Începând cu 3 octombrie 2009, blogul mrdignity.wordpress.com s-a mutat pe un domeniu propriu.

Noua adresă este:

mrdignity.com

Noul feed este: Link

mrdignity.com

După câteva zile de “ucenicie” autodidactă în administrarea unui site, am reuşit să pun bazele unei noi direcţii pentru blogul “Mister Dignity”. Mi-am cumpărat domeniul, am plătit hostingul pe (primii) doi ani şi am trecut la treabă!

Din mrdignity.wordpress.com, acest blog s-a transformat în mrdignity.com.

Blog de sine-stătător, mai multă independenţă, noi posibilităţi de exprimare, o altă imagine, tot atâtea motive pentru a scrie (mult) mai des, ceea ce promit că se va întâmpla.

Prin urmare, începând de astăzi, blogul mrdignity.wordpress.com îşi pierde sprijinul meu şi nu va mai fi întreţinut sub nicio formă, toată acţiunea mutându-se pe mrdignity.com, unde voi face tot posibilul să vă fiu o gazdă primitoare.

Nu vă rămâne decât să vă aduceţi la zi linkul de la “Bookmarks” şi să vă abonaţi la noul feed!

Posted in Trăind cu demnitate

În viaţă, pe cum începi să te dezvolţi, intelectual, financiar, spiritual…, simţi o nevoie constantă de a elimina toate elementele secundare, care deşi dau impresia că ar conta, nu fac altceva decât să te încetinească din drum.

A păstra lucrurile simple, de la numărul de fotografii pe care le pui pe conturile de socializare până la felul în care îţi dezvolţi relaţiile cu cei din jur, se poate deveni o metodă extrem de eficientă pentru a-ţi păstra calmul şi energia într-o lume nebună, unde, adesea, trebuie să lupţi de unul singur.

Deşi nu mai suntem copii, e foarte interesant că mulţi “maturi” după numărul anilor, se comportă şi visează la cai verzi pe pereţi, ca la 13 ani. Ceea ce nu ţine sub nicio formă de puritate, e pur şi simplu o mare pierdere de timp, într-un context în care dacă nu te mişti suficient de repede, vei rămâne cu siguranţă în urma celor din generaţia ta.

Păstrând lucrurile simple, conştient care îţi sunt prioritaţile, mereu nemulţumit de cine eşti şi ce ai, vei progresa.

Cu siguranţă…

Din nou la cursuri, din nou pe fugă, între biblioteci şi săli de cursuri, alte nopţi de sesiune, îndopat cu Red Bull şi panicat că mai am de citit sute de pagini…

Experienţa studentului se dezvoltă de la un an la altul, de la o situaţia la alta… şi fiecare etapă are părţi bune şi părţi nasoale. Şi poate că cel mai important lucru pe care trebuie să îl pui în practică e, indiferent de cât de bun ai vrea să fii în domeniul tău, că viaţa nu se rezumă numai la cursuri, examene, profesori şi colegi; că poţi face multe alte chestii care nu au legătură cu ceea ce înveţi sau cu profesia pentru care studiezi atâta amar de vreme.

Ce vreau să spun e că nu trebuie să te laşi manipulat de sistem sau de strălucirea de suprafaţă a unor oameni sau instituţii şi să uiţi de tine şi viaţa ta, doar pentru a fi dedicat trup şi suflet “cauzei”. Experienţa şi anii petrecuţi în diferite locuri m-au învăţat că, din toate situaţiile, trebuie să ieşi cu capul sus, mai bun ca ieri, conştient de ceea ce eşti şi, mai ales, neluat de fraier de absolut nimeni.

Iar dacă unele lucruri pe care le spui sau le faci, deşi corecte, se dovedesc incomode pentru cei obişnuiţi cu viaţa lipsită de zgomot, nu e pierderea ta.

Viaţa e o continuă şcoală, lecţiile nu încetează… însă dincolo de ceea vrei să faci, dincolo de ambiţii şi planuri, trebuie să recunoşti că nu poţi avea nimic dacă tu însuţi, înainte de orice, ştii cine eşti, ai încredere în ce poţi face şi nu te laşi, niciodată, dar niciodată, doborât!

Care e cel mai mare avantaj atunci când lucrezi într-o librarie, precum Waterstones? Logic, faptul că poţi pune mâna pe cele mai râvnite cărţi, în ziua lansării.

Noua carte a lui Dan Brown, având ca temă centrală Francmasoneria, a fost lansată în Marea Britanie pe 15 septembrie, dovedindu-se, deja, cartea anului, cartea pentru care unii sunt în stare să stea la coadă de la 4 a.m.

Simbolul pierdut continuă stilul scrierilor lui Dan Brown, enigmatic, asemenea unui puzzle interminabil. Personal, din cât am parcurs până acum, sunt înclinat să cred că noua carte e mult mai bine scrisă şi alcătuită decât “Codul lui Da Vinci”, iar documentarea pare a fi mult mai serioasă şi scenariile mult mai pertinente.

Fără îndoială, o carte care te ţine cu sufletul la gură, trecându-te de la suspans la exuberanţă, de la mister la crimă, de la realităţi istorice la proiecţii ale imaginarului.

Oricât de mult aş fi dorit să traduc şi să public aici măcar primul capitol, regulile copyright-ului nu îmi permit asta. Poate că e Dan Brown scriitorul codurilor şi misterelor, dar dacă vrei să citeşti primele rânduri din noua lui carte, în română, uite ce poţi face:

Copiază codul de mai jos:

.elaer tnus namor tseca nid eletnemunom i;153#& ;952#&tra ed eleseip ,ele;553#&niit;153#& ,elirulautir etaoT .eciteoN role;553#&niit;053#& lututitsnI i;153#& CSMS ,etatiruceS urtnep luoriB ,libizivnI luigeloC ,airenosamcnarF visulcni ,etatilaer nî ;952#&tsixe namor tseca nid elii;553#&azinagro etaoT “.oloca avednu taporgnî E” :azarf eni;553#&noc lutnemucod ,aenemesa eD .;952#&tucsonucen ;952#&naretbus ai;553#&acol o al i;153#& citna latrop nu al e;553#&nirefer edulcni citpirc u;952#&s lutxeT .iz;952#&tsa i;153#& oloca ;952#&lfa es lutnemucoD .AIC iulurotcerid lufies nî sihcnî tsof a tnemucod nu ,1991 nÎ :tpaF rolirupmiT rorutuT elA eterceS elirut;952#&;553#&;952#&vnÎ .”eli;553#&r;952#&c egnita a ;952#&r;952#&f ;952#&;553#&aer;952#&m ;952#&cetoilbib o-rtnirp abmilp ia-et muc i;153#& ac e iimul lusnes ed tneit;153#&noc ineved a ;952#&r;952#&f emul nî i;952#&rt A” .ereicerpa anilped mirpxe imî ,i;553#&ot iov ed ;952#&;553#&aF .a;553#&neirepxe i;153#& ele;553#&nit;153#&onuc ti;153#&;952#&tr;952#&pmî ua-i;153#& erac enaosrep esaoremun a soreneg lunijirps ;952#&r;952#&f sircs if tutup if ra un lunamoR .iem iirotitic ed ;952#&;553#&af ,sele;553#&nîenib ,i;153#& emul agaertnî nid iem iirotide ed ;952#&;553#&af ,yadelbuoD ed ;952#&;553#&af enidutitarg asnemi mirpxe imî ;952#&s irod ;153#&a ,aenemesa eD .lleduR leahciM ,uem luraterces i;153#& egnaL edieH ,uem luraserpmi ,namfuaK nosaJ ,uem lurotide :arcul a ed uigelivirp eleram tuva ma erac uc ineteirp iert ed ;952#&;553#&af ednuforp elem elirimu;553#&luM ehtylB urtneP 9002 ,ardnoL ,sserP mahtnaB tudreiP lulobmiS ,nworB naD

Intră pe acest site.

Lipeşte codul.

Dă click pe Reverse.

Câteva imagini din Londra şi tot atâtea surse de inspiraţie dacă te decizi să vizitezi capitala britanică:

- Buckingam Palace şi The Victoria Memorial – Palatul Buckingham e reşedinţa monarhului britanic, în faţa căruia se află un grup statuar dedicat Reginei Victoria (1837 – 1901);

- Geffrye Museum – Un muzeu urban, prezintă dezvoltarea interioarelor englezeşti de-a lungul timpului;

- Westminster Cathedral – Catedrala romano-catolică din Londra şi “mama” catolicismului în Anglia;

- Chinatown – Îi spune şi numele, e zona asiatică a Londrei;

Ascultă şi citeşte!

Când lucrurile pe care trebuie să le faci întrec numărul de ore dintr-o zi şi pe cum trec zilele, acumulezi tot mai multă oboseală, stres şi agitaţie, ajungi să aştepţi weekend-ul cum nu ai mai făcut-o niciodată.

Şi dacă de luni până vineri tragi din greu să faci ceva consistent şi să devii cineva, weekend-ul e timpul pe care îl rezervi odihnei, relaxarii, distracţiei… tot ceea ce te face să te simţi bine, să ieşi din mediul tău şi să uiţi, măcar pentru două zile, de responsabilităţi şi seriozitate.

Trebuie să înveţi să fii nebunatic, spontan, să te bucuri de tot ce ţi se oferă şi mai ales să laşi naibii cămaşa şi cravata. Timpul pe care îl petreci cu prietenii, ieşirile, venirile, plecările, vizitele… e unic, n-ai vrea să se mai termine; şi cu cât faci mai multe, cu atât te simţi mai bine, plin de energie şi elan, deşi somnul nu e întotdeauna o prioritate de weekend.

Preţuieşte weekend-ul, fă ceea ce vrei, nu te mai gândi la chestii serioase şi bucură-te de viaţă, de prieteni, de fiecare secundă care ţi se oferă… viaţa e frumoasă! (Berea te va ajuta să înţelegi asta mai repede!)

Nu mi-a păsat că nu mai e “sezon”, am mers la mare. Avantajul că Marea Britanie e o insulă constă şi în faptul că, oriunde ai locui, poţi ajunge relativ repede pe vreo plajă. Iar din Londra, marea e la o oră distanţă.

Southend-on-Sea, pentru că aici am fost, e un oraş la malul mării cu tot ce trebuie: de la plajă, mall-uri şi jocuri de noroc până la cel mai lung ponton din lume. Plecat din agitaţia capitalei, am păşit într-o altă agitaţie, a familiilor venite la mare şi în parcul de distracţii din Southend.

Însă pentru partea cu relaxarea, ieşirea a meritat din plin.

Cele mai reuşite fotografii, aici.

Nu cred că mai e nevoie de vreo descriere. Ipostazele în care au fost surprinse aceste animale sunt îndeajuns:

Mai multe imagini, aici.

Nu e radio pe care să nu auzi noua piesă a celor de la Noisette, o trupă londoneză aclamată puternic în ultimele luni, iar stilul solistei Shingai Shoniwa e o adevărată revelaţie.

Never Forget You e una din piesele pe care să le pui pe repeat:

Nu primeşti niciun ban, îţi iei din timpul tău şi adesea faci lucruri mărunte, dar eşti mândru că eşti voluntar. O schimbare de decor ce adesea te ţine pe linia de plutire, te relaxează sau îţi oferă şansa de a înţelege foarte multe despre oameni şi nevoile lor.

Orice de neimportant ar părea ceea ce faci, ajungi să te convingi că prezenţa ta contează şi te simţi din ce în ce mai bine când observi că, prin acţiunile tale, oricât de mărunte ar fi, ceva se schimbă.

Cât am fost student, în ţară, ideea voluntariatului îmi era total neclară şi era imposibil să regăsesc vreun sens în existenţa unor asociaţii studenţeşti pentru care voluntariatul exista doar la nivel de idee, iar contactul cu realitatea era inexistent. Asta poate şi datorită lipsei de fonduri şi a proastei organizări.

Ce faci ca voluntar în Marea Britanie? Eşti conştient că trebuie să dedici câteva ore pe săptămână, din timpul tău liber, eventual după orele de muncă sau în weekend, pentru o anumită cauză pe care o găseşti justificată: fie că petreci timp alături de copiii orfani, fie că ajuţi asistentele într-un spital sau răspunzi la telefoane într-un centru pentru bătrâni, vei produce o diferenţă, chiar dacă nu e nimeni care să te laude sau să îţi mărească vreun salariu.

Şi adesea nu ştii cine beneficiază mai mult: cei pentru care faci voluntariat sau tu însuţi. Nu de alta, dar după o zi stresantă, câteva ore petrecute cu oameni despre care nu ştii nimic, dar care au nevoie de ajutor, te pot face să uiţi de oboseală şi îndatoriri. Mai mult decât atât, ai şansa să descoperi atât de multe despre viaţa altora, atât de multe încât, dacă ai avea talentul necesar, ai putea scrie romane.

În definitiv, motivaţia pentru care fac voluntariat e faptul că în viaţă trebuie să înveţi să şi dai, nu numai să iei. Nu e tocmai uşor, nu e întodeauna plăcut sau comod, dar cu siguranţă contează pentru cineva…

Pentru că zilele astea sunt hotărât să-mi cumpăr o maşină, am fost nevoit să compar zeci de poliţe de asigurare, asigurare al cărei cost lunar adesea îţi poate tăia cheful de a mai conduce. Şi se pare că singurul site care îmi dă cele mai ieftine estimări e comparethemarket.com, site de care toată lumea a auzit, mai ales datorită reclamelor ce îl prezintă pe Aleksander Orlov, fondatorul comparethemeerkat.com, frustrat de faptul că lumea caută asigurări ieftine pe site-ul lui, când ar trebui să intre pe comparethemarket.com.

O idee deşteaptă şi amuzantă. Şi ce e şi mai comic, e că site-ul comparethemeerkat.com chiar există. Aşa că dacă ai chef de comparat şuricate, ştii unde să intri!

Responsabilităţi,  cereri cărora trebuie să le faci faţă, întâlniri la care trebuie să ajungi negreşit. Timp liber din ce în ce mai puţin şi o existenţă foarte agitată. E semnul că după atâta timp în care aşteptai să simţi cu adevărat ce înseamnă a fi matur şi a face lucrurile aşa cum trebuie, ai ajuns să ai parte de toate astea.

Şi te simţi atât de împlinit când vezi că laşi ceva în urmă, că schimbi ceva în viaţa ta şi a altora şi că tot ceea ce visai cândva, începe să prindă viaţă.

Viaţa nu e niciodată uşoară şi ştiu că nu va fi uşoară niciodată… atâta timp cât munceşti, lupţi şi vrei mai mult. Şi poate că singura metodă de a ieşi din presiunea zecilor de responsabilităţi zilnice, e să fii cât mai organizat şi să încerci să nu laşi nimic la voia întâmplării… oricât ai fi de obosit seara, oricât de greu ţi-ar fi de greu să te trezeşti dimineaţa şi să faci tot ceea ce ai de făcut.

Un om cu adevărat matur e un om responsabil, care face tot posibilul să ţină sub control tot ceea ce poate fi controlat şi încearcă să prevadă, să planifice în avans. În tot acest proces, timpul, factorul esenţial, poate deveni prietenul sau duşmanul tău… şi adesea nu sunt destule ore într-o zi pentru a face câte ţi-ai propus.

Totuşi, a fi matur, responsabil şi calculat nu presupune să fii un castrat social şi să te închizi între patru pereţi sau să devii obsedat de şcoală sau muncă. E-adevărat, viaţa presupune destule sacrificii, dar trebuie să înveţi să te relaxezi, să iubeşti, să fii nebunatic. Viaţa, în felul ei, are şi momente bune, dar şi momente proaste; nimeni nu e scutit de realitatea asta.

Aşa că nu-ţi rămâne decât să nu te laşi sufocat de responsabilităţi sau greutăţi, dar nici să nu exagerezi, crezând că viaţa e numai seriozitate şi încruntare…

1. Pentru imagine. Să spui că ai terminat o şcoală în Marea Britanie, mai ales în Londra, Cambridge sau Oxford, da bine oriunde şi îţi permite să porneşti pe o cale profesională mai puţin bătătorită de restul lumii.

2. Pentru experienţă. Nu înveţi numai pentru examene, înveţi pentru viaţă şi pentru a pune în practică toate noţiunile însuşite. Anii petrecuţi la studii, diferitele locuri de muncă, orele de voluntariat, toate puse laolaltă, vor conta foarte mult când va veni momentul să te angajezi.

3. Pentru cetăţenie. Dacă eşti dornic de afirmare, dar te-ai născut într-o ţară precum Ghana sau Nigeria, unde lucrurile nu sunt prea strălucite, anii petrecuţi la studii în Marea Britanie sunt cea mai bună cale înspre “indefinite leave to remain” şi o viaţă mai bună.

4. Pentru bani. Nu poţi lucra prea multe ore în timpul anului universitar, dar în vacanţe “bagi” ore la greu, ceea ce îţi permite să câştigi bani frumoşi, pe care nu i-ai fi făcut în ţara din care provii, chiar şi dacă munceşti doar la McDonalds.

5. Pentru distracţie. Şcoală e şcoală, munca e muncă, dar timpul liber e sfânt! Şi cu atâtea cluburi şi locuri pe care le-ai putea vedea, nu te vei ajunge să te plictiseşti niciodată.

6. Pentru a fi altfel. Şansa de a trăi printre britanici şi de a vedea ce înseamnă să fii civilizat în orice împrejurare îţi va permite să te schimbi, să devii altfel şi să priveşti viaţa din perspectiva a ceea ce poţi face, cât mai bine, într-un timp cât mai scurt.

7. Pentru că nimic nu e imposibil. Când vezi cum erai cândva şi unde ai ajuns, când rememorezi toate episoadele din trecut, în care vroiai să faci ceva care să conteze, dar erai blocat din toate părţile, înţelegi că tot ce părea de neizbutit, prin perseverenţă, încăpăţânare şi foarte mult efort, poate deveni realitate.

Probabil pentru că locul meu de muncă e prea cultural (lucrez într-o librărie) şi de când am terminat primul an de studii nu am avut niciun weekend liber, gândul îmi zboară la serile în care “elaborăm” playlistul de seară la radioul în care am lucrat în ultimul an de facultate, la Alba Iulia.

Deşi n-am îndrăznit asta niciodată, poate că acum aş da pe post unul din hiturile verii ăsteia: