Soulscape by Daniela Andreescu

Most common regrets people have right before they die – put together by Bronnie Ware – a palliative section caretaker that spent time with a bunch of people in terminal medical conditions and had only three to twelve weeks to live.

1. I wish I’d had the courage to live a life true to myself, not the life others expected of me.
2. I wish I didn’t work so hard.
3. I wish I’d had the courage to express my feelings.
4. I wish I had stayed in touch with my friends.
5. I wish that I had let myself be happier.

Life is a choice. It is YOUR life. Choose consciously, choose wisely, choose honestly. Choose happiness.

via REGRETS OF THE DYING. All these stories have been put toggether in a book – if you want to get more in depth- The Top Five Regrets of the Dying: A Life Transformed by the Dearly Departing

Photo source: Soulscapes by Daniela Andreescu

Premises

Also – calling for a taxi – prevents unwanted situations when the driver refuses to take you because the ride is to short (yes, this happens in Romania) or because you are not going in the area they want to end up in.

Tip (for Romanian companies): Taxi companies in Bulgaria firstly ask you on the phone “Where do you go?” and only after that “Where should we pick you up from?”. This way the driver knows from the start the whole route and makes the choice to take it or not.

Problem: Even if taxis are in my area the call-center does not answer or the drivers do not take my order – for whatever reasons – i don’t care.

Offline solution: I lookout on the window, try and spot 2-3 taxis that are free (green light on top) and identify their company and call them. This way I get more chances for a driver to take the order.

Online solution: Replace looking out the window with looking on a map. Convert drivers to active marketers that want to get clients and get them to send their location (via any mobile phone with a (A-)GPS). Eventually sign deals with taxi companies that track their cars on the map. Think about it: a basic web app for the taxi driver – “broadcast location?” ON/OFF – “broadcast taxi company name” ON/OFF – “broadcast personal mobile number” ON/OFF.

And of course, clients will be able to choose who to call based on who is available around their area.

Simple as that:

• you a taxi driver? actively manifest your desire to take clients!
• looking for a taxi in a very busy/crowded day/time – just see what free taxis, willing to take clients, are available in your area.

Sky is the limit with this – you could even un up placing orders with push notifications directly on the drivers phone.

Monetization? Should come after the site has usage – i.e. clients use it and depend on it. Both clients and drivers should be interested in paying a minimal subscription to be able to acces such a service…

Anybody with me on this? :)

P.S. Vali, considering adding the above to your list.

Image source: Martin Ableggen/Flickr

Oh, and if you want to make friends and get on with the locals, heed the slightly exasperated but well-intentioned advice of a good-natured young waiter at Hanu Berarilor Interbelic: “Please don’t tell us how surprised you are that Bucharest is a nice city. We know that. You’re the ones who think it’s on Mars. Please skip the Dracula jokes — Bram Stoker’s blood-sucker is probably the least interesting thing about Romania. And please bin your old donkey-carts-and-gypsies image of Romania before you come.” All of which is to say that it’s a better idea to wait and riff on this intriguing city’s exhilarating strangeness once you get home.

Full story – Eurofile | Back to Bucharest by Alexander Lobrano

Photo: Mihai Dragomirescu

Acest articol este reacția mea la guest-postul scris pe zoso.ro de “o mămică dintre cele care îşi bate copilul“.

Fiica mea are puțin peste 2 ani și jumătate. Nu are rost sa va spun că de când a venit în familia noastra mi s-a schimbat viața. Nu are rost sa vă spun nici măcar câtă energie am investit într-un anume site în speranța că toate informațiile și toată comunitatea creată mă vor ajuta să devin un super tată. Care să nu facă niciodată greșeli.

Are rost să vă spun că în acești peste 2 ani de zile simt că am crescut uman într-un fel în care nu știu dacă îmi imaginam când eram puști. Când devii părinte înveți un tip de dedicare și răbdare care nu pot fi înțelese altfel. Mâna aia de om te învață în fiecare zi ce înseamnă să fii om.

Am mai învățat că fiecare gest negativ și fiecare situație în care îți pierzi controlul este o tampenie și în momentul ăla, ceva mic din relația voastră se distruge. Nu ai voie(!) să îți aduci frustrările într-o lume atât de curată.

Nu mi-am văzut niciodată copilul fiind rău: l-am vazut neînțeles, l-am văzut nervos din cauză că nu și-a făcut somnul, l-am vazut reacționând la nedreptate sau dorind să îmi comunice ceva ce eu nu am înteles. Repet: EU nu am înțeles. Ea a făcut întotdeauna lucrurile cu bucurie și cu dragoste, pentru că nu știe altfel să facă lucrurile…

Ne-am dezvoltat în timp un limbaj al nostru. Negociem, vorbim, ne jucăm, uneori e bine, alteori nu ne înțelegem foarte clar, dar mergem mai departe încercând să comunicăm cu răbdare, iubire și fermitate.

Așa că dragi părinți, din partea unui tată care își dorește un copil cu sufletul sănătos, mesajul meu este să le oferiți celor mici dragoste, nu frustrări. Simplu.

Sunt mândru și mă bucur că în fiecare zi de luni pot publica gândurile unei mămici – sub eticheta “Wow, Mămică“. Vă invit să vă pierdeți un pic pe acolo. Și tot pe subiect – citiți (repetat) împreuna cu cel mic cartea “Catherine Dolto – De ce fac copiii crize de furie“.

Ne-am înțeles?

2. UrbanKid.ro a câștigat Premiul 1 la Webstock, categoria Publishing. Dar despre asta, am mai povestit. Roxana – care este alături de proiect trup și suflet de peste 1 an (pe 24.10 s-a făcut anul) – si fără al cărei ajutor nu am fi urcat niciodată pe scena Webstock, își caută și un job full-time. O înțeleg și o susțin. Ia vedeți aici ce fată mișto este.

3. Prin iunie am răspuns cu drag întrebarilor Roxanei Achim pentru Revista Cariere pentru materialul “Plăcere sau afacere“. Ulterior am constatat că Andrei, colegul de articol, este și tăticul unei colege de grădiniță de-ai Ioanei. Nu pun și poză cu articolul din revistă pentru că acolo mă cheamă Mihai Dumitrescu :).Nu s-au schimbat multe față de momentul interviului – poate doar faptul că am părăsit nava Softwin/Intuitext pentru un proiect regional în care cred foarte tare. Detalii în curând.

via.

Saying sorry doesn’t mean there isn’t guilt and forgiving doesn’t mean the pain is gone.

Acum 2 ani pe vremea asta mă întâlneam cu M. de câteva ori săptămânal și planificam, făceam strategii, desenam wireframe-uri, ne gândeam la personas și pains și râdeam, râdeam mult de tot, de obicei de mine. :) M. venise  la început de septembrie cu o idee mișto – citez “ce-ar fi să facem un site de recomandări cu ce să faci cu kinderul în oras”. Eram tată de 4 luni. Au urmat apoi câteva săptămâni de interviuri și pe 15 Decembrie proiectul era online. Dar povestea asta am mai spus-o.

Au fost doi ani frumoși, UrbanKid.ro a crescut (dar nu chiar așa cum speram noi), s-a redefinit și chiar dacă nu generează venituri mari, satisfacția de a avea un proiect mișto al nostru care uneori mai dă câte o idee buna unui parinte sau aduce veselie unui copil e priceless. E haios că fără să îmi fac din asta un obiectiv, proiectul crește (dpdv teme abordate) o dată cu fata mea care acum are 2 ani și 4 luni.

N-aș fi putut niciodată să ajung aici fara M. Suntem diferiti și ne completăm. Eu sunt mai cu capul în nori, idealist, naiv – el este mult mai pragmatic și are ceva genetic anti-bullshit. S-ar fi dus de mult în bălării proiectul fără acest echilibru.

Din varii motive M, a ales sa rămână anonim, și așa a apărut Uncle M. – eu aveam să fiu “fața” proiectului pentru public și evenimente. Întotdeauna am regretat că nu ne putem afișa public ca o echipă deși multi cunoscuți știau cine este. Fără un contract de care s-a ocupat exlusiv M, proiectul nu ar fi supraviețuit. Acum câteva luni M. s-a retras din UrbanKid.ro și a pornit altceva.

Ieri seară UrbanKid.ro a câștigat - Premiul I - la Webstock Awards, secțiunea Publishing.

Wow! Am înscris proiectul la Webstock pe ultima 100m și nici în cele mai frumoase vise nu credeam că o să câștigăm. Prin urmare nu am vorbit între noi- nu ne-am pregătit pentru un eventual premiu – ce facem, urcăm pe scenă împreună, își divulgă Uncle M. identitatea, etc? Am mers la Webstock for fun și pentru workshop-uri. Și a fost fun, până l-am auzit pe Andrei rostind numele câștigătorului. Moment în care mi s-a tăiat respirația și au început să îmi tremure picioarele. Am urcat pe scenă împreună cu Roxana (chief editor UrbanKid.ro din octombrie 2010). Fără bullshit chiar am fost super-suprins că am câștigat așa ca am întrebat sala: cine a auzit de UrbanKid.ro inainte de Webstock? Cred că 3/4 din mâini s-au ridicat. Speechless.

Daca aș putea să fiu din nou pe scenă aș continua: Aș vrea să îl invit pe scenă (daca va dori să vină) pe Uncle M, cel fără de care acest proiect nu ar fi existat. Aș vrea să îi mulțumesc și lui Vivi Floricica pentru primele sute de articole, Roxanei care face o treabă excelentă și tuturor celor care au contribuit la acest proiect. 

Daca ar fi urcat sau nu M. pe scenă chiar nu are nici o importanță. Faptul că m-am întors în sală fără să zic nici o vorbă despre el este în schimb impardonabil. Nu am nici o scuză. Pur și simplu m-am pierdut cu firea și pe fondul anonimitatii lui în acest proiect mi-am scos din cap complet implicarea lui și nu l-am dat de gol, nici măcar pe scenă.

M, nu mai am cuvinte. Nu o meritai, nu o meritam. Am greșit grav și am stricat un moment important. Vrei să urci tu pe scenă la Internetics, te rog?

Mi-aș dori să fac o magie și să dau timpul înapoi sau măcar să fac ceva astfel încât toată sala de la Webstock Awards să știe povestea de mai sus. Mă ajutați cu un RT?

Sursa foto.

…when someone visits the MailChimp office, they plug their name into the iPad and select the employee they’re visiting. Meetcha then takes the visitor’s photo through the iPad, and emails their name and picture to the employee they selected. Finally, a visitor badge is printed off that clearly identifies the person and includes the date they checked in so they can’t sneak in later.

Guys, you should release MEETCHA as a public product. I’m sure it will save lives of countless frustrated front desk people. Love it when innovation does not stop even if it’s only for some internal process optimization.

PS. And here’s another reason why MailChimp rocks!