A trecut si campania electorala. N-am scris, doar am observat-o. Am invatat multe din ea, dar mai ales faptul ca on-line-ul politic romanesc e la gradinita, se joaca cu ea in nisip.  In afara de harta google map a lui Blaga, restul a fost zero barat. Daca s-ar face un mega sondaj / cercetare sunt sigur ca s-ar descoperi ca on-line n-a influentat cu nimic alegatorii. Si ma pun in situatia mea, care oricat as citi on-line-ul zilnic, doar imaginea TV credibila si comentariile ulterioare ale jurnalistilor ma conving, deci ajungem in paradoxul in care de ce ar plati politicianul sume imense pentru pagina si blog daca publicul tinta ori nu-l baga in seama, ori oricum il votau… Si toti marii comentatori on-line, blogarii salvatori ai Romaniei, n-au intervenit cu aproape nimic in campanie, facand laba de fericire ca diverse campanii auto i-au bagat in seama la fel de neproductiv si le-a dat pe mana diverse basini de masini cate o zi sau saptamana.

N-are rost sa mai comentez o campanie slaba (in afara discursurilor lui Oprescu scrise de Pasti 100%), doar ca ma bucur nespus ca Silaghi si Ionescu de la PDL si-au luat-o la alegeri. La cat mai multe infrangeri de genul asta, pana la intra in cap si PDListilor ca nu poti face campanie cu carpe imagologice!
Poate asta e si semnalul ca n-are nic un rost sa mai scriu pe blog, decat foarte putin si mai ales din plictiseala.

Nu ne mai ramane decat sa asteptam prezidentialele din 2068 sau cat o fi cand poate se va naste si la noi un politician ca Obama, care doar print-un mail sau post pe blog sa mobilizeze mii de internuti fie fizic, fie financiar.

Pana atunci, va urez laba placuta in continuare!

Si apropo de DACIA, O ALTA MARE LABA. Am vazut Sandero si am avut dreptate. Adica 75% din masina e un lucru extraordinar, un lucru placut, dar ca intotdeauna in Romania, urmeaza parte de 25% facuta din laba: stopurile spate nu au nici un Dumnezeu, nici o legatura de design cu spatele in integritatea lui, spatele e mai urat decat varianta asemanatoare, aia arhaica de la Cielo, intre portbagaj si stop e un spatiu de bagi si capul in ele, iar suspensiile ridica spatele atat de sus incar arata ca un cur… de pitipoanca. Si-au batut joc de Sandero, deh, taranii romani cumpara orice ca doar e low-cost!

S-a dat drumul la mizerii, Dan Andronic si Diana Tusa dand aproape in acelasi timp pe blog un spot video anti Videanu si PDL. Nu zic ca spotul n-ar fi bunicel sau cu un oarecare fir rosu veridic, dar e pueril prin unele locuri. Angajati-va dracului la PNL prelucratori de imagine si text mai buni, daca tot ati inceput campania negativa! Pe cand si campania PDL?

Ce vroiam insa eu sa mentionez e altceva. Nu-i asa ca e dragut sa joci teatru pe internet? Ia te uita la micuti cum si cate cuvinte folosesc ca sa mascheze ideea ca ar fi promotori ai videoclipului: ba ca le-a sosit un link anonim, ba ca n-ar fi de acord cu el, ba ca pare facut de Felix Tataru, ba ca Videanu e de treaba, ba ca-i alba, ba ca-i neagra, CAND TOATA LUMEA STIE CA CE FAC EI ACUM E DOAR PROMOVARE DE SPOT NEGATIV ELECTORAL. De asta-mi place mie sa ma distrez de comunicarea politica in general: cea mai mare ipocrizie umana o gasesti doar aici!

Ce ar mai fi interesant de vazut si de distrat pentru un pasionat este cat de prost sau (poate) bine foloseste Diana Tusa blogul sau in comunicarea politica. Daca am tot auzit ca e super notorie in Braila de ce nu se concentraza numai pe capitolul asta? Daca mereu se milogeste si suspina pentru situatia Bucurestiului de ce mai candideaza la Braila? Sau de ce nu cunoaste nimeni nimic de ea la Bucuresti? Deh, asa e cand iti faci blog doar sa te afli in treaba. Macar Orban saracu’ pune poze cu el pe blog, deoarece dupa cum stim, o poza face cat o mie de cuvinte… Pe cand si fotografiile de la accident?

sa fie oare si el un mic manipulator sau a primit ordin de sus?

Cam care sa fie oare strategiile care au stat in capul lui Geoana cand l-a ales pe Vanghelie sa candideze la Primaria Generala?

1. Ori e pus de Basescu sa ditruga PSD-ul din interior prin orice mijloace…

2. Ori e atat de egoist si disperat de faptul ca Nastase o sa-i sufle sefia partidului incat i-a dat o sansa la primarie lu’ Vanghelie doar pentru ca acesta sa-l ajute cu bani si oameni ca sa-si pastreze scaunul. Era astfel si normal sa nu-l impuna pe Oprescu la primarie pentru ca doctoru’ e “sarac si cinstit” si nu are forta financiara si umana a sectoristului 5. In fond, pe Geoana s-ar putea ca nici sa nu-l doara vreundeva ca Vanghelie nu castiga primaria ci el a facut un troc doar sa-si salveze pielea (inca 2-3-4 luni).

In aceste conditii, in care si Oprescu probabil va candida independent, vezi Sutu, in mod clar cel mai mult de castigat va avea PDL-ul, pentru ca oricine ar intra cu Vanghelie in turul II il va bate la diferenta mare de scor. De ce spun PDL-ul? Pentru ca nu ii cred pe bucuresteni atat de tampiti incat sa-l voteze pe Orban, indiferent cata manipulare primeste in sprijin de la Antene sau cata spalaceala de PR i-ar face Saftoiu. O lovitura buna PSD o va da doar la sectorul II, cu Ontanu, adica acolo unde Anca Boagiu nu stie sa managerieze candidatul PDL-ului propunand in cursa un individ ca vai de el…

Je: Discutia despre libertatea presei niciodata nu se va opri, argumentele vor fi mereu contradictorii. Un alt hop meditativ probabil perpetuu al civilizatiei. Teoria e frumoasa in principiu: democratie, libertate, drept la expresie, dar cand presa e plina de jegosi pro PSDisti, aia nu mai e democratie si presa libera rationala, ci incercare jegoasa de manipulare a publicului usor de impresionat (majoritar incult). Si daca m-as referi la Basescu, desi masajul lui din punct de vedere strategic si comunicational a fost bine condeiat si exprimat, pe undeva adevarul nu consta numai in “tonomatele de euro”: multi dintre jurnalistii carora le curg balele turbarii cand vorbesc despre Basescu nu o fac pentru ca au fost mituiti cu euro sau pentru ca lupta impotriva unei dictaturi presupuse a se petrece in viitor, ci doar pentru ca au aflat regula de aur a notorietatii (”ia-te de cel mai puternic pentru ca asa te va baga si pe tine cineva in seama”) si o aplica ca pe o moda, doar-doar o sa pomeneasca si de ei cineva pe la televizor sau ziar si asa o sa le creasca notorietatea prostiei cu un genunchi al broastei. Ei nu sunt platiti cu euro, ei cersesc un stapan care sa le dea euro. Eu i-as numi pe acestia “cersetorii presei”…

“Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri | Dilema Veche
Uneori, des, adică mai tot timpul, lucrurile se amestecă în politica şi publicistica românească în aşa fel încît peisajul moral în care ne mişcăm devine una selva oscura… În ultima vreme, de pildă, s-a repus pe tapet problema autorităţii morale a unor jurnalişti, în al căror trecut se pot descoperi oarecari pete, mari, mijlocii sau mici. În acest context, apar ca inevitabile următoarele întrebări:
1) Are dreptul cineva care, înainte de 1989, n-a făcut nici un gest de opoziţie faţă de dictatură să gesticuleze amplu pe scena publică de-acum, etalînd ţîfne, radicalităţi şi îndrăzneli de care n-a făcut uz înainte?
2) Are dreptul cineva care, înainte de 1989, s-a comportat obedient şi omagial cu regimul comunist să practice astăzi un discurs anticomunist vehement?
3) Are dreptul cineva care, înainte de 1989, a făcut compromisuri de un fel sau de altul, să mai aibă opinii politice în ziua de azi?

Cu aceste întrebări, luate ca punct de plecare, se poate alcătui un sofisticat tratat de etică. Cititorul va înţelege că n-am de gînd să livrez într-un articol de gazetă substanţa unui astfel de tratat. Voi risca totuşi cîteva reflecţii rapide. Mai întîi, la toate întrebările de mai sus, răspunsul meu e afirmativ. Da, indiferent de comportamentul tău în vremurile anormale ale dictaturii, ai dreptul să te comporţi, în vremurile mai normale ale tranziţiei, cum crezi de cuviinţă. Laşitatea dinainte nu te condamnă la laşitate perpetuă, înregimentarea speriată dinainte nu-ţi interzice, astăzi, să-i taxezi drastic pe cei care te-au terorizat, absenteismul politic sau minciuna ipocrită de ieri nu-ţi iau dreptul să devii, azi, un cetăţean autentic, cu opinii şi atitudini intens asumate. Dacă românii ar trebui să-şi plătească somnolenţa pre-revoluţionară cu o „decentă“ somnolenţă post-revoluţionară, nu ne-ar mai rămîne decît plăcerea discutabilă de a defila mioritic pe plaiuri abstracte. Ba mai mult. Tocmai cei care au fost mai abitir umiliţi de vechiul regim, cei care au fost puşi în situaţia să abdice de la demnitatea proprie, prin metodele sîngeros perfide ale poliţiei politice, tocmai ei au dreptul să fie, astăzi, mai furioşi decît alţii. Pentru că au fost desfiguraţi, au o motivaţie în plus să acuze dezlănţuit. Pentru că au fost constrînşi să ofere tot ce era mai rău în ei, pot simţi acum nevoia, compensatorie, de a aduce la rampă, fie şi răstit, partea lor bună sau, măcar, nevoia lor de bine. Această convertire la normalitate poate avea, e drept, în unele cazuri, subterane impure. Că unii devin vocali pentru a se recompune dinaintea conştiinţei proprii se poate accepta. Mai trist e cînd noua „angajare“ publică nu e decît strategia optimă a unei în sfîrşit posibile parveniri politice şi morale sau cînd curajul civic recuperat cu oarecare întîrziere nu e decît curajul destins al celui care se bizuie pe absenţa oricărui risc. Dar faptul că asemenea derapaje sînt posibile nu trebuie să ne transforme în inchizitori. Într-o ţară cît de cît normală, în vremuri cît de cît normale, nimănui nu i se poate lua dreptul la conduită, chiar dacă are în spinare o colecţie de eşecuri şi demisii inavuabile. Invocarea „drepturilor“ nu are ce căuta aici. Ceea ce vrem să legiferăm printr-un sever discurs exclusivist trebuie lăsat în seama conştiinţei individuale. Se vor găsi, poate, unii care, ştiindu-se scadenţi moralmente înainte de 1989, vor alege, în noul context, un ton mai discret, mai puţin erectil. Îi vom privi cu respectul cuvenit. Dar asta nu înseamnă că îi vom delegitima pe ceilalţi, înclinaţi, temperamental, spre postură monumentală şi glas mare. În joc nu e nici dreptul lor, nici legitimitatea lor. În joc e, cel mult, credibilitatea lor, a cărei responsabilitate le revine, însă, integral.
Pînă aici, lucrurile mi se par relativ clare. Dar de aici încolo am cîteva nedumeriri persistente. Le voi formula tot printr-o serie de întrebări:

1) De ce eventualele episoade stingheritoare din biografia cuiva nu ies pe piaţă decît cînd insul cu pricina devine antipatic sau chiar incomod, politic? E asta limpezire a trecutului sau o banală răfuială de gaşcă?
2) De ce trecerea de la compromisul de sub comunism la anticomunismul făţiş e socotită imorală, în vreme ce „consecvenţa“ în rău, respectiv încăpăţînarea de a lăuda şi azi, impenitent, binefacerile dictaturii şi geniul politic al lui Ceauşescu nu supără pe nimeni? Care va să zică, scatofagia impusă e o crimă, iar scatofagia voluntară şi continuată pînă azi e eroică.
3) De ce o pagină de Traian Ungureanu e infamantă, şi un vagon de hîrtie maculată marca Adrian Păunescu ni-l aduce pe protagonist, în glorie, pe ecranul televizorului? Şi, în general, de ce Ungureanu, Sebastian sau Sorin Antohi sînt the bad guys, în vreme ce Cristoiu, Roşca Stănescu, Bondrea şi tot neamul lor cel adormit nu obosesc să fie the good guys?

Continuare in Dilema Veche“

La Roblogfest, evident, dupa cum reiese si din imagine, la categoria politica, fiind deasupra carnatului rasuflat de Nastase. Probabil o voi considera cea mai mare victorie a mea din punct de vedere blogosferit, dat fiind ura profunda pe care o am fata de acest mizerabil reprezentant al clasei politice pe care doar banii il mai mentin in fruntea partidului comunist roman. VICTORIE!

In alta ordine de idei, revista zilei:
1. e cam de cacao faptul ca rezultatele acestui concurs vor ajunge in presa si toata lumea interesata de subiect va observa cum, la anumite categorii, blogurile selectionate in frunte sunt niste mizerii, pline de posturi tampe de copii frustrati, de smecheri care nu stiu decat sa faca revista presei intr-o forma mai cosmetizata sau lingusitori jegosi ai PSDistilor. Si atunci multi dintre ei vor avea o parere foarte proasta despre blogosfera romaneasca puerila…

2. Basescu s-a dat din nou in stamba, din pacate. Ma gandesc aici la doua situatii: fie Adriana Saftoiu era chiar atat de buna comunicatoare pe cat eu nu cred, iar astia noi sunt mai putini buni, fie situatia de forta pe care o impune Presedintele acum nu ar fi fost mai bine comunicata nici de Adriana. Nu are rost sa-l critic pe Presedinte pentru ca sunt alti mii care deja fac asta, ma intriga doar situatia comunicationala pe care din pacate eu nu o pot cuantifica. Mai exact, privindu-ma pe mine, observam cum desi obiectiv am sesizat multiplele greseli ale lui Basescu, subiectiv fiecare muschi vibra de ura cand se aminteau cuvantele “ziaristi tonomat”, “Felix Motanul”, adica adevarul obiectiv prin care trece tara noastra. Teoretic, cred ca echipa comunicationala a presedintelui marseaza din ce in ce mai mult pe comunicarea cu fostele mase de tarani ale lui Iliescu, populatia inculta de la tara si orase, aflata evident in numarul cel mai mare ca electorat. Ceea ce e o strategie buna pentru viitoarele alegeri. Astept insa sa vad daca, in timp, Basescu se va intoarce si la mesajele pentru ‘telectuali! Avantajul comunicational al lui Basescu se va mentina si atat timp cat mesajele sale vor atinge si populatia cu inteligenta medie, electori care desi nu le vor placea logica si ratiunea mesajelor presedintelui, satui de mizeria presei si a mafiei din Romania vor crede in sansa istorica a Eliberatorului, a Justitiarului. La noi n-a avut loc adevarata Revolutie, s-a varsat sange doar de nevinovati, nu si de grofi… Sangele lui Ceausescu nu a fost deajuns si de aceasta frustrare va scapa romanul doar cand Felix, Nastase si inca 2-3 ziaristi lachei vor primi o lectie dura, nu pentru greselile lor neaparat, ci pentru ceea ce reprezinta imagologic. Atunci in sfarsit, satisfacuti, putem deveni stat european. Poate ca asta ar fi un plan genial pentru Basescu. Evident, daca vor fi si fapte de genul acesta. Si tocmai aici e punctul sensibil. Chiar si azi se aminteste in ziare, dar eu o vad de mult ca pe o concluzie (necesitate) logica a comportamentului lui Base: in perioada urmatoare cel putin doua lovituri mari ale Justitiei care sa casapeasca fie un Arogant, fie un Felix Motanul. Si atunci, indiferent de comunicarea de cartier a presedintelui (ba din contra, ajutat de ea), rezultatele in sondaje si credibilitatea Jucatorului vor urca la cer inclusiv cu ajutorul ‘telectualilor. Daca nu vor veni insa aceste lovituri si PDL-ul nu va ajunge la guvernare, adio Base…
3. Apropo de realitatea ziaristilor tonomat pe care toti o cunoastem, cel mai intrigant este noul caz al “furnicii” Cristian Tudor Popescu. Ce a facut el aseara a fost doar o incercare disperata de lovitura de imagine din cauza frustrarii ca de el Basescu nu a spus nimic: adica s-a bagat singur in vorba, ca musca…. Noua moda acum in presa este sa te iei de Basescu, furnica si elefantul, caci poate-poate te baga Basescu in seama si astfel creste si notorietatea ta personala. Iar CTP, devenind pe zi ce trece un jurnalist prafuit, s-a ofticat aseara ca in aceasta mega criza el nu fusese bagat in seama nimeni. Si astfel a intervenit la Realitatea cu acele acuzatii la Elena Basescu gratuita, care chiar nu-si avea rostul la ora aceasta. Pacat, il credem un jurnalist mai responsabil, mai valoros… Totul a fost doar o mini strategie de imagine sa nu uite lumea de el!
4. Lectie de blog politic insusita de Ludovic Orban: cand aveti comentarii negative la adresa voastra stergeti-le pe toate care nu va convin dand vina pe un limbaj inadecvat, asa cum am fost eu sters de pe blogul lui Orban. Pentru a da impresia ca sunteti totusi cu blog democratic, pastrati doar comentariile negative soft cu limbaj civilizat, astfel ca per ansamblu sa para ca nu exista nici un comentator care v-ar ataca foarte tare, deci nu sunteti atat de rau pe cat se crede. Rezultatul e garantat. In plus, daca persoanele care va urasc foarte mult persista, bannati-le IP-ul!
5. “Dezmăţul din sala de lectură a Universităţii Transilvania a dus la demiterea şefei bibliotecii.Aceasta a fost demisă după ce în urmă cu o săptămână a apărut într-un filmuleţ, în timp ce dansa lasciv şi se dezbrăca în faţa camerei” O alta lectie de politica si nu numai, NU DANSATI LASCIV SAU VA IMBATATI CA PORCU LA NICI O PETRECERE PREZENTA SAU VIITOARE, sau asigurati-va ca nu exista la nici un prieten de-al dumneavoastra astfel de imagini sau video.

Iata o problema care ar trebui sa intre in atentia Mass-mediei romanesti si a politicienilor seriosi. Da, o sa-mi spuneti ca noi nu am avut cazuri grave de genul de mai jos sau la noi oamenii sunt mai destepti sau mai curajosi si se sinucid, dar stiti voi oare ca unii dintre batranii aia inghesuiti si abandonati prin spitalele romanesti sufera la fel de mult precum oamenii astia din imagine sau ca exista adulti care sufera la fel de mult pentru ca sunt paralizati aproape total iar familia nu-i poate ingriji si-i abandoneaza intr-un pat din casa? Cum v-ar sta SA FITI INCHISI ANI DE ZILE INTR-O TEMNITA CORPORALA MOARTA, din care sa nu puteti COMUNICA prin semne, daramite prin LIMBAJ? Toata lumea o freaca aiurea si la moda cu drepturile minoritatilor si piosenia fata de suferintele Holocaustului, dar cand va observa presa asta romaneasca de cacat si Opinia Publica asisderea cat de grav e genocidul medical din Romania provocat de saracie? Cu ce sunt mai acceptabile, mai soft, suferintele unor oameni paralizati 75% sau batrani neputinciosi abandonati intr-un pat si care vor sa moara dar nici macar nu pot comunica asta decat micile jocuri de-a tortura practicate de americani teroristilor arabi capturati? Sutzu a vazut doar o pagina din acest capitol, si a ramas la ea, dar celelalte foi cine o sa le dezvaluie opiniei publice?

Urmatorul articol (inclusiv imagine) este preluat din ZIUA!

Exista o vorba care spune ca, de fiecare data cand ne plangem ca toate relele ni se intampla numai noua, trebuie sa ne gandim ca undeva, in lume, altcineva traieste cu adevarat o drama. Asta are de indurat de mai bine de sase ani o frantuzoaica de 52 de ani. Desfigurata de o boala cumplita, fara leac si in continua evolutie, femeia, ajunsa la capatul puterilor, cere justitiei sa fie eutanasiata. Doua cazuri de astfel de tumori ingrozitoare au mai facut inconjurul lumii: cel al omului elefant si cel al omului copac. Apelul adresat de Chantal Sebire, o premiera pentru Franta, isi va gasi raspuns la inceputul saptamanii viitoare, la doua saptamani de cand avocatul sau a inceput demersurile publice. Premierul francez, Francois Fillon, a afirmat, joi, ca cererea este extrem de dificila si la limita legilor in vigoare. Frantuzoaica sustine, insa ca, in cazul in care raspunsul va fi negativ, este gata sa mearga in Elvetia, Belgia sau Olanda, tari unde eutanasia este legala. Chantal Sebire cere justitiei pariziene sa ii acorde un ultim drept: acela ca un medic sa ii curme definitiv suferintele cumplite, pe care boala cu care a fost diagnosticata in 2002 i le provoaca. Frantuzoaica de 52 de ani sufera de ”estensioneuroblastom”, o tumoare a sinusurilor si a cavitatii nazale, care i-a deformat ireversibil ochii si nasul si i-a adus suferinte cumplite. De mai bine de un an, femeia a orbit, nu mai are miros si nici nu mai simte gustul alimentelor. In plus, nu mai poate inghiti si este hranita artificial. In ultimii 20 de ani, in intreaga lume s-au inregistrat doar 200 de astfel de cazuri cumplite. “Nici un animal nu este lasat sa indure ceea ce indur eu”, spune Chantal. Fosta profesoara si mama a trei copii, femeia sustine ca a ajuns la capatul puterilor. Drama prin care trece este cu atat mai mare cu cat chiar baiatul si cele doua fete ale acesteia declara ca nu mai rezista vazand suferinta celei care le-a dat viata. Femeia afirma ca nu este de acord cu ideea sinuciderii, insa suferinta teribila o impinge la gestul extrem. Ea spune ca, in cazul in care justitia din tara sa nu ii va da dreptul sa fie eutanasiata, va merge in Elvetia, Belgia sau Olanda, state unde eutanasia este legala. Cazul femeii de 52 de ani a nascut controverse la varf in Franta. Joi, premierul Francois Fillon a intervenit in dezbaterea suscitata de acest caz apreciind ca este dificil de raspuns la o asemenea cerere, deoarece demersul se situeaza la ”limita a ceea ce societatea poate spune, a ceea poate face legea”. In urma cu doua saptamani, Chantal Sebire a inaintat o cerere presedintelui francez, Nicolas Sarkozy.

Se pare ca unul dintre MAESTRII MINCIUNII POLITICE DOVEDITE, carnatul de Ludovic Orban, a fost sfatuit sa recurga si la solutia on-line pentru a-si spala minciunile ACCIDENTULUI si incompetenta politica. Blogul lui aici

Mie acest eveniment mi-a creat o deosebita placere deoarece sunt chiar curios pana unde se poate ajunge cu minciuna si relatiile publice in politica mai ales dupa greseli flagrante, precum si din cati tolomaci va fi format “electoratul” sau cititorii care-l si cred?

text preluat din Cotidianul, apropo de imagine, Costel Busuioc, comunitate, istorie, valori romanesti…

Site-ul celebrei galerii Saatchi din Marea Britanie realizeaza un top al primilor 500 de artisti ai secolului 20, bazat pe voturile internautilor. Romania este reprezentata de Constantin Brancusi si de pictorul Victor Brauner. Cel mai mare sculptor roman ocupa ieri, in jurul orei 15.00, prima pozitie, cu peste 11.000 de voturi, la o distanta foarte mica de pictorul Egon Schiele. Nascut in 1876, la Hobita (Gorj), Constantin Brincusi este considerat drept unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului 20. Una dintre lucrarile sale, “Pasare in spatiu”, s-a vindut, in 2005, la o licitatie a casei Christie’s din New York, pentru 27,5 milioane de dolari. Alte lucrari celebre ale lui Brincusi sunt “Coloana infinitului”, “Sarutul” sau “Domnisoara Pogany”. Votati-l aici

E distractiv sa vezi la cate chitibusuri se gandeste probabil Dan Andronic sau alt specialist din echipa de imagine a domnului Premier. Astfel nu se explica cum imediat dupa scandalul de aseara cand Base l-a urecheat cerandu-i sa suspende taxa, Tariceanu a incalecat pe un scuter si a venit “incognito” la Guvern transmitand mesajul subliminal pentru prosti (destul de eficient, zic eu) la cat de ecologist este domnu Prim Ministru nu atat in vorbe (caracterul de mediu al taxei auto), cat si prin fapte (un scuter sprintar si economicos). Ca scuterist ce ma aflu nu pot decat sa-l salut pe Premier pentru oamenii buni care-i are la departamentul de  imagine si pentru efortu de a ajuta putin la imaginea scuteristilor in Romania, dar il avertizez ca face o mare prostie daca va continua in felul acesta: nu de alta dar este un domn, un inalt responsabil de stat si nu se cade sa se duca la intalniri cu oameni la fel de onorabili cu costumul plin de praful si mizeria din Bucuresti. Nimanui nu cred ca i-ar place sa aiba un Premier jegos…