunt opțiunile disponibile pe consola Webee, care sunt atât pe placul copiilor, cât și al părinților.

Așadar, alocați-vă câteva minute pe zi pentru a-i ajuta pe cei mici să-și dezvolte memoria, atenția și inteligența într-un mod distractiv și amuzant. Veți vedea că rezultatele nu vor întârzia să apară.

Sursă foto: shutterstock.com, pinterest.com

2. Întrebări și răspunsuri frecvente despre îmbunătățirea memoriei la copii

The post Îmbunătățirea memoriei: PROVOCARE PENTRU PĂRINȚI – Antrenați-i pe copii în aceste 3 tipuri de jocuri! appeared first on Webee.

În acest articol vei afla câteva secrete și sfaturi privind dezvoltarea cognitivă a copilului tău:

1. Ce presupune evoluția inteligenței cognitive?

Procesul de evoluție și de dezvoltare prin care trec copiii are câteva caracteristici care nu se schimbă pe parcurs, dar și altele care se modifică în funcție de vârstă, context și personalitate. A cultiva aceste capacități în mod optim înseamnă a crea un teren fertil pentru ca abilitățile să crească și să evolueze în principii și valori de sine stătătoare, la care copilul să poată apela oricând, știind, în subconștient, faptul că aceste calități s-au format, există și reprezintă o fundație solidă. Însă, ce presupune exact o astfel de evoluție? Iată o întrebare care poate apărea des în mintea părinților, fiindcă oricine are nevoie de un fundament clar și de o ancoră bine formulată, care să ajute în procesul de înțelegere a acestei perioade.

1.1. Teoria lui Jean Piaget despre dezvoltarea cognitivă a copiilor

Prin definiție, dezvoltarea cognitivă presupune formarea și conturarea gândirii, dar și a proceselor adiacente care au scopul de a completa toate piesele de puzzle ce alcătuiesc mecanismele de bază ale psihicului și comportamentului uman. Gândirea, în sine, este un proces abstract – însă ea poate fi împărțită în mai multe categorii care au rolul de a clarifica această noțiune complexă: procesul decizional, procesul analitic, interpretarea factorilor exteriori, formarea unei opinii și multe alte segmente care fac parte din complicata sferă a gândirii.
Jean Piaget a fost un psiholog de origine elvețiană care a revoluționat modul în care sunt văzute și înțelese etapele de dezvoltare prin care trec copiii. El a elaborat o schemă bazată pe categorii de vârstă și pe principiul care afirmă că, în funcție de perioadă, copilul își formează un anumit segment cognitiv, pentru ca, treptat, să treacă la un alt nivel care antrenează tipuri diferite de inteligență logico-emoțională. În opinia sa, copiii își dezvoltă aceste abilități, filtrând realitatea prin acțiuni, limbaj, logică și raționamente. Astfel, în funcție de factorii exteriori și de reinterpretarea lor constantă, are loc procesul complex de reorganizare mentală și adaptare la noile experiențe și situați.

Conform teoriei pe care a creat-o, Piaget a împărțit aceste categorii în felul următor:

• Etapa senzo-motorie (0-2 ani)În această perioadă, copilul ia contact cu lumea înconjurătoare, mai ales prin intermediul simțurilor și al corpului. Astfel, el descoperă realitatea, bazându-se pe două principii: cel senzorial și cel de mișcare. Pentru a înțelege mai bine experiența prin care trece, gândește-te că toate impulsurile și semnalele din exterior sunt traduse în interpretări care țin de senzații, iar toate inițiativele și acțiunile proprii sunt determinate de mișcare.
  Astfel, bebelușul învață să se raporteze la tot ceea ce îl înconjoară, cu ajutorul văzului, auzului, mirosului, gustului și al pipăitului – ele sunt reperele majore în funcție de care se ghidează dezvoltarea lui cognitivă în această etapă. Mișcarea, de asemenea, este un factor esențial, fiindcă tentativele de mers, dar și reușitele ulterioare, îi ajută pe copii să devină conștienți de corpul lor și de modalitățile prin care îl pot folosi.Piaget a elaborat și câteva subcategorii ale etapei:
  ★ Perioada reflexelor simple (0-6 săptămâni) – în acest timp, bebelușul dezvoltă câteva reflexe de bază: cel de a suge, cel de a urmări cu privirea puncte care prezintă interes și cel de a apuca ceva cu mâna (reflexul palmar). Treptat, ele devin reflexe voluntare.
  ★ Formarea obiceiurilor și a reacțiilor (6 săptâmâni-4 luni) – bebelușul inițiază acțiuni motorii repetitive în mod intenționat.
  ★ Dezvoltarea voluntară (4-8 luni) – copilul devine orientat către stimuli exteriori care îi generează acțiunea și se dezvoltă coordonarea dintre cauză și efect. Astfel, el poate iniția o acțiune doar cu scopul de a repeta efectul observat într-o tentativă anterioară (efect care produce bucurie sau plăcere). Aici începe să se fixeze raționamentul logic.
  ★ Coordonarea și obiectivele (8-12 luni) – în această perioadă, se continuă pașii făcuți în cea anterioară, iar cel mic devine stăpân pe anumite intenții pe care le are. Astfel, el învață să elaboreze un plan care are un scop prestabilit sau un obiectiv propus.
  ★ Noutatea și curiozitatea (12-18 luni) – infanții devin preocupați de multiplele fațete și utilizări ale aceluiași obiect. Este perioada tipică experimentării și a observațiilor asupra modificărilor pe care le pot suferi lucrurile.
  ★ Internalizarea (18-24 luni) – copiii capătă abilitatea de a înțelege simboluri și de a forma reprezentări mentale. Acesta este începutul dezvoltării creative și a gândirii propriu-zise.
• Etapa preoperațională (2-7 ani)În această etapă, copiii învață să își dezvolte abilitățile de gândire și de reprezentare mentală prin intermediul imaginilor. Proces are rolul de a crea simboluri și sensuri, cu ajutorul cărora cel mic va înțelege mai bine lumea din jurul său. În această perioadă este recomandat să fie pus în contact cu diverse jocuri educative și interactive, care să îi lucreze mintea pe mai multe planuri. Învățarea este cea mai importantă la această vârstă, fiindcă cei mici au nevoie să dobândească noi cunoștințe și informații. De aceea, ei își doresc să afle tot timpul răspunsuri la noi întrebări, dar și să creeze jocuri care să dea noi conotații unor obiecte, simboluri sau noțiuni (precum jocurile “de-a” ceva sau atribuirea unor noi însușiri anumitor obiecte). Totuși, e bine să știi că prichindeilor le este încă dificil să privească din perspective diferite, de aceea vei observa că sunt foarte orientați spre părerea lor proprie. Nu te îngrijora, cu trecerea timpului vor învăța să capete o privire de ansamblu și să accepte și opiniile diferite ale celor din jur. Dezvoltarea cognitivă la preșcolari reprezintă un proces important care pune o fundație solidă educației viitoare.
• Etapa operațiilor concrete (7-11 ani)Aceasta este cea de-a treia etapă elaborată de Piaget, în care elementul principal este legat de folosirea logicii. Odată cu începerea școlii, copilul învață noțiuni exterioare, care nu au legătură neapărat cu el însuși, ci cu operații care necesită un raționament logic. Astfel, în dezvoltarea școlarului mic, intervine expunerea la noi informații care îi reorganizează modul de gândire și care îl pun în fața unor noi tipuri de înțelegere. Atenția se va muta din interior către exterior, iar acest lucru crește gradul de adaptabilitate la necunoscut, dar și apariția unor probleme sau situații care trebuie înțelese, și apoi rezolvate. În această perioadă se pun bazele pentru gândirea sănătoasă de mai târziu, dezvoltând, în același timp, comunicarea, memoria și abilități specifice.
• Etapa operațională formală (11-14 ani)Perioada preadolescenței este extrem de importantă în formarea identității, a gândirii, dar și a personalității. Astfel, inteligența logică este dobândită prin asocierea simbolurilor cu anumite concepte de natură abstractă, iar preadolescentul devine capabil să elaboreze ipoteze și raționamente deductive. Dacă în etapele anterioare, copilul nu este capabil să se bazeze decât pe experiența sa, creând raționamente de tip inductiv, în această fază se naște gândirea ancorată în conceptul “ce-ar fi dacă”. Acest lucru îi permite să judece dincolo de realitatea imediată, evaluând ipotetic situația, dar și eventualele consecințe care pot apărea.Bazându-te pe aceste informații, poți analiza în mod optim etapele prin care trece copilul tău. Asta te poate ajuta în a înțelege perspectiva lui, dar și modul de gândire specific vârstei pe care o are. De multe ori, vei avea impresia că el poate înțelege anumite procese și fenomene în modul în care le pricepi tu, însă această schemă poate fi foarte utilă în a evita să faci asta. Nu trebuie să uiți că viziunea și gândirea pe care o ai tu nu este aceeași cu a copilului și, deci, nu poți pretinde asta de la el. Documentează-te și acordă atenție acestor perioade importante în care are loc dezvoltarea abilităților, aptitudinilor, capacităților și competențelor cognitive.

1.2. Ce poți face pentru a îmbunătăți acest proces?

Există nenumărate activități care pot aduce un aport considerabil în procesul evolutiv prin care trece copilul tău. În primul rând, trebuie să ții cont de etapele specifice la care te raportezi, iar apoi poți deveni creativ, inventiv. Fie că optezi pentru jocuri interactive sau educative, fie că vrei să te axezi pe un anumit domeniu cu care vrei să aibă contact cel mic, important este să vezi ce i se potrivește.

De exemplu, pentru un copil cu înclinații artistice, activitățile extrașcolare care se încadrează în această sferă, pot fi de ajutor. Poate fi vorba despre desen, pictură, modelaj, muzică sau dans – oricare dintre ele este binevenită, fiindcă are un rol esențial în dezvoltarea creativității și a imaginației.

În ceea ce privește domeniul sportiv, îl poți întreba pe cel mic ce activitate îl tentează sau poți încerca să intuiești care ar fi cel pe care l-ar prefera. Sportul este extrem de benefic în acest proces, fiindcă oferă noțiunea de disciplină și direcționează energia într-un mod util.

Rolul activităților matematice este, de asemenea, major în dezvoltarea cognitivă a copilului, fiindcă ajută la crearea unui fundament rațional, care îmbunătățește abilitatea de a gândi logic.

2. Exemple de jocuri 1 la 1 pe care le poți face împreună cu copilul tău

Sunt câteva jocuri pe care le poți face împreună cu micuțul tău, in interiorul casei tale. Așadar, nu este nevoie de un spațiu special sau de cunoștințe aparte, ci doar de dorință și bună dispoziție! Iată niște exemple de astfel de activități pe care să le încercați!

Oglinda

“Oglinda” este un joc simplu, care îmbunătățește atenția, concentrarea și coordonarea. Metoda este simplă: stați față în față, iar unul dintre voi este conducătorul care inițiază niște mișcări lente. Celălalt trebuie să urmărească, în timp real, mișcările propuse și să încerce să le imite în același timp. Astfel, cel care conduce are rolul de a crea o serie de gesturi și poziții pe care celălalt are datoria de a le “oglindi”. Acest proces are un puternic beneficiu asupra abilității de a putea fi atent la celălalt și de a avea o viteză de reacție bună pentru a nu exista decalaj între mișcările voastre.

Mima

Mima este o activitate foarte cunoscută, pe care sigur ai încercat-o. În principiu, cineva propune, celălalt ghicește. Avantajele sunt clare de ambele părți – cel care mimează își îmbunătățește capacitatea de a imagina, de a reprezenta și de a gesticula, cu scopul de a se face înțeles. Cel care are rolul de a ghici, este supus unui proces de deducție, care este foarte bun pentru dezvoltarea unui raționament logic, bazat pe niște indicii simple. Acest joc are astfel, numeroase calități care ajută atât la evoluția expresivității, cât și la abilitatea de a înțelege și de a elabora presupuneri și concluzii.

Memoria cuvintelor

După cum spune și numele, acest joc dezvoltă memoria participanților, dar și capacitatea de concentrare și răbdare. Unul dintre jucători spune un cuvânt, iar celălalt trebuie apoi să îl repete și să adauge încă unul. Procesul este repetitiv: următorul trebuie să repete primul cuvânt, al doilea cuvânt și apoi să propună încă unul. Astfel, se creează un șir de cuvinte din ce în ce mai lung pe care toți participanții trebuie să îl rețină, pentru ca, mai apoi, să adauge alte cuvinte. Câștigătorul este cel care reușește să memoreze în ordine toate cuvintele propuse anterior, fără să se încurce.

Așadar, orice copil cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani trece prin niște etape specifice, care au caracteristici unice. În aceste perioade, fii alături de el încercând să înțelegi și să participi la toate descoperirile lui. Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la rapiditatea cu care acumulează aceste informații, fiindcă fiecare om are ritmul său. Fii alături de prichindelul tău și bucură-te de toate aceste perioade!

Sursă foto: pixabay.com

The post Dezvoltarea cognitivă a copilului tău – Secrete și sfaturi pentru părinți! appeared first on Webee.