degeaba dar necesar

Jurnal 32.13

2012-01-24T03:19:00.000+02:00

Azi plouă. Vizitele sunt rare sau chiar deloc. Zăresc printre gratii un soare posomorât. Doar gândul zburdă vesel pe câmpii cu flori parfumate. Mi-e dor de o sticlă plină cu bucurie. Camere cu indivizi bolnavi. Muște mari și verzi, din cele care obișnuiesc să poposească pe hoituri. Noaptea, pe holurile luminate haotic, aleargă niște zgomote deșucheate, bătrâne și infinite ce-ți transformă somnul într-un coșmar dulce. Am degetele înghețate pentru un scris de copilandru.
A trecut ceva vreme. A trecut prea multă vreme. A trecut...

Jurnal 30.13

2010-08-13T21:05:00.000+03:00

Toate bune, sau cel puţin aşa cred. Am dreptul la o plimbare pe zi, însoţit, desigur, de un individ mare cu părul prins în coadă, cu degete mari şi boante, lipsit de zâmbet şi cu ochii verzi. Câteodată, individul mă priveşte mirat.
Nu am mai băut de ceva vreme, şi asta nu pentru că nu mai vreau ci pentru că nu sunt lăsat. Îi simt lipsa parfumului transparent, licorii extraordinare plină de inspiraţie şi a căldurii ce te împresoară la un moment dat. Îmi imaginez silueta mea printre sute de sticle, zburdând şi strigând, ascultând poeme ce se ridică din aburul tăriei lor.
Am dreptul la o vizită pe săptămână, sub supraveghere atentă, desigur, dar nu ştiu de cine pentru că nu am mai primit vizite de ceva vreme. Mă simt părăsit. Lucrurile se schimbă. Lucrurile nu mai sunt cum erau. Lucrurile se sting...încet...încet

Scule...nu glumă

2010-08-13T18:39:00.003+03:00

Şi dacă e târziu în noapte, plouă şi vântul bate în portiţă !? În acel moment, când poemul abia începe să-ţi umble prin sufletu-ţi firav, se strică maşinăria de tăiat mezeluri.
Ce fac? te întrebi cu mâna dusă la pieptuţ. Şi-ţi este foame de lup, de alte animale.
Şi-ţi aminteşti de noţiunile de bază, de scoală, de fizică şi de profu de desen care avea un blog intitulat "cum să îţi repari singur maşinăriile". Şi în acel moment te apuci de treabă. Dar dacă ai avea şi scule. Păi fii atent aici...

detalii...

Conexiunea

2010-08-05T14:33:00.001+03:00

"...rătăcirea prin întunericul creat de tine, ecouri ce te ţin treaz în noapte, sunete, bariere şi uşi de sticlă după care te simţi în siguranţă în timp ce pretinzi că eşti bine. Cel din oglindă, care se holbează la tine, ar vrea să fugă departe, să caute regăsirea într-o farfurie cu vise furate şi curcubee frânte. Emoţiile mă controlează, mă fac să mă ascund într-un loc fără sunet. Mintea stă departe de ce simte inima. Nu pot să mă mişc, dacă o fac mă transform în piatră, mă clatin, mă prăbuşesc, mă sparg. Atât de uşor te poţi transforma în cenuşă!...Dacă o spun...este real...aşa că nu spun..."

Minţi bolnave. Ce tragedie! Situaţia e tot mai complicată. Proviziile sunt pe terminate. Să nu mai zic de băutură. Generatoarele principale s-au oprit de patru zile. Mai pornesc pe cele secundare la fiecare 6 ore în speranţa apariţiei unui semnal de salvare şi să-mi fac o cafeluţă. Am citit aproape toate rapoartele de urgenţă, dar nu găsesc nimic interesant. Etaje goale, părăsite şi întunecate. Liniştea devine neliniştitoare, în special noaptea când se transformă într-un urlet imaginar îngrozitor. Sper să fie bine.

Avere, blogheală şi valuri riscante

2010-08-02T15:33:00.001+03:00

Salut

Razele de soare îmi mângâie trupul golaş. Aştept relaxat un telefon important, în tot acest timp savurez o băuturică rece şi mai trag cu ochiul la momeală să văd dacă trage peştele. Ieri am prins două bucăţi babane...atâta ochiu. Conturile mele elveţiene sunt pline. Nu mă aşteptam să meargă treaba cu blogheala aşa de bine, să nu mai menţionez de burse şi speculaţii. Cum ziceam cu ceva vreme în urmă, există şi riscuri. Chiar acu o săptămână şi ceva, îmi scapă ora, am plecat cu iahtul (cel de terfeleală) la plimbare. Simţeam nevoia (după o mega petrecere într-un club personal...realizezi asta)! Ce am făcut şi cum am ajuns pe o insulă este irelevant, important e că am fost atacat din mai multe direcţii de nişte piraţi ninja. Dar nu îţi face probleme, noţiunile mele de bază ca agent de pază şi-au spus cuvântul...din nou.

- Mai doriţi magiun, domnule? mă deranjează sluga personală
- Mai târziu, micuţule! Mai târziu! zic

Acest deranj mă costă pierderea inspiraţiei, în plus sună telefonul internaţional. Pentru cei care nu mă cunosc mă numesc Boris Matei Ştüţ, am 58 de ani şi am fost agent de pază. Mai vorbim. Te pup!

Aproape treaz

2009-10-27T04:41:00.001+02:00

Un vis speriat poposeşte lângă fântâna părăsită. O fântână foarte urâtă şi fără capac, ce ar fi de remarcat este faptul că e parfumată. Reţine asta! Visul cu părul răvăşit îşi odihneşte picioarele umflate şi bătătorite pe o piatră cu o formă diferită de celelalte pietre, îşi deschide atent buzunarul din partea dreaptă şi scoate o sticlă cu lichidul ce urma să-i răspundă la întrebare. Reţine şi asta ! Dinspre răsărit tocmai vine o briză însoţită de soare, evident. În acel moment se produce sărutul, ce umblase haotic toată noaptea printre umbre şi stele. Este sărutul de despărţire, de întâlnire şi de regăsire.

- Nu mai văd, nu mai simt...doar aştept! şopteşte bursucul trezindu-se înainte de operaţie

Capra cu trei iezi [Răzbunarea]

2009-10-26T02:58:00.006+02:00

....

- Bos, pot să dorm puţin ? întreabă malacul 1

- Da mă! Până se termină cd-ul ăsta. E belea. răspunde lupul fericit

- Este. Bago paia a lu Salam, ultima. Mă rupe la corason. completează iedul cel mare

Merţ-ul rula cu 208 km/oră, consum bunicel, diesel. Sistemul audio ungea sufletele pasagerilor autovehiculului cu numere de Germania.

- Te pup, mămică ! exclamă iedul cel mare aflat în punctul maxim al excitaţiei melodioase

Vreme favorabilă. Dar totuşi, într-un moment de neatenţie şoferul pierde controlul volanului... panică, frână bruscă, ABS-ul nu funcţionează (căci de! dacă a cumpărat-o din Germania) şi merţ-ul zboară peste parapet direct în prăpastie, unde se rostogoleşte de trei ori orizontal şi o dată vertical apoi explodează.

Întâmplarea face ca în acel timp, în acel perimetru, să îşi facă apariţia un OZN argintiu, care, survolând zona în speranţa detectării unor umanoizi de calitate, îşi deschide fasciculul de lumini peste merţ-ul aflat în picaj peste parapet, teleportându-i pe cei doi iezi în interiorul navei. Situaţia devine confuză pentru cei doi, în special pentru iedul cel mare, care, crezându-se mort şi ajuns la Dumnezeu, vrea să-i ceară socoteală. În schimb iedul cel mijlociu se afla într-o stare de euforie zâmbind tot timpul. Graficele de analiză asupra celor doi prezintă multiple erori, şi asta pentru că iezii sunt cretini, idioţi şi suficient de proşti (mai aveam nişte cuvinte de ocară, special extrase din tratatele de iezologie, dar îmi scapă momentan). Cele două vietăţi sunt transportate, pe nişte tărgi electronice şi invizibile, în camera de prelucrare a umanoizilor unde sunt pregătiţi pentru operaţiile estetice şi intelectuale, fără anestezie sau unsoare. Totul se efectua pe o muzică adusă din galaxia lor (morrissey:everyday is like sunday).

..... După 2 ani

Dimineaţă. Soarele îşi aruncă razele peste oraşul cenuşiu. Oamenii încep să mişune, unii grăbiţi ce merg la muncă, alţii negrăbiţi ce merg la muncă, alţii grăbiţi sau negrăbiţi ce nu merg la muncă iar unii, adevăraţii, abia ies din cluburi (cluburi de şah, cărţi, dame, fazan, adevăr sau provocare, de discuţii inteligente, de bătaie sau doar cluburi). La marginea oraşului îşi face apariţia OZN-ul pentru teleportarea celor doi iezi, modificaţi genetic şi pregătiţi pentru acţiune, astfel; iedul cel mare este expert în economie, contabilitate şi şmecherie, cel mijlociu este suprem în electronică, limbaje de programare şi hacking.

În acelaşi timp, în partea opusă a oraşului, capra îşi face tabieturile de dimineaţă în noua casă achiziţionată pe credit (termopane, parchet, aer condiţionat, perfect mobilată). Este fericită. Lucrează 12 cu 24 în studiourile Otv ca prezentatoare a unei emisiuni de acţiune, cu intrigi, momente culminante şi deznodăminte, ba chiar cu analize la faţa locului. Abia ce sorbise două guri din cafeluţă, simultan cu postarea unui text cu privire la apariţia Elodiei printr-o zonă muntoasă din Ulan Bator (am uitat să specific că are blog de succes şi merge la întâlniri cu blogări şi piari, ulterior scriind despre ele), când, din holul decorat cu tablouri de valoare, îşi face apariţia iedul cel mic abia trezit din somnul minunat de noapte.

- Neaţa mami! Ce zi minunată ?!

- Neaţa puiul meu micuţ! îi răspunde capra cu o voce drăgălaşă

Câtă fericire! La doar 19 ani, iedul cel mic este doctor în filozofie, psihologie, filologie şi urmează să facă un master la Băile Herculane.

Timpul trece...Ora 10:00

În cealaltă parte a oraşului se întâmplă lucruri. Iedul cel mare deja vânduse două terenuri în Pipera, care reprezentau o moştenire de la un văr din Italia, totul se bazase pe nişte acte, realizate atent de iedul cel mijlociu, ce demonstrau că terenurile au fost confiscate de comunişti şi că acolo au murit multe personalităţi, ulterior fiind retrocedate. Cu o parte din banii câştigaţi urma să cumpere trei apartamente în centru, destinate închirierii, o altă parte era folosită pentru nişte speculaţii la bursă, iar restul pentru cheltuială (cluburi, cafeluţe, echipamente necesare şi deplasări internaţionale). Acţiunea avea să înceapă. Şi tot făcând slalom printre saituri, bloguri şi forumuri, iedul cel mijlociu poposeşte din întâmplare pe blogul caprei, unde, tot întâmplător, se transmite online de la faţa locului emisiunea prezentată de capră, în care se analiza profund apariţia Elodiei în Ulan Bator.

- Frăţelu' meu! Uite pe cine am găsit!

- Bă eşti nebun?! E chiar mă-ta! subliniază iedul cel mare

Astfel, iedul cel mijlociu se dă de trei ori peste cap şi (ba nu, asta e din altă poveste, cred că se trage de la Gerovital). Astfel, iedul cel mijlociu, cu ajutorul unor programe speciale de hacking, o localizează pe capră urmând să plece împreună cu iedul cel mare pentru a-i face felul. Ca să nu vă mai plictisesc cu detaliile privind planul operaţiunii, achiziţionarea de scule necesare şi organizarea mesei festive de după, am să trec direct la finalul tragic.

S-a întâmplat într-o Vineri (asta pentru că se ştia că e ziua liberă a caprei şi că majoritatea vecinilor sunt plecaţi spre munte sau blocaţi în traficul de la marginea oraşului, unde se construia un pod peste magazinul de jucării). Pe la 10:00, cei doi iezi împreună cu fratele malacului 2, pătrund în casa achiziţionată pe credit. Pătrunderea s-a făcut amiabil, aceştia dându-se drept instalatori profesionişti. Odată intraţi în casă, cei trei îşi leapădă măştile urmând un dialog scurt.

- Săru'mâna mămică ! strigă iedul cel mare

- O, nu! zice capra făcând nişte ochi bulbucaţi şi apoi leşină

Auzind cele întâmplate, iedul cel mic se ascunde.

- Frăţioru' !! Hai la mama !! strigă strident iedul cel mare

Iedul cel mic era pitit în locul ştiut numai de el, sub centrala termică, dar din păcate ştiut şi de iedul cel mijlociu, care citise prima parte a poveştii găsită pe un blog mirobolant.

Finalul tragic se prezintă astfel; Capra este violată trei zile, de către fratele malacului 2, a patra zi dispare misterios. Iedul cel mic ajunge la balamuc, fiind drogat şi forţat să privească toată scena terifiantă. Emisiunea caprei continuă, cu dezbateri ample privind dispariţia ei. Iedul cel mare şi cel mijlociu şi-au făcut o firmă specializată pe vânzări de terenuri retrocedate, apartamente şi maşini aduse din Germania. Cât despre fratele malacului 2, a plecat a patra zi pentru că intra în tură la un club de noapte, unde lucra ca agent de pază.

Atacul şi bloghistul

2009-10-05T02:12:00.002+03:00

Salut

Am lipsit ceva vreme. Abia ce m-am întors din vacanţa fabuloasă petrecută prin mai multe insule. Spun mai multe insule pentru că îmi permit. Acest an am câştigat mai multe căruţe cu bani din blogul personal. Mi-am achiziţionat o vilă cu termopane triplu geam, parchet original din Germania, mobilă la comandă din Olanda, gresie Italia şi plasme în fiecare cameră. Vila este aşezată strategic în Băneasa, lângă lac, cu vedere la monument.

Pentru cei care nu mă cunosc mă numesc Boris Matei Ştüţ, am 58 de ani şi am fost agent de pază. În prezent sunt bloghist de succes. Dar în orice meserie există şi părţi negative. În acest caz sunt ameninţările. Datorită succesul meu imens, unele persoane invidioase (nu dau nume), m-au ameninţat psihic, pe mine şi rudele mele apropiate, chiar mi-au atacat online blogul personal. Aceste situaţii, considerate de mine impertinente, m-au determinat să plec în străinătate în speranţa că lucrurile se vor linişti. Dar m-am înşelat. La ieşirea din aeroport am fost întâmpinat de şapte indivizi, fiecare cu câte un buchet de trandafiri. La prima vedere nu părea periculos, dar ce m-a pus pe gânduri a fost culoarea vie a trandafirilor şi măştile de bal mascat purtate pe feţe. La un moment bine stabilit, în prealabil bănuiesc, de aceştia, lucrurile au căpătat un alt sens. Trandafirii au început să cadă, ca într-o poveste romantică de toamnă, lăsând în urmă topoare, bâte şi o sabie. Aceştia m-au atacat ca în filmele cu karate. Nu îţi face probleme! Noţiunile mele de bază ca agent de pază şi-au spus cuvântul. Doborându-i pe toţi am plecat spre casă fără să mă uit în urmă.

În prezent sunt în Mol, beau o cafeluţă la etaj şi sunt wireless pe lactop. Ce bine e acasă!

Conexiunea

2009-09-16T05:21:00.000+03:00

"Un alt experiment eşuat, o altă zi. Transportul cu medicamente vine peste trei luni. Virusul scăpat de sub control a făcut opt victime şi încă trei în prima fază. Mi-e dor de liniştea primăverii, de mirosul florilor, scăldatul în lacul de lângă casă, de sărutul tău dulce şi de gustul nucilor de toamnă..."

Din documentele astea, arhivate şi aliniate la perfecţie pe nişte rafturi înalte şi prăfuite, înţeleg că un virus a terminat toată echipa din această locaţie. Un virus creat tot de ei. Se pare că aici se făceau experimente la greu. Culoare lungi şi întunecate, mai zăreşti pe la câte un colţ o lampă fluorescentă care pâlpâie, toate se întâlnesc în centrul de comandă. La etajul 3, ultimul de altfel, se află rampa de aterizare a diferitelor transportoare, acoperită de o parabolă imensă, transparentă şi pitorească. Obişnuiesc să îmi pierd mult timp acolo, pe un scaun găsit prin subsol, jupuit, cu picioarele uşor arcuite şi un spătar moale. Privesc stelele şi vârfurile munţilor din apropiere, toate pe un fundal melodios şi relaxant venit din vaporii unei tării de calitate.

Mesajul face parte dintr-un alt calup de date trimise spre centrul meu de comandă şi planeta 3, de unde încă aştept răspuns. Legătura wireless e sigură dar foarte rară. Din studiile mele am ajuns la concluzia că este o reflexie a unei unde ce se propagă peste adăpost.
Sper să fie bine. Ţinem legătura.

Conexiunea

2009-09-07T01:19:00.000+03:00

Problema se complică. Am plecat într-o zi să achiziţionez două pâini şi o sticlă cu lapte, neştiind că la prima intersecţie voi fi răpit de un ninja pe role.
Au trecut 34 de zile, după calculele mele. În prezent sunt în munţi. Am reuşit să evadez şi rătăcesc de 2 zile. Spre norocul meu că am găsit un loc părăsit, un loc automatizat la perfecţie şi totuşi părăsit. Nu îi cunosc povestea, este prea devreme dar am să analizez situaţia. Cert e că am prins o legătură wireless şi am lansat câteva mailuri speciale spre centrul meu de comandă, printre care şi acest text. O mare parte a mesajelor sunt direcţionate pe frecvenţa specială spre planeta 3 galaxia Gutănbergi, sper să ajungă şi să primesc un răspuns.
În acest loc sunt multe documente, accesorii şi lucruri interesante. Îmi trebuie timp să le analizez şi să construiesc ceva pentru a mă putea întoarce acasă. Partea bună e că am descoperit o ladă cu conserve de fasolică, ciorbiţă şi sărmăluţe, ba mai mult, şi trei sticle cu tărie la litru.
Sper să fie bine. Ţinem legătura.

Motorul în doi timpi

2009-08-11T04:45:00.005+03:00

Motoarele în doi timpi se folosesc la drujbe, skijet-uri, motosape, bărci şi alte maşinării de dimensiuni mici. Avantajele acestor motoare sunt:

nu au supape, ceea ce simplifică construcţia şi sunt mai uşoare
aprinderea bujiei se face o dată la fiecare rotaţie, în comparaţie cu motorul în patru timpi unde aprinderea se face o dată la patru rotaţii. Asta duce la o putere mai mare de explozie
poate lucra în orice poziţie, şi asta poate fi important în cazul unei drujbe

În continuare am să încerc o explicaţie a funcţionării motorului în doi timpi. Să începem de la punctul exploziei, când s-a făcut compresia amestecului combustibil/ulei (am spus amestec de combustibil cu ulei, pentru că astfel de motoare funcţionează numai cu amestec de combustibil cu ulei într-o anumită proporţie, uleiul asigurând ungerea angrenajelor în mişcare). În capătul pistonului are loc scânteia, ceea ce duce la aprinderea combustibilului şi implicit coborârea pistonului care produce o mişcare de rotaţie prin intermediul sistemului bielă-manivelă. În acelaşi timp, coborârea pistonului, duce la apariţia unei presiuni asupra amestecului de combustibil/ulei, aflat în camera arborelui cotit. Asta duce la împingerea lui în camera de ardere, unde, pentru a ocupa întreaga încăpere, va evacua gazele arse. Arborele cotit, aflat într-o mişcare de rotaţie, forţează pistonul să se deplaseze spre capătul cilindrului formând compresia. În acelaşi timp, în partea opusă pistonului, se creează un vid, ducând la deschiderea unei valve prin care se permite accesul amestecului combustibil/ulei în camera arborelui. Urmează scânteia/explozia, şi, se reaia ciclul prezentat mai sus.
Se numeşte motor în doi timpi pentru că există un timp de compresie-admisie şi unul de explozie-admisie-evacuare, în comparaţie cu un motor în patru timpi unde, admisia, compresia, explozia şi evacuarea, se fac pe rând.

Deci, motorul în doi timpi este uşor, simplu, costă mai puţin şi produce de 2 ori mai multă putere. De ce nu se foloseşte şi la autovehicule ?! Pai, din aceste motive:

durata de viaţă este considerabil mult mai mică, asta din cauza lipsei de ungere, la parametrii normali, a angrenajelor
uleiul folosit pentru amestec este destul de scump, aproximativ, la 10 L combustibil se foloseşte 1 L ulei
datorită apariţiei uleiului în combustibil, arderea nu se face în totalitate şi va rezulta un consum mare de carburant
una peste alta, avem şi poluare mare

Încă o zi!

2009-08-08T00:55:00.000+03:00

Şi dacă ar fi, şi dacă n-ar fi, m-aş privi , m-aş îndoi, şi, aş crede în cele din urmă. Din oglindă se varsă amintiri peste picioarele mele reci, murdare, obosite şi tocite. O explozie de clipe trăite sau visate, artificii înstelate fără sensuri, fără o potrivire armonioasă. De parcă ar conta!
Dacă aş fi o zi o pasăre, aş muri de zbor şi de zbucium, mi-aş inventa un gând, un vis, un pământ care nu există şi l-aş cutreiera ca o săgeată, iar culorile mi-ar izbi aripile în nebunia zborului. Aş zbura prin vise perfecte, atinse de culori calde, m-aş îndrăgosti de cer şi aş adormi acolo, cu el de mână, în castelul lunii, înveliţi cu nori pufoşi.
Dacă aş exploda într-o zi în mii de scântei, doar o scânteie aş fi eu, restul ar fi vise, clipe, resturi de imaginaţie. O scânteie purtată de vânt şi răcită de timp. Şi dacă ar fi, m-aş aşeza pe o floare şi aş intra în sufletul ei. Aş adormi într-o dezordine interioară şi un regret. O plantă jumătate moartă, jumătate eu. Încă o zi!

Amintire dintr-o noapte

2009-08-02T00:25:00.005+03:00

În stele mov mi-am îmbrăcat azi trupul,
Să mă zăreşti tu, îngerul meu mort.
În luna strâmbă mi-am ascuns trecutul,
Doar cerul să ne fie-n noapte...tot.

În vis ai apărut ca o nălucă
Mi-ai sărutat fără cuvânt o gleznă
Iar mâna ta uşoară mă aruncă
În cer, în întunericul tău beznă.

O dragoste răzleaţă mă apasă
Tu mă încui în palma-ţi străvezie.
Viaţa-mi ambiguă...în noaptea ta se lasă
Ochii tăi negri muribund mă-mbie.

Şi mă trezesc din vis, tu...ai pierit.
Cu vântul aprig îţi trimit sărutul,
Pe-o frunză cenuşie-mpăturit
În stele mov mi-am îmbrăcat azi trupul,
De-ai fi rămas, de nu ai fi venit!

* C.

Scrisoare

2009-07-27T00:35:00.003+03:00

Dragă Ionela,

Sper să citeşti scrisoarea asta, ştiu că pe celelalte le-ai refuzat, am chitanţa de la poştă. Nu am mai băut de 2 luni şi 7 zile, mă simt mai bine, ciroza s-a liniştit. Aştept cu nerăbdare să imi iau concediu şi să vin la tine. Ţi-am văzut cele două filme, de 10 ori fiecare, sunt nespus de impresionante, în special ultimul "Miezul din migdală", realmente m-au marcat cuvintele tale, după ce ai tras scena cu piscina, te-ai şters la guriţă şi ai spus: "eu nu reneg copilul din mine, îl iubesc". Dumnezeule, nu pot uita acele cuvinte! Din această cauză îmi cumpăr zilnic, de la mega, ulei de migdale şi mă ung pe tot corpul, adorm gândindu-mă la tine.
Am strâns nişte bani şi anul ăsta vreau să termin casa din Feteşti (termopane, izolaţie, jacuzzi şi terasă, cum îţi place ţie!). Vreau să fie cadoul pentru ziua ta. Abia aştept să faci 18 ani, şi, atunci ne vom căsători în faţa domnului părinte din satul nostru natal, vom avea cinci copii, parcă îi văd cum zburdă prin curtea noastră mare.
Mi-am cumpărat maşină (A8, cum îţi place ţie!). Când mă întorc, pe 27 luna asta, am să te duc la molul ăla construit recent. Promit!

Pişcoţelul tău, Bruno.

Aşadar

2009-07-26T04:20:00.006+03:00

"... fiecare tanar sa se cerceteze pe sine. Daca poate, sa ramana feciorelnic, si aceastea va fi o dovada a deosebitei binecuvantari a lui Dumnezeu. Daca insa nu poate, sa se insoare, cu consimtamantul parintilor sai, cu o femeie modesta si virtuoasa. Dupa nunta insa, nimeni din cei doi nu are dreptul sa pofteasca alta fata, ci sunt datori sa traiasca amandoi intregi si curati ca o pereche de turturele sau ca fratii cuminti ..."

Plouă

2009-07-26T02:58:00.000+03:00

Doar o privire mai lipsea,
când fulgerul mi-a coborât la masă
dintr-un tablou pictat pe cerul rece,
Spre umbrele ţinute-n braţe.
Delirul ţipă din paharele uscate,
cândva umplute cu arome dulci
ce înfloreau speranţe dintre gânduri,
Şi tot mai plouă.

Lacrimi şi durere

2009-07-23T05:47:00.000+03:00

Consider că ar fi banal dacă aş spune că am fost plecat într-o călătorie de relaxare psihică şi fizică, pe meleaguri fantastice şi înstelate unde poposesc sirene blânde şi bursuci zburători. Adevărul e dureros şi te face să analizezi situaţia zile întregi.

Era într-o Joi, spre seară. Abia îmi achiziţionasem online un nou stabilizator de tensiune pentru aparatul de legătură cu calculatorul central. Serveam nişte alune prăjite în ulei din India, trimis de nişte rude special pentru astfel de situaţii. Îmi amintesc perfect ora, şi asta pentru că urmăream cu sufletul aproape de gură ştirile de la ora 5. Mi-a atras atenţia titlul şi contextul tumultuos ce invada ecranul, astfel:

Poveste de Paşcani. De la nuntă la înmormântare.

Acţiunea se desfăşoară în mare parte în ograda şefului de post, mort triumfal la datorie în urma unei ciroze cumplite. Abia ce îşi terminase preotul concertul special organizat pentru proaspătul mort, precum şi corul de babe ce se întrecea în doine, îşi face apariţia nepotul cel mare cu 3 litri de alcool în sânge şi încă 1 în mână. Clătinându-se simetric, tânărul îşi ameninţă semenii cu un cuţit de bucătărie orientală cerându-şi dreptul la avere. În acel moment cei opt fraţi ai fericitului ascuns în nefiinţă, aflaţi în detriment cu doar 1 litru de alcool, au pus la cale o strategie de comunicare amiabilă cu furci şi topoare. Discuţiile au avut loc pe întreaga bătătură lăsând numeroase dâre de sânge, toate sub bagheta maestrului preot şi a corului de babe.
Liniştea se aşterne odată cu apariţia unei secerătoare care intră în plin peste lumea venită la înmormântare. Cum s-a ajuns aici ? Deci, simultan cu înmormântarea, la căminul central era în desfăşurare o nuntă. Bartalian, zis Spartacus, şofer pe secerătoare, se gândeşte să fure mireasa. Zis şi făcut. În urma consumului enorm de alcool, individul pierde controlul autovehiculului ducând la tragedia menţionată mai sus. Unii localnici spun că ar fi fost violată mireasa în cabina secerătorii de către doi bărbaţi mascaţi şi solizi, inclusiv şoferul. Cercetările continuă.

Peisaj dulce

2009-07-02T02:00:00.004+03:00

Se pare că peisajul ăsta e un tort de nuntă. El este făcut la comandă de un srl şi valorează între 300 şi 2000 de heuro. În caz că nu ai observat, tortul reprezintă ceasul turn şi o parte din sat, toate din filmul Back To The Future.

Jurnal 29.15

2009-07-02T01:41:00.000+03:00

Iunie. 13. Nu mai ştiu ziua. Rânjesc ochii în tavanul înstelat cu chestii mici şi colorate. Liniştea e deranjată de paşii unui păianjen ce traversa camera cu prada în gură. Am spus în gură, şi asta îmi aminteşte de buzele ei senzuale şi calde, să nu mai zic catifelate şi dulci.
Era într-o toamnă, sau mai bine zis abia începea toamna. Ploile dădeau târcoale anunţând frig şi tristeţe. Lungită pe patul imens, aproape goală, savura dintr-o îngheţată gemând şi foindu-se mai tot timpul. Faptul că îngheţata îi acoperea în totalitate buzele şi că se scurgea pe gât ca o cascadă explodând peste sânii fantastici, obraznici, isterici, catifelaţi, moi... mă înebunea teribil. Şi mai erau ochii, pitiţi după nişte sprâncene arcuite şi aproape subţiri, te urmăreau prin toată camera, în vis sau realitate. Culoarea lor neidentificată, mereu schimbătoare, îţi dădea o anumită stare, nu pot să exprim ce stare, dar aveai senzaţia că te vede până în adâncul sufletului şi că îţi aude gândul. Pe vremea aia eram la scoală. Mă furişam prin spatele casei, când soarele cobora peste deal, să privesc prin fereastra mea magică peisaje ce le visam noaptea. Mereu mă trezeam tulburat din această cauză. Până într-o zi când a plecat, ulterior am aflat că plecase la studii peste hotare, dar eu am aşteptat cu speranţa în braţe.
A început ploaia şi în acelaşi timp am rămas fără băutură. Se crapă de ziuă, lumina forţează intrarea în cameră pe lângă cârpele ce îmi acoperă fereastra. Am uitat de pastile, îmi tremură mâinile iar nesomnul ăsta nu îmi dă pace.

Motorul cu abur

2009-07-01T02:44:00.004+03:00

Prin 1705 Thomas Newcomen inventează motorul cu abur (aşa se zice, ştii cum e, poate l-au inventat alţii dar nu s-au făcut remarcaţi), dezvoltat ulterior de către James Watt în 1769, este folosit în transportul pe uscat şi apă, în fabrici pentru mişcarea diferitelor agregate, chiar a făcut posibilă tipărirea de ziare şi alte chestii care îmi scapă momentan.

În rândurile ce vor urma am să încerc o explicaţie a principiului de funcţionare. Motorul cu abur urmăreşte transformarea de energie termică în energie de mişcare. Acelaşi lucru urmăreşte şi motorul maşinii tale cu care mergi să bei o cafeluţă în mol sau te duci la uzină, dar care e diferenţa dintre cele două ?! Sună bizar comparaţia, având în vedere că motorul cu abur s-a inventat acum 3 secole. Deci, această maşinărie este un motor în doi timpi, fără ungere şi cu ardere externă pentru că arderea se face într-un boiler, format din două camere; într-o parte are loc arderea combustibilului solid (lemne,cărbuni..) iar în alta se introduce apă. Conform fizicii studiate în şcolile în care obişnuiam să o ardem când eram tineri, în urma încălzirii peste temperatura de fierbere, apa se transformă în abur ceea ce duce la o creştere a presiunii în boiler. Prin intermediul unor conducte, aburul aflat sub presiune, este introdus în interiorul cilindrului unde împinge un piston până la o anumită poziţie. Pe de altă parte, o tijă aflată în continuarea pistonului, antrenează nişte angrenaje formând o mişcare de rotaţie precum şi deschiderea/închiderea unor supape ce permit evacuarea aburului destins, şi admisia aburului sub presiune pe o altă parte a pistonului forţându-l să revină în poziţia iniţială (acţiunea se reia, astfel pistonul se mişcă înainte şi înapoi).

Amintire dintr-o noapte

2009-06-21T23:11:00.002+03:00

În noaptea de catifea
când şi luna adormise
o lumină se zărea
slabă printre manuscrise.

Bufniţa, singura trează,
e nedumerită foarte.
intrigată se aşează
lângă poet, pe o carte.

Şi îi pune o-ntrebare:
"Nu-ţi fie cu supărare
Ce tot scrii? Vezi viitorul?"
Sec, poetul îi răspunde:
"Bufniţă, ia-ţi iute zborul!"

Supărată că-i gonită
se zburleşte arogant:
"Dacă nu-s binevenită,
şi nici la vorbă poftită,
mă retrag pe creanga mea.
tu rămâi pe-a dumneata".

K.G. nici n-o asculta
stă vârât între hârţoage
uneori mai ridica
uşor capul să se roage:
"Zâne bune, violete,
şi tu lună adormită,
daţi-mi încă trei versete
că se face-acuş lumină,
poezia-mi este schioapă
ciocolată nu mai am".
"Bea şi tu niţică apă"
zice bufniţa din geam,
care nu plecase neam,

"Nu ţi-am zis să pleci, ciudato?"
"Ba mi-ai zis, dar nu am chef."
şi-ntr-o ceartă neagră-au dat-o,
până s-a aprins un bec:
doamna lună, se trezise
şi la fel şi cucuveaua,
şi copacii plini de vise,
fără să îşi bea cafeaua,
şi-n ziarul de scandal
scrie tot amănunţit
cum cei doi s-au căsăpit.

* C.

Înainte de concert

2009-06-21T03:40:00.001+03:00

Plouă torenţial în pădurea cu alune. Poate pare a poveste, dar plouă cu alune. Bursucul, veveriţa şi ratonul, aşteaptă cu sufletul la gură apariţia urşilor polari. Biletele s-au vândut cu o lună în urmă. Mai sunt 2 ceasuri, timp suficient pentru o cafeluţă la terasa din apropiere. Abia că se potolise ploaia când, îşi face apariţia pe o bicicletă cu roţi mici, iepurele, raperul pădurii. Parchează bicicleta şi îşi scoate căştile de pe urechi apoi îşi salută prietenii şi se aşează la masă, începând discuţia:

- Prieteni, să vă zic ce am păţit ieri! Mergeam eu liniştit pe poteca cu salcâmi întorcându-mă de la vulcanizare unde am lăsat bicicleta, ascultam ultimul album a lui 2Pac şi scriam în jurnal nişte versuri cu rimă pentru noua mea melodie, când, aud nişte ţipete ce veneau dinspre lac. În acel moment mi-am imaginat cum este cineva violat lângă lac iar eu salvam situaţia, iar ca gest de mulţumire, victima se dăruieşte mie.

- Şi ai sărit în ajutor ? întreabă veveriţa care stă cu labele sub bărbie fiind foarte atentă la ce spune iepurele

- Stai să-ţi zic ! În acel moment mi-a venit inspiraţia şi am deschis jurnalul, într-o perfectă rimă am aşezat nişte cuvinte pe pagină finalizând melodia. Cu cât ţipetele erau mai stridente, cu atât eu mă umpleam de inspiraţie şi scriam.

- Bine bine, dar ai sărit în ajutor ? insistă veveriţa începând să se foiască

- Nu ! M-am grăbit să ajung la studio. răspunde iepurele aprinzându-şi o ţigară

Discuţia este întreruptă de apariţia urşilor polari dintr-o superlimuzină. Ţipete, nebunie. Începe concertul.

Firebird

2009-06-09T15:00:00.009+03:00

Pontiac Firebird a fost construit de divizia Pontiac din cadrul companiei General Motors între anii 1967 şi 2002. Realizat pe o platformă de Chevrolet Camaro, dar cu linii şi forme diferite, se întinde pe patru generaţii şi anume: '67-'69, '70-'81, '82-'92 şi '93-'02. Firebird face parte din clasa "pony car", o clasă ce îmbină stilul unei maşini de două locuri cu viteza, clasă lansată şi definită de Ford Mustang în 1964.

Prima generaţie de Firebird şi-a început viaţa odată cu introducerea, de către John Delorean, a caroseriilor cu două locuri. Având în vedere că Chevrolet Camaro încă era pe liniile de producţie când Firebird îşi făcuse apariţia, echipa de specialişti a păstrat platforma de Camaro schimbând doar liniile feţei, spatelui şi al acoperişului, ceea ce îi dădea o identitate Pontiacului Firebird. Grila de aer precum şi poziţia celor patru faruri erau inspirate din design-ul GTO. Modelul de bază era echipat cu motoare de 6 cilindri în linie, cu carburator simplu cu o cameră, ajungând la 215 cai putere. Existau şi echipări cu motoare de 8 cilindri în V, cu carburaţie dublă pe 4 camere. În 1969 Pontiac introduce un nou model intitulat Trans Am, o linie de producţie de 697 de maşini ce reprezenta un upgrade la modelul de bază constituit din grile de aer, spoilere, motoare mai mari ce ajungeau aproape de 400 de cai putere. Vehiculele Trans Am (Trans-American Sedan Championship, un club sportiv american înfiinţat prin 1966, ce urmărea cursele cu maşini) erau maşini modificate pentru curse cu motoare de până la 6.0 litri.

A doua generaţie de Firebird este pusă în evidenţă de către meseriaşii de la Pontiac prin liniile caroseriei ceva mai unghiulare, DeLorean insistând asupra unui look european, similar cu Maserati şi Ferrari. Cel mai vândut model a fost Trans Am, în special în anul 1979. Anul reprezenta 10 ani de la apariţia TransAm astfel, cei de la Pontiac, cu ajutorul specialistului Herb Adams care a contribuit valabil la dezvoltarea acestui model, venind cu un pachet special pentru ziua aniversară, culoare şi interior din piele argintie, capotă special proiectată gen Firebird, motor SD455, 500 de cai putere. În 1979 s-au vândut aproape 117 mii de Firebird TransAm, cea mai mare vânzare din istoria Pontiac TransAm.

În urma restricţiilor privind emisiile de noxe cei de la Pontiac, începând cu 1982, îşi îndreaptă atenţia asupra consumului de carburant şi dinamică. Astfel, a treia generaţie este formată din trei modele: Firebird de bază, Firebird S/E (versiune cu o echipare medie) şi Firebird TransAm (motoare mai mari, interior valabil şi alte chestii de upgrade, se ştie). Liniile caroseriei sunt complet redefinite. Se pune accent pe aerodinamică, siguranţă, vizibilitate, consum. Pentru prima dată Firebird este echipat cu motoare de 2.5 litri, 4 cilindri, 90 de cai. Se introduce carburaţia electronică, altfel spus, injecţia multipunct şi monopunct. Desigur, existau şi modele gen TransAM care erau echipate corespunzător pentru doritorii de senzaţii. Un exemplu ar fi TTA (Turbo Trans Am) echipat cu un motor supraalimentat Buick V6, prezentat în 1989 de cei de la Pontiac cu ocazia aniversării a 20 de ani de la lansarea TransAm. Model ce a fost ales să participe la Indianapolis 500.

A patra generaţie a reprezentat o continuare a generaţiei precedente, cu linii tot mai dinamice, mai multă electronică, nimic special. Cu timpul, Pontiac Firebird devine victimă a declinului industrial.

Jurnal 29.14

2009-06-09T00:09:00.001+03:00

31. E noapte. E tot noapte de ceva vreme. Atât de noapte încât am uitat cum arată soarele, cum se strecoară razele tiptil pe sub fereastra puţin zgâită, cum miroase, cum se mişcă norii. Am uitat cum se tăvălesc albinele prin flori, cum învârte vântul frunzele.
Am plecat într-o călătorie acum ceva vreme. Am plecat nepregătit şi fără să ştiu unde merg. Am urmat semnele, dar într-un final m-am rătăcit. Opririle dese la fiecare încâlcitură de drumuri îmi ofereau o nelinişte interioară, în special în zona creierilor ce pluteau într-o baie de aburi cu aromă de struguri. Sticluţele cu esenţe tari sunt goale şi asta stinge sensul călătoriei.
Fiinţele inteligente spun despre esenţele tari că se ţin în sticle mici. Eu cred că e doar o afacere.

Imagine

2009-06-08T02:26:00.000+03:00

Adânc, din întunericul întins,
Aluneca prin degetele tremurate
Un suflet.
E doar un truc, o siluetă,
Urmă de înger legat în stele
Mirajul, scurs dintr-o oglindă.