. . . zboara infinit . . .

Fum

2012-01-27T17:22:00.003+01:00

Ninsoarea asta imi pastreaza picioarele reci si din doi in doi ani vreau ceva nou.

Pe cat de mult ma ajuta compania vechilor prieteni pe atat de mult

vreau sa cunosc altii noi. Bucurestiul te invata asta, cred ca orasele mari te invata asta sau poate sunt doar eu. De nu s-ar mai fuma prin baruri, socializarea ar deveni mai intensa. Afara, in frig, cu degetele infasurate in jurul filtrului si mana facuta pumn in buzunar facand front comun cu ceilalti care scot pe gura aburi si pe nas fum de tigara. Nu sunt fumatoare, dar imi place teribil cum oamenii incep sa vorbeasca stiind ca ce au in comun este o bricheta sau lipsa ei, de obicei lipsa ei. La cafea nu se intampla asta, cand vrei o cafea nu o scoti din buzunar si il rogi pe cel de langa tine sa iti dea zaharul. La cafea esti cu oameni deja cunoscuti. M-as apuca de fumat de dragul necunoscutilor.

Inceput de Ianuarie

2012-01-26T21:07:00.004+01:00

Culori proaspete se preling printre picaturi de condes pe geam si trei copaci isi intind crengile, schimonositi parca. Mama are o biblioteca plina cu obiecte din lemn, cu scoci, castronase, lumanari si sticlute cu te-miri-ce. De perete sta agatat un ceas mare, rotund si alb; de cand am venit, la New York, Hong Kong si Londra e 10 si jumatate. Timpul sta pe loc in orasele astea, oamenii au un ritm aproape imperceptibil si il simt cu atat mai bine venind dintr-o capitala.

Ieri a fost ceata, azi e soare. Mie tot mi-e rece. Am o incalzitoare cu petrol care ragaie din cand in cand, seamana cu sunetul unei sticle de 5 litri golindu-se de continut.

The Whitest Boy Alive si azi nu mi-e dor de nimic. Anul trecut pe vremea asta poate as fi urlat ca ma plictisesc, insa pe masura ce timpul trece am nevoie de cate o pauza de la tot. Sa nu-mi mai sune telefonul, doar sa ma uit pe geam.

On the Train again

2011-12-24T14:12:00.002+01:00

Ii invidiez pe toți ceilalți pentru că ei nu sunt eu

2011-07-03T11:59:00.001+02:00

“Ii invidiez pe toți ceilalți pentru că ei nu sunt eu” (Fernando Pessoa – Cartea neliniștirii)

Am o curiozitate nebună pentru viață și mi se întâmplă uneori să am o scârbă așa de vastă încât mă întreb pentru ce trăiesc. Ajung uneori să venerez pe câte cineva în așa hal încât îmi doresc să fiu omul acela. Și când spun “venerez” nu mă refer la ceva aproape religios, la vreo idolatrizare în sensul că mă cobor pe o treaptă mai jos și mă uit în sus; nu, îl venerez până în pânzele albe și îl invidiez pentru că eu nu trăiesc viața lui. Problema cu această dorință este că, dacă ajung să fac ceea ce acel om face, mă plictisesc și îmi găsesc urmatoarea victimă, nu-mi place acel lucru pentru ceea ce este în sine, ci pentru abordarea fiecărui om în parte. Astfel ajung să îmi doresc să fiu foarte mulți oameni într-un timp destul de scurt comparativ cu o viața de om, astfel ajung să încep un milion de chestii și să nu termin nimic, să fiu bun la toate, dar să nu excelez în nimic. Am fost totul și nimic. Mă întreb dacă există oameni care își doresc ca ceilalți să își dorească să fie ei. Și dacă există, ce fac ei pentru asta?

Interviu cu mine însămi

2011-06-27T12:25:00.002+02:00

Inspirată de Gilda Vințan și Roxana Andrei m-am hotărât să mă apuc din nou de scris.
--------------------

Nu am mai scris de multă vreme?

Nu. Nu mi-am mai pus de multă vreme gândurile într-o succesiune coerentă și mă tem că dacă nu scriu, voi uita. Mi se întamplă des și nu știu dacă să cred că este doar o perioadă, cum îmi spun câțiva prieteni sau pur și simplu uit pentru că sufăr de o afecțiune reală care ar putea să se finalizeze cu pierderea definitivă a memoriei. Varianta din urmă mi se pare mai valabilă. Cuvintele sunt un efort uneori. Am conceptul în minte, însă nu reușesc să îi dau forma. Toate astea mai au o consecință.

Am uitat cum se simte?

Da. Am uitat. Am uitat cum se simte când imi iese ce mi-am propus și în final ar trebui să simt, ceea ce se numește, mândrie. Am nevoie ca ceilalți să îmi spună că ce am făcut e bine sau nu, altfel sunt la mijlocul unei drepte și nu pot, efectiv nu reușesc să mă uit într-o directie și să aleg să cred că ce am făcut este într-un anume fel. Am uitat cum se simt lucruri simple, un zbârnait de chitară dintr-o melodie sau pur și simplu cum se simte câmpul însorit de pe geamul unui tren. Am o relație cu arta, dar scârțâie de ceva vreme, cred că nu mai simt din cauza ei.

Când m-am hotărât să devin artistă?

Nu știu, dar ce ironic sună în capul meu, de parcă pentru artă te hotărăști. De fapt pentru artă nu există jumătăți de masură, pentru artă simți sau nu simți, pentru artă ești sau nu ești. Și asa îmi vine uneori să ma las, să urlu că o urăsc pentru că nu îmi spune nimeni că suntem facute una pentru alta, pentru că nu îmi spune nimeni “ce bine vă stă împreună”! Și până la urmă cine poate să îmi spună asta? În cine pot avea încredere când nici măcar primul om de la care am primit direcția nu îmi poate da un răspuns concludent?

Arta mea e o curvă?

Da. I-am dat tot și m-a înșelat, m-a făcut geloasă, m-a făcut să plâng. Și uneori vreau și eu s-o înșel, s-o las, dar mi-e teamă. Mi-e teamă că dacă o las nu o sa se mai întoarcă niciodată la mine.

OR-gasm

2011-05-29T07:34:00.006+02:00

Iulia Feraru and her evil-half-twin

2011-05-26T21:44:00.004+02:00

Bucharest Pavement - Free desktop

2011-05-26T16:59:00.003+02:00

This is for you guys, if you like it you can save it at full resolution and use it as your desktop.

789

2011-05-14T23:16:00.000+02:00

Shadows of the city

2011-05-02T21:07:00.001+02:00

song to listen :)

Bucati de Andriev

2011-02-26T22:41:00.002+01:00

Sandra

2011-02-01T10:00:00.004+01:00

U.K.

2011-01-11T19:44:00.008+01:00

London, Maidstone, Canterbury and Whitstable

To Heaven and back

2011-01-11T03:17:00.008+01:00

Didn't I tell you that God likes to watch commercials from upstairs?

Yeah, he loves those Christmas ones from Coca-Cola!

Lara

2010-12-17T10:28:00.005+01:00

Legaturile lui Stanius

2010-12-14T11:44:00.003+01:00

Aurora Lights

2010-12-01T13:06:00.002+01:00

"Asa sunt eu: futil si sensibil, capabil de impulsuri violente care ma absorb cu totul, bune sau rele, nobile sau josnice, dar niciodata in stare de un sentiment durabil, niciodata de o emotie persistenta care sa mearga pana la substanta sufletului. Totul in mine are tendinta sa se transforme intr-o goana dupa mereu altceva: o lipsa de nerabdare a sufletului cu el insusi, ca un copil neastamparat, o neliniste mereu in crestere si mereu egala cu sine. Ma intereseaza totul, nimic nu se prinde de mine. Sunt atent la toate continuand sa visez; fixez cele mai neinsemnate tresariri de pe chipul cuiva cu care vorbesc, nu-mi scapa nicio nuanta din inflexiunile si din frazele pe care el le pronunta; dar auzindu-l, nu-l ascult, ma gandesc la altceva, iar din aceasta conversatie imi amintesc cel mai putin tocmai ce ne-am spus unul altuia. Iata de ce mi se intampla uneori sa repet cuiva ceva ce i-am mai repetat sau sa-i pun din nou o intrebare la care imi raspunsese deja; insa pot sa descriu in patru cuvinte fotografice, expresia muschilor de pe chipul lui din momentul in care mi-a spus ceva de care nu imi amintesc, sau aerul pe care il avea el - cel de asculta cu ochii - atent la cine stie ce poveste a mea pe care uitasem ca i-am spus-o. Eu sunt doi, si amandoi punem intre noi o distanta - frati siamezi prin nimic legati." (Fernando Pessoa - fragment din Cartea nelinistirii)

The sky of Aurora

2010-12-01T11:32:00.000+01:00

Acasa

2010-10-21T12:17:00.002+02:00

Green Tea, Calzone desfacuta, biciclete, etajul 5, portocaliu, planta in apa, masina de spalat, detergent lichid, fax, telefoane pe silent, fumat in bucatarie, fumat pe balcon, intins rufe, Desperate Housewives, papuci roz, bratari din ata, i-phone, nokia negru cu roz, ghinde, migdale, leptopic, sony vaio, gheata, ciabata cu masline, vin, apa fierbinte, Parcu Carol, pedalat pe deal, tunsori gresite, Magnolie, sapun cu menta, prosoape albe si roz, separator de haine murdare, tipete de copii, caramida de Nokia, 232, o singura cheie, lift, la perete, la margine, paturi care se indeparteaza, gunoi alb, Lynx, sosete, multe tricouri, mouse mic roz, veioza cu sistem de prindere ca la tocatoru' de carne, alunita, miros de mancare gatita in baie, presoru de cafea, rasarit, pereti colorati prea intens, usa care scartaie, incaltaminte la intrare, masina portocalie, cutie din lemn, intrerupator ca o floare, cablu alb de la i-phone, cutia de la PLAY, inelu, inelu de conversie, patura cu rosu si albastru, cearceafuri verzi, negre, portocalii, geaca de iahting, de ski, pantaloni in carouri rupti de la cazatura, bar, metrou, pub englezesc care nu mai stiu cum se numeste, chelnerinta simpatica, darts, table, jocuri pe Facebook, trenuri, broaste, specii noi de broaste, usa de la dulap care e al naibi de greu de rabatat, prea putine gauri in priza, prea multe cabluri de bagat in priza, laptopu' pe jos langa pat, Kfc, toti prietenii, medicina muncii, trezit de dimineata, carbune medicinal, supa crema de ciuperci, fotoliul hidos de pe balcon, imprimanta, remy mic, joculete din lemn pe sifonier, praf, aer conditionat, castroane si farfurii colorate, oregano, geanta de la Salomon, gentile portocalii de la British Council, Accept, cafea proasta de la Kfc, pisici mov, sudoku, Orange, sandale urate, tendinita, incaltari de la Vans, Le Bourgeois de Sf. Alexandru, 19, strada Italiana, fara alcool, Mega Image, Piata Progresu', tramvaie, abonamente, casca de bicicleta cu gandaci

Grace

2010-09-30T10:17:00.002+02:00

NudDeEa

2010-08-30T10:17:00.004+02:00

Iasmina

2010-08-04T19:30:00.002+02:00

Carlige

2010-07-23T14:47:00.001+02:00

La deal

2010-07-21T16:25:00.001+02:00

Povesti din spice

2010-07-16T13:38:00.002+02:00